Romanul, august 1898 (Anul 42, nr. 147-169)

1898-08-05 / nr. 150

Anul 42-lea —No 150 Voescei și reî putea 5 "bstan,­ In toată ț­ara Abonamente. In țară 5 lei pe trimistru In Streinăt­ate 10 lei pe trimistru Redacția Str. Șelari 17 (colț cu str. Carol) Fondat de C. A. Rosetti Lum­ineta­te și vei fi 5 „"bstoad. în toată țara Anunciurî pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2 lei linia. ------A Administrația­',v Strada Șelari (colț cu Carol) Director Vintilă C. Rosetti Apelul comitetului de­mocrat român Către representanți națiu­­nei francesei­) 1 4 Iunie 1849 Cetățeni represintanțî. In mijlocul veacului 19-a, la această epocă însemnată prin redeșteptarea naționalităților, două puteri absolutiste au să­vârșit în România unichitatea săvârșită altă dată contra ero­­n­icei Polonie. Convenția înche­iată la Balta-Liman între par­­ta Otomană și Rusia aduce, înaintea Europei democratice o lovitură mortală unui popor de­ 4 milioane de oameni singu­rele rămășițe ale acelei națio­nalități române, care în gras­­nicele lupte ale Mahometanis­­mului contra Christianism­ului, o sentinelă înaintată a Europei, în același timp în care com­­bătea pentru menținerea inde­pendenței, scăpa tot de o dată civilisația și libertatea. In prezența enormității aten­tatului ce denunțăm, am­­ cre­­de că greșim înaintea Francei republicane și a Europei de­mocratice, dacă am invoca alte titluri de­cât dreptul natural imprescriptibil al Popoarelor. Tratatele care până adt au decis asupra cestiunelor inter­­naționale nu pot decide și a­­supra existenței popoarelor ; căci un fapt trecător, resultînd din puterea brutală, nu poate avea precădere asupra princi­piilor nestrămutate și ale drep­­tății. Ast­fel este însă monstruo­­șitatea convențiunei, prin care țarul, în ura sa contra mișcă­­rei democratice silind pe Portă din România, să devie com­plicele scopurilor sale liber tici­­de, a sfâșiat tratatele existente și a călcat în picioare dreptul public european. In luptele sale pentru apă­rarea civilisațiunei, România nu fost nici o­dată subjugată și a conservat în­tot­da­una,­­ cu tradițiunile vechilor sale instituțiuni democratice, drep­turile esențiale ale unei națiuni independinte. Convenția de la Balta e Li­man, îi răpeșce toate drepturile sale și ÎI ridică în același timp, autonomia care îi aparține, in­dependența legislativă și admi­nistrativă de care sa bucurat în tot­da­una, și pe cari chiar tratatele îi o garanta; violeza teritoriul ei și dă în mod ar­bitrar Rusii și Porței Otomane alegerea domnitorilor. In numele a 4 milioane de Frați, al căror glas d 1 năbușesc baionetele streine, venim să pro­testăm înaintea voastră, cetă­țeni represintanțî al marei na­țiuni care sa proclamat tutoirea Popoarelor apăsate. Nu vă vom face injuria d’a vă cere protestațiuni sterile, ca acele ale Franciei monar­hice, în favoarea naționalităței Poloniei; nu, pactul implu, pac­tul rușinos de la Balta Liman trebue să fie sfâșiat. A trecut timpul când ase­menea inichități puteau să râ­mâne nepedepsite. Regi se pot uni, dar legătu­rile unei solidarități frățesci u­­nesc popoarele. Francia este aci,J Francia care a întins mâna sa popoarelor a­­păsate, nu o poate retrage fără a deveni complicele apăsători­lor lor. România voeșce să trăiască, sau să moară combătând pen­tru libertate. Plină de vieață și de putere, va lipsi misiunea care îi a fost dată de Providență, d’a sădi civilizația occidentală în Orient și d’a opri mersul cuceritor al despotismului, ale cărui țărmuri întind[ându-se pe fie­care <ji» amenință să arunce