Românul, iulie 1914 (Anul 44, nr. 62-87)

1914-07-24 / nr. 84

l ­ANUL AL 44-lea—­no. 84 ROIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI twna corp Y pe o coloană în pagina III. J Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. inserții și reclame în pagina III linia. • A se adresai In Romfinla 1 la Administrația ziarului. La : la d-nii John F. Jones & C-h­, 31 bis rus du Faubourg Montmartre La Boriin & Vlena s la d-nii Rudolf Mosse & C-ie.' La Génévé s la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate, REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56­1 .50 ■Ba» ~, . 30 bani 2 Ici .J&mBS&EGLSS ■ [UNK]•aa* 1 în catastrofa generală care atacă a­­cum­ fundamentele situațiunilor inter­naționale ale celor mai puternice State europene, Romînia trebue să-și fixeze și ea o atitudine­­precisă, pe cit poate fi precisă și fixă o atitudine în această generală prăbușire. Romînia nu poate privi indiferentă la conflictele europene, de aceia ea trebuie să răm­ină într’o expectativă foarte a­­tentă la tot ce se petrece în jurul ei, luînd firește toate garanțiile, după u­­zanțele inernaționale, pentru a-și asi­gura integritatea teritorială și, la ne­voie, pentru a proceda cu energie îm­potriva oricărei încălcări, ori de unde ar veni ea. Acesta e înțelesul clar pe care sfatul celor mai înțelepți sfetnici ai țării a ți­­nut sa i dea atitudinei Romîniei. Cu cea mai mare mulțumire putem să afirmăm că această hotărîre a fost lu­ată aproape cu unanimitatea conducă­torilor poliției prezenți; e o dovadă de unitate sufletească în sferele de sus, că­lăuzite de un comun patriotism și de o comună îngrijire pentru viitorul Statu­lui rom­înesc, o unitate care corespunde stării de spirit din păturile largi ale po­porului nostru și dă astfel întregei po­­pulațiuni românești tăria sufletească de care e nevoie în aceste momente de su­premă încordare, înțelepciunea care a condus în atît de grave împrejurări destinele neamului nostru, în decurs de atîtea veacuri duș­mănoase ne-a consiliat și acum să nu intrăm în nici o aventură și să tindem la atingerea unicului țel indicat de îm­prejurări : păstrarea intactă — prin toate mijloacele — a integrității terito­riale și politice a Statului român. Am dovedit că suntem un element de pace și de ordine în Sud-Estul Europei. Ți­nem să afirmăm și acuim că nu aui ab­dicat de la această misiune și că nu a­­vem altă dorință de­cit ca împrejură­rile să ne favorizeze pentru ea să nu fim stînjeniți în îndeplinirea ei. Punem interesele Regatului român din această oră mai presus de orice și pentru apărarea acestor interese înțe­lepciunea și forța poporului nostru vor dicta și pe viitor toate mijloacele pe care le vom avea de întrebuințat. BUCUREȘTI, 23 IULIE itu­l diKliMliti £ a^SCTATIVA CU BALURI SUFICIENTE PENTRU PAZA GRANIȚELOR Specula a fi aspru PEDEPSITA Unii negustori neomenoși, cari nu înțeleg rostul vremii, au găsit cu cale să și scumpească prețurile alimente­lor. Asta așa, deodată, pentru simplul motiv că vor să facă speculă, fără să tină seamă de nimic. Intr’o bună dimi­neață au ridicat prețurile, fără­ să în­trebe pe nimeni, fără să se fi petre­cut nimic în­lăuntrul țării. Dar pen­tru ce ? Care le este scuza­t Taina de nepătruns. Un domn căpitan, care s’a plîns eri d-lui Prefect al Ca­pitalei, a trimis ordonanța să-i cumpere ceva de la o băcănie din apropierea locuin­ței sale. Soldatul s’a întors spunînd că i se cere un preț îndoit. Căpitanul s’a dus atunci singur la băcănie, ca să se convingă .Știți ce s’a întâmplat? Băcanul, care citise prin ziare co­municatul autorităților în drept, dîn­­du-și seama de răspunderea ce-și a­­sumă, s’a mărginit în răspunsuri: ■— Nu, nu este adevărat n’am scumpit nimic. Soldatul a­mințit. — Foarte bine. Atunci să-mi dai ce am cerut. — Dacă am avea, am vinde ceea ce cereți dv. tot cu vechiul preț, dar n’a­vom. Înțelegeți șiretenia lucrului: celor nevoiași le vând cu prețuri ridicate,­­celor cari ar putea sa reclame li se răspunde scurt’ — N’avem. Pentru unul n’am zahăr, pentru al­tul n’am făină, pentru celălalt n’am, cafea. Dacă s’ar întîlni toți cei res­pinși între ei, ar constata că băcanul sare..... prăvălia goală. Aceasta n’o vor îngădui autoritățile noastre .D. George M. Corbescu, pre­fectul poliției Capitalei, a dispus să se închidă prăvăliile negustorilor cari pot fi dovediți, că au vândut alimente sau prețuri ridicate. Ceea ce încearcă unii negustori nu este faptă de oameni conștienți și de r­omîni — iată de ce pedepsele ce li se vor da vor fi aspre* Piețele din Noul Continent — ȘI EVENIMENTELE DIN EUROPA — In­tr-un articol publicat­ în nu­mărul tc ori, am arătat d­ar evenimentele care se desfășoară în Europa au avut o pu­ternică repercursi­une pe piețele din A­­m­­erica. Telegramele sosite în ultimele două­zeci și patru de ore arată că știrile răz­­boaelor declarate în Europa au produs o panică îngrozitoare pe piețele ameri­cane și canadiene. Cea mai amare partie din bursele prin­cipalelor centre comerciale americane au fost închise, din cauza scăderilor vertiginoase ce se produceau la efecte in ultimele zile. Scăderile însă nu se produc numai pe piața financiară a efectelor ci chiar pe piața comercială a diferitelor produse. Așa de pildă, de îndată ce s’a aflat pe piața Chicago, despre izbucnirea te­mutului război european, prețul grâului și ovăzului a scăzut în mod îngrozitor prorocind comercianților mari pagube. In ceea ce privește producția de bum­bac, a fost un adevărat dezastru, acest pro­dus pierzînd din preț peste trei­zeci la sută. ’ 1 La Montreal și Toronto, tîrgul ia fost cuprins de o așa panică în cit a necesitat o imediată închidere a burse­lor. In general cercurile financiare și comerciale din America sunt extrem de îngrijate față de starea de­­ lucruri ce se desfășoară în Europa. Versiunea cum că și Japonia ar in­tenționa să intervie in conflictul din­tre statele Europei, a turnat gaz pes­te foc, a contribuit și mai mult ca co­merțul și finanța americană să cadă într-o complectă dezorientare. b tIHSUa £ XEMRIARUI ggsaaaaaa masses Dadesubturl lu­srae D. NANU ȘI MEMORIA LUI EH FELOSEMITISM, NAȚIONALISM, ȘI UMANITATE — IATĂ CATE­VA PUNCTE ALE POLEMICEI ÎNTREPRINSE In coloanele acestui ziar ne-am înde­plinit o datorie de cronicari vorbind des­pre cartea d-lui Octav Minor consacra­tă memoriei acelei ființe ce-a fost tova­rășa cunoscută a marelui Eminescu. D. Dim­. Nanu într-un foileton publi­cat în „Românul” din Arad se ridică con­t­ra chipului cum biograful Vor­oni­căi Miele calomniază pe sora poetului, a­­rătînd-o ca­ o incultă, invidioasă și e­goistă. Toată lumea care a cetit scrisorile Henrietta Eminescu și cei care au cu­n­oscut-o personal, știu ce soră ideală a fost această nefericită paralitică, știu cum Eminescu nu mai voia să mănânce decât din mâna ei, atât în vremea cînd se întorsese oarecum însănătoșit din Germania, cât mai ales în întunericul ei cuprinsese mintea în cele din urmă clipe. Un singur glas mai răsbătea prin noaptea aceea grozavă, până la dânsul : glasul Henrietted... Știți cum vorbește d. Mișnar despre a­­cest înger păzitor al lui Eminescu ? „Henrieta“ a disprețuit pe Veronica din cauză că fiind paralitică nu s’a putut mărita (!!) Pentru dânsa ori­ce femeie care ar fi fost chinuită de iubire și pa­­dune, era vinovată. Atunci se explică­­ e ce Veronica care (cacofonia e a d-lui Minar) iubea pe Eminescu, nu putea să se bucure de multă considerație în fața acestei domnișoare bătrâne.” Dacă ar fi numai atâta ! Dar unde i­psa de pietate și nepilduita­­ îndrăz­neală atinge de-a dreptul inconștienta este insultătoarea afirmare, neînchipui­­a insinuație, că Henrietta „voia ca din rănii pe cari admiratorii lui Eminescu i colecta, să-și cumpere o casă !” Bine, dar omul acesta nu mai este vici măcar un polemist vulgar, e un b­ufonator de morminte î Să armier^i insultă cui nu se mai poate apăra, — unei moarte. D. Nanu însoțește foiletonul său de u­­nele notițe ce au însemnătatea lor. Cum !e pildă , D. Locusteanu ne-a mărturisit că bu­na sa credință a fost surprinsă, fiindcă n’a cetit decit fragmentar broșura. In iazul acesta o va retrage din circula­se, nu ne îndoim. O rectificare a înce­­put prin biografia ce consacră „Flacă­ra” Corneliei Emilian. , iar alta : „I*. Rosenthal de la „Adevărul” îmi spune că din considerente filostrăine ale Adevărului” nu poate publica din ar­ticolele „Străini buni, și străini răi”. Pentru d-sa străini nu trebuesc înfie­rați.” Critica­­ d-lui D. Nanu incisivă și vio­lentă, pusă pe un teren de luptă națio­nală, ese din cadrul obișnuit al l­itera­tu­­rei. Ea va interesa, însă, mult și pe mulți tocmai din pricina filonului ei, a­­lI­ 1 i­ilor și tendințelor urmărite. SEMPER UN SUCCES -OXO­RETE ȘI ȘUBUBEȚE Adevărul a obținut pe ziua de ori cel mai formidabil succes gazetăresc. A a­­părut la 12 ziua în ediție socială cu o ști­re de la A. T. I. pe care o publicaseră toate ziarele de dimineață. ....Și la o oră cu aeroplanul . Parisid e perdut! v Face concurentă Războiului, ACELAȘ... Anunță că Germanii sunt la 6 ore de Paris.... cu trenul fulger. ...Și la o­ oră cu aeroplanul Parisul e pierdut! Senzațional!! Cumpărați, domnilor, ediția specială a Adevărului! ______________ _­­%"■­­f­i.. .. : JOUI 24 IT ILIHl 5~g=B=TM=3g=...u--v ■— LUMINEAZA-TE ȘI VEI EI ABONAMENTE­ In țară . *. un an 18 lci . . . șcase ram­­ 9 Tei In străinătate . un an 36 lei . . . șease luni «y*»“ Abonamentele Încep la 1 și 15 al» fie­cărei lunii A se adresa: In Româinla, la Administrația ziarului și la oficiile poștale. V Jbs 1‘uris: la «Agence Internationale de ioum«»* Gorbaty». La.^iena: la d-nul I. Bettenhausen, Rtaatsb^hphoft La (Peneve s Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 și 13/41 s~tt':■ “i <>>/ .1, v ~ y/ Fundator: C. A. ROSETTI * Situația iateraatioaalli COMUNICATUL JAPONIEI O știre venită din Extremul Orient a căzut ca o bombă în centrul Europei. Japonia despre care se zicea că s’a în­țeles cu Tripla Alianță ca să atace Ru­sia asiatică, a dat o desmințire oficială acestei versiuni. Ea declară că va lucra de acord cu Anglia, Franța și Rusia. A­­ceastă declarație e de o importanță de­osebită, fiindcă scutește guvernul rus la orice griji în Asia. Țarul va dispune deci în Europa de toate forțele sale mi­­litare. Declarația Japoniei mai e importan­tă prin faptul că arată întru cîteva dis­pozițiile, ascunse încă, ale Angliei. An­glia are o alianță cu Japonia. Această alianță a fost încheiată a dou zi după războiul din Manciuria. Alianța era vă­dit îndreptată împotriva Rusiei. Iată însă că azi Japonia, care e