Românul, ianuarie 1915 (Anul 45, nr. 241-270)
1915-01-15 / nr. 254
ANUL 45-lea mVm NO. 254 n ........——nu VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANUNCIURI Lini» corp 7 pe o cotoaust tn pagina IIi . Lini» «orp 7 pe o coloan t. in pagina IV . inserții «i reclame in pagina III linia ■ . A se adresa: in Romlînin i la Adminiiistrația ziarului. La P»n« ta d-uii John F. Jones [ Chr, 81 bis rue du Faubourg Montmartre, La Sterling Vistuas la d-nii .Rudolf Moase & C-te La reneves la d-nii Hausenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACTIA, nr. ^AOEMUL No. 19 In MINISTHATIA, CALEA VICTORIEI, No. 5«ROMANUL Fundator : C. A. ROSETTI 50 bani 30 bani 2 lei 5 BAJMI EXEMPLARUL Războiul durează de șase luni, dar anunțata victorie decisivă se face mereu așteptată. Ba încă fiecare dintre adversari este atît de sigur că victoria decisivă va cădea de partea lui în ci noi, spectatorii neutri, nai putem decît să ne sporim nesiguranța prevederilor în fața siguranței fiecăruia dintre luptători. Adversarii nu văd încă sfîrșitul războiului de cit după dorința fiecăruia dintre ei, iar noi, nu vedem acest sfîrșit decît ca un desnodămînt încă foarte îndepărtat. Pînă acum s’au executat de către fiecare adversar cite două mari mișcări ofensive, la capătul cărora se nădăjduia „decisiva“. A fost ofensiva germană în Belgia, contra-ofensiva franco-engleză în aceiași regiune, apoi ofensiva germană asupra Parisului și contraofensiva franceză care, după victoria de pe Marna, s-a oprit în fața zidului german și de atunci, sunt mai mult de trei luni — cele două armate s’au retranșat atît de puternic încît nici un progres sensibil nu a putut fi realizat, cu toate eforturile și sacrificiile uriașe ale adversarilor. Pe frontul oriental acelaș fluctțațiune: o ofensivă austriacă în Polonia, o contraofensivă rusă în Prusia răsăriteană, o contraofensivă germană în Polonia care, după un lung moment de retragere, se află acum oprită, de iarnă și Ruși, într-o imobilitate comparabilă imobilității de pe frontul de apus. Singurul rezultat obținut pe frontul oriental este pătrunderea armatelor rusești pînă în apropierea Carpatilor, peste ai căror zid însă nu au putut să treacă în chip hotărât. Astfel pe teatrele principale de războiu s’a ajuns la o imobilitate relativă, care este ea însăși cauza unor extraordinare dificultăți de mișcare în viitor. Adversarii imobilizați în avântul lor își întrebuințează silințele și timpul destul de lung de care dispun pentru a-și întări mereu pozițiunile ocupate făcînd, ca dușmanul să întîlnească în calea tendințelor sale ofensive o barieră din ce în ce mai greu de trecut. Linia de întăriri mobile devine pe zi ce trece mai adâncă, încît, dacă socotim că străbaterea acestei linii s’ar face cu viteza înaintărilor de pînă acum, ar trebui cel puțin cîteva luni pentru ca întregul front să fie pus în mișcare într’o direcție sau într’alta. Abia atunci însă s’ar putea ajunge la o luptă decisivă în cîimp deschis, care, dacă nu va aduce și sfîrșitul războiului, va putea în orice caz să dea oarecare indicații asupra acestui sfîrșit. Decisiva, care s’a anunțat cînd pentru un punct, cînd pentru altul, nu s’a produs, cu toate că rezultatul cestei „decisive” nu ar fi fost decit o deplasare a frontului de luptă și nu zdrobirea armatelor dușmane. Pentru ca o înaintare reală și apoi o bătălie decisivă să fie cu putință fără intrarea în acțiune a unor forțe noui, nu vedem deocamdată alt mijloc decit istovirea mai pronunțată a unuia din adversari După îndârjirea pe care beligeranții o mențin încă acum ca și în momentele primelor operații, după enormele resurse de rezistență militară și economică în care se poartă războiul, după capacitatea de rezistentă morală pe care o dă adversarilor conștiința valorii cauzelor pentru care luptă, după toate aceste izvoare de putere ce nu seacă ușor, putem afirma căi istovirea care se urmărește nu va fi atinsă decit foarte tîrziu. Chiar reducerea prin foame a Germaniei, care e blocată spre Nord, nu se va putea obține dacă se va obține vre-odată — mult mai tîrziu decît scadența socotelilor optimiste pe care le fac adversării. Germania are o productiune internă de cartofi și de secară care poate, pînă la un anumit punct, să satisfacă nevoile unui popor hotărrit să reziste. Nu împărtășim optimismul nici unuia nici celuilalt adversar în privința apropierei „decisivei“ și de aceia nu admitem temerile unora dintre noi care iau drept realități lucruri ce sunt încă de domeniul ipotezei. BUCUREȘTI, 14 IANUARIE VICTORIA DECIZIVA — EA ESTE ÎNCĂ ÎN DOMENIUL IPOTEZELOR — MANIFESTĂRI PATRIOTICE în omagiu lui Scotus Vistor Liga culturală împreună cu indicatul ziariștilor din Romîia, au oferit un banchet acelui minent publicist care sub pseuonimul de Scotus Victor, a adus tîtea servicii cauzei romînești. Despre acest banchet ziarele au vut dări de seamă. Nu ne vom opri, deci, la amănntele frumoasei serbări, ci vom sleva numai frumoasa intenție a celor ce au luat inițiativa ei, datoria ce o aveau de a aduce riaosul nostru de recunoștință uui străin ce ne-a iubit și care o iubește. Indiferent de momentele actual, de greutățile momentului, de icertitudinele strîns legat de vremuri și de oameni, este indubitail că aveam datoria de a aduce hnosul recunoștinței noastre maelui publicist. In vremea cînd drepturile noatre naționale erau ignorate și neocotite, în timpul cînd nimeni n voia să audă glasul desnădejei, și protestarea inimoasă a mnioanelor de români ce nu voiaultceva decit să fie ceea ce sunt, tunci printre alți mari filozoüni, Scotus Victor a luat cuvinul și s’a făcut marele avocat al marei noastre cauze. Călătorind desea în țara noastră, cutreerînd uraturile unde se vorbește limba IH'oape intact latină, studiind iluzia noastră și scoțînd din ea ,jusificarea năzuințelor noastre. Scolis Viator a fost acela care a atras atenția, în special a lumei engleze, asupra dreptelor noasre năzuințe. Dacă există o chestiune română a Englitera, aceasta se datorește o bună parte și lui Scotus Viaor, sau lui Seton Watson. Cum aș aplauda, deci, o inițiativă romînească menită a sărbători pe n filo-român ! Am avut parte în viața noastă istorică de atîți falși prieteni, i de atîția fățiși vrăjmași, vacii ,tunci cînd norocul ne pune în faț unui prieten adevărat aceasta tebue să ne dea prilej de mare ecunoștință. p Omagiul adus publicistului Scots Viator, nu poate fi de nici un roman privit cu scepticism, sau uzludificțent» Am făcut o faptă bună, un ac de dreptate și o frumoasă manifestație de solidaritate națională, a cărei reușită se datorește și nouă ziariștilor, indiferent de culoarea noastră politică ! SEMPER O chestie simpatică Un confrate liberal „Viitorul“ a publicat deunăzi o serie de articole, în chestiunea regimului pe care societățile noastre de asigurare îl impun, asiguraților mobilizați. Chestiunea aceasta a fost urmărită cu multă simpatie de opiniunea publică. In adevăr, deja cea mai simplă examinare a condițiuunilor pe cari societăți de asigurare vechi și îmbogățite le impun asiguraților cari merg în războiu, reiese în mod clar și evident pentru toată lumea inechitatea care e la baza acestor condițiuni. Ne-am ocupat și noi de această chestiune, cerând, împreună cu confratele liberal, intervențiunea statului în sprijinul asiguraților cari merg în războiu, spre a revizui, pe baze mai echitabile, relațiunile între această interesantă categorie de asigurați și îmbogățitele societăți de asigurare. Tot în această chestiune, un cititor ne atrage atențiunea asupra unei îmbunătățiri a situațiunei asiguraților cari merg în războiu, din punctul de vedere al taxelor succesorale. Iată despre ce e vorba: Țăranul, cînd moare în războiu, dacă lasă pînă la 5 hectare de pământ, copiii nu plătesc nici o taxă de succesiune (art. 48 din legea timbrului); succesiunea muncitorului sau micului funcționar de la orașe nu e scutită de taxe de cit pînă la 2000 lei. După prețurile de azi ale pământului, cele două sume de mai sus nu mai sunt echivalente. N’ar fi oare nimerit, dacă nu în general, dar cu prilejul războiului, să se suprime taxele de succesiune pentru asigurările mici asupra vietei, pînă la 5000 lei bunăoară, singura moștenire pe care o lasă bietul salariat nevestei și copiilor! Statul n’ar pierde lucru mare, dar ar fi un gest frumos. In alte țări. (Italia) nu se consideră de loc asigurările ca succesiuni, și nu sunt supuse de loc taxelor de moștenire, spre a se încuraja persoana sub această formă perfecționată. Supunem propunerea cititorului nostru, Ww Stt NEGRU PE ALB Opera romînă Prima stagiune a operei române s’a închis. Cu ce rezultate însă ? Depinde. Depinde de punctul de vedere în care ne punem ca să le judecăm. Dacă suntem porniți pe critică, așa cum este adesea, ori pornit românul, desigur că rezultatele operei române cam lasă de dorit. Dar dacă voim să îmbrățișem această întreprindere cu buna voință, pe care de altfel suntem datori s’o acordăm oricărui onorabil început de manifestație artistică națională, vom declara că, aceste rezultate au întrecut așteptările noastre și că idea vînturată de, cîțiva ani încoace, nu așteaptă decît o voință fermă, pentru a putea fi înfăptuită cu succesul deplin, al celorlalte companii de operă din străinătate. începuturile însă, sunt grele. Te lovești de lipsuri și te mai lovești de acea lipsă de coheziune, pe care o întîlnești totdeauna acolo unde nu există un cap autorizat și deci disciplina necesară oricărui mecanism de acest fel. Opera romînă a fost anul acesta înjghebată de către studenții universitari pe care, trebue să-i felicităm că pentru prima oară se manifestă, și pe un alt teren de eît, acela pe care i-am văzut manifestîndu-se pînă aci. Să nu mi se ia un nume de rău această observație, dar ca fost student și eu, anul acesta am constatat cu durere pentru generația mea, și cu o vădită satisfacție pentru generația de azi, că studentul universitar de azi nu mai este studentul universitar de ori. Bineînțeles însă că studenții singuri nu puteau desăvîrși idea pe care de altfel o înfăptuiseră în mod mai mult de ctî onorabil. Ei și-au făcut pe deplin datoria. Cine însă a lipsit de-ași face datoria ? Desigur că numai împrejurările vitregi în care s’a alcătuit prima companie de operă romînească. Ceea ce nu s’a putut însă realiza în anul acesta, desigur că se va putea, statornici la anul sau mai tîrziu cînd atît artiștii cît și pulicul vor înțelege fiecare ceea ce este dator celuilalt, și care anume este măsura acelui amor propriu exagerat, din căldura, căruia, nasc, personalitățile ce se vîntură în momentele de grea cumpănă. Să sperăm însă că pe viitor, ele nu vor mai exista. Și nu vor mai exista nu fiindcă vor dispare cu desâvîrșire, dar că ele nu se vor mai manifesta cu acel nenorocit caracter de distingere care anul acesta a contribuit in mare parte la închiderea atît de timpurie a primei stagiuni de operă romînă. Acestea zise, vom adăuga că părerile noastre asupra posibilităței existenței operei române rămîn aceleaș, după cum le-am exprimat și în ziua debutului ei. Avem și elemente suficiente și avem și încurajare necesară din partea publicului. Rămîne să se mai găsească o bună organizație și atunci problema, va fi complect rezolvată. Cînd va fi aceasta ?... La anul?.. S’o sperăm. KOH-Y-NOOR. BEȚE - ȘURUBEȚI DE LA UN BANCHET La un banchet recent în domn recomandă altuia pe doi ziariști : domnul Negru și domnul Alini, cari erau unul Ungă altul. ...Mai lipseau : domnul profesor Galbenu și domnul farmacist Roșu. 1 1) Hachette, pag. 63. JOI 15 IANUARIE 10! 5 LUMINEAZA-TE Ș! VEI FI ABONAMENTE hi țșr. . . un an 18 lai . »ease luni ! !<s! In străinătate , un an 36 lai . . . șoase luni ÎS te Abonamentele încep, ia j și jg ale tte el&rei toate se adresa: Cu ««mânius La Administrația ziarului și ia ofteil!« poștale, L»n’sai i» t la «Agenco Internationale de joarnaci Gorbaty», La viena i la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahn he La <>«néves Heinrich Musáéin. TELEFON No. 57/20 și 22/39 Chestiuni de actualitateD EM G^minc^.xvx«^lk. Taine Cinematograful In ,Thilosophie de f art“, vorbind despre producerea operei de artă. Taine susține că ea este în strînsă legatură cu întâmplările și nevoile prin care trece la un moment dat societatea. O vreme ib ferteire înlesnește creearea unei literaturi în care se oglindește mulțumirea cetățenilor, după cum timpurile grele favorizează scrierea operilor întunecate. ,la încheere marile critic spune că in orice fel de împrejurări starea generală a spiritelor hotărește asupra felului operilor de artă, îngăduind numai pe cele care sunt potrivite cu vremea și stăvilind celelalte categorii printr’un șir de piedici și de atacuri repetate în fiece clipă a dezvoltării lor“ 1). Ce se întîmplă însă cu cinematografele noastre în aceste timpuri! Războiul s’a întins pretutindeni, noi suntem, de bună seamă, în preajma unor evenimente foarte importante. Ce face în acest timp cinematograful . Filmele ce se procetează sunt ele în legătură cu evenimentele, producțiunea lor oglindește starea spiritelor în care ne aflăm ! Doamne ferește. In afară de citeva filme vechi, ce se repetă mereu, și despre care ni se spun că reprezintă o serie de pe cîmpul de luptă — vorbă să fie !— toate celelalte sânt nu mult ca o sfidare a actualelor împrejurări. Ce a pățit o cântăreață care a fugit cu un conte, aventurile unei dansatoare, un soț de probă, etc. Ná ural, filmele nu se fac la noi, dar nici pe aiurea starea spiritelor nu o alta. Nu credem să nu existe om care să fie preocupat în aceste momente de probleme atît de înnoite cu aventurile unei jupînese mai nostime decit celelalte. Cinematograful pare că doarme un somn greu. Se aud împușcături, bubue tunul, exploadează bombe, se prăbușesc cetăți. Cinematograful nu aude. El este ocupat cu prinderea momentului în care doamna a plecat ca un detectiv să descopere intimitățile soțului ei ! Fternilor ! Și parcă din adine au fost alese filmele cele mai.... picante să se proecteze în aceste clipe istorice. Dar ce-i pasă cinematografului de frământările bătrânului continent! Gologanul este idealul lui și atîta tot ! _____ _ Viata teatrală la Berlin TEATRELE DIN BERLIN JOACA PIESE PATRIOTICE. WEDEKIND merarului scriitor. Asupra operii sale întregi s’au emis firește păreri diferite, care au însă un element comun , o găsesc interesantă și nouă pentru literatura germană. In zugrăvirea caracterelor, Wedekind nu a redat suflete profund omenești și întreg omenești. Uzul său de a prezintă personagiile se apropie de procedeul caricaturii (Wedekind a început ca poet satiric la revista umoristică din Muenchen, Simplicissimus), căci le exagerează întotdeauna trăsaturile și le izolează defectele, cărora de asemeni le dă proporți izbitoare; astfel Wedekind nu poate lăsa o situație firească să se desfășoare pînă la sfirșit; nici pa cînd scena devine tragică, un cuvînt scăpat deodată ne aduce aminte că suntem în fața unui Păpuși; contrastul duce uneori la creațiuni grotești. Cu jocul lui H äei Wedel, uci își și joaca un re imuri el contribuie la întărirea 'estei imrasii, astfel încît la Teatrele cele mai de seamă alecum deplină pentru activitatea te Berlinului și-au deschis porțile încă din toamnă. Stagiune teatrala în toată regula. Războiul pe care-l duce însă azi Germania contra popoarelor europene, n’a putut sa nu determine o schimbare și în ceea ce privește repertoriul teatrelor. Piesele pe cari le joaca azi teatrele Berlinului, sunt piese patriotice; ele au luat locul manifestărilor de arta desinteresate sau celora cu un caracter social, așa cum sunt de pildă lucrările dramatice ale lui Gerhard Hauptmann. Repertoriul german, e bogat în lucrări dramatice patriotice și, lucrări de ocazie cu acest caracter sunt numeroase. Dar, un fapt semnificativ. Cu toate că sufletul poporului german cere azi o literatură patriotică în care să se evite faptele vitești din trecut sau din momentele de față ale poporului de pe malurile Rinului și din pădurile Teutoburgiei și Saxoniei, — simțul estetic al directorilor de teatru și fără îndoială și al publicului berlinez nu poate renunța să nu dea sau să nu ceară ca spectacol și lucrări dramatice cari es din sfera preocupărilor patriotice. De aceea din cînd în cînd, teatrele Capitalei lui Wilhelm II-lea mai joacă și piese de ale lui Hauptmann, Paul Lindau, Ludwig Fulda și mai ales de ale lui Frank Wedekind. De altfel, dintre autorii dramatici ai Germaniei, Frank Wedekind e cel mai en vogue. Wedekind, ne spune un cronicar francez, a fost celebru încă de la primii săi pași în literatura dramatică, dar celebritatea sa era mai mult o celebritate de scand d Acum cincisprezece ani, observa acelaș corespondent francez, ar fi fost de prost gust să citezi numele lui Wedekind într’un saior, și criticii de la marile reviste nu citau decât pentru a da tinerilor un model ca să se păzească de rătăcirile unei inspirații fără de frîu; era o individualitate literară, care, pentru cei ce nu-l cunoșteau decit din auzite, putea fi confundată aproape în falanga anatemizată în care strălucește marchizul de Sade. Astăzi însă raporturile s’au schimbat. Piesele lui Wedekind sunt jucate pe cele mai mari scene germane și în ultimii ani numele său s’a găsit de cel puțin 700 de ori pe afișe; cu prilejul aniversării a 50-a a nașterii sale un istoric literar va scoate un studiu voluminos asupra vieții și operii sale, astfel încît consacrarea cea ma onestă a contimporanilor este și pipărate cu îngrijire așa încit bunul burghez știe că o să aibă ce vedea și auzi pentru biletul pe care l-a plătit și această siguranță e departe ele a-i fi neplăcută. Wedekind se atinge de subiectele oprite: banchetul lui Platon la Lesbos. In Deșteptarea Primăverii nu a stat la îndoială sa expună cu mari amănunte îngrijorările... sufletești ale elevului de liceu și ale junelor copile; în aceasta piesă se află și o scenă de viol, care se joacă cu toate luminile stinse în sală și pe scenă. Desigur, toate astea au farmecul lor, deși această intenție de a epata pe burghezi este însăși, în fond foarte burgheză. Wedekind e, în orice caz, spirit puternic și original, din opera căruia se pot desprinde și alte scânteieri decit cele care, pentru publicul berlinez, sunt pisant. Dar, Wedekind și ceilalți autori dramatici citați ale căror piese văd din cînd în cînd lumina rampei, nu pot preocupa decît pentru un moment, conștința pedesondămintele cele mai lugubre, pulațiunei berlineze. Ea cere precînd sunt in scena cadavre, speci se patriotice. Teatrele fărăîndatorul trebuie sa fie stăpîn pedoială, urmînd curentului popii sine ca să nu rîdă. Dar nu e numai tuos Wedekind, e încă. Respeccum se spune la Berlin, pikant. Utilizează adese travestirile și dă rolurile secundare de băeți unor femei ci mai drăguțe, nu desprețuește, ba chiar caută, decolteurile avansate și interesantele de sabieur . Subiectele lui sunt foarte pipărat 12 i, nu pot să satisfacă această cerere. Astfel, populațiunea berlineză, și împreună cu ea populațiunea celorlalte mari centre ale Germaniei, unde lucrurile se petrec la fel, — trăesc sufletește viața plină de vitejii pe care soții, frații și părinții lor o trăesc în fapt, pe imensele fronturi de luptă de la vest și est. CÂINii îN răsboiu .......pg$£ ARTILERIA DC MIC CALIBRU BELGIANA TRANSPORT rAirt DI QMI*h GHORIA TRUPELOR DIN GARDA BEM” AI A SUB SUPRAVE ANCHETE ECONOMICE LAPTflRK LC £ 00 AMI CUM SE POATE OBȚINE O PEI MAI RENTABIL O chesiune totdeauna de actualitate este și aceea privitoare la producțiunea unui lapte bun și curat. Laptele, se știe, este un aliment de căpetenie pentru copii, pentru bolnavi și oameni debili. Sunt chiar anumite boale, cum este scarlatina, pentru care laptele tine loc și de aliment și de medicament. In general, laptele este principalul, daca nu chiar și unicul, aliment pentru copii și pentru toți oamenii cari suferă de o maladie oarecare. Dată fiind marea importanță a acestui