Romanul, septembrie 1898 (Anul 42, nr. 170-193)
1898-09-26 / nr. 190
istorograf iscusit și o pană perea de tot stângace. Acest lucru reclamă o forță mai de dai doamne. Tot în propietatea dlui Dr. Pușcariu se află și memoriul de care am făcut amintire. Acest memoriu pare a fi identic (sau originalul ?) cu „Memoriul“ prelucrat de N. Popea. In prefața cărți sale, d-l Popea, actualul episcop al Caransebeșului, scriese .încă în necrologul fericitului metropolit Șaguna arătasem, că numitul metropolit (Șaguna I) între alte multe, lăsase după sine și un memorial plin de acte și documente naționale, că acel memorial se află la mine, dat fiindu-mi din propria lui încredere și că la timpul său nu mă voi lipsi a’l aduce la cunoștința publică“. ... Rezultă din acea prefață, că un memorial a rămas după Șaguna și aceasta se află în posesia d-lui Popea. Transcrisă și publicată însă a fost din acest memorial numai o parte mică, cei dintâi trei ani. Se nasc acum întrebările . Este memorialul aflător la d-1 Pușcariul identic cu al d-lui Popea, cate o copie de pe acela sau esistă peste tot două diferite memoriale ? Esistă oarecare probabilitate pentru cea ,din urmă teză, că d-1 Popea numește memorariul „național politic“, pe când memoriul de la Pușcariu conține în anii din urm mai ales chestiuni bisericești. Dm toate aceste ne va răspunde poala d-l Pușcariu la timpul său căci credem că va transcrie acest memoriu așa bine rău cum îi permit puterile. Un lucru însă putea sevârși Preacuvioșia sa și până acum— evident însă că pentru aceasta se cere mai multă dragoste“față de faptele marelui archiereu Putea adică să facă cunoscut acest memoru obștei române mai lunile trecute, când cu toții sărbătorim amintirea lui Șaguna, Sibiiu* Sept. 1898. (Tribuna Poporului) IN VEGHERE SCRISORI RATIDITE Sunt câțiva ani—dragă amice—și parcă e un veac de când nu mi-am mai vedut Giurgiul,—orașul natal — iarăși m’am văzut odată aci—deși pentru un scurt timp—unde am petrecut copilăria. O plăcere nemai simțită mă cuprinde, când străbat străzile acestui oraș, și tote locurile de aci, pline de atâtea dulci amintiri, de naivitate, de copilărie. Cum am ajuns aci, acasă, ca un nebun m’am repezit In fundul grădinei nóstre, să cânt migdalul, — sub care mai jucam cu cârdul de befteți.... val! era tăiat săracul ! Un biet soc bătrân abia se mai ține pe rădăcina lui șubredă și alături de el vișinul, din care de atâtea ori am căzut... Duzii din mijlocul curței, parcă au imbătrînit cu totul sărmanii; câte unele au procurat el mamei, destinate pentru cojocul meu... și cu tote astea privesc cu ochii umezi de bucurie, că ’1 mai revăd odată. Dar liliacul, dar vița, o fată și biata magherniță, odată „grande l’opera” în care eu, cu atâția prieteni am debutat întrecând pe orice Manolașu, Notare... prin stângăcia nóstră Pe un zid ruinat, zace spânzurat un singur coteț odată flare, plin cu Foița ziarului “Românul,, sute de porumbei. Nici unul, nici unul acum!... Bietule coteț, ai căzut in lumea uitărel, ca și un Memphis, o Theba, o Ninive !...—grav—Tu erai un locaș de dulce dragoste, a atâtor albi porumbei și porumbițe pline de gratii, iar azi, ești o biată ladă veche și Odorogită, spânzurată pe un zid ruinat. Unde mai e copilăria 1... Terțier. Dosarul Chiru No. 18 Din cercetările oficiale făcute pînă acuma reese că suma de 460.000 de lei, primită da la Banca Națională din București pentru sucursala din acel oraș, a fost păstrată la poștă într’o ladă veche, ruginită și încuiată numai cu două lacăte mici și din cele mai rudimentare. De ce se păstrau sume ati de mari într’o asemenea ladă? Răspunsul este simplu: poșta din Constanța nu dispune de o casă de fier. Tot din cercetările făcute reese că oficiul poștal din Constanța a făcut în nenumărate rînduri cereri la Direcție pentru cumpărarea unei case de fier, atît de necesară unui oficiu poștal de Însemnătatea celui din Constanța și că d. Chiru