Românul, octombrie 1914 (Anul 44, nr. 155-183)

1914-10-14 / nr. 166

ANUL 44-lea — No. 166 VOIEȘTE $! VEI PUTEA ANUNCIURI űlBia corp 7 pe o coloană în pagina III. . . Sfl b*B1 Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV. . . 30 bani Inserții și reclame in pagina III linia. . . . 2 J*î A se adresa: In România s 1» Administrația ziarului. L» Pari­­s la d-mi Juliu F. Jones & C-ie, el bis ru* du Faubourg Montma­tre. La Berlin , Viena: la d űl­ Rudolf Moses & Cd« La Geneve e 1« d-ni­ Hissen­stein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 ■&am BARIOFUOĂUI ROMÂNUL Fundator: C. A. ROSETTI MARȚI 14 OCTOMVRIE 1914 LUMINEATA-TE SI VEI FI ABONAMENTE In țară . . un an 18 lei . . . șease luni 9 lei In străinătate . un an 36 lei . . . șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­carei luni A se adresa: in l­­aiănia, la Administrația ziarului și la oficiile *• poștale. 1.1 Paria: la «Ag'ence Internationale de jouruaux Gorbaty». Le lienn: la d-nul I. Betten hausen, Staatsbahnha L* Genere: Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI, 13 OCTOMVRIE RĂZBOIUL CONSTATARI ȘI CONCLUZII Războiul durează de aproape trei luni. In acest interval el s­a desfășurat în­ așa chip, ea dă loc la câte­va constatări și concluzii. Prima constatare e aceia a ega­­linței fortelor. Numericește, poate că una din tabere e superioară ce­leilalte. Dar operațiunile militare au stabilit un echilibru. Germanii au cucerit Belgia și au invadat în Nordul Franței. Insă a­­ci s’au oprit în fata zidului puter­nic format de armata franceză în­tărită cu trupe engleze. De o lună­ de zile Germanii a taet in regiunea dintre Marna și Disc. Ascunși în tranșee, ei nu pot fi izgoniți. Dar nici nu pot da îndă­răt pe Francezi, de asemenea as­anași in tranșee. Mai toate luptele se dau la capătele extreme ale frontului cu succese alternante pentru beligeranți. Pe frontul oriental Germanii au năvălit în Polonia rusească iar ar­mata austriacă ține pe Ruși­ii po­ Pillzarî în G­aliția.. Pe acest front se dau lupte aprige în jurul Varșo­viei și a cetă­tei Przemysl. Rezulta­tul final al acestor lupte trebuie în­­­că așteptat. Prin urmare situația generală e Aceasta: Germanii opriți focului pe frontul occidental, iar pe fron­tul oriental, ocuparea Poloniei ruse de către Germani e compen­sată de ocuparea­ Galiției de către fiu și­ Grograficeste. situația Ger­mani­lor e mai avantajată, în sensul că aiici un soldat inimic nu se află pe teritoriul german, pe când, în schimb, Germanii se află în țara inimică. Dar sub raportul militar această superioritate e neutralizată de fap­tul că Anglia blochează coasta germană, și ocupă coloniile ger­­rmane, fără a mai vorbi de atacul­­ Japonezilor în contra privitreiei­­ Klao-Ceu. Prin urmare ambele tabere au lie înregistrat după trei luni de război­u și avan­tagii și d­ezavanta­gii cari intre ele se compenseaza. Acuma concluzia care poate fi trasă din aceasta constatare e ca ambele tabere sunt angajate înt­r’o luptă de slerie. Negreșit prelun­gîn­du-se lupta, ea ar putea aduce un rezultat hotărîtor pentru una din părți, dar în acest scop lupta ar trebui prelungită peste puterile beligeranților. Nici unul din beligeranți nu do­rește, nu poate dori o asemenea­­ prelungire. Privind situația de azi și antici­pând chiar asupra câtor­va din luptele ulterioare, care se pot suc­­ceda fără să aducă o schimbare apreciabilă, o dificultate se prezin­ta spiritului. Care din beligeranți poate fi socotit învins și c are poa­te avea dreptul­­ a i se considere în­vingător.