aliment, credem interesant să ne ocupăm aci de încercările care s’au făcut pînă acum pentru înființarea lăptăriilor cooperative. Chestiunea aceasta este cu atît mai de actualitate, cu cit aproape zilnic se descoperă anumiți indivizi cari falsifică laptele, introducînd diferite materii străine, mai mult sau mai puțin vătămătoare sănătății. In cazul cel mai bun, aceste materii strică gustul laptelui și fac din el un aliment nehrănitor. Prin adăogire de apă, îngroșată cu făină, scrobeală sau creeri, i se ia nu numai puterea nutritivă, dar laptele devine și primejdios sănătății copiilor și bolnavilor. Răul acesta ar putea fi înlăturat în două moduri: 1) Printr’un control riguros, exercitat pe la toți lăptarii de către organele competente. Controlul acesta însă este foarte anevoios din cauza prea marelui număr de lăptari. Pentru aceasta ar fi nevoe de un personal de control foarte numeros de care avem lipsă și apoi ar fi foarte costisitor. 2) Prin înființarea elelăptării cooperative. Numai la aceste asociațiuni s’ar putea exercita un control serios, cu o cheltuială relativ foarte mică. In afară de marele avantaj că iar da publicului un aliment bun, curat și sănătos, cooperativele de lăptărie mai au menirea de a îmbunătăți rasa vitelor și de a spori astfel producția laptelui. In afart de asta, prin cooperative se asigură vitele oamenilor, așa că aceștia nu vor rămâne păgubași, în cazu cînd le va pieri vre-o vită. Este drept că la noi s’au înființat cîteva lăptării cooperative, după multe străduințe și muncă depusă de unii binevoitori ai țărănimei. Numărul lor însă este foare mic, așa că n’au putut da nici măcar pe departe rezultatele dorite și așteptate de toți aceia cari luptă pentru propășirea economică a populațiunei rurale. La noi ar trebui inființate î n toate centrele principale cooperative pentru producția și vânzarea laptelui. Numai așa s-ar putea asigura producătorilor un cîștig constant iar publicului un aliment curat și sănătos. Asemenea cooperative însă nu se pot înființa fără inițiativă și concursul particularilor. Problema aceasta, pentru ca să poată fi rezolvată, este neapărată nevoe de munca stăruitoare a inițiatorilor și de sprijinul necondiționat al posesorilor de vite. Statul, singurul de la care așteaptă toți mântuirea lor, nu va putea face nimic în această directune, dacă nu va fi secondat de inițiativa particulară. Lipsa acestei inițiative, are un rol determinant în înființarea cooperativelor de lăptărie — ca și în toate asociațiunile de acest fel — a zădărnicit pînă acum toate încercările și jertfele făcute de Stat. Experiența făcută asupra lăptăriilor cooperative a dovedit câtt de mare este rolul lor în îmbunătățirea rasei animalelor. S’a dovedit astfel că locuitorii cooperați îngrijesc mult mai bine Ieritele lor, decit toți cei necooperați. . Mulțumită unei bune îngrijiri și unei hrane raționale, s'a ajuns să se obțină între 10—14 litri de lapte de la fiecare vacă. Asemenea rezultate frumoase sunt de natură i determina la cooperare pe toți aceia cari n’au avut pînă acum încredere în rezultatele binefăcătoare ale acestor asociațiuni. Trebue să recunoaștem însă că munca grea a cooperațiunei este procurarea de aparate necesare exploatării. Aparatele acestea, desul de costisitoare pentru un singur individ, revin la un preț, minim cînd e vorba de o asociație și se amortizează pe nesimțite. Ezitarea sătenilor deci de a se coopera, din cauza costului aparatelor, nu este de loc justificată. Sătenii noștrii n’au ajuns să se pătrundă de un adevăr și anume: să cu cii îngrijesc mai bine de mimatele lor, cu atît vor obține ezultate și foloase mai mari. Cooperativele de lăptărie sunt cea mai bună școală pentru dânșii. Prin asemenea cooperative ei vor avea pilda cea mai convingătoare, căci rezultatele se arată imediat. Deci, cu cit se vor face mai multe cooperative, cu atît sătenii se vor obișnui să-și îngrijească mai bine vitele, pentru ca rentabilitatea lor să fie mai mare. DELA GALAȚI SCȚIE BUNA