umanitatea în întuneric și în barbarie. Membrii comitetului demo­cratic român, din Paris. D. Brătianu, Mălinescu, C. A. Rosetti, 1. Voinescu. Ä (1) acest apel a fost scris de C. A . Rosetti și trimis camierei francese în 1849. Ungurii și portretul REGELUI Gazeta Transilvaniei descrie ast­fel scena barbară comisă de un­guri la Elöpitak: In seara zilei de 19­ 31 Iulie (Du­minecă) s'a dat la băile Elöpatak obicinuitul bal numit „Anna-Ball“. La sfîrșitul balului, după vara 12 din noapte, un grup de oaspeți un­guri s' au dus în sala restaurantu­lui Mora împreună cu musicanții unde au benchetuit până la ziuă. Dimineața s' a observat, că lip­sește portretul M. Sa­e Regelui României din restaurantul Mora, unde de mulți ani împodobia pă­­reții acelui restaurant, împreună cu portretul M. Sale Reginei și alături de portretele Maiestăților Lor îm­păratului Francisc losif și Împă­rătesei Elisabeta. Noi, oaspeții din România și de aici, foarte indignați de lipsa por­tretului, am cercetat și am aflat, că unul dintre­ acei Unguri, cari au benchetuit în sunetul csárdás-u­­lui în acea noapte, o parodiță de vandal ticălos și desmățat, a rupt în bucăți portretul M. Sale Regelui României și apoi a eșit afară și rama a aruncat-o în vale, în a­­propiere de acel restarant, unde s' a găsit a doua zi dimineața. Vă denunțăm această gravă in­sultă din partea Ungurilor de aici în contra Suveranului României și deci și în contra regatului român, și n­e rugăm a da faptul ,publici­tăți „Budapesti Hírlap” înregistrea­ză și ea această scandaloasă ui­tare de sine a er­oilor dela Vâl­cele și o califică drept un „exces regretabil.“ Celelalte foi ungurești tac și n’au nici un cuvânt de re­probare. Ediția de seară Colonelul Schwartz­koppe a fost atașat militar al Ger­maniei la Paris. El luase în solda lui pe Es­­terhasy,— 2000 lei lunar — care în schimb, îî dădea o mulțime de do­cumente militare.­ un ajun de a izbucni „afacerea Es­­terhasy“ Schwartz­koppen fusese re­chemat de guvernul său. Semn că în adevăr persona­­lui e amestecată în acesta afacere. FOI RĂVĂȘITE ■ - SEARA - Fanta, Fanta, cine „ Iubește nu mai moare !...» j.­......Târziu de tot ne-am despărțit. Am vrut­ să dorm și par’că un spirit, *reg. .un gând ucigător m­’a țin^b­eăe^tiilor. Par’că aș fi citit un roman superb, par’că m’aș fi întors dintr'o călătorie, db­ perspective e­­xotice, cu frumuseți dumn­ezeiștî, o călă­torie la care mi-a renus o parte din­ mine... De ce m’am gândit atât în noaptea aceea ? Par’că știu , în câte­va cuvinte, spuse­­­u aerul unor glume, cu importanța lucrurilor de toate zilele, ți-am spus ceva din intimitățile mele, ți-am nesvăluit ceva din nimicurile scumpe ale unei vieți ciu­date și mărturisirea asta, așa necomandată, și ca și când nu s’ar fi vorbit de mine, mi-a reamintit trecutul meu, toată simți­rea mea de altă dată—povestea duioasă a unui stingher... și totuși povestea unuia care a iubit.. Dar de ce am zls amândoui de cei cari iu­besc, de ce am glumit pe socoteala lor ? 0, în noaptea ce a­m­ ai fost pentru mine un izvor nesfâ­șit de gâniiei... ? Cum? ochii tel mări, frumoși, cu gene­a­lungi, orbii tSî cari sunt icoana expresivă sângelui impetuos al unui popor de castilani, mândri și vorbitori, ochii tet care nu au săgetat deci ochii vre-o inimă, nu au fost săgetați el nici­odată“? O de­sigur... ai iubit și totuși cu ce mă­­estrie a! căutat să ascunzi, să’ți desimulezi simțirea. Ca un fluturat de aripă și tot tre­bue să fi iubit vre­ o­dată. Dar nu, tu m’ai întristat, mi-și dat sen­­sația ciudată a lumei, un bal mascat