­­ Pe bună dreptate, nici amil. O­­cuparea unui teritoriu nu e un in­diciu de victorie. Ținta unei arma­te în luptă nu e ocuparea de teri­torii, ci distrugerea forțelor ad­verse. Or­dină agi, nici unul din beli­gerant? mi și-a răpus adversarul­ . Această constatare înlătură oa­re­cum ad­optarea unei eventuale interventioni de pace. I Negociațiuni de pace nu pot a­­vea loc de­cât pe baza unei situa­ți­uni clare, care să permită pre­tenții și refuzuri. Or nici unul din­­beligeranți nu se află într’o ase­­­menea situa­țiu­ne. De aci urmează o altă conclu­zie­, că spre a se crei a condițiuni prielnice unor negociații mî de pa­­­ce, războiul va mai fi dus cu­ în­­­verșunare și multa vreme. Dacă această prelungire poate fi dezastruoasă pentru toate popoare­le, în luptă, ea poate avea totodată un mare folos. Acela de a dovedi guvernanților greutatea de a des­­lănțui un nou războiu general. Războiul de a fi cu proporțiile lui, e poate ultima închinare adu­să­ zeului Marte, CAZUL D-LUI LEONESCU CA ȘI NU Prin scrisoarea adresată d-lui mini­st­ru al instrucțiunei și d-lui director general a­l teatrelor, Vasile Leonescu, mem­bru în ca­d­ mniței­ul de lectură de pe lângă Teatrul Național din București, lasă­ să se înțeleagă că dacă ar fi fost întrebat cu privire la scoa­terea la pensie a aceluiași domn Leonescu, acesta din urmă socie­tar al teatrului, ar fi zis NIT. Acesta ar fi fost primul nu ros­tit de d-sa, în comitetul de lectură, căci de cîte ori era întrebat dacă trebue să se joace piesele acelu­iași domn Vasile Leonescu, răs­pundea cu o regularitate matema­tică: — Da! Până acum toată lumea a pro­testat că d. Vasile Leonescu era chemat să se pronunțe singur a­­supra lucrărilor sale, în calitate de membru în comitetul de lectu­­ră., dar fericitul autor tăcea. O singură dată și-a îngăduit co­mitetul să se pronunțe asupra in­tereselor sale fară ea să­ fie și d-sa de față — cum era și firesc de altfel! —și acum s’a făcut foc! E adorabil d. pensionar Vasile Leonescu cînd protestează în­potri­va călcării vechiului și dragului său sistem de a fi singur judecă­tor și pilot! Câți societari și în câte rân­duri ne-au declarat că d. Vasi­le Leones­cu nu-i reprezintă! Noul pensionar — care de fapt eșise de mult la pensie, că nu mai juca, — făcea parte insă, dintr’un Comitet al cărui rost este să Încu­rajeze literatura dramatică origi­nală. Noi propunem ca d-sa să se adreseze „Societății scriitorilor Ro­mini, precum și autorilor cari nu­­ fac parte din­ această societate — afară de unul singur — și atunci­­ să vedem dacă există în toată lite­ratura noastră un glas, unul nu­mai, care să se ridice în favoarea d-sale. Cum se explică atmosfera pe care și-a­ creat-o? De­sigur că nu prin sprijinirea dramaticilor noștri — afară de unul. Apoi ca să încaseze leafă de se­cretar general de minister numai ca să joace o jumătate de rol pe an și numai ca să aibă posibilita­tea de a sprijini un comitet intere­­sului singur stator și mai sin­­gur autor dramatic, găsim că este din cale afară de mult, ori­câte scrisori de protestare ar mai publi­ca ruin „Epoca“. BETE­­­ȘUGUBEȚE DIN CAUZA Marelui cutreb­ur de pământ din Grecia­.—­­unele case din Pireu dau prăbușit. Cu alte cuvinte, casele din Pi­reu sau făcut... purée. NUME CELEBRE Printre elevii admiși in­­ ocoale­le militare citim Romeo... Popescu și Napoleon... Ionescu. EROUL D-LUI MILLE Este Pantelii.zrm, acest er­oi popu­­lar — grafie viatelor d-lui Mile, care, ocupă actualmente spiritul, și viina vajnicului polemist. Pardeli­­mon este pentru d. Miile un repre­zentativ, o personalitate rezumati­vă, în felul­ în care Carlyle ;i­ vedea pe Cromm­ell, și pe Napoleon. Pruit Clinton este spiritul anarhic, care se revoltă împotriva Societăți. este negativul care simbolizează distracția în varierea­­ unei­ omeniri mai bune, este idealistul care, ală­turi de d. Mille și de nu mai puțin vigurosul său fost tovarăș d. Cocea — vai, lipsit de la datorie, alături de Pantelimon, la bară! — vârste reforma societăței româ­nești, după, principii care să nu mai fie supărate întru nimic de burghe­lul Cod Penal. Pa­n­teli­­mon este­­ pen­tru d. Miile un erou al regenerării ■morale din­ România. 'petr­e'dU și con­­ruptă și de apela, if imbrățișcați ,­­îl apără, îl pune să. p.z­ească, integri­­tatea morală a Adevărului. U­ig. intervieviii și îl fotografiază ca pe un­­ mare personagiu istoric al vremurilor în care trăim. Concluzia corală. Să ne facem P­antem­­poni! Să-l punem­ să țină conferințe, mo­ralizatoare la sate! Să-i facem o ga­setă.­ Să nu răspândim chipul în­ milioane de exemplare pentru ca toți. țăranii să radă, ce au de făcu­t după­ acest splendid prototop! Să pornim o cruciadă, o pante și­­monedă, în contra procurorilor și­ a jandarmilor, care se intim m­ă­ri­te odăiii că iau și apărarea palatu­lui ..Adevărului“ și a boilor pe care d MUle se căznește de midi să-i vindă ! E drept ca Printelhnon p un ip. prezent activ, dar num­ai pentru men­t utilat ca democratică a d-lui. Miile și a popularității pe care o creiază !* D «araCME'S ddUlu­i ssirele dscrle. Cflrotterisdrlje nor rfimtns MINUNATE CRISTALISIRI ARTISTICE ASUPRA ACTUALELOR CONFLICTE ENORME — Furia ce a răscolit animalita­tea în Europenii „civilizați*”, ne­bunia ce s’a întins peste cugetele liniștite, peste mințile echilibra­te ale cărturarilor și filosofilor, poeților și artiștilor, conflictul de rasse și apoteoza unui patrio­tism minunat, in­cin­tat­or, purifi­cator și fecund, tot acest specta­col ce are în el elementele dra­mei omenești și grandiozitatea ca­taclismelor cosmice, răpește d-lui Constantin Ba­nu accente, formu­lări și sintetizări, cari vor rămâ­ne în literatura noastră. Aceste caracterizări le găsim în numărul din urmă al „Flacâ­­rei“. Ce e Franța? Iată o anti­teză ce va trebui să aibă locul ei în marile expresiuni artistice din toate timpurile. „Așa­dar, Franța nu este­­­­precum o credeau — curtezana sensuală și obosită cere, subt strălucirile înșelătoare ale fardu­lui, ascunde­­ „ultragiul irepara­bil“ al unei existențe sleite, ci este încă fecioara robustă de alții dată, aceiași sublimă Jeanne d’Arc, al cărei