Românul, septembrie 1914 (Anul 44, nr. 124-149)

1914-09-02 / nr. 124

ANUL 44-lea — No. 124 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III. Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV. Inserții și reclame în pagina III linia. . A se adresa: In România s la Administrația ziarului. La I*a«­îs s la d-nii John F. Jones - C-ie, 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena: la d-nii Rudolf Mosse & C-ie La Geneve : la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate, REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 50 bani 30 bani 2 lei BUCUREȘTI, 1 SEPTEMVRIE IN FAZA ZVONQRILOR ! Nimeni nu știe de unde răsar, dar toată lumea le discută: nimeni din cei ce le spun pentru întâia oa­ră nu se cred, dar toți cei ce le as­cultă le pun drept baze diplomati­ce ale speculațiunilor lor despre viitorul Europei; toate sunt date ca provenind cel puțin de la un mi­nistru plenipotențiar și toate sunt de primă sursă... Nici­odată „cine­va“, „o persoană demnă de toată încrederea“, și „un prieten al meu, care—“ nu s’au bucurat de mai multă considerațiurce ca în împre­jurările de acum. Ei, anonimii mis­terioși și atotștiutorii sunt marii ■ furnizori ai știrilor de sensație, care revoluționează conștiințele și «produc mari mișcări oratorice în anumite amurguri bucureștene... Faima crește mergind și cum fie­care informator nou care primeș­te știrea cel puțin de la un minis­­tru plenipotențiar mai adaugă cev­a din propria sa personalitate, după propriile sale dorințe și pro­feții, siomurile ajung la o siguran­ță, o precizie și o bogăție de amă­nunte, de rămîi într’adevăr uimit că mai pot fi oameni atît de naivi cari să-și închipuie că există o ca­rieră diplomatică — în timp ce Talleyranzi și Bismarki cu minu­nate puteri răsar la fiece colțișor de stradă, la fie ce masă de cafe­nea... Tooți cei ce vorbesc, repetând stere­otipa asigurare „după informațiile mele“ trăesc numai în intimitatea ppalatelor din toate capitalele eu­ropene și știu, cum nu s’a știut nici­odată, fie ce vorbă și fie ce gest al suveranilor, rămași atît de discreți pină acum... Și svonurile circulă, ca niște curenți electrici de mare intensitate, producînd tot felul de sguduiri în opinia noastră publică, fără fie cineva să le poată restabili veracitatea, să le poată înlănțui în prozaicele legături ale argumentărilor vujlgare și să le dea pe fată toată zădărnicia. Neantul nu se poate nici discu­­ta, nici distruge — și toate svonu­rile zilelor acestora sunt închiega­­te din neant. Totuși ar putea să li se opună o judecată liniștită și bărbătească, pe care am concretiza-o în felul următor: Oamenii de guvern din aceste momente sunt tot aceiași care au ascultat sau au inspirat marea mișcare națională din 1913 și au știut să răspundă cerințelor pro­funde și drepte ale întregului po­por romînesc. Ce schimbare se va fi produs de atunci ? — Nici una. Atunci ? Mai presus și eu totul In afară de svonurile care circulă oamenii de guvern din aceste momente știu probabil lucruri pe care încă numai ei le dețin și atitudinea lor patriotică e în legătură cu acestea mai mult firește de­cât cu cele ce culeg trecătorii pe trotuarul Căii Victoriei. Aceasta e clar. De ce dar să tragem cu urechia la svonuri și să șoptim într’o par­te sau să vociferăm într'altra? Suntem Românii, suntem uniți prin așteptări și credințe și trebu­ie să credem că suntem tot atît de buni Romîni cu toțil. Iar svonurile să sboare zadar­nice în vint. Affirma când rivalitatea din Anglia și Germania este o riva­litate de supremație pe mare, și o luptă de anihilare a vastului co­merț mondial peste Oceanele și Mările lumei, este de actualitate să cunoaștem câte ceva din dede­­supturile vieței de expansiune și de comerț maritim german. Un mijloc prin care companiile ger­mane de navigație au devenit forțe colosale economice, a fost transportul emigranților din Eu­ropa, mai ales în America. Pen­tru că acești emigranți veniți din toate părțile lumei în Hamburg aduceau­ în acest oraș toate mize­riile și toate boalele, Germanii cu spiritul lor metodic au creiat un­­ vast Sanatorium, în care nenoro­ciții­­ din toată lumea sunt ospita­­lizați pînă în ziua plecărei vapo­rului, cei bolnavi sunt reținuți și izolați de cei sănătoși. Iată și alte amănunte date de Jules Huret în cartea: In Germania („De Ham­­sbourg au mareches de Pologne“). „Numărul emigranților cres­­cînd mereu — se ridică la 144.382 în 1891 —­ guvernul din Ham­burg recunoscu nevoia, de a os­­pitaliza pe acești nenorociți. "Compania Hamburg-Amerika construi, sub controlul Statului își al medicilor, un total de 15 cor­puri de clădiri înzestrate cu tot confortul necesar și al instalații­lor igienice cele mai perfecțio­nate. Astăzi emigranții sosind la Hamburg nu sunt nevoiți să stră­bată orașul, căci sunt direct con­duși la Sanatoriul printr-o linie de drum de fer. Ei sunt despărțiți în două ca­tegorii : una cuprinzînd oameni ceva mai cu dare de mină care stau într’un fel de otel cu camere separate ; cealaltă compusă din simpli emigranți supuși regula­mentului comun. Cei ce sosesc își dau numele, spun ce vor, unde merg. Dimi­neața toți cei sosiți noaptea iau O baie, un duș și vestmintele lor sunt desinfectate în timpul cit sau baia. Se spînzură nenoroci­tele lor moarfe în interiorul unui vas auto­clar unde se face desin­­fectia. In timpul băiei are loc vizita­ medicală. Cei recunoscuți sănă­toși trec în altă parte a clădirei. Cei dubioși sunt ținuți în obser­vație, în lazaret... Sunt aci două refectoare separate, pentru evrei jiși creștini. Mîncările evreești se­­ prepară după ritul religiei lor. J­ntr’un pavilion de muzică se dă un concert în fiecare zi. Două biserici — catolică și pro­testantă — și o sinagogă stau la dispoziția emigranților. Toate aceste îngrijiri ce se dau la sute de oameni, femei și copii, prezintă spectacolul unei turme... Sunt îngrămădiți ca niște anima­le periculoase. Ei poartă numele ca osîndiți. Nici unul nu poate i­eși din locul destinat fără bilet­ de voie!“ In acest tîrg imens, toată mi­zeria omenească apare, deși spi­ritul metodic și organizator al Companiilor din Hamburg a cău­tat pe cit omenește posibil să o acopere. Dar sărăcia și desnădej­­dea celor ce n’au un cămin e mai mare de­cit voința și priceperea germană. ...Și spectacolul sutelor de mii de emigranți, conduși ca vitele spre țările necunoscute de dinco­lo de Ocean, e unul din cele mai tragice ce le poate oferi înfrigu­rata viață a lumei de azi! Semper TRAGEDIILE VIEȚEI Emigranții în Hamburg — SUTE DE MII DE NENOROCIȚI ÎNGRIJIȚI DE MARILE COMPANII NAVALE — -0X0- -oxo­ 5 BAM8 EXEMPLARUL •$mmBÉ^mai Mmmmammaauu33im»easier. Fundator : C. A. RUSETTI Desmințirea tranzitării vagoanelor austriace Din sursă autorizată s’a des­­mințit svonul că un mare număr de vagoane austriace ar fi trecut din Nțeam prin România pentru a reintra în Ungaria prin pasul Ghimeș. Acest­ svon prinsese oare­care consistență și ca multe alte svonuri de acelaș fel produsese rumoare în opinia publică și ser­vise drept bază unei lungi inșt­rări de deducții care erau false de la­ început. Desmințirea dată din sursă au­torizată e menită să aducă tot calmul necesar acestor zile de mari încercări și să­ dea în ace­laș timp­ o­ semnificativă pildă de încrederea ce trebuește acordată svonurilor cari pleacă de la cafe­nele pentru a se oglindi în ediții speciale și a se întoarce apoi la obirșia lor. România fiind de fapt în neu­tralitate nu favorizează pe nici unul din beligeranți în dauna al­tuia și păstrează cu toată realita­­tatea atitudinea pe care și-a im­pus-o față de anumite împreju­rări. Firește însă că guvernul are altceva mai bun de făcut de­cît să urmărească toate svonurile isvo­­rîte din fantazia cutărui reporter nesăturat de știri senzaționale „diplomat“ de ocazie, care ține să aranjeze într’un chip original viitoarea hartă a continentului european ; desmințirile se dau si­ne ori, dar nu se pot da în fiece zi pentru fiece nouă invențiune. Publicul avizat e dator însă să controleze singur ceia ce este sen­zațional și fals în svonurile puse în circulație, servindu-se de cele cîteva exxemple foarte limpezi ce s’au dat. „Trecerea vagoanelor austria­­ce“ este una din trecerile din do­meniul realităței în al fantaziei, în care nimeni nu trebue să se la­se ademenit. Lucruri­le la locul lor Ziarul „Evenimentul“ din Iași publică une­ori știri și articole cu totul nepotrivite cu rostul vremei. Dar care din ziarele de provincie nu greșesc nici­cînd ? Așa este, în­să „Evenimentul“, dă aproape cu regularitate cste o informație de la locul ei. Așa, în numărul de ori am cetit următoarele la rubrica „Informa­ții:“ „Aflăm că doamnele care lucrea­ză cămeșile pentru soldații de la­­ Regimentul XIII Ștefan cel Mare, au refuzat să continue lucrul, din­ cauză că pînza este cu totul putre­­­­dă, și e departe să fie de calitatea unei pînze de 75 bani metrul, cum­­ s’a plătit“. Socotim că această știre nu tre­buia tipărită chiar dacă ar cores­punde unui adevăr. Pentru ce să spunem lumei că soldații noștri ar avea cămăși de piată putredă, cînd acesta este un neadevăr? Se știe doar că ostașii noștri sunt cit se poate de bine echipați, și că au îmbrăcăminte igienică și potri­vită anotimpului. atunci ? B. BEȚE 51ȘUBUBEȚE LIBERAREA U­KRAINEI (7-kranienii, printr’un apel adre­sat poporului bulgar, declară, că urmăresc să-și scoată... craniul de sub jugul rusesc. ÎNTREBARE A mai apărut un ziar de ocazie: „Patria“ — proprietatea și su­b di­recțiunea unui domn Casimir. Atunci, de care patrie e vorba? ... De Polonia?... MAI MULT Se deschide anul judiciar. Față cu evenimentele externe pare a fi mai mult un an... pre­judiciar pentru avocați. -0X0- Masuri de prevedere — cum­­ ar trebui orga­nizate AJUTOARELE - Am vorbit despre modul cum ar trebui organizate ajutoarele pen­tru familiile celor concentrați a-și face instrucția militarii. Cu acel prilej am arătat­ că, în împrejură­rile prin care trecem, se impune să se ia măsuri de prevedere pen­tru toate eventualitățile. In urm­a acestora a venit măsu­ra patriotică a d-lui Al. Radovici, miniștri­i industriei și comerțului. In ceea ce privește ajutorul bă­nesc, pentru familiile lipsite de mijloace ale celor concentrați, sun­em siguri că acel comitet de fi­nanciari, comerciantă și industri­ași își va face toată datoria. Credem că se impune ca aceme­­comitete să re­­înființeze în neal toate oraele și anume: unul pen­tru oraș, sub președinția prima­rului și altul pentru județ sub pre­ședinția prefectului. In afară însă de comitetele pen­tru distribuire de ajutoare bănești, ar mai trebui înființate comitete speciale pentru procurare de lu­cru celor rămași acasă. In aceste comitete ar trebui să figureze, în afară de industriași mari și mici, întreprinzători de lucrări, etc., și mai multe doamne, care ar avea grijă să procure de lucru femei­lor și fetelor, băeților și bătrînilor. Sunt atîtea ființe care ar fi mult mai bucuroase să-și câștige exis­tența muncind, decit să aștepte să îi se distribue