Romanul, octombrie 1898 (Anul 42, nr. 194-218)

1898-10-14 / nr. 205

mul și sănătatea lui Dreyfus. Q De mîhnire aduncă părul și barba nenorocitului prizonier au cărunțit și spinarea ’I s’a încovoiat ca la un bătrân. Dreyfus își gătește singur mîncarea citește cărți dar nu primește nici un jurnal. FELURIMI Evreii din Francia. Ziarele nemțesc „Historisch politische Blätter“ scrie că printre 39 milioane de Francezi în Republică trăesc numai 85.000 evrei, cari sunt pe deplin îndreptăți cu Francezii băștinași. In Paris este numărul lor 45.000, în cea mai mare parte de origine germană. Evreii săraci din Elvația— Lotharinghia și din Polonia sunt precupeți, neguțători; bogotanii se recrutează din toate statele europene și se ocupă cu negoțul mare și Bursă. Printre 12.000 familii jidane din Paris sunt 2000 bogătane, cîteva sute milionari și cîțiva miliardari. Casa Rothschild se zice că are 10 miliarde avere (180.000 hectare imobile). Socrul lui Dreyffuss, Hadamar, este unul din cei mai bogați târgoveți cu diamante. Piața financiară este pe deplin în mînile Jidanilor. Evreii cunoscuți Herz, Reinach, Nberndörffer, Seligmann, Hallman, etc. autori din afacerea Panamei 10—12 milioane. Cel mai bogat om în Europa,— este sultanul Abdul Hamid, despre care foile engleze vestiau mai zilele trecute, că și-a amanetat juvaerele, ca să aibă cu ce acoperi cheltuelile împreunate cu primirea împăratului Germaniei la Constantinopol. Lista civilă a sultanului e de 22 milioane de coroane, ear’ averea privată ’i aduce un venit anual de 10 milioane de coroane. Din uriașa sumă de bani a sultanului însă numai o mică parte e plasată în Turcia. Pe timpul când relațiunile dintre Sultan și Anglia erau mai bine, 110 milioane îi erau elocate la băncile engleze, dar de când prietenia s’a cam stricat, sultanul a retras 60 milioane de la băncile engleze și le-a blocat în America. Cel folosește însă bogăția, dacă vieața întreagă trebue să și-o trăească în necurmate temeri. In palatul Dolma-bagdsche, care se extinge pe malul Bosforului în lungime de 800 metri, nimenea nu știe, că sultanul unde va petrece noaptea. Are la disposiție mai mult de 50 odăi de dormit, dar până în clipita din urmă nu știe nimenea, că în care se va culca. Odăile sunt prevăzute cu uși de fer și fiecare ușă are zar tainic, ba chiar și păreții sunt prevăzuți cu ascunzătoare tainice. Preste toate aceste măsuri de precauțiune sultanul a păzit și de doi zăvozi uriași. — Așe trăește puternicul Padișah, cel mai bogat om din Europa. X Ministerul instrucțiunei publice a aprobat rezultatul concursului ținut pentru ocuparea locurilor vacante din secțiunea de arhitectură de la școala de bele-arte din București. «i. Instrucțiunea în afacerea soldatului Thal va fi terminată săptămâna viitoare, așa că procesul acestei afaceri va putea veni înaintea consiliului de războiu pe la începutul lunei viitoare. □ Din pricina timpului ploios, prințul Ferdinand a dat un ordin de zi prin care toate trupele de sub comanda sa, cari se afla afară de Capitală pentru exerciții de tragere, să fie readuse în reședințele regimentelor și desconcentrate. O parte din aceste trupe a și sosit Sânbătă seara în Capitală, iar restul a sosit ieri. Ultimele esproprieri pentru prelungirea bulevardului Neatârnărea au fost făcute astfel că acel bulevard va putea fi terminat la primavara viitoare. Consiliul Comunal va ține ședința Marți și Mercuri seară. Se vor resolva cestiunile pendinte, și se vor desemna consilierii cari vor presida alegerile de delegați, în ziua de 18 Octombre. □ La concursul de interni la spitalul militar, au reușit din 38 de candidați, numai studenți:Saiduc, Panaitescu, Inoșescu, Dobrotescu, vulescu, Maroșin, Voiculescu, Pîr- Protopopescu Tiberiu, Chiriceanu, Constantinescu C... Constantinescu N.. Papinianu,Stametiade Anghel și Pristăvescu. Se dă ca sigură strămutarea reședinței regale de la Sinaia la București în ziua de 21 Octombrie. De altfel la palatul regal din capitală s’au început pregătirile necesare pentru primirea Suveranilor. □ Din Galați ni se scrie că apele Prutului venind mai mari, navigațiunea a început a lua avînt. O mulțime de șlepuri sunt așteptate zilele acestea la Galați, aducînd marfă nouă spre a fi încărcată acolo pe vapoare. Informațiuni . Curtea de Apel din Capitală trebue să se pronunțe azi Luni, în procesul cămătarilor. Forța ziarului “Românul,. Încercarea de sinucidere Secția 49 a arestat el pe un tînăr student anume Costică Șerbănescu din strada Olari No. 5 care a voit să se sinucidă cu un revolver, chiar în fața bisericei Olari. Cauza pentru care voia să-șî scurteze viața e faptul că n'a reușit la un examen. ROMANUL Nenorocirea de la ministerul de răsboi O mare nenorocire s’a întâmplat era la ministerul de răsboi. Un odăraș de acolo, numit Vasile Udrea punea niște lemne în pivniță. Din nebăgare de seamă, nenorocitul alunecă în pivniță, rostogolindu-se peste toate treptele. Când ajunse în fund, piciorul său stâng era rupt din șold, frângîndu-i-se în același timp și una din coaste. Scos din pivniță într'o stare desperată, Vasile Udrea a fost transportat la spitalul Codțea și instalat în secția chirurgicală. Pretențiile Englizeze. Colonia și Octombrie.— Se anunță din Londra «Gazetei de Colonia» cu data de erl că guvernul englez a însărcinat pe ministrul său Sultanului din la Tanger să fixeze Maroc un termen expirând tre plata la 28 Octombrie, penindemnităței datorite în urma declinării a șase agenți de comerț englezi. Două corăbii de resbel engleze se vor îndrepta spre Mazagan, pentru a sprijini această cerere. Wilhelm la Constantinopol Constantinopol și Octombrie. Aseară a fost un prânz de gală pentru corpul diplomatic. înainte și după prânz s-a ținut cerc. Azi, majestățile lor germane merg la palatul ambasadei germane, unde se va celebra în intimitate aniversarea împărătesei. Majestățile lor vor pleca seara. In timpul defileul.ii de erf, un derviș cerșetor, a înaintat în față pavilionului imperial cu o petițiune și ofițerii n’au putut să’l ducă de acolo decât cu muncă. Acest incident a cauzat o mare emoțiune în primul moment. «Sabach“ publică o poemă germană și un articol de circumstanță cu ocazia aniversărei împărătesei germane și se face expresiunea tuturor osmanicilor Plecarea majestăților lor germane s’a făcut cu acelaș ceremonial ca la sosire. După un dejun la Dolgmia-Begtschel suitele și-au luat rămas bun una da la alta și sultanul a însoțit perechea imperială până la Galakask unde majestățile lor s’au sepărat de „înălțimea sa“ în modul cel mai cordial, împăratul a dat Sultanului un baston de aur imitat ca acela al lui Frederic cel mare; împăratul a întemeiat o fântână al cărei proect l'a făcut el însuși: întrunirea din Iași Erl la orele 11 și jumătate au sosit d-nii miniștri D. Sturdza, președintele consiliului, Stolojan, Pakoli și mai mulți liberali fruntași din București. La sosirea trenului peronul gărei era înțesat de lume. D-nii generali lana, Pascu, autoritățile publice, delegații sosiți deja de prin toate unghiurile țârei, era de față. D. Sturdza și cel l’alți miniștri sunt primiți cu urale sgomotoase. Șeful guvernului s’a întreținut câtva timp cu persoanele prezente și după aceea a descins la oțel Binder, unde a luat dejunul. D. Fleva încă n’a sosit. Șala teatrului Pastia la ora 1 era înțesată de lume. Peste 50 de senatori și deputați ocupă scena. La orele 2 sosesc d. prim-ministru Sturdza, d-nii miniștri Paladi și Stoicescu, d. Stătescu, și tot statul major liberal. Ședința se deschide de d. Mîrzescu, care salută pe liberalii țârei. D. Sturdza, zice d-sa, rabdă cu eroism insultele opoziției, luptând fără preget pentru binele și fericirea țârei. D. Mârzescu termină zicând că acest congres n’a fost convocat pentru a se respunde infamiilor opoziției, ci e provocat de dorința ce are guvernul de a se explica înaintea țârei la cuvîntul după aceea d. D. Sturdza, salutând lașul. Primul ministru vorbește un ceas și fum. D-sa expune pe larg situația și dovedește că s’a conformat programului. D. Sturdza spune că Europa are azi încredere în România, mulțumită administrațiunei financiare și politicei partidului liberal. Insistă pe larg asupra legilor binefăcătoare votate în sesiunile trecute. Vorbește apoi despre legea învățământului, despre chestia țărănească, despre armată, comerț, arătând progresele realizate. Președintele consiliului continuă spunând că Injuriile opoziției îl dezinteresază și nu-1 descurajează de loc. — Pe mine, zice d. Sturdza, numai mortea sau partidul întreg pare să mă dezarmeze. Susține că puținii disidenți au făcut mult rea intereselor țarei. Deci, cere uitarea ambițiunilor. Oricum, el luptă în politica exteriora. Zice că tóte poporele respectază țara nostră, mulțumită Regelui și liberalilor. Arată meritele Regelui și sfârșește zicând că va lupta pentru interesele țarei. La urmă dorește prosperitate ieșenilor. (Aplauze prelungite). D. Mârzescu citește zeci de telegrame de aderare sosite din țară: D-nil Ganea, Schileru, Radovici- Ploești, Dimancea-Pitești, Macri- Iași, Páeleanu-Buzeu, Soreanu- Putna și Mârzescu vorbesc dreptul la viață al partidului de liberal, arătându-și nemărginita subre, devotamentul și încrederea în d. Sturdza, șeful partidului. La urmă senatorul Viișoreanu- Dolj citește moțiunea prin care se aprobă conduita guvernului și a șefului partidului. Publicul aplaudă pe miniștrii Paladi și Stoicescu cari vorbesc de meritele d-lui Sturdza și ale partidului liberal. Este aclamat de asemenea bătrânul senator Nicolae Ionescu, întrunirea s’a sfârșit la orele 5 și trei sferturi. Lumea, care se află pe strade, aclamă pe d. Sturdza care e dog în triumf la club unde are loc o întrunire intimă. D. Sturdza a plecat aseră la 9 ore. Ciuma la Viena — < Era dimineață a muri de ciumă și d-rul Müller, care îngrijise pe servitorul Barisch. Această moarte a produs o adâncă consternație și milănie. Infirmiera Pecha e tot în ugo„ " O altă infirmieră, anume Hochegger, care împreună cu Pecha a îngrijit pe servitorul Barisch, prezintă de asemenea simptomele ciumei. " ”. Toate animalele din institutul bacteriologic, inoculate du baccilul ciumei, au fost omorâțier și arse. . . " i Ziarele antisemite continuă o violentă campanie în contra profesorului Nothnagel, acuzându-l că a ținut pe îngrijitorul Barisch în clinica sa ca fiind bolnav de pneumonie, fără a cunoaște că boala lui era, ciuma. Este atacată de asemenea direcțiunea institutului bacteriologic, care ținea pe servitorul Barisch, deși se știa că aceata se Îmbăta adeseori. . . Urmează a se lua cele mai guroase măsuri. . Infirmiera Hohenegger s’a făcu IVAN TURGHENEFF VIII 8N FATA GHILOTINEI Afară d’aceste mișcări, nimic altceva nu trăda în el frica, nici chiar neliniște sau vre-o emoțiune oarecare. Noi toți, fără escepție, eram palizi, și mult mai agitați decât dinsul. Când scoase mâinile din cămașe și le duse cu un zâmbet de mulțumire pe piept, pe când ’I se deslega curelele de la spate; mi aduc aminte de copii mei, care au aceleași mișcări când îl desbracă cineva. In urmă ’și scoase cămașa pentru ca să îmbrace una proprie și o încheie cu băgare de seamă la gât. Era o priveliște tristă să urmă ești asemenea mișcări, să te uiți la niște schelete care se desemnase pe peretele galben al închisorei. Se încălță cu bobiul, isbind în pardoseala ca să intre bine piciorul. Se termină pe toate acestea fără nici o sfială, vesel, ca și cum s’ar fi pregătit ca să iasă la preumblar. Tăcea noi asemenea dar numai schimbam din când în cînd ochiade sau dădem din umeri. Eram înmărmuriți de simplitatea mișcărilor, o simplitate, plină de eleganță. Unul dintre asistenți, ce’l întâlnisem din întâmplare în aceiași 4i ’mi spuse că pe când noi ne aflam în celula lui Troppmann, se vedea înapoi cu 24 ani, nu se mai credea în mijlocul cetățenilor și al iacobinilor..... S’a observat că condamnații la moarte în general, când aud sentința, cad într’o stare de nesimțire, într’un fel de leșin, pârând co au murit mai înainte d’a fi executați, sau că infruntă cu curaj moartea, ca să devie celebri sau cad în disperare, plâng, tremură, cezertare... Troppmann nu făcea parte din nici un fel de asemenea specii de oameni. Atitudinea lui surprinse chiar și pe d-I Claud. Mărturisesc sincer că dacă Troppmann ar fi fost slab, atunci n'ași mai fi putut să resist, și ași fi fugit. Dar în fața unui astfel de curagiu, de altfel modest, toate simțimântele mele—simțimântul de desgustul ce’m- ar fi inspirat asasinul, monstrul care ar fi sugrumat pe mititeii pe când strigau: „Mamă! mamă/ mamă!— simțimântul compătimire! ce ași fi încercat pentru ființa omenească, ce urma să o înghită moartea—toate aste simțiminte dispărură și se prefăcură într’un singur simțimânt: mirarea ! Care să fi fost sprijinul moral, al lui Tropmann ? Că juca un oare oare rol în ochii spectatorilor ? Că dădea o ultimă representație ? că sângele acela atât de rece, să fi fost dintr’un curaj moscut ? Să fi fost amorul propriu, ațâțat de cuvintele d-lui Claude ? Ambițiunea pentru lupta care urma s’o ducă pînă la capăt sau vr’un altceva ce noi nu puteam pătrunde ? Rămânea un secret dus în mormânt cu dânsul. Mai multe persone ajunsese să se convingă că Troppmann și-ar fi perdut ceva din creeri. Masacrul nesăbuit și care nimic nu explica, părea să confirme opiniunea acesta. IX După ce se încălță cu botini, Troppmann, se privi și reculându-se, zise : „Sunt gata !“ I se puse cămașa de forță. D-l Claude ne rugă să lăsăm prisonierul numai cu preotul. Nu trecu nici xre00 numite de la eșirea nostră, că și „ văzurăm pe tânăr stând în fața nóstră, cu capul în sus, talia drepta." Simțimântul religiei era cu desăvârșire distrus la dânsul, ceremonia asta fu ca cea din urmă formalitate. Forte rece, preotul pronunță; ertarea păcatelor. Toți ai noștri, având în mijloc pe condamnat, suiam Scara cea ca melcul, pe care o scoborâserăm numai de vr’o 15 minute. Ne pomenirăm de o dată într’un întunerec de nepătruns, se stinsese candela. Fu un moment de o zăpăceală indescriptibilă. Ne învârteam iubindu-ne unul de altul, pe scară se auzea răsunetul sonor și grăbit al pașilor noștri. Me năbușuri. Nu sciü care -și perduse pălăria (Va urma.) !