braț vînjos nu tre­mură sub greutatea fierului mân­­tuitor. Minune ? De­sigur. Ca tot ceea ce nu înțelegem îndestul. Dar ca­re ? A dorului de „revanșă“ 1 A datoriei de a-și apăra teritoriul ? A acestora și a ceva mai mare. A conștiinței ca mai presus de setea răzbunării ca și de ocroti­rea vetrei strămoșești, este vor­ba de o întreagă civilizație care nu poate fi lăsată să piară pen­tru ca nimic nu ar putea-o înlo­cui“. Și ce poate fi mai splendid, m­ai cutremurător și mai profund de­cit acest imn al Parisului a­­menințat de a fi capturat și dis­tras ? „Căci chiar cînd din monumen­tele tale strălucite, din catedra­lele tale mărețe, din splendidele tale bulevarde, pe care se rosto­golesc nu numai luxul și des­frâul, dar și valul pururea nepo­tolit al celor mai ideal avînturi, nu ar mai rămine nimic, nici mă­car o piatră care să amintească locul pe care se înnălța odinioa­ră, in­trio neîntrecută apoteoza, metropola civilizațiunei moderne, — tu totuși, aici atunci nu vei pieri ! Sufletul tău, marele tău suflet, va continua să­ trăiască, veșnic nebiruit,­­pretutindeni in­totdeauna, așa cum traește, de­și pă at­tea veacuri stinse, sufletul triumfător al Athenei și al Flo­renței..."" BMI .i^nqiiwiji ii fichiiii — articolul cMui O­ baiju ar tre­­bui să fie cunoscut in Franța, pentru elogiul spiritului fran­cez­­­ și in Germania — pentru recunoașterea formidabilei ei for­țe militare, căci cu modul acesta mnarle popoare ar înțelege cum reflectă intro minte­ de intelec­tual aparținînd unei țări mici, în­sușirile lor mari și marile lor nă­zuințe ! j SEMPER - ------— maritim —----—~ NEGRU PE ALB im ZIAR Nu-l voi n­umi fiindcă nu zis­te ne­­voe. In momentele de fată, un­ sin­­gur star romi­tevc — sau mai­ bine 3ts scrti numai în românește ... se bucură de Msig celebritate de a fi cunoscut fără ,4-y­i pronunțe nu­mele. Nu l voi, numi fiindcă poartă nu­mele compromis pe care cei con­damnați la muncă silnică, de înda­tă ce clemența regală , grațiasă­, se grăbesc să și-l schimbe pentru ca, generațiile viitoare să nu i l mai lege de trecutul pătat. Adevărul este că un ziar și mai ales un ziar cotidian joacă exact a­­cela­ș rol ca și un individ, în socie­tate. De altfel un ziar nu i­de ai­t expresia mentalităței și cara­cteru­­lui unui indiciu sau al mai mul­tora. El servește de instrument viu de propagandă al unor peroți, prin­cipii sau convingeri­­ personale, pe care în alte o­cesi­uni le-ai putea spune de la tribuna publică, dar pe care, pentru simplificarea proce­deului le spui prin scris, intr’o faae albă tipărită cu negru, pe care o pui la dispoziția, publicului doritor de a fi informat cil mai repede si cil mai felurit, ca să nu zic, cit mai exact, asupra unor anume fapte sau evenimente dela ordinea silei. Cazul ziarului de care vorbesc es­te însă cazul indivizilor pe care so­cietatea se vede adesea ori nevoită să-i dea la o parte pentru a nu îngreuna, bunul mecanism al vie­ței cotidiene. Un măr stricat, aruncat din gre­­șeală sau intenționat într’ui coș cu­ măre bune, le strică pe toate. Nu știu care va­ fi soarta­ statului de care vorbesc. Știu însă că revol­ta unanimă a publicului român con­tra lui, îi indică, sfîrșiul indivizi­lor ce se fac nedemni, să mai figu­reze iu societatea, pe care n’ău știut s'o prețuiască și s’o respecte în­de­­ajuns. A vorbi mai mult despre un ase­menea ziar, ar fi să­ ne scoborim propria noastră demnitate. Cei care vor avea­ urechi de au­zit, vor au­zi... Sunt „zile', însă atît de noroa­se că te­ crezi. în plină noapte- Or, zia­rele c­u adevărat românești. r­U­­re­­duc A* apară și să trăiască de cit in Lumina Mei adevărate și -ți ser­vească interesele legitime ale popo­rului român. KOH-Y-NOOR. ■ÜB S PICUIRI SCRISORILE CEI CE LE PRIMESC ȘI CEI CE NU LE PRIMESC. — O SCRISOARE A LUI BRIEUX» Tunurile bubne și viețile ome­nești sunt secerate. Artista e iu esența războiul. Cauzele și urmă­rile lui nu sunt decit fapte di­nainte și după­ ce se leagă doar cu războiul, in așteptarea acestor seceruri. imense de masă de oam­­eni înșirate pe fronturile de luptă de sute de kilometri ale răbojului european găsesc prilejul, — și uneori cu­ cîe rar, — să nu mai auzit bubuiturile mortierelor uria­șe și să-și îndrepte gândurile și inimile către cei lăsați acasă. Și atunci — cu toate că prilejurile sunt rare și mai ales de scurta durată, ce abundenta de scrisuri. Mai norocoși — in această pri­vință, — decit imensele mulțimi de pe cîmpurile de luptă sunt ră­niții. tu liniștea bolnavă a spita­lelor și in durerea fizică ce si chi­mie ei găsesc mai adesea, prilejul să scrie celora de acasă. Scriso­rile lor sunt adesea documente omenești. Și astfel, un rănit german, pri­zonier azi în spitalul din Bor­deaux scrie unui frate al său: Am căzut pe chipul de bătae și am­ f­ost transportat de ambu­lanța germană împreună­ cu alți 1550 de ai noștrii. Spre seară am aflat­ că Germanii bat in retrage­re. Medicii noștri o luară la fugă ferește. Ah. Lașii. Din fericire, cinci preoți și cinci surori de ca­ritate rămaseră lingă noi. Fără ajutorul lor am fi murit de foa­me. A doua zi cavalerii francezi ne făcură prizonieri și un medic francez, foarte amabil ne-a pan­sat cu gri­je. Ziarul „Vortfaerts“ publică scrisoarea următoare pe care fii­ca unui institutor francez, la ca­re un rănit german e îngrijit, a adresat-o logodnicei acestui pri­zonier, la Berlin: Domnișoară, toate femeile sunt surori prin inimă. Pe baza­ aceas­ta vă trimit cele mai calde priete­nii, îngrijimi de logodnicul d voas­­tră, în­tocmai cum ați îngriji de al meu, sunt sigură, dacă ar fi la voi. Aceștia sunt însă aceea cari pot scrie, fiindcă au cui serie, fie că sunt pe cîmpurile de luptă un­de sunt în pericol să fie secerați de mortierele și gloanțele dușma­ne, fie că sunt rânji ehinuindu­­se prin spitale. Cîți însă din aceia cazi, for­mează armatele imense n’au cui scrie fiindcă n’au nici părinți, nici frați și nici logodnice... A­­cestora însă, le scrie academicei?• nul Rieux, următoarele: Fără îndoială sunt puțini prin­tre soldații noștri, aceea cari nu primesc sau nu trimit scrisori Dar dacă e numai unul, acestuia ii scriu: Te văd de aci, băiatul meu. Vad neliniștea ta, și tristețea ta citnd vag mistrul apare cu un pa­chet de scrisori in mină și distri­bui minüilor avide plicurile cari închid dorințele familiei și saru­tarile mamelor. Și cind ceilalți a­­leargă înaintea celuia ce distri­­bue bucuriile, tu dacă o poți fa­ce, te îndepărtezi, tu știi că pa­chetul ori­cit de gros ar fi, nu conține nimic per­ trt, tine și nu vo ești, ca tovarășii tăi să vada ca n’ai familie și că nimeni nu-ți scrie. Ești singur. Cu toate acestea tu te lupți tot atit de bin­e ca și cei­lalți camarazi. Și dacă lucrezi în­tocmai ea și ei tu ești totuși ceva mai mult decit ei. Tu te bați pen­tru viitor. Toți ceilalți se bat pen­tru trecut sau pentru prezent. Tu, pentru copiii pe care îi vei ave­ t Dacă cineva se bate pentru vre­un ideal, acela ești tu. Tu te lupți pentru micii francezi cari se vor naște, tu te lupți pentru ca ei să nu sufere rușinea dominațiunei barbarilor. Dacă mori în luptă, bietul meu copil, nimeni nu te va túibge. Dar nu vei muri. Cînd te vei întoarce victorios tu știi bine că nu vei primi de­cit omagiile mulțimei. După ce vei fi primit și casele străzii vei fi din nou sin­gur ca de­ obicei, pe cînd ceilalți se vor duce spre locuințele lor unde îi așteaptă mamele și fiu t­oni. Pent­ru tine nu e nici im colțișor unde să fie așezat tînărul erou, plecat băețandru, și reîn­tors venerabil, spre a povesti r­j­zeriile îndurate și gloriile avute. Curaj! Vreau să-ți spun un lu­cru, vreau să-ți fac o profeție: fap­ta frumoasă la care te gîndești, aceea căreia n’ai îndrăsuit să-i spui drgostea ta, aceea pe care o iubești sau pe care o vei aceea te va privi cu ochi iubi­ta, dragi cind te vei reîntoarce și va ști că ai fost euragios. Fii dară ve­sei. Nu te gindi că vei muri. Și, la războiu, singurul mijloc de­­ a nu fi omorît e să ucizi pe acela care te ochește. Să fugi nu folo­sește la nimic: gloanțele ating mai ușor pe acela care fuge. Ai încredere! Viața a fost mereu ne­­dreaptă pina acum cu tine. Ea îți datorează o compensație. O vei avea. Nu zice: mă voi sacrifi­ca. Spune-ți, voi învinge. Nu te rușina că nimeni nu-ți scrie. Fii mîndru. Ceilalți s’au născut într’o familie făcută. Tu, tu vei avea mîndria să o creezi pe a ta. Ei au primit, tu vei da și rolul tău, e din cele mai fru­moase, încă odată, copilul meu, curaj, și noroc. Și dă-mi voe să-ți trimit un sărut, eu care nu am copil, ție­care nu ai tată. Documente omenești. Ele ne dovedesc — scrisorile, pe lîngă alte fapte din războiul de azi, —­­că nici bubuiturile mortierelor de 42 cm., nici în vălmășagul lupte­lor corp la corp, nici chiar fali­zele de brută săvîrșite de soldați în înflăcărarea luptelor, nici chiar dragostea pentru Patrie, nu pot­ nimici aici în cei de pe cîmpul de războiu, nici în cei ce pornesc în­durerați la aceste lupte, sentimen­tul de dreptate și de adevăr și sentimentul suprem al dragostei de aproape. Sentimentele acestea, — docu­mente omenești, — sunt fapte ce iluminează înălțător perspec­tiva­ uriașă a luptelor de acum. ASISTENTA >N RASiQHI Din zi în zi depozitul comunal de combustibil, lemne și cărbuni, pe la Colen­tina, la o desvoltare m­ai mare. Zilele acestea scriitorul acestor tineluri a făcut o vizită, in acest depozit. In primul r­înd ceea ce izbește o­­chiul este enorma cantitate de lem­ne tăiate, strînse în grămezi uria­șe, in vasta curte a depozitului. Sunt acolo milioane de kilograme de lemne de fag și de cer, mari cantităti de cărbuni. Prevăzătoare, administrația co­munală a pus de și ș­­ărat încă din vrem­e această­ cantitate, căci a­­cum­a nu ar fi de ajuns ferastrae­­le mecanice actuale ca sa alimen­teze stocul ce se consumă.­­ La depozitul comunal vizitatorul observă înainte de toate o ordine perfectă. Grație reorganizărei acestui de­pozit, nu să produce nici îmbulzea­lă, nici confuziune. Eliberarea bonurilor de lemne se face cu ordine, in număr limi­tat, așa încât posesorul unui bon plătit este sigur că în ziua când are dreptul să-și ridice lemnele, el le va putea ridica în mod efectiv. Pentru particulari sunt rezer­vate două zile pe săptămînă, Mier­curea și Vinerea, când își pot ridi­ca lemnele. Celelalte zile ale săp­­tamânei sunt rezervate pentru a­­provizionarea diferitelor servicii comunale, ale școlilor, și ale func­ționarilor primăriei Am vorbit cu mai mulți cetățeni cari se aprovizionaseră cu iervare și toți erau mulțumiți de modul cum funcționează depozitul. Unul din ei mi-a spus: — „Credeam că iar o să pierd cel puțin o jumătate de zi cu lua­rea lemnelor, ea acum un an. Am terminat însă acum totul în m­ai­ puțin de un ceas. ,Nu cântărirea la o singură basculă merge puțin cam încet, încolo totul s’a făcut repede. ( „Mi-am­ angajat o căruță, cu 4­ lei și ju­mătate mia de kilograme] «I smMetid m fin mr*mi depozitului. Căruța era cântărită mai dinainte, de cu dimineață, a­­șa încât nu i s’a mai luat daraua. „Ne-­am îndreptat spre una din movilele de lemne, a pus căruțașul cam atât cât a socotit că e o mie de kilograme, apoi a venit la cîn­­tar, am cântărit, am dat bonul și am plecat. E simplu și lesnicios. Uite, s’au gândit cei de la primă­rie să economisească și timpul oa­menilor săraci, că și acela e bani" Cărbunii nu se prea vând ln par­ticulari, fiind­că nu găsesc ama­tori. Populația săracă e obicinuită să întrebuințeze mai mult lemne. Cel puțin cât am fost eu, nimeni n’a luat cărbuni. In orice caz însă, și cărbunii sunt vînduți de primărie în cost, căc,­ după cum se știe, depozitul comu­nal n’a fost făcut pentru speculă, ci numai ca o ușurare a traiului populațiunei cu adevărat sărace. Ca să înlesneas­că populația să­racă, primăria a cumpărat un nu­măr de sobe de cărbuni foarte e­­conomice, la cari se poate găti și bucate. Prețul lor de vînzare e cît se poate de redus, 17 lei și 50 d­e bani. Se pare că nici acestea n’au însă mare succes, tot din cauză că cei săraci nu sunt obicinuiți să ar­dă cărbuni, deși acest combustibil e mai economice de­cât lemnele. * In rezumat, depozitul comunall de lemne,a înființat pentru prima oară de o administrație comunală liberală, ca urmare a măsurilor lu­ate de d. Al. Constantinescu, mi­nistrul domeniilor, de a acorda co­munelor parchete din pădurile Statului, spre a fi vîndute direct la particulari — își îndeplinește menirea, spre cea mai mare mul­țumire a populațiunei nevoiașe,­­ Milioanele de kilograme de lem­ne sunt vîndute cu preț redus la mii de nevoiași, fără ca Primăria să facă nici un sacrificiu bănesc. E un rezultat desigur foarte apri.,­ciabil. *, ■ % Hep. A.IWCHKT3E1 «J.UM11..L.I.............. .1.. .­­............JJIJI.I ■HIM---------------n (■, 0 vizită la depozitul comunal de lemne - SE DES­volta o activitate febrila pentru ca POPULATIA SARACA A CAPITALEI SA POATA FI ÎNDESTULATA cu COMBUSTIBIL —

Next