ajutoare în bani și alimente în mod gratuit. Romanul, aste se știe de toată lumea, este mândru din firea lui, așa că preferă să rabde de foame, decit să ceară milă, fie chiar unui comitet constituit cu misiunea de a ajuta pe to­ți cei în lipsă. Comitetele acestea — cele pen­tru ajutoare bănești ca și cele pen­tru procurare de lucru — trebue să-și dea toate silințele spre a-și atinge scopul. Ajutoarele trebu­­esc dată după o minuțioasă cerce­tare, pentru ca să nu profite cei cari nu merită sau nu au nevoe de ajutor, în detrimentul celor cu cu adevărat lipsiți de mijloace și în neputință de a-și putea cîștiga pîinea zilnică. Numai așa se va putea face o adevărată operă de ajutor și de so­lidaritate socială. Numai astfel a­­jutorul și binefacerea vor merge la acei cari merită cu adevărat sprijinul publicului. Este atîta lume lipsită de miji­loace, atîtea ființe nevinovate ca­­­re suferă și trăesc în mizerie, în­cît ar fi o crimă să fie părăsite în sta­rea asta. De aceea comitetele de ajutor vor avea o misiune grea dar patriotică și umanitară în gra­dul cel mai înalt. Trebuesc deci luate din vreme toate măsurile de prevedere, pen­tru ca să nu ne surprindă eveni­mentele nepregătiți. Ori­ce măsu­ră de ajutor luată tîrziu, va pu­tea aduce o mare tulburare în mersul regulat al lucrurilor. Este o­­ datorie patriotică pentru toată lumea de a contribui, cît va puea și cum va putea, la această operă de prevedere și solidaritate socială. Din pustiirile răîbniulii Podiși do _Winé cttstmis do belgieni; srocon^iinxlree Iul căti . ionlerii germani MARTI 2 SEPTEMVRIE 1914 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țară" . . un an 18 lei . . . «ease luni 9 lei In străinătate , un an 36 lei . . . ș­ase luni 18 lei Abonamentele încep la, 1 și 15 ale fie­cărei luni A se adresa:­­r——ln «»mânia, la Administrația ziarului și la oficiile lor * poștale. %£/■,■> ,ijjri&\P«*rts: la «Agsence Internationale de journaux Gorbaty». Aliena: la d-mil I. Bettenhausen, StaatsbahnheF táenéve: Heinrich Massein. ț$ț0** ■&/ TELEFON No. 22/39 și 57/20 t ... «i V' DATE STATISTICE DE ACTUALITATE PEN­TRU CE LE FI­RIMELE — CÂȚI OAI*IEN! ȘI CÂTE PARALE COSTA UN RAZBOI — Pentru ce se fac razb­oaiele ? Iată o întrebare la care nu poți răspunde de-odată, de­oare­ce raz­boaiele deși sunt aceleași, cauzele care le provoacă sunt diferite. Necesitatea unui război, se poate motiva între o sută și o mie de fe­luri. Cel care declară războiul, îl declară fiindcă este forțat, pe drept sau pe nedrept, să recurgă la această supremă soluție, pe ca­re toate popoarele o detestă dar la care toate fac apel în cazuri extreme. Iată după o interesantă statis­tică franceză, cauzele cele mai principale pentru care s-au decla­rat diferitele războaie cu începere de la Constantin cel Mare, împă­ratul Bizanțului. Din 286 de războaie, 44 au fost făcute pentru măriri de teritoriu, 22 pentru scăpare de tribut, 24 pentru potoliri de revolte, 8 pen­tru chestiuni de onoare și prero­gative, 6 pentru contestațiun­i te­ritoriale, 41 pentru pretențiuni dinastice, 30 pentru intervenție armată, 23 pentru diferite riva­lități și influențe politice, 5 pen­tru afaceri comerciale, 55 așa zi­se războaie civile, iar 28 printre care intră și Cruciadele, războaie religioase. In această statistică nu intră însă războaiele cu popoarele săl­batice sau simplele revolte. Molinari spune că adevărata statistică a războaielor cuprinde: războaiele religioase, comerciale, politice și civile. • Or care ar fi cauza care pro­voacă un război, el este totdeau­na urmat de acea consecință fa­tală care se numește depopulați­­une. Cifrele or cît de minuțios ar fi ele strînse, nu pot da în mod e­­xact ravagiile făcute de războaie, și aceasta nu numai în timpurile vechi dar și în cele moderne. Cele mai mari pierderi de oa­meni le-a provocat războaiele ca­re au urmat după marea revolu­ție franceză, și cele din timpul primului imperiu. După Francis d’Ivernois, Fran­ța ar fi pierdut ea singură până la anul 1799 peste 1.500.000 de oameni. Războaiele lui Napoleon Bona­parte au provocat moartea a 8 milioane de oameni, dintre care 3 milioane de francezi și 5 mili­oane de austriaci, ruși, și ger­mani. Charles Richet, în opera sa „Les guerres et la Paix“ stabileș­te cu cifre controlate că pierde­rile totale cauzate de războaiele secolului XIX se ridică la­­ 15 mi­lioane de oameni, ceea ce ar ve­ni cam 300 de morți pe zi. Iată bunioară o enumerație de pierderile războaielor mari re­cente : Războiul din Crimeea contează după datele oficiale 784.991 de morți în care intră rușii în pri­mul rînd, apoi francezii, englezii, piemontezii și turcii. Războaiele pentru unitatea I­­taliei au costat pe Italieni, Fran­cezi și Austriaci 45.000 de oa­meni. Războiul germano-danez pentru Schleswig-Holstein i-a trimiși pe lumea cealaltă de­cît 3500 de soldați. Războiul germa­­no-austriac care se închee cu de­zastrul de la Sadova contează cu 43.000 de morți. Pierderi conside­rabile însă se citează in războaie­le celor două Americi. Războiul Americii de Nord a provocat moartea a 381.000 de oameni iar cel din America de Sud, 519.000 de oameni. Numai aceste cifre adunate ne dau suma de 1.843.491 de morți care reprezintă întreaga popula­­țiune masculină a Olandei.­­ Dar pierderile cauzate de răz­boaie nu se reduc numai la indi­vizi dar și la parale. Iată o mică statistică a cîtorva războaie mai recente. Războiul din Crimeea a costat pe Ruși și pe aliați 8 miliarde 500 de milioane. Războiul Italiei nu a costat de­cît 1 miliard 500 de mi­lioane și cel germano-danez și mai puțin adică numai 180 de mi­lioane de lei. Dar sume nebune s’au cheltuit cu războaiele celor două Americi, America de Nord, a costat pe Englezi și pe Jankes 23 de miliarde 500 de milioane de lei iar America de Sud, 11 mili­­arde 500 de milioane. Aceste sume adunate la un foc, ar reprezenta a treia parte din bogăția mobiliară și imobiliară a Franței sau a Germaniei cu. Apa­­tria împreună. Un războiu cu deosebire impor­tant a fost cel de la 1870. El a costat pe Franța 156.000 de oa­meni morți sau răniți iar pe Ger­mani 44.000 de morți și 127.000 de răniți. Se știe că Franța a plătit ca despăgubire de război 5 miliarde­­ de lei. Dar în afară de această su­­­­mă războiul a mai costat-o încă 6 miliarde de lei. Germanii esti­mează cheltuelile lor de război la 2 miliarde și jumătate. *­lata ce ne răspund cifrele ofi­ciale cînd sunt întrebate cît costa un război ca oameni și ca parale. Nu avem la îndemînă sumele războaielor romîno-ruso-tu­re, nici ale războiului ruso-japonez, care de­sigur trebue să atingă cifre fantastice. Punctul culminant în­să îl va atinge fără îndoială ac­tualul război care se desfășoară pe fronturi gigantice și care pu­ne față în față cele mai puternice imperii ale Europei. Războiul care s-a deslănțuit în Europa cu tot cortegiul său de fa­talități, a adus în discuție, în lu­mea noastră comercială, o chesti­une foarte importantă. De unde își vor procura comercianții noș­tri mărfurile pe cari le importa pină acum din străinătate ? Chestiunea este extrem de im­portantă întru­cît de ea depinde în mare parte existenta­­ bom­erțu­­lui nostru interior. Pînă acum și de un lung șir de ani, comerțul nootru interior se aproviziona în cea mai mare par­te în ceea ce privea mărfurile de import, fie ca materie primă, fie ca obiecte confecționate, m­ai