Romanul, septembrie 1898 (Anul 42, nr. 170-193)

1898-09-26 / nr. 190

istorograf iscusit și o pană perea de tot stângace. Acest lucru reclamă o forță mai de dai doamne. Tot în propietatea d­lui Dr. Puș­­cariu se află și memoriul de care am făcut amintire. Acest memoriu pare a fi identic (sau originalul ?) cu „Me­moriul“ prelucrat de N. Popea. In prefața cărți sale, d-l Popea, actua­lul episcop al Caransebeșului, scries­e .încă în necrologul fericitului me­­tropolit Șaguna arătasem, că numi­tul metropolit (Șaguna I) între alte multe, lăsase după sine și un memo­rial plin de acte și documente nați­onale, că acel memorial se află la mine, dat fiindu-mi din propria lui încredere și că­ la timpul său nu mă voi lipsi a’l aduce la cunoștința pu­blică“. ... Rezultă din acea prefață, că un me­morial a rămas după Șaguna și aceas­ta se află în posesia d-lui Popea. Transcrisă­­ și publicată însă a fost din acest memorial numai o parte mică, cei dintâi trei ani. Se nasc a­­cum întrebările . Este memorialul a­­­flător la d-1 Pușcariul identic cu al d-lui Popea, cate o copie de pe ace­la sau esistă peste tot două diferite­­ memoriale ? Esistă oare­care proba­­­bilitate pentru cea ,din urmă teză, că d-1 Popea numește memorariul „național politic“, pe când memoriul de la Pușcariu conține în anii din urm­ m­ai ales chestiuni bisericești­. Dm toate aceste ne va răspunde poala d-l Pușcariu la timpul său căci credem că va transcrie acest memo­riu așa bine rău cum îi permit pu­terile. Un lucru însă putea sevârși Preacuvioșia sa și până acum— evi­dent însă că pentru aceasta se cere mai multă dragoste“față de faptele marelui archiereu Putea adică să fa­că cunoscut acest memoru obștei ro­mâne mai lunile trecute, când cu to­ții sărbătorim amintirea lui Șaguna, Sibiiu* Sept. 1898. (Tribuna Poporului) IN VEGHERE SCRISORI RATIDITE Sunt câți­va ani—dragă amice—și parcă e un veac de când nu mi-am mai ved­ut Giurgiul,—orașul natal­ — iară­și m’am văzut odată aci—de­și pentru un scurt timp—unde am pe­trecut copilăria. O plăcere ne­mai simțită mă cuprinde, când străbat străzile acestui oraș, și tote locurile de aci, pline de atâtea dulci amintiri, de naivitate, de copilărie. Cum am ajuns aci, acasă, ca un ne­bun m’am repezit In fundul grădinei nóstre, să cânt migdalul, — sub care mai jucam cu cârdul de befteți.... val! era tăiat săracul ! Un biet soc bătrân abia se mai ține pe rădăcina lui șubredă și alături de el vișinul, din care de atâtea ori am căzut... Duzii din mijlocul curței, parcă au imbătrînit cu totul sărmanii; câte unele au procurat el mamei, destinate pentru cojocul meu... și cu tote astea privesc cu ochii umezi de bucurie, că ’1 mai revăd odată. Dar liliacul, dar vița, o­ fată și biata magherniță, odată „grande l’ope­­ra” în care eu, cu atâția prieteni am debutat întrecând pe ori­ce Mano­­lașu­, Notare... prin stângăcia nóstră Pe un zid ruinat, zace spânzurat un singur coteț odată flare, plin cu Foița ziarului “Românul,, sute de porumbei. Nici unul, nici u­­nul acum!... Bietule coteț, ai căzut in lumea uitărel, ca și un Memphis, o Theba, o Ninive !...—grav—Tu erai un locaș de dulce dragoste, a atâtor albi porumbei și porumbițe pline de gratii, iar azi, ești o biată ladă ve­che și­ Odorogită, spânzurată pe un zid ruinat. Unde mai e copilăria 1... Terț­ier. Dosarul Chiru No. 18 Din cercetările oficiale făcute pînă acuma reese că suma de 460.000 de lei, primită da la Banca Națională din București pentru sucursala din acel oraș, a fost păstrată la poștă în­­tr’o ladă veche, ruginită și încuiată numai cu două lacăte mici și din cele mai rudimentare. De ce se păs­trau sume at­i de mari într’o aseme­nea ladă? Răspunsul este simplu: poș­ta din Constanța nu dispune de o casă de fier. Tot din cercetările făcute reese că oficiul poștal­ din Constanța a făcut în nenumărate rînduri cereri la Di­recție pentru cumpărarea unei case de fier, atît de necesară unui oficiu poștal de Însemnătatea celui din Con­stanța și că d. Chiru s’a mulțumit să pue cererile la dosar. D. Chiru, directorul general al poș­telor, a fost prin America, cu scop, dragă Doamnei să studieze perfecți­unile introduse de poștile din­ noul continent. Apoi bine, întrebăm noi pe d.Chiru, asemenea perfecțiuni a vil­it d-lul in America? Dar atunci și pe vremea lui Priveleghie aveam serviciu­ poștal modern. A refuza cumpărarea unei case de fier pentru unul din cele mai princi­pale oficii poștale din țară, însem­nează a nu-ți da seama de impor­tanța funcției pe care o ocupi. Însem­nează a fi mai american de­cit Mak­ Kinley și, mai pre­sus de tate, în­semnează ca ești reponsabil de furtul comis din pricina nepriceperii tale. Și, dacă dirigintele Grădișteanu e Intru cât­va culbabil pentru faptul căt a angajat ca supraveghetor in o­­ficiul poștei pe un fost pușcăriaș și pe un om vițios, care mai tir^iQ a cornis enormul furt, principalul vi­novat este d. Chiru, directorul poș­telor. Mărura sifiicată d­lui Grădișteanu trebue să fie aceeași și pentru d.Chiru —aceasta în interesul dreptății, de care trebue să se conducă justiția țfirii.> semne de alienație mintală. El se duse la o rudă a sa în Kecs­kemet unde află o îngrijire bu­nă. Zilele trecute veni la Buda­pesta și începu să viziteze tea­trul în toate serile. Alaltă­ ori in­tră în foci­orul teatrului, unde isto­risise actrițelor, că el este nu­mit colonel și comandant de re­giment, de­oare­ce este descen­dent al regilor din Polonia. El rugă pe artista Marie Jaszai, ca să-i fie soție și regină a Polo­niei. Regele Poloniei ’șî schimbă în­să repede ideia și se adresă că­tre celebra primadonă Klara Kary pe care o așteptase la eșirea din teatru. Primadonă observă înda­tă că are a face cu un nebun de aceea îl și promise că vrea să fie regină, numai ca să scape de dânsul. După amiazi se duse la locuința actriței^Mariska Gazsi, pe care voia să o răpeas­că cu puterea și să o încoroneze ca o regină a Poloniei. Mai întâi cearcă să spargă u­­șa de la locuința ei, fu însă de­părtat. Seara o așteptă la eșirea din teatru. Actrița, care știa ce o așteaptă, nu cuteză să pă­răsească teatrul. Directorul tea­trului se apropie de Tim­onay și -l spune ca să vină cu dînsul până la hotelul „Arhiducele Ste­fan» de­oare­ce artista se află acolo. Nebunul se urcă în trăsu­ra directorului, în care se afla și un polițist și ast­fel fu dus la o casă de sănătate. Regele "Poloniei Ziarele ungurești povestesc că în Budapesta s’a ivit ultimul des­cendent al regilor Poloniei din fa­­ilia Iagelonilor, care vorbește să alunge pe rușii din Polonia, și să se restaureze vechiul regat, și a­­dică în persoana unui nebun. Viitorul rege al Poloniei este fostul me­mbru al teatrului popo­ral, adică Iuliu Timnoway, de un­de a fost concediat fiind­că da ROMANT­L FELURIMI Cu ce se nutrește­ vrăbia ? învățatul Mr. Gurney în Keswick-Itall din Nor­wich a făcut cercetări amănunțite spre a afla, că cu ce se nutrește vrabia în diferitele anotimpuri. Resumând result­etele cercetărilor sale, Gurney afirmă urmăitorele: „Se pote zice, că 75 la aută din intrementul vrabiei femeiusce constă din grăunțe. Restul de 25 la aută se pote computa In cal­cul mediu cam în urmatorele : 10 la aută aămînțe de burueni; 4 la aută maxere dulce (grea peas) ; 3 la aută gange; 1 la aută omide ; 1 la aută insecte abură tare; 5 la aută diverse. Nutrementul puiilor de vrabie constă din 40 la aută grăunțe de bucate; 40 la sută omide ; 10 la aută gonge mititele, etc... Se vede deci, că vrabia în vârstă nutrindu-se aprope cu grăunțe de bu­cate, face economiilor mai multă pa­gubă, de­cât ar fi câștigul ce s­e face prin pustiirea omidelor. ■ *^mb— ———­..... Ultime Informațiuni . Din Vaslui se anunță mor­tea d-lui deputat Ștefan Papado­­polu. „ Dr­eptatea vorbind de Românul spune în pagina I «chiar stipendiat de guvern» iar în pagina II „chiar quasi guvernamental“. Una din două­ ori suntem stipendiați și atunci nu putem fi quasi guvernamentali, ori suntem quasi guvernamentali și atunci nu suntem stipendiați. Acesta ne pare logic, deci a pre­tinde logică Dreptățel, este prea mult. < Consiliul comunal a ținut, orl sorti, a treia ședință,. De­și Epoca anunțase că „se pre­­ved mari scandaluri“ nici un incident n’avem de semnalat, Consiliul a aprobat budgetul biserică Slobozia, ast­fel cum a fost presintat de epitropia adăugând însă 20 lei la sala­riul parohului și 10 lei la cei­lalți preoți. □ Ziarul „Le Temps“, spune că d. Zola se va întorce proba­bil înainte de ziua 11 Octombrie s. n.,­­fi fixată spre vînzarea mo­bilelor sechestrate în casa sa pen­tru plata sumei de 30.000 franci, la care a fost condamnat în scop de a se despăgubi experții. El se va întorce pentru a face opoziție contra condamnărei de mai sus și spre a se înfățișa înaintea Cur­­ței cu jurați din Versailles, la vi­­itorea sesiune. X Eri seară s’a ținut prima întru­nire liberală, în vederea alegerilor Comunale. Alegătorii colorei de negru s’au întrunit în localul școlei primare din strada Lucaci. S’au constituit comitete electorale pe suburbii și s’a anunțat o nouă în­trunire în care se va alege comitetul central al culoarei de Negru, care în înțelegere cu­ comitetele celor* l’alte culori va conduce campania e­­lectorală. Primarul Capitalei a luat parte la acea întrunire. □ D. dr. Sli­ger, primarul Vienei, a declarat unui consilier comunal ieșan că va veni negreșit toamna aceasta la Iași pentru a studia chestiunea aprovizionărei capita­li Austriei cu carne din Româ­nia. □ Trei­spre­zece deținuți din­­ penitenciarul Bisericani, nemulțu­miți în­potriva administrației s’au răsculat. Sentinelele au avut să susție lupte în regulă cu răzvrătiții, care n’au putut fi liniștiți de­cât cînd au fost amenințați cu împușcarea. Capii răscoalei au fost izolați în celule. Locotenentul Călin-Iași, coman­dantul jandarmilor din Piatra- Neamț, a plecat împreună cu pro­curorul la fața locului, spre a an­cheta cazul* . Conservatorii din Bacäu, s’au întrunit la d. Toma Rafael și au ales un comitet compus din d-nii N. Donici, E. Teodorini, S. Cons­­tandache și N. Botez, care va re­­figia un proiect pentru organisa­­rea comitetului partidului. Intr’o viitoare întrunire se va alege comitetul definitiv, care va întocmi lista candidaților­­ pentru alegerile comunale. □ Sculptorul Bălăcescu, care se află acum la Veneția, a ter­minat bustul regretatului d. Ce­­sianu, fost director al poștelor. Bustul va fi inaugurat odată cu inaugurarea noului palat al poș­telor, și va fi așezat în sala cea mare a acestui palat. □ La concursul ținut pentru ocuparea unui post de referen­­dar la înalta curte de compturi au reușit la proba scrisă, din 11 concurenți, următorii d-ni: Iaco­­bescu, Chiiac, Smântănescu, Voi­­nescu, Lupașcu și Hasnaș. ........*...........——‘»m———------—— Crima din strada Țepeș Vodă Ieri dimineață o femee, Ioana Barbă Rasă, care e puțin cam smintită, cu locuința în str. Țe­­peș-Vodă No. 47, a luat pe mama ei, o femee bătrână și a dat-o afară din casă, bătând-o în ace­­laș timp. La țipetele bătrânei, sări fra­tele criminalei femei, anume Ilie, ca să scape pe mama sa. Ioana însă, înfuriată acum și mai mult, luă un cuțit și sări asupra lui Ilie. Se încinse o luptă între soră și frate. Iona îl lovi de mai multe ori cu cuțitul și-l puse pe Ioná. Pe când Ilie fugea, sări un câine și-l mușcă de pulpa pi­ciorului, rupându-I carnea. Atunci el căzu jos. Criminala femee a fost arestată. -------.OffliOO.------­ Drama de la cimitirul Catolic Acum câte­va luni, a încetat di viață femeea M. Ionescu din fundătura Va­­selor No 13, lasînd in urma sa mai mulți copii, printre care și o fată a­­nume Zoe, in etate de 21 de ani. Moarta a fost Îngropată la cimitirul catolic din apropiere de cimitirul Mili­tar. Zoe, care ține foarte mult la mama sa, deveni triată și plîngea intr'una. Această durere, cu suferințele ce In­dura de la familia sa, o făcu să de­cidă a își pune capăt zilelor. Ezi la orele 9 se­duse în oraș de unide își procură o însemnată cantitate de e­­sență de oțet pe care intorc6ndu-se, o ascunse în pridvorul casei. ? Luă fără a fi văzută de cimeni sticla cu esență cu oțet de sub prid­vor, o băgă în buzunar și își indrep­tă pașii către cimitirul catolic. • Ea se opri­­­e la mormîntul ma­mei sale. Ea îngenund­e și se rugă cftre*va 9) Rătăciri sufletești (Din nemțește) Animat prin mucsul acesta gran­dios, și de palavrele dulci ale Mal­vine! el se gîndea cu regret la ora despărțire!. Din salonul apropiat se auzea vocea sforăitoare a unei papagal care se balansa pe bețele aurii a­le coliviei și palavraja cuvinte neînțelese, și prin fereastra des­chisă luna arunca razele el um­plând odaea cu un aer primăve­­ratic. Privirea lui Zdenco se îndreptă de la Malvina spre mobilele scum­pa ca­re aflat­ în odac apoi iarăși pe obrazul ei, în care se zărea roșe­ața fericirea. Era Champania de vină. El o găsea cu mult Întinerită — și mult mai frumoasă ca Maximi­­liana. Și apoi luxul și eleganța d­aci ! Pereții eleganți îmbrăcați în mătase, marea credința — numai aceste două lucruri făceau­ o avere mică — bogăția arginteriei de la masă, paharele fine etc. toate ară­­tau o bogăția enormă — O­­ da aci se putea prea ușor și bine trăit. De ce? de ce?nu era Maximi­­liana în starea această de invidiat? Lui îi se păru că­ și vedea viito­rul în­aintea ochilor. Vedea o casă stricită, joasă— umedă, veche,—în a cărei colțuri trăia sărăcia și nevoia, și copii traiau în toate acestea — slabi, bolnivicioși, în haine groase și proaste veșinc îmbrăcați, o fe­­mee, tristă, slăbită, făcând treburi grele și un barbat, întristat su­părat și plini de regret.... Un fior străbătu corpul. El ’ș trecu mâna la ochi ca și cum ar fi dorit să depărteze, ve­derea acestor miserii. Oh ! de ce nu se întâmplase de mult ceea ce simțea el azi în a­­propierea ei. Ce al Idenco ? întreba Malvi­na mirată, întrerupând povestea unei prietine pe care o istori­sea. El îș veni în fire. Suspinând ușor el­­ și trecu cu mâna pe frunte apoi o lăsă ușor machini lipește pe masă. „O mică slăbiciune, Baroneasă minți el cu buzele lui vinete. Pe fața lui frumoasă se zărea o tristeță adîncă și ochii lui pri­­veau­ în haos. Era privirea desnă­­dejdei. El vedea că suferea , ea ghici de ce. Ea l’ar fi consolat cu atâta plă­cere , dar mai bine ar suferi o viață întreagă de­cât să înceapă să Îi dea să înțeleagă dragostea ei! Dar când ’l văzu atât de întris­tat, ea se simți parcă înduioșată. Indiferentă a se arăta srau gîn­durile ei, dacă el ar fi început să Îi vorbească, de dragostea ei, dar acum toate planurile ei se prăbu­șiră. O putere mai mare care venea din ea Însă­și, fulgerător, de-o­ dată și ceea se ascunsese atît de mult încît ea, isbucni de-o­dată— o dorință aprinsă, după iubirea lui... Ea luptă puțină, ...0..., nu putea ea să se scape singură. „Zdenco, Zdenco, de ce nu vis ? strigă de-o­dată papagalul, din odaea înlăturată — cuvinte pe care le auzise de la stăpîna sa. Ofițerul rămase ca trăsnit și o privea pe Malvina suprinsă. O roșeață aprinsă îi se urcă pe față, mută ’i privi un moment în ochi, apoi, ’și ascunse fața în mîini, stătea pe masă cu capu în meni­, cu corpul tremurând, iner­cându-și suspinele ei. El sări de pe scaun și se duse de partea cea­l’altă, la ea „Baroneasă ! strigă el pe un ton ciudat și Îi puse mâna pe umăr. Ea se cutremură la atingerea lui ca și cum­ ar fi fost iubită de o lovitură electrică. Un spasm plin de plăcere și de durere, o î­­neca, îl străbătea prin vinele ei. Da, în acest moment a muri, ar fi fost plăcut, această ar fi fost, fericire. Ea ridică capul și îl privi lung — lung de tot. Era o privire rugătoare, frumó­­să, care te înebunea șl se dădu un pas îndărăt, tulburat, aprins de privirea aceasta doritoare......* El simțea că stătea înaintea u­­nei catastrofe... și fisiresce simte cât de apropiat era de ea. Lui Îi era cum ar fi trebuit să fugă, dar o putere mai mare a 1 re* ținu. Fermecat erau toate simțirile lor și atmosfera era atât de îm­bălsămată.... (Va urma)

Next