s’a mulțumit să pue cererile la dosar. D. Chiru, directorul general al poștelor, a fost prin America, cu scop, dragă Doamnei să studieze perfecțiunile introduse de poștile din noul continent. Apoi bine, întrebăm noi pe d.Chiru, asemenea perfecțiuni a vilit d-lul in America? Dar atunci și pe vremea lui Priveleghie aveam serviciu poștal modern. A refuza cumpărarea unei case de fier pentru unul din cele mai principale oficii poștale din țară, însemnează a nu-ți da seama de importanța funcției pe care o ocupi. Însemnează a fi mai american decit Mak Kinley și, mai presus de tate, însemnează ca ești reponsabil de furtul comis din pricina nepriceperii tale. Și, dacă dirigintele Grădișteanu e Intru câtva culbabil pentru faptul căt a angajat ca supraveghetor in oficiul poștei pe un fost pușcăriaș și pe un om vițios, care mai tir^iQ a cornis enormul furt, principalul vinovat este d. Chiru, directorul poștelor. Mărura sifiicată dlui Grădișteanu trebue să fie aceeași și pentru d.Chiru —aceasta în interesul dreptății, de care trebue să se conducă justiția țfirii.> semne de alienație mintală. El se duse la o rudă a sa în Kecskemet unde află o îngrijire bună. Zilele trecute veni la Budapesta și începu să viziteze teatrul în toate serile. Alaltă ori intră în fociorul teatrului, unde istorisise actrițelor, că el este numit colonel și comandant de regiment, deoarece este descendent al regilor din Polonia. El rugă pe artista Marie Jaszai, ca să-i fie soție și regină a Poloniei. Regele Poloniei ’șî schimbă însă repede ideia și se adresă către celebra primadonă Klara Kary pe care o așteptase la eșirea din teatru. Primadonă observă îndată că are a face cu un nebun de aceea îl și promise că vrea să fie regină, numai ca să scape de dânsul. După amiazi se duse la locuința actriței^Mariska Gazsi, pe care voia să o răpească cu puterea și să o încoroneze ca o regină a Poloniei. Mai întâi cearcă să spargă ușa de la locuința ei, fu însă depărtat. Seara o așteptă la eșirea din teatru. Actrița, care știa ce o așteaptă, nu cuteză să părăsească teatrul. Directorul teatrului se apropie de Timonay și -l spune ca să vină cu dînsul până la hotelul „Arhiducele Stefan» deoarece artista se află acolo. Nebunul se urcă în trăsura directorului, în care se afla și un polițist și astfel fu dus la o casă de sănătate. Regele "Poloniei Ziarele ungurești povestesc că în Budapesta s’a ivit ultimul descendent al regilor Poloniei din failia Iagelonilor, care vorbește să alunge pe rușii din Polonia, și să se restaureze vechiul regat, și adică în persoana unui nebun. Viitorul rege al Poloniei este fostul membru al teatrului poporal, adică Iuliu Timnoway, de unde a fost concediat fiindcă da ROMANTL FELURIMI Cu ce se nutrește vrăbia ? învățatul Mr. Gurney în Keswick-Itall din Norwich a făcut cercetări amănunțite spre a afla, că cu ce se nutrește vrabia în diferitele anotimpuri. Resumând resultetele cercetărilor sale, Gurney afirmă urmăitorele: „Se pote zice, că 75 la aută din intrementul vrabiei femeiusce constă din grăunțe. Restul de 25 la aută se pote computa In calcul mediu cam în urmatorele : 10 la aută aămînțe de burueni; 4 la aută maxere dulce (grea peas) ; 3 la aută gange; 1 la aută omide ; 1 la aută insecte abură tare; 5 la aută diverse. Nutrementul puiilor de vrabie constă din 40 la aută grăunțe de bucate; 40 la sută omide ; 10 la aută gonge mititele, etc... Se vede deci, că vrabia în vârstă nutrindu-se aprope cu grăunțe de bucate, face economiilor mai multă pagubă, decât ar fi câștigul ce se face prin pustiirea omidelor. ■ *^mb— ———..... Ultime Informațiuni . Din Vaslui se anunță mortea d-lui deputat Ștefan Papadopolu. „ Dreptatea vorbind de Românul spune în pagina I «chiar stipendiat de guvern» iar în pagina II „chiar quasi guvernamental“. Una din două ori suntem stipendiați și atunci nu putem fi quasi guvernamentali, ori suntem quasi guvernamentali și atunci nu suntem stipendiați. Acesta ne pare logic, deci a pretinde logică Dreptățel, este prea mult. < Consiliul comunal a ținut, orl sorti, a treia ședință,. Deși Epoca anunțase că „se preved mari scandaluri“ nici un incident n’avem de semnalat, Consiliul a aprobat budgetul biserică Slobozia, astfel cum a fost presintat de epitropia adăugând însă 20 lei la salariul parohului și 10 lei la ceilalți preoți. □ Ziarul „Le Temps“, spune că d. Zola se va întorce probabil înainte de ziua 11 Octombrie s. n.,fi fixată spre vînzarea mobilelor sechestrate în casa sa pentru plata sumei de 30.000 franci, la care a fost condamnat în scop de a se despăgubi experții. El se va întorce pentru a face opoziție contra condamnărei de mai sus și spre a se înfățișa înaintea Curței cu jurați din Versailles, la viitorea sesiune. X Eri seară s’a ținut prima întrunire liberală, în vederea alegerilor Comunale. Alegătorii colorei de negru s’au întrunit în localul școlei primare din strada Lucaci. S’au constituit comitete electorale pe suburbii și s’a anunțat o nouă întrunire în care se va alege comitetul central al culoarei de Negru, care în înțelegere cu comitetele celor* l’alte culori va conduce campania electorală. Primarul Capitalei a luat parte la acea întrunire. □ D. dr. Sliger, primarul Vienei, a declarat unui consilier comunal ieșan că va veni negreșit toamna aceasta la Iași pentru a studia chestiunea aprovizionărei capitali Austriei cu carne din România. □ Treisprezece deținuți din penitenciarul Bisericani, nemulțumiți înpotriva administrației s’au răsculat. Sentinelele au avut să susție lupte în regulă cu răzvrătiții, care n’au putut fi liniștiți decât cînd au fost amenințați cu împușcarea. Capii răscoalei au fost izolați în celule. Locotenentul Călin-Iași, comandantul jandarmilor din Piatra- Neamț, a plecat împreună cu procurorul la fața locului, spre a ancheta cazul* . Conservatorii din Bacäu, s’au întrunit la d. Toma Rafael și au ales un comitet compus din d-nii N. Donici, E. Teodorini, S. Constandache și N. Botez, care va refigia un proiect pentru organisarea comitetului partidului. Intr’o viitoare întrunire se va alege comitetul definitiv, care va întocmi lista candidaților pentru alegerile comunale. □ Sculptorul Bălăcescu, care se află acum la Veneția, a terminat bustul regretatului d. Cesianu, fost director al poștelor. Bustul va fi inaugurat odată cu inaugurarea noului palat al poștelor, și va fi așezat în sala cea mare a acestui palat. □ La concursul ținut pentru ocuparea unui post de referendar la înalta curte de compturi au reușit la proba scrisă, din 11 concurenți, următorii d-ni: Iacobescu, Chiiac, Smântănescu, Voinescu, Lupașcu și Hasnaș. ........*...........——‘»m———------—— Crima din strada Țepeș Vodă Ieri dimineață o femee, Ioana Barbă Rasă, care e puțin cam smintită, cu locuința în str. Țepeș-Vodă No. 47, a luat pe mama ei, o femee bătrână și a dat-o afară din casă, bătând-o în acelaș timp. La țipetele bătrânei, sări fratele criminalei femei, anume Ilie, ca să scape pe mama sa. Ioana însă, înfuriată acum și mai mult, luă un cuțit și sări asupra lui Ilie. Se încinse o luptă între soră și frate. Iona îl lovi de mai multe ori cu cuțitul și-l puse pe Ioná. Pe când Ilie fugea, sări un câine și-l mușcă de pulpa piciorului, rupându-I carnea. Atunci el căzu jos. Criminala femee a fost arestată. -------.OffliOO.------ Drama de la cimitirul Catolic Acum câteva luni, a încetat di viață femeea M. Ionescu din fundătura Vaselor No 13, lasînd in urma sa mai mulți copii, printre care și o fată anume Zoe, in etate de 21 de ani. Moarta a fost Îngropată la cimitirul catolic din apropiere de cimitirul Militar. Zoe, care ține foarte mult la mama sa, deveni triată și plîngea intr'una. Această durere, cu suferințele ce Indura de la familia sa, o făcu să decidă a își pune capăt zilelor. Ezi la orele 9 seduse în oraș de unide își procură o însemnată cantitate de esență de oțet pe care intorc6ndu-se, o ascunse în pridvorul casei. ? Luă fără a fi văzută de cimeni sticla cu esență cu oțet de sub pridvor, o băgă în buzunar și își indreptă pașii către cimitirul catolic. • Ea se oprie la mormîntul mamei sale. Ea îngenunde și se rugă cftre*va 9) Rătăciri sufletești (Din nemțește) Animat prin mucsul acesta grandios, și de palavrele dulci ale Malvine! el se gîndea cu regret la ora despărțire!. Din salonul apropiat se auzea vocea sforăitoare a unei papagal care se balansa pe bețele aurii ale coliviei și palavraja cuvinte neînțelese, și prin fereastra deschisă luna arunca razele el umplând odaea cu un aer primăveratic. Privirea lui Zdenco se îndreptă de la Malvina spre mobilele scumpa care aflat în odac apoi iarăși pe obrazul ei, în care se zărea roșeața fericirea. Era Champania de vină. El o găsea cu mult Întinerită — și mult mai frumoasă ca Maximiliana. Și apoi luxul și eleganța daci ! Pereții eleganți îmbrăcați în mătase, marea credința — numai aceste două lucruri făceau o avere mică — bogăția arginteriei de la masă, paharele fine etc. toate arătau o bogăția enormă — O da aci se putea prea ușor și bine trăit. De ce? de ce?nu era Maximiliana în starea această de invidiat? Lui îi se păru că și vedea viitorul înaintea ochilor. Vedea o casă stricită, joasă— umedă, veche,—în a cărei colțuri trăia sărăcia și nevoia, și copii traiau în toate acestea — slabi, bolnivicioși, în haine groase și proaste veșinc îmbrăcați, o femee, tristă, slăbită, făcând treburi grele și un barbat, întristat supărat și plini de regret.... Un fior străbătu corpul. El ’ș trecu mâna la ochi ca și cum ar fi dorit să depărteze, vederea acestor miserii. Oh ! de ce nu se întâmplase de mult ceea ce simțea el azi în apropierea ei. Ce al Idenco ? întreba Malvina mirată, întrerupând povestea unei prietine pe care o istorisea. El îș veni în fire. Suspinând ușor el și trecu cu mâna pe frunte apoi o lăsă ușor machini lipește pe masă. „O mică slăbiciune, Baroneasă minți el cu buzele lui vinete. Pe fața lui frumoasă se zărea o tristeță adîncă și ochii lui priveau în haos. Era privirea desnădejdei. El vedea că suferea , ea ghici de ce. Ea l’ar fi consolat cu atâta plăcere , dar mai bine ar suferi o viață întreagă decât să înceapă să Îi dea să înțeleagă dragostea ei! Dar când ’l văzu atât de întristat, ea se simți parcă înduioșată. Indiferentă a se arăta srau gîndurile ei, dacă el ar fi început să Îi vorbească, de dragostea ei, dar acum toate planurile ei se prăbușiră. O putere mai mare care venea din ea Însăși, fulgerător, de-o dată și ceea se ascunsese atît de mult încît ea, isbucni de-odată— o dorință aprinsă, după iubirea lui... Ea luptă puțină, ...0..., nu putea ea să se scape singură. „Zdenco, Zdenco, de ce nu vis ? strigă de-odată papagalul, din odaea înlăturată — cuvinte pe care le auzise de la stăpîna sa. Ofițerul rămase ca trăsnit și o privea pe Malvina suprinsă. O roșeață aprinsă îi se urcă pe față, mută ’i privi un moment în ochi, apoi, ’și ascunse fața în mîini, stătea pe masă cu capu în meni, cu corpul tremurând, inercându-și suspinele ei. El sări de pe scaun și se duse de partea ceal’altă, la ea „Baroneasă ! strigă el pe un ton ciudat și Îi puse mâna pe umăr. Ea se cutremură la atingerea lui ca și cum ar fi fost iubită de o lovitură electrică. Un spasm plin de plăcere și de durere, o îneca, îl străbătea prin vinele ei. Da, în acest moment a muri, ar fi fost plăcut, această ar fi fost, fericire. Ea ridică capul și îl privi lung — lung de tot. Era o privire rugătoare, frumósă, care te înebunea șl se dădu un pas îndărăt, tulburat, aprins de privirea aceasta doritoare......* El simțea că stătea înaintea unei catastrofe... și fisiresce simte cât de apropiat era de ea. Lui Îi era cum ar fi trebuit să fugă, dar o putere mai mare a 1 re* ținu. Fermecat erau toate simțirile lor și atmosfera era atât de îmbălsămată.... (Va urma)