Românul, iulie 1914 (Anul 44, nr. 62-87)

1914-07-02 / nr. 62

ÁNüL ÁL 44-b­a—No. 62 VOIEȘTE 81 VEI PUTEA ANUNCIURT Linia corp 7 pe o coloană în pagina III.' J ' 50 Gam Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. $ , 30 ban’ Inserții și reclame în pagina III linia, | ’iții lo* A se adresa: In România î la Administrația ziarului. ;La Paris, la d-nii John F. Jones & C-ie, 31 bis 108 du Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena­i la d-nii Rudolf Mosso & C­io. La Geneve­s la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 i*utId&2?tt, 1 IULIE La P. P. Carp era cuvântat.... "­Frumoasa serbare de la Țibănești că­­treia d. Carp nu i-a dat un caracter poli­tic a fost fără îndoială privită cu simpa­tie de către toți Romînii care caută setoși în manifestările vieții noastre de partide și elemente de moralitate simplă și primi­ti­vă. Simpatia și recunoștința pentru un om care, deocamdată, este cu totul inefi­cace în politică, sunt desigur semnele unei desvoltări oare­care a sentimentelor ce bagă pe om în chip dezinteresat de a­­proapele său și ca atare fac onoare d-lui Filipescu — care a intrat probabil în v­îrsta cind­ omul sătul de distrugere răs­colește melancolic ruinele trecutului... — și d-lui Marghiloman — care era în chip­­ calomnios socotit că nu are explozii sen­­itimentale de­cît pentru caii, mai mult ,sau chiar mai puțin pur­sang. Au lipsit manifestațiile sentimentale ale d-lui Ma­­iorescu, lucrul nu e de mirat: în automa­tismul existenții venerabilului om de Stat ziua de 29 Iunie nu a fost marcată prin nimic care să-l îndemne la reacțiuni sen­timentale, aflîndu-se în țara nemțească d-sa nu a găsit la forța respectivă din ca­lendarul papistășesc nici o indicație asu­pra apostolului Petre și, cum d-sa nu me­ditează nici­odată fără un amănunțit pro­gram, n’a avut motiv să-și amintească de Petre Carp. Să nu se înțeleagă deci că absența totală a d-lui Maiorescu s’ar da­tori unei oare­care inconstante în caracter și în sentimentele pe care le-a nutrit tot­deauna pentru d. Carp, chiar dacă a fost vorba — d. Carp a zis — de ingratitudine și felonie. Ingratitudinea fiind în tradi­ția junimistă, d. Maiorescu a fost și este consecvent. Aceste inimoase sentimente au dus la elogioase panegirice, care trebuie să-l fi măgulit în special pe venerabilul om po­litic, ce se apropie de cinstita vîrstă a lui Abraam cînd Dumnezeu a binecu­­­vîntat legătura lui cu Sera. Interpecula­r. Mitică Greceanu a cuvîntat: „Recuoștința noastră ți-o datorăm (ci­tăm după Epoca) pentru că faci parte din­­tre acei oameni, rari în viața unui popor, care pot fi considerați în lumea morală ca și în cea fizică, ca generatori! „Pentru că avînd o valoare superioară și decizivă, dînșii aduc în urma lor ma­rea mulțime a caracterelor, avînd afini­tăți firești dar neh­otărîte“. D. Carp poate fi considerat ca genera­tor, în lumea fizică, d. Carp trage după sine caracterele avînd nu numai afinită­țile firești (ceea ce e încă onorabil), dar întrH nv­ xindvi­le »pilotării © v­ariabile deci in anumite limite (ceia ce e uimitor). Entuziasmul d-lui Greceanu (Mitică) atît de inteligent relatat de „Epoca", ne reamintește o scenă din Ch­antecler. Co­coșul Chantecler, în cazul de față simbo­lizând pe d. P. P. Carp, trădat de ai săi batjocorit și învins de adversar, se în­nalță deodată gigantici!­ cînd simte tre­cînd pe deasupra-i aripa progresului re­formator și toată suflarea păsărească (păunii, gânsacii, cocoșeii internaționali și celelalte galinacee conservatoare) se stringei stribulită în juru-i și tremură de frica pierzării și, înăbușind toate gîrîitu­­rile izolate, alcătuiește un singur cor de disperare sburătoare (trădători­ și trans­fugi) și o singură masă de pene (fie chiar și panașe prim­iare)... înfiorate de fîlfîi­­turile de aripă a progresului ce se înalță spre soare... Așa s’au strîns toți sub aripa protec­toare a d-lui P. P. Carp, care singur e so­cotit că poate înfrunta vremile cele noni și poate menține încă în vigoare iluzia­­ reacționară. Conservatorii au înțeles, fie numai cu Instinctul — care e încă un rudiment de inteligență — această atitudine a d-lui Carp, dar d-sa a ținut să le-o lămurească mai limpede — crezînd, pe drept cuvînt, că e așa de greu uneori să fii înțeles... — și a zis: „Iar dacă pentru mine e vre­un merit , că am lăsat împrejurările să treacă pe lîngă mine, iară eu să rămîn ceia ce sunt“. Și, ca să fie și mai explicit încă, a a­­d­ăugat: „Vă urez... ca și voi să puteți zice că vea­curile s’au schimbat, dar că voi ați rămas aceiași!“. Aplauze entuziaste, ovațiuni — cărora parcul bătrîn al Ți­băneștilor le deschidea perspective­­­ rustice păstorești..., s — au subliniat aceste extraordinare declarații. Cei ce aplaudau au voit să se înșele. D. Carp n’a fost ironic, d-sa nu le-a tradus în proză acelor schimbători prieteni ver­surile de bronz ale lui .Horațiu care preamăresc pe Fortem­ac tenacepi propositi Virum.. pe care nici chiar cerul prăbușindu-se n- ar putea să-l înspăim­înte. d. Carp nu a făcut o aluzie, ca de obiceiu malițioasă, la grăbitele schimbări de atitudini, de re­lații și de păreri ale foștilor săi partizani politici; d-sa nu s’a gîndit la statornicia filosofico-morală, pe care vremile nu o pot schimba, numai ca să strice diges­tia d-lor Filipescu, Marghiloman și alto­ra, ci a vorbit de Constanța în opiniile politice. Oricum s’ar schimba împrejurările, omul de stat trebuie să rămînă ca un poet visător închis în turnul său de fildeș, să-și creeze acolo o realitate socială asu­pra căreia să raționeze cum elevii lui Maiorescu ra­ți­­cinează cu figurile silo­gistice, să nu observe nimic din tendin­țele și din cererile vremii de acum, ei să se încrusteze, cu­ o crizalidă ce vegetează, în formule politice găsite, și poate aplica­bile, acum jumătate cu veac și să mun­cească această îngustime de suflet și de simpatie omenească virtute și statornicie­­ politică. Asemenea oameni sterili, din care acum partidul conservator își face un model și tui ideal, au existat în toate vremile și peste toți­­ vremile au trecut fără să se împiedice în mersul lor fatal. D. Carp ar fi regretat sub Ludovic al XIV bunele i­remi ale lui Henric al IV-lea și sub Revoluție gloria Regelui Soare... La noi a regretat cu toti junimiștii săi, bunele vremi ale Regulamentului organic și, după patruzeci de ani, regretă cînd e vor­ba de colegiul unic, admirabila Consti­tuție actuală. D-sa e omul destinat să regrete trecu­­rtu­l, fără să poată desființa prezentul și să ponegrească viitorul fără să-l poată spori ln foc. Acesta e sufletul adevăratu-­ IN VINO VERIT Ale lui reacționar, din care conservatorii își face față în zilele noastre. Noi îi facem o singură urare d-lui I P. P. Carp. Să fie încă destulă vreme sănătos și atent ca și acum și, păstrîndu-și stator­nic temperamentul său politic, să regrete colegiul unic, cînd tot liberalii vor „raida“ țara introducînd sufragiul universal.­ ­OXO­H, IN ALBANIA UN COMENTAI? AL LUI ESSAD-PAȘA Essad Pașa, fiind la Paris, a fost in­tervievat de ur­ ziar francez asupra si­tuației din Albania. Eroul de la Scu­tari a făcut declarațiuni foarte intere­sante. „Părerea mea, a zis Essad Pașa, e că prințul de Wied nu se va putea menți­ne. A comis greșeli peste greșeli, din­tre cari cea mai mare e că a făcut pe Albanezii musulmani să creadă că nu sunt bine văzuți de dînsul. Principele de Wied pare a nu-și manifesta încre­dere de­cît în albanezii creștini și asta explică indignarea din rîndurile Alba­nezilor musulmani. Apoi un păcat o­­riginar al domniei principelui de Wied , faptul că a fost impusă de Euro­pa Albanezilor fără să fie consultați. Să nu credeți că Europa e rău văzută de poporul albanez. Toți albanezii, pi­lă la țăranul cel mai incult, au un res­pect deosebit pentru hotărîrea Euro­pei. Dovadă că comisia internațională guvernează cu multă ușurință. Dar în ce privește alegerea Suveranului, tre­buia ca Albanezii să fie întrebați. Să nu credeți de asemenea că popo­rul albanez în marea lui majoritate e u­n principiu în contra unui principe creștin. Să-l întrebe Europa și să-i dea un principe energic, om de acțiune, și atunci acesta va domni fără greutăți.” După cum se vede, Essad Pașa, a r­even­it dacă n’a fost, un dușman ire­­ductibil al principelui de Wied. Fap­­tul acesta îngreuiază mult situațiunea principelui de Wied. Dar mai mari sunt dificultățile pe cari îi le creiază Epiroții și rebeli. E­­piroții au sfîșiat pactul de la Corfu și ,batalioanele sacre“ au pus din nou stă­p mire pe ținuturile pe cari le-au stăpî­­nit înainte de acest pact. Rebelii, la rîndul lor, continuă să amenințe ora­șul Durazzo. Nu se știe precis de­­ ce temporizează cu atacul. Probabil tea­­ma de intervenția vaselor de război eu­ropene îi îndeamnă la această atitu­dine. Dar după cît pare Europa se va mărgini numai ca paza personală a principelui.­ Pînă și Italia și Austro­­- Invaz­ia nu’l mai susțin cu tărie. În definitiv situația principelui de­ced e gravă, dar nu e iremediabil pierdută. Suveranul Albaniei continuă să spe­re într-o întorsătură favorabilă a eve­­nimentelor. i --------------------------0X0---------------- II. NEGRU PE ALB Pe călduri de­se Pe calduri de Iulie și pe pavaturile su­­s prea încălzite ale Capitalei. Vremea se pierde totuși ca și pe frigul lui Decembrie sau ca și în­gerul Bobotezei. Dacă omul s’ar putea pricepe cum să-și cîștige toate clipele pe care este, ori­cum, ursit să le piardă, poate că iarna n’ar mai fi atîta de frig, — iar vara nici prin gînd nu i-ar trece să găsească o căldură înă­buși­toar­e... Dar e cald..., Și mai cu seamă­­ enervat de cald. Stau, și mă gîndesc că trebue să scriu un articol, dar soarele dogorește, și în casă e cald, ca în interiorul unui transat­lantic^ enorm aproape de cazane... Stau și mă gîndesc că ori­ce aș face, articolul tre­bue să-l termin la ora trei — și de­și e ora două nu mă voi opri de a constata că e o neînchipuit de mare căldură... Și mi-e somn, sau m­i-e lene — și creio­nul n’are vîrf iar haina mă strînge în spate ambiționînd să mi se lipească de piele... Și e ora două și un sfert... Soarele s'a plecat pe bolta umbrei, nu­mai cu­ un deget, dar arde cu aceleași, zeci de mii de calorii... De ce singură numai vremea nu suferă de căldura aceasta ? Vremea și doamnele romane caritabile! Mi se' —re neînchipuit, — cum acum cin­d ori­ce putere de muncă a omului una și cea din urmă resursă de voință a lui, par amorțite de căldură, numai fe­meile sunt în stare înf­ințind totul, să ia in­spinare cele 28 de grade celsius, mulțu­mită neînchipuitei bunătăți a­ sufletului lor... E un supliciu... Și poate e unul dintre cele mai moder­ne mijloace, prin­t­­e cei wri, noul mar­tiri ai omenirii cată să-și­ atragă luarea a­minte a semenilor lor. O ! martirii caritătei... și vai! căldurile de Iulie.... Căci e atît de cald, în­cît nu-mi închi­pui cum mai poate străbate străzile încin­se ale Capitalei noastre, atîta cu conet ca­ntabil... Numai de dragul de a se martiriza... Dar e o nenorocire! Și e un supliciu și pentru noi — cei cari socoteam că suntem numai martirii caidurilor de holie,­ KON­-y-NOOR 6 BANI EXEMPLARUL Fundator: €• A. ROSETTI -0X0- PRINȚUL DE 3ÜLOW Șl POLITICA GERMANA () lucrare însemnată asupra „Politicei Germane“ datorită Prințului de Bü­low, fostul cancelar al Imperiului German, a apărut acum cîtă­va vreme. Prințul de Bü­low este fără îndoiala una din personalitățile politice cele mai în vază din puternicul imperiu al Europe­i Centrale. Nu fără un deosebit interes se vor citi prin urmare paginele scrise de fostul Can­celar asupra politicei unui m­are Stat, cum este Germania, a cărui înrîurire asupra politicei mondiale este desigur, covîrși­­toare. Volumul d-lui de Bü­low, tradus în fran­țuzește de d-nul Maurice Herbiette, minis­tru plenipotențiar, a apărut zilele acestea în Paris și are o prefață scrisă de d-nul de Selves, fostul ministru al afacerilor străine din Franța. Prințul de Bu­low vorbește în lucrarea sa și de raporturile dintre Franța și Ger­mania, apreciind însemnătatea politicei coloniale franceze, a cărei activitate do­vedește și rapiditatea și intensitatea spi­ritului de întreprindere, reînflorit în Franța, după dezastrul din 1870. 1r . Germania însăși înțelegea, după ulti­mul sîngeros conflict d­intre ea și Franța, să împingă pe puternicul său vecin, a că­rui largă rană rămînea deschis!, spre o activă politică colonială, tocmai pentru a-i îndepărta o constantă preocupare de la provinciile pierdute și a da astfel im­periului German, abia constituit, liniștea necesara pentru întărirea sa internă. Fostul Cancelar al Germaniei, nu-și face însă ilusiuni în această­ privință. Franța, spune el, ori­câtă intensă activi­tate ar desfășura în imensele sale pose­siuni coloniale, nu-și poate întoarce ochii „de la linia albastră” a Vosgilor­". O violentă manifestare a sentimentu­lui național adînc rănit — datorită împre­jurărilor neprevăzute—poate isca din nou un conflict, care în situațiunea interna­țională de astăzi, ar avea toată gravi­tatea unei conflagrațiuni generale. Prințul de Bu­low, gîndind la această eventualitate, se exprimă astfel: „Un eveniment care trebue să intre în ori­ce calcul politic, este războiul. Nici un om înțelept nu-l dorește. Ori­ce guvern conștiincios încearcă, din toate puterile să-l împiedice, atît timp cît onoarea și in­teresele vitale ale natiunei o permite. ORI­ CE STAT INSA TREBUE ASTFEL CONDUS. IN TOATE PĂRȚILE SALE, CA ȘI CÎND MÂINE AR AVEA DE ÎN­FRUNTAT UN RĂZBOI­Cuvintele înțelepte ale fostului Cance­lar al Germaniei, trebuesc să facă obiec­tul mediațiunei tuturor. Și noi mai ales, trăind într’o țar­­a că­­rei viață poate fi tulburată și de lăco­mia vecinilor și de evenimentele grave des­lănțuite, prin cauze a căror ivire este în afară de puterea și d­e voința noastră, trebue să gîndim neîncetat la întărirea noastră internă, pentru a putea înfrunta primejdiile silmii 3,e_j £:íüt: ‘ ’ "Acestei preocupări, răspund­e­­ desigur înfăptuirea reformelor, cari vor face o­­biectul discutiunilor Adunărilor noastre Constituante. Nu trebue să uităm că... Ori­ce Sfat tre­bue astfel condus. NN TOATE PAR­­­­­TILE LUI, ca și cînd mîine ap area de a­ I înfruntat un război,iB-A - ÎNSEMNĂRI POLITICE Sterilitate politică A sosit vacanța binefăcătoare pentru opoziția conservatorilor, căci de asudat, amenințat și înjurat s-au săturat și ei și ajungeau să-și exaspereze cu totul cli­enții dacă nu le ofereau drept variație, d­ăcar un, reludie de la spectacolul zil­nic întrerupt de venirea căldurilor ca­niculare. S’au plătit puțin, dar tocmai în momentul cînd spumegantele toren­te de injurii încep să reintre în matca a unui număr mic de coloane din „E­­poca“ — înainte le ocupau pe toate — a­­pare mai limpede sărăcia bagajiului po­litic al oamenilor ce combat reformele liberale. Chestia alegerilor trebuie să se închidă; chestiile personale de ase­meni nu se puteau prelungi la infinit fără să ajungă grotești cei ce le tot ți­neau la ordinea zilei; micile polemici de toată ziua nu mai pot alimenta de­cît rubrici mărunte; comisiunile parla­mentare și-au început lucrările; acea mult dorită preciziune a­ programului liberal se înfăptuește și totuși oamenii politici conservatori, ziarele și revistele conservatoare plutesc încă în vag de negațiuni și amenințări confuze și la toate punctele de teorii și doctrină ridi­cate de discuția reformelor se mulțu­mesc să înregistreze monumentalele discursuri ale.... d-lui Vericeanu sau studiile asupra „inconștienței universa­le“ a d-lui dr.... X sau impresiile fugi­tive asupra... impozitului pe piane ale d-lui profesor,... X. E o sărăcie intelectuală cu greu de imaginat pentru un partid care se pre­tinde un partid de... intelectuali. Se mulțumeau să fie.... fini. La aceas­tă ,dineță“ se adaugă chiar și o voce conservator democrată. Finețea constă permite în a se afirma mereu că guvernul nu a precizat punctul său de vedere. Dar a­­cest punct de vedere... neprecizat e com­bătut în chip categoric de d-nii Marghi­loman și Take Ionescu. Nu e straniu că acești serioși bărbați politici să se de­clare în contra unei reforme pe care n’o cunosc ? De unde știmP că va fi rea, da­că n’o cunosc, fiind­că nu e precizată ? Sunt atîtea chestiuni vaste la ordinea zilei, la care conservatorii ar putea să mediteze altfel de cit cu... căldură, în­cît citind gazetele lor și ascultînd­­ dis­cursurile și impresia penibilă a unei iremediabile su­­ilități politice. SPECTATOR -0X0-*­ LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE in țară î­n un an 18 lei . « 7 șease fant "9 Tot In străinătate , un an 36 lei . 7 . șease luni 18 la Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­carei lup* ...... _ A se adresa: /■ * * /j l România, la Administrația ziarului și la oficiu­lf­­postale. "<Sis­ta ,Inaris s la «Agenco Internationale de Journau* î„* , •' -~>>\ Gorbaty». r 'i/vSC' ?