mult din Germania și Austro-Ungaria și foarte puțin din celelalte țări industriale. Din cauza războiului crâncen în­să pe care îl duc aceste două state, industria din Germania și din Au­­stro-Ungari­a dacă nu este com­plect distrusă în tot cazul se gă­sește într-o stare extrem de pre­cară. Din cauza chemării sub dra­pel aproape a tuturor cetățenilor valizi, cea mai mare parte din fa­bricile germane și austriace din lipsă de lucrători și-au încetat ac­tivitatea și nu mai produc nimic. Această stare de lucruri merge progresînd și de sigur că ea nu va înceta o dată cu războiul, ci va trece încă multă vreme până ce a­­tît industria germană și austriacă își vor relua cursul lor normal și vor ajunge iarăși la starea de prosperitate la care se găseau în­ainte de declararea războiului. Intr’o astfel de stare de fapt, co­mercianții notri obișnuiți de a se aproviziona, fie cu materia primă, fie cu obiecte confecționate, nu­mai din Germania și Austria, sînt îngrijorați, cu drept cuvînt, și cau­tă o soluțiune a chestiunei. Pare însă că situația comerci­anților noștri, cari importă măr­furi din străinătate, nu ar fi toc­mai așa­ de periclitată cum s-a cre­zut în primul moment, iar solu­­țiunea găsită sau mai bine zis ca­re a început să fie discutată în cer­cu­rile noastre comerciale, cu mul­tă seriozitate, va avea drept re­zultat a face ca aceste cercuri să nu mai fie atît de pesimiste, în ce­ea ce privește viitorul lor. Cu privire la această chestiune, 3 iată ce­ mi spunea, un mare comer­ciant, și care importa anual o ma­­­re cantitate de mărfuri. „Noi comrrcianții care impor­tăm mărfuri din străinătate, ne a­­provizionăm din Germania și Au­stria. Faptul acesta se datorește următoarelor d­ouă motive: In pri­mul rând ambele țări se găsesc mai apropiate de noi și în al doi­lea rînd ne bucuram pînă acum da credite destul de largi, atît pe pia­ța Berlinului cît și pe aceea a Vie­­nei. Aceste două avantage, impor­tante de altfel, ne-a făcut să negbi­jem industriile similare din alte țări și anume Anglia, Franța, Ita­lia și chiar Rusia, de­și poate multe din produsele similare, de pildă din Anglia, sunt superioare în calitate celor din Germania. Mai adăugați apele, și faptul că in­dustriașii celor patru țări de mai sus, nu au făcut nimic până acum ca să ne atragă, și atunci vă veți explica ușor de ce eram atrași mai mult spre cele două piețe, Germa­nă și Austriacă. Astăzi insă cînd industria ger­mană și Austriacă stagnează și cine știe cît timp îi va mai trebui pînă să revie la starea normală, ne vom­­ adresa forțați altor indu­strii străine. Se va zice poate: Cele patru țări, trei dintre ele, Anglia, Fran­ța și Rusia, nu se găsesc și ele în război ca și Germania și Austro- Ungaria? E însă aci o deosebim Anglia deși în război, activitatea ei economică nu a fost mult stin­gherită. .Ne­posedând o armată pro­priu zis teritorială și având pe­­ 3 ® asupra și toate cărțlle de export des­chise, își continuă activitatea eco­nomică în liniște. De asemenea și Rusia din cauza­ imensității ei teritoriale, iarăși nu prea suferă din punct de vedere economic. C­a fiind, — conchise convorbi­torul meu —, vom fi siliți n în viitor, nu se șt­ie pentru cît timp, să părăsim piețele germană și au­striacă și să ne îndreptăm priviri­le spre alte surse de aproviziona­­­re După cum se poate ușor deduce din cele de mai sus, războiul eu­ropean pe lingă alte consecințe, — vorbim de consecințele mai ime­diate — va avea și pe aceia de a schimba axa, de pînă acum, a co­merțului astru de import. ST. E­­CONO­MICE Comerțul nostru de import — DE UNDE S’AR PUTEA APROVIZIONA CO­MERCIANȚII NOȘTRI CU MĂRFURILE NECESARE IMPORTULUI

Next