încă in ali­anță cu Anglia, declară că va merge de acord cu Tripla înțelegere, adică cu Anglia, Franța și Rusia. E în afară de orice îndoială că Japonia n’a făcuit a­­ceastă declarație de­cât după o înțele­gere prealabilă cu guvernul britanic. Așa­dar în ceasul cel mai­ recent, Anglia îngăduie ca o aliată a ei din Asia să vorbească de blocul anglo-ruso-francez. De aci se poate deduce că Anglia cu toată expectativa ei n’a încetat să in­cline de partea Rusiei și Franței. Fap­tul e de o însemnătate covârșitoare. Ea are o explicație firească. Anglia vede pretutindeni rivalitatea germană. Pe mări, dă de flota germană; prin conti­nente întâlnește pe negustorul german. Angliei îi ar surâde deci slăbirea, dacă nu chiar zdrobirea Germaniei. Acesta e înțelesul comunicatului din Vladivostok. Acest comunicat, deși se referă la chestiunile din Extremul Ori­ent asiatic, aruncă o lumină neaștepta­tă a­suf­ra animozităților din Europa. -----------------oxo-----------------­ Japonia merge cu tripla înțelegere ______ Jș.fi- Vladivostok.­­ In ziarul „L’Orient Rus“ consulul Ja­poniei la Vladivostok a pu­­blicat­ următoarea desmințire: Guvernul japonez nu a a­­vut de fel intenția să se în­țeleagă cu Austria. In criza actuală Japonia va merge cu Anglia în chestiile extrem­­orientale cu Franța și Rusia și în general va lucra de a­­cord cu Tripla înțelegere. Starea de asediu a fost declarată în Franța și Algeria Paris, ci August.­­ Consiliul de miniștri a decis azi dimineață să convoace Camerele pentru mâine 3 curent. D. Poincaré a semnat decre­tul prin care se declară starea de asediu in Franța și Algeria. Starea de asediu va fi menținută in toată durata războiului.­­0X0- Proclamația guvernului francez către popor Paris, 22 iulie. — Președintele repu­blicei și membrii guvernului au hotă­­rît să lanseze următorul manifest către națiunea franceză : De cîteva zile situația europeană s-a agravat considerabil. Cu toate silințele diplomației orizontul se întunecă. Ac­tualmente mai multe națiuni mobili­zează, chiar țările apărate prin neu­tralitate au crezut de datoria lor să fie măsuri de precauțiune. Puteri a căror legislațiune constituțională sau mili­tară nu egalează pe a noastră au înce­put fără decret de mobilizare pregătiri militare și le conitiinuă. Acele măsuri echivalează unei mobilizări Franța ca­re a manifestat voința ei de pace și ca­re a dat Europei sfaturi de moderațiu­­ne în zile tragice, care a dat exemplul viu al prudenței și de sforțări mari pen­tru menținerea păcei generale. Franța pregătindu-se pentru ori­ce eventuali­tate a luat acuma prima măsură indis­­pensabilă pentru apărarea teritoriului­­. Totuși legislatiunea noastră nu ne ingădue să împingem mai departe a­­c­este măsuri fără un decret de mo­bilizare. Avînd deplina conștiință a răsp­under­ei ce cade asupra noastră am neglija cea mai sfîntă din datorii dacă am lăsa lucrurile în voia lor. Guvernul a promulgat deci decretul, care a deve­nit necesar prin situațiunea generală. Starea de războiu și mobilizarea apar în împrejurările actuale ca cel mai bun mijloc de a asigura pacea. Guvernul in­spirat de cea mai sinceră dorință paci­fică a luat precauțiunile necesare și va continua sforțările sale diplomatice. Guvernul speră în succesul silințelor sale. Guvernul se bizue pe sîngele rece al națiunei sale generoase pentru ca ea să nu fie tîrîtă fla oscitațiuni nejustifi­­cate ; guvernul contează pe patriotiz­­mul tuturor francezilor și e sigur că în ceasul de față nu e nimeni care să nu fie gata a îndeplini datoria sa ; nu mai sunt partide în Franța ci numai o Fran­ță pacifică, veșnică și hotărâtă, există numai patria franceză și patria dreptu­lui, justiției unită în liniște veghere și demnitate. + CANDIDAȚII SUSȚINUȚI DE PARTIDUL NAȚIONAL-LIBERAL.LA ALEGERILE PENTRU COLEGIUL I DE CAMERA DE ILFOV, CE VOR AVEA LOC IN ZIUA DE 24 IULIE, SUNT: OI- C. ISTUATI . FOST MINISTRU EM. CULOGLU FOST VICE-PREȘEDINTE AL CAMEREI CONST. A. PANAITESCU AVOCAT SEMNUL PE BUN­TE­UL DE VOT ESTE O CRUCE PLINĂ. 1HUM'1. 4* discursul la primul MILHELM JR REICHS ®, Berlin, 22 iulie. — Împăratul Wil­­helm a deschis sesiunea extraordinară a Reichstagului, pronunțînd discursul următor: In ceasul cel grav am strîns pe repre­­zentanții și pe aleșii poporului german împrejurul meu. Vreme de aproape o jumătate de veac au putut stărui pe car­­tea păcii. Încercările de a atribui Ger­maniei o tendință războinică și de a micșora pozițiunea ei în lume, au pus adeseori pe poporul nostru și răbdarea noastră la o grea încercare. Cu o prop­bitate nestrămutată guvernul meu a ur­mărit, chiar și în împrejurări provocă [UNK]> •oare, desvoltarea tuturor forțelor mo­­rale, intelectuale și economice ca scop su­prem. Lumea a fost martoră cu ce ar­­loare neobosită ne-am aflat în primul rînd in tumulturile și tulburările din ultimii ani spre a cruța pe popoarele Euh­ropei de un războiu între marile puteri. Primejdiile mai mari provocate de eve­­nimentele balcanice, au părut că au fost trecute. Deodată o prăpastie s’a deschid prin uciderea amicului meu, arhiducele Fran­cisc Ferdinand, augustul meu aii*­ut. Împăratul Fr­­ncisc Josef a fost silit la armele spre a apăra siguranța im­periului său contra unor agitațiuni, pri­mejdioase cari veneau dintr’un stat ve­­cin. Guvernul rus s’a împotrivit monar­­hiei aliate la urmărirea intereselor, ei legitime. . . Nu numai datoria noastră de aliata ne chiamă alături de Austria; o sarci­nă mai grea ne incumbă în același timp, de a apăra propria noastră pozițiune cum și vechea comunitate de cultură a ambelor imperii în contra asaltului for­­țelor ostile. Cu inima turburată, a trebuit să mo­bilizez armata mea în contra unui ve­cin cu care ea a luptat alături pe atîtea timpii de bătae. Cu o durere sinceră am văzut sfărîmîndu-se o amiciție cu credință păstrată de către Germanico Guvernul, rus cedînd influenței unui naționalism nesăturat, a luat în apărare cauza statului care a adus nenorocirea acestui războiu prin formarea­ unui a­­tentat criminal. Faptul că și Franța s’a așezat alături de adversarii noștri nu ne-a putut surprinde. Silințele noastre ■ de a ajunge la­ relațiuni amicale cu gu­vernul francez s’au iubit foarte adese­ori de niște vechi speranțe și de o ve­che rancună. Tot ce poate face inteligen­ța și puterea omenească pentru a pre­găti popor­ul pentru ultimele hotărîri s’a făcut cu ajutorul patriotic al­­ l­ a Animositatea care s’a răspîndit de mul­tă vreme la răsărit și la apus a isbucnit in fcutări. Situațiunea actuală nu a eșit din vre-un conflict de interese trecătoa­re ori din constelatiuni diplomatice ; ea este rezultatul unei rele voințe care lu< acuză de mulți ani în contra puterii și prosperității imperiului german. Nu o dorință de cucerire ne împinge­, suntem inspirați de voința tare de a ne păstra locul pe care ne-a așezat D-zeu( să-l păstrăm pentru noi și pentru toate generațiile viitoare. Din documentele ce vi se vor prezenta veți recunoaște cu­m guvernul meu și mai ales cancelarul meu s’au silit până în ultimul moment­, de a conjura primejdia. Apărarea legi­tim­ă este impusă, cu conștiința și cu­ mâna cinată luăm sabia. _ Apelez la popoarele imperiului ger­­man să apere cu toate puterile și în car o lucrar­e frățească cu aliații noștri ceea ce noi am creiat printr’o muncă paci­fică. După pilda părinților noștri fari și credincioși serioși și cavaleri, umili în­­ fața lui D-zeu și minări în fața vrăjma­­­­șilor, ne confirm­ă tot puterniciei eter­ne de a întări apărarea noastră și a o­ duce la bun sfîrșit. Poporul german, strîns împrejurul principiilor și călău­*­zilor lui, își fixează privirile asupra­ voastră. Luați deciziunile voastre una­nim­ și repede, aceasta este via mea d­o­rință. FOILETONUL ZIARULUI „ROMANUL“ 19 ARENE ÎNSÂNGERATE ROMAN DIN VIAȚA SPANIOLĂ DE co­l­O­NEZ­ II, în afara ce sfîrșia vorba cu frumoasa lui logodnica intra în circiumă, unde îl așteptau cei care îi făcuse acea politeță. Cunoscuți sau necunoscuți care doreau să bea un pahar cu faimosul espada­ “ întors din primul turneu pe care îl fă­cuse ca matador, își petrecu nopțile de iarnă la fereastra lui Carmen, înfășurat în eleganța și bogata sa capă de postav­­ verde, ornată cu cusături și arabescuri­­ brodate în mătăsuri negre. — Am auzit că bei cam mult, șoptea .Carmen cu fața lipită de gratii. — i Nu fii copilă... Politețe care îmi fac prieteni și pe care trebue să le întorc... — Și vezi tu, un torero este un torero,­­­are nu poate trăi ca un călugăr. —­ Am m­ai auzit că te arăți cu femei rele. Minciuni! Altă daă pe cînd nu te cu­noșteam încă... Oh ! perfizia ! ași voi să știu cine îți suflă asemenea lucruri ! _ ^ — Și cînd ne cununăm ! urmă ea tă­­iând scurt prin această întrebare indig­narea logodnicului său. — Cînd casa va fi gata și facă Dumne­zeu ca aceas­ta să fie mâine ! Caraghiosul meu de cumnat nu mai termină. Șarla­tanul are profit și trăgănează lucrările. — Cînd vom fi cununați am să regu­lez toate. Ai să vezi cît de bine au să meargă lucrurile, și cu­ o să mă iubeas­că mama ta.... Și aceste convorbiri se prelungiau, aș­teptând nunta despre care se vorbea în toată Sevila. Unchiul și mătușa lui Car­men se întrețineau despre aceasta cu Se­­nora Augustias, de câte ori o întîlneau. Galardo se ducea rare ori la locuința logodnicii sale, ei preferau să se vadă la fereastră după obicei. Iarna trecu. Juan se ducea călare să vîneze pe proprietățile bogătașilor, ca­­re-1 turtuiau cu un aer protector. Avea nevoe să-și păstreze ușurința trupului prin exerciții continuă, pentru epoca cînd vor reîncepe cursele. Ii era frică să piar­dă „mijloacele“ sale, adică puterea și sprinteneala. Don Jose, făcea cea mai neobosită pro­pagandă pentru gloria lui Galardo și-l numea „matadorul său“. El intervenea în toate actele lui Galardo și își lua asu­pra lui drepturi mai mari chiar de­cit a­­le familiei sale. El trăia din veniturile sale, fără a avea altă ocupație de­cit a­­ceea de a vorbi despre tauri și toreros. Pentru dînsul singurul lucru interesant din lume, erau cursele și împărțea po­poarele în două categorii: de o parte, nic­­ti unele privilegiate care posedau arene tauromaehice; de altă parte, acele, prea numeroase, unde nu este nici soare, nici veselie, nici „manzanilla“, și, care sunt cu atît mai de plîns cu cât au iluzia de a fi fericite și puternice, cu toate că nu pot vedea cel puțin o cursă de încăpă­tori. Punea în patima sa energia unui Răz­boinic și credința unui inchizitor. Gor­­mlent, dar încă tânăr, chel și cu o barbă blondă, acest tată de familie, vesel și plăcîndu-i râsul în viața sa obișnuită, e­ra feroce și intransigent în amfiteatru, cînd vecinii săi dădeau opinii diferite de ale sale. Se simțea în stare de a se bate cu toată lumea pentru a lua apărarea unui torero prieten, și tulbura aplauzele publicului prin protestări neprevăzute, cînd aceste aplauze se adresau unui to­rero care nu știuse să-i câștige simpatia. Pusese ofițer de cavalerie, din gust pentru cai mai mult de­cât pentru răz­boi. Corpolența și pasiunea sa pentru tauri îl făcuse să părăsească serviciul și își petrecea timpul vara asistând la cur­se și iarna vorbind despre ele. Să fie povățuitorul, mentorul, însărci­natul de afaceri a unui torero !... Cînd se născu în el această ambiție, toți maeș­trii aveau pe ai lor, și apariția lui Gal­lardo fu pentru el o fericire. La cea mai mică discuție asupra meritelor lui Gal­lardo, matadorul său, izbucnea de minte și discuția tauromaebică lua numai de­cît forma unei certe personale. Conside­ra ca un act strălucit, faptul de a fi a­­fcndat cu lovituri de baston, între cafe­nea, pe doi amatori , nepricepuți care reproșeau prea mare îndrăzneală nou­lui cșpada. Hârtia tipărită îi părea neîndestulă­toare pentru a cînfoca gloria lu­i Gallardo, și, în diminețele de iarnă, se ducea la colțul unui trotuar încălzit de o rază de soare, la intrarea străzei „de las Sin­pea“ unde era sigur să întîlnească ciți­va dintre prietenii săi. — Foarte bine. Nu există de­cât un singur om­­ zicea el cu glas tare, ca și cum și-ar fi vorbit singur, prefăcîndu-se că nu vede persoanele care se apropiau. Cel întîi om din lume ! Și, dacă cineva pretinde contrariul, să mi-o spun!... Da, unicul !.... — Cine-i acela ! întrebau prietenii glumind, ca și cum nu ar fii înțeles. — Cinei­ ?... Juan, fără îndoială ! — Care Juan ! Aici gesturi de surprindere și indig­nare: — Oare Juan ?... Sunt oare mai mulți Juani... Este vorba de Juan Gallardo ! — Pe legea mea ! s’ar zice că tu ești acela care vrei să-l ei în căsătorie !... Un moment după aceea, la sosirea al­tor amici, uita pe acești glumeți și re­începea . — Nu există de­cât un singur om pe lume ! — Cel mai mare ! Și dacă ciineva* zice altfel, să deschidă gura , sunt gata a-i răspunde ! Nunta lui Gallardo fu o sărbătoare măreață. Cu această ocazie se inaugu­ra și noua locuință care făcea mîn­­dria caretașului și des­pre ale cărei in­trare, coloane, ornamente de faianță era mîndru ca și cum ar fi fost opera lui. Binecuvîntare­a religioasă fu celebră­­tă la San Gil, înaintea Fecioarei Spe­­­ranței, zisă Fecioara de la Măcarena.­ La eșirea din biserică soarele făcu­t să­­ strălucească florile exotice și păsările pictate cu profuzim­e pe șalurile iu; care erau învăluite prietenele­­ miresei.! Un deputat fusese nașul căsniciei. Printre pălăriile albe și negre a ca­­­marazilor invi­tați, se observă pălăria înaltă a însărcinatului de afaceri și a­ altor personalități distinse, admiratori a lui Gallardo. Zîmbeau cu mulțumire de popularitatea care îi atingea și pe dînșii cînd pășeau alături cu faimosul espada. Toată ziua se împărți bani la ușa casei, veniră săraci din satele vecine, atrași de faima acelei căsătorii. Fotografii luară instantanee pentru ziarele din Madrid , căci nunta lui Gal­larde era un eveniment național. Prin­* tîrziu noaptea ghitarele cântară în tova­­­rășite de bătăi în palme și de sunete­ de estagnete. Tinere fete cu brațele in­ sus loveau cu micile lor picioare lep­­pezile de marmoră, pe cînd în jurul fm­moaselor lor trupuri rochiile și șahi* iile fluturau în ritmul „senilanelor“ I OXO- - • VA URM4 °

Next