- La. Wno * la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahnhof ?), -ț .*/ ,(tájnévé s Heinrich Massein­\ A " w*f*í£P* ' '4-1 f I v >>' TELEFON No. 22/39 și 57/20 KINO-POLITIC VKCWNT^ *>OlaITIG#v SPORTUL DE VARA AL D-LUI FILIPESCU. IUBITA POETULUI POEZIILE Veronicăi Jurite ADMIRATOAREA ȘI IUBITA POE­TULUI A FOST EA INSAȘI O POETA „EMINESCIANA“ Broșura din mai multe privințe in­teresantă a d-lui Octav Minar, consa­crată vieței Veronicăi Micle, ne-a re­împrospătat unele foarte interesante poesiij aproape uitate ale iubitei lui Eminescu. Iată o poezie ce exprima mulțumi­rea sufletească a amantei :­, Frumoasă, sfîntă poezie Ce ai fost unicu-mi Dumnezi, Pe dulcea ta zădărnicie Cît preț a pus sufletul meu ! Cît îmi părea că sunt de mari­­ Că idol eu, mi te-am ales. i Cu ce avînt și adorare Prinos adusu-ți-am adesi rAdînca mea cucernicie De mitul tău cînd s’a legatt Pe dulcea ta zădărnicie, Sufletu-mi jertfă ti l’a dat, /Veronica Micle era admiratoarea chipului de o seninătate olimpiană a poetului: Privindu-ți fața de farmec plină,­ Luci o rază în al meu sin. Crudă t­u însă a ei lumină, Din pieptu-mi scoase un lung suspin! Dară suspinul cu nălucire Sbura ca vîntul ce-a adiați N’a sburat însă și acea simțire , Ce adînc în suflet l’a deșteptat, * Și acum mă’ntreb eu: simțire adîncd, Cum de se naște pentr’un portret?. Căci nu văzusem ochii tăi încă Știam atîta că ești poet". Pesimismul maestrului o influen­țează și găsește în sufletul ei un pu­ternic ecou: fără tot ce ne’nconjoară e în scurta noas­tră minte. Lumea e reprezentarea unui creer încîlcit. Noi nu știm ce e aevea și în umbre infinite Ne petrecem toată viața prin ajun­gem în morminte. — Căci stă bine’n patru scînduri omul cel nemărginit.* Printre miile de tomuri pe hîrtie înegrija Stă prostia omenească și nebunele gîndiri, Pasiuni fără de margini într’o clipă măr­ginită Ce îi zbuciumă ființa și a sa minte ră­tăcită Printre negura de vise pe un pustiu de năluciri. In a bazinurilor țară, în pustia arzătoare își ridică o moschee vîrful minim către Cer. Și zărescu-se în noapte ca fanta­me’n de­părtare Piramidele bătrîne, mărturii neperitoare Unor, fapte care pier­d Cu fruntea plecată pe volume învechite. Printre scrieri ne’nțelese și hrisoave mu­cezite, In templul Semi­lunei stă preotul păgîn. Căutînd urzeala lumii, se împiedică de-o­­ ■­­­umbră Și cuprins de îndoială el exclamă’n noap­tea sumbră: — Coranul e minciună, Alah este nebun! Metrică rezonată, factura’ versului a­­tîta de nou al lui Eminescu îl regăsim în poezia Veronicăi Micle. E­ o apropiere care poate forma inte­resante observațiuni psihologice unui viitor critic sau biograf al lui Emi­­neșeru % ~ •' MERCURI 2 IULIÍÍ l £ il ANCHETE­I CONTRA SCUMPINIEI TRAIULUI — SE SIMTE NEVOIA ÎNFIINȚA­­REI IN CAPITALA A UNEI BURSE DE ARTICOLE ALIMENTARE --­ Traiul în capitală devine din ce în ce mai insuportabil, mai cu seamă pentru populațiunea nevoiașe și pentru acesti cari trebuesc să se mărginească într’un­ buget fix. Cu­­ deosebire articolele alimentare se scumpesc pe fie­care zi aproape tot mai mult, fără ca această scumpire să fie justificată cu ceva fenomenal datorîn­­­du-se numai dorului de cîștiguri ilici­te ale unor speculanți. Contra apucăturilor hrăpărețe ale acestor speculatori, autoritățile au da­toria să ia măsuri serioase. Populațiu­nea trebuește să fie ferită, mai c­u seamă cea nevoiașe, de a cădea victimă unor astfel de operațiuni necinstite. Ceea ce se petrece în capitală, cu parte din articolele alimentare, cu de­­­osebire a celor alimentare, constitue un­ adevărat abuz, depășind marginile ori­cărei toleranțe. Așa de pildă, prețurile cu cari s-a vînd pe piețe și pe strade zarzavatul­rile, acest aliment tot atît de necesar atît bogatului cît și săracului, au ajuns un adevărat scandal. In urma ploilor cari au căzut că destulă abundență, recolta zarzavatu­­rilor este destul de mare. Producătorii de zarzavaturi își vînd produsele lori negustorilor angrosiști cu prețuri ri­dicole de scăzute, negustorii însă vînd consumatorilor această marfă cu pre­ț­țuri de zece, două­zeci de ori mai mari de­cît le-au cumpărat ei deja producă«­to ț­il­e . sa . Autoritatea comunală are obligațiu­nea de a interveni și a pune capăt u­­nei stări de lucruri care a început să dispere populațiunea, care nu trebueș­­te lăsată pradă unor speculatori fără scrupule. In primul rîn­d, 'după cum­ exist!» pentru pîine și carne, să se facă ș­i pentru zarzavaturi, care este un arti­col de prima necesitate ca și cele două dinții. Autoritatea comunală să întoc­mească cote zilnice de prețurile cu ca­­re negustorii au dreptul să vîndă a­­­cest aliment. Aceste cote ar putea fi întocmite cu mai multă ușurință dacă s-ar interzice transacțiuniie ce se fac pe la barierele orașului dimineața, între grădinari zarzavagii și negustorii acestui ali­ment Aceste transacțiuni să nu se permită a se face de­cît în piețele pu­­blice și în prezența unui agent al au­torității comunale. Știindu-se prețul cu care negustorii cumpără marfă dela producători ușor s-ar putea fixa prețurile cu care acest aliment ar trebui să se vîndă publicu­lui consumator, dîndu-se, bine înțeles negustorilor un legal și rațional cîștig. Nimeni nu are pretenția că negusto­rii sa nu cîștige nimic la mărfurile co­­­vinci, dar iarăși nu este permis cara niște asemenea negustori să-și facă de­sap și să speculeze populațiunea, ce­­iind pe mărfuri de zece ori prețul car­ 1 n costa pe ei. * '­­. Negustorii cinstiți și conștiîndic ei singuri ar trebui să ceară să se în mțeze o­ bursă a pieței pentru ca­­ bl­icul să poată fi convins că prețul cu cari se vînd m­ărfurile este drept legal. De îndată ce se va ști că preț­uit­e alimentelor de prima necesita­t jnt fixate de autoritatea comunală,­tunci vor înceta și desele conflicte se ivesc între negustori și consun­tori-Cl astfel­­ de măsura exista­m toate o’-*­rașele civilizate și nu vedem pentru­ care cuvînt nu s’ar aplica și la noi Așa de pildă, pe piețele din Paris!) De care negustor de articole alimen­tare, are afișate în magazinele lor, lis­te de prețurile cu cari se vînd acele produse, verificate și vizate de muni­cipalitate. Nici un negustor nu are dreptul de a cere prețuri mai mari de­cit cele prevăzute în acele cote, m »Sperăm că actuala administrație­ munala a capitalei, care a dat destule dovezi de grija ce o poartă interese­lor cetățenilor, se va gindi serios și­­ această Chestiune și va găsi în CUrin’iJr soluția care să liniștească populațiu­­nea destul de alarmantă, de exagerata­ scumpire a celor mai importante îuț Borda alimentare, ST. ARGU& --a ■ [UNK] ■ ipu

Next