me­die­val. Suntem așa de străini, după o vreme, da propriile noastre simțiri, ne în­­streinăm de noi înșine cu atâta prevedere îngrijire și dibăcie... Și măcar de ne ar mulțumi lucrul acesta. Și tu ai iubit-o clipă poate, dar ai iu­bit—și am iubit și eu.. De ce mi-ai tăinuit dară în seara ceea un colț de suflet ? «Fanta, Fanta, cine iubește nu mai mare!...» Alphonse. PELAGRA Citim în o gazetă de peste munți: Italia e țara în care aceasta grea boală e mai mult lățită. Pentru aceea ministrul Perszel a trimes în Italia o comisie de trei medici, ca să studieze felul boalei. Acestă comisie în frunte cu Dr. Conrad, medic la casa alienaților din Sibiiu, a și petrecut în Italie mai multe luni și a cercetat mai­ ales spitalele numite pellagrosarii, în care zac și stau sub vindecare mulțimea bolnavilor­­ pelagroși. Comisia a înaintat raport minis­trului, în ca despre boala cum e lățită la noi și despre măsurile ce ar trebui luate în conta­ct zice următoarele: In anul acesta peluga s’a ivit în țară noastră în mesură foarte mari. Anul cel rău cu puținul său rod a fost pricina ivire.­ In anul trecut au murit porcii și oile,­ cari formează hrana țăranului. Nu s’a făcut grâu și prin urmare țăranul a fost silit să și caute hrana în porumb, mâncând multă mămăligă și mă­­laiu. Precum în Italia polenta e pricina pelagrei, așa era noi mă­măliga. S’a constatat, că în nici un an nu s’a consumat atâta porumb ca în anul acesta. Asemenea s’a putut constata, că s’a vândut mult porumb jilav și mucegăit. In urma consumării acestui porumb muncitorii - căci mai ales ei sunt jerfele acestui boale - primesc niște beșici la mâni, picioare și pe fața, aceste beșici iau forme tot mai mari și mai roșii, sângele se urcă la cas, dureri groaznice de cap îl cuprind. Aceste sunt semnele pelagrei și mulți bolnavi își perd mințile. Pentru aceea e bine, ca cât mai curând să se facă o con­­scriere a tuturor pelagroșilor din țeară. Să se înființeze spitale spe­ciale "pentru acești bolna­vi, unde Să fie curați pe cheltuelile statulu­i­ fiin­d­ mai toți oameni săraci, înainte de toate țeranii trebue făcuți atenți, ca să se ferească de porumb umed și mucegăit, iar aceia, cari se simt bolnavi, să nu mănânce de fel mămăligă. Se recomandă cartofi, pâne de grâu și slănină, iar pentru copil lapte la mâncare. Pe lângă hra­nă bună nu există teamă de a­­ceastă boală, care are lipsă de vreme îndelungată până la vin­decare. Țăranii noștri să aibă în vedere toate acestea și să caute medicul t îndată ce­ se ivesc cozuri. Boala aricum nu e lipicioasă, pe soțul său la polul Nord în mijlocul ernei și care era să plă­tească cu viața îndrăsneața lui întreprindere. La polul Nord o expediție aeronautică în ca­pul căreia se găsesc două ingi­neri francezi, a părăsit era Van­couver pentru a căuta pe An­dré, plecat după cum se știe în luna iulie, anul trecut spre po­lul Nord. Bărbații nu au monopolul ex­­clusiv al expedițiunilor la polul nord. Câte­va femei îndrăsnețe au înfruntat de asemenea oste­nelile și pericolele unei călătorii de explorare în regiunile gla­ciale. Printre densele să cităm pe Lady Franklin, descendentă a unei familii franceze emigrată în Anglia după revocarea edic­tului de Nantes și femeia cele­brului căpitan de vapor John Franklin. Lady Franklin se dusese în căutarea bărbatului său, care în­cercase să ajungă la hotarele polului Nord și despre care nu se mai aveau noutăți de mai mulți ani. Căpitanul Franklin pierise cu toți tovarășii săi. Femeea sa re­cunoscu scheletul grație bufoni­­lor veștmintelor lui. Să nu se uite de asemenea M­me Peary, care a întovărășit • • • PAUL MURG­UERIE Nobila damă Toate amintirile mele din Corsica vor rămânea în balsamate de mirosul murtel, mentei și al erburilor sălbati­­ce Legendele de acolo sunt cu totul străin. Iată asemenea acea a frumo­­sei Savidia pe care îmi o istorisise prietenul meu mergând de la Olme­­ta la­­ Sallacaro, la poalele muntelui care se întinde ruinele Castelului de Tranchi devenit mai târziu al Conte­­lui Vincentile d’Istria. Contele de Franchi era in dușmă­nie cu contele d’Istria. De un timp îndelungat ei se certau și se urau, toate rudele erau pentru vendetta.. Frumoasa . Saviba înrădăcinase și soțului ei această ură, căci Cai duce d’Istria o iubise cu un amor nebun violent până chiar la estremitate, căci cu toată ura dorea să o ia de soție, și poate o iubea și acum încă vâ^ând.’o la brațul altuia așa că printre acești doi barbați crescea acea furie de ri­valitate și de gelozie pe care o sim­te acei cari combat sub ochii unei femei, și pentru ea. Intr’o seară pe când Savina accepta pe soțul ei plecat de­­ 8 zile ea sa simți apucată de niște temeri nein­­țelegibile, cu ochii ficșî, din înălțimea turnului castelului eaf privea în nea­gra noapte simțind ...penorQ © irȚ' . f Inima eî rămase inertă ca și puîri' ar fi băpt opium și "de-o­dată se credeș­­teptă, și inima e­ bătu cu putere" . Era cu totul ab­ătută Chemă bme­rii castelului în jurul ei. J­V“ : " ' De-o­dată niște torțe roșii'apărură din dj.Qnul muntelui și dispărau puțin mai jos, apoi iarășî luminau, un­ cort regiu ce mergea încet. Erau oamenii caselului, în cap. Unchiul , frații contelui, în doi 13 rude, veri și veri­­șoare a contelui și­ a contesei. Și Sa­vilia, descinzând în grabă recunoscu bărbatul ei, omorât pe neașteptate, înîn luptă ce o avuse cu soldații lui Caiduce d’Istria:" De frumos ce era cu ochii lui, mari dulci, era acum hidios,­­ umplut pe față cu sânge. " 1 . Desperarea ȘaviRjei' la ' oș­­tream. Ea ’șî­ rupea“părul plângând și, scoțând strigăte disperate. Ea trăia trei dile fără a bea și­­ a mânca ceva.­­Ea blestemă pe Ciudicî și pe tot neamul lui. Ea ’și jură sâ-șî răsbune. • Cu tóte astea, cu tóta marea dra­goste și a durerei sale ea reflecta. Trebuia să se temă!­­Contele Guidice putea să­­ îi facă și ei vre’un zéu, căci el purta sufletul lui, pe fața sa, săl­batecă și urâtă. El căpătase partisan­ r­or. Dacă îî asedia castelul ce se va face ? Neavând nici stăpân nici băr­bat, cum putea să o proteje, și o frică necunoscută ,­ o coprinse de o dată“. Dar prea rafinată pentru vâr­sta ei, ea se conftă duhovnicului mai puțin deșcept dar care o înțelegea în privire, într’un surîs. — Dute­­­dise ea, înaintea lui Giu­­dice și spune­ că bărbații singuri duc lupta între ei iar nu o femee slabă con­tra unui căpitan ca el. Să lase în pace­­ pe văduva inimicului seu, dacă într’a­­dever a avut vre-o înclinație pentru ea, când era fată. Și dacă își amin­tește încă de dorința nebună a a­­morului seu, spune că sentimentele mele nu erau contrariu a­lor lui, și că dacă ar putea să citescă în sufle­tul meu­, ar găsi numai binele ce îl port. Duhovnicul plecă cu comisiunea lui. Cum avea aerul de a fi sincer și dupe .puțină neîncredere Giudice îl­ crede. El însărcină pe călugărul cu un­ me­saj,­ pentru stăpâna sa. Ea îl pu­i fără ură, trimise din nou pe călugăr ca intermediu și primi cadourile ce con­tele ei le trimetea. Așa, în­cât, cre­­ditor, în haine de ceremonie, acom­paniat numai de câți­va­ pagi, el veni să viziteze pe Savida cefuri fird în­­ căsătorie. Atunci ea începu să rîză el îi dat

Next