Românul, ianuarie 1915 (Anul 45, nr. 241-270)

1915-01-15 / nr. 254

ANUL 45-lea mVm NO. 254 n­ ........——nu VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANUNCIURI Lini» corp 7 pe o cotoaust tn pagina IIi . Lini» «orp 7 pe o coloan­ t. in pagina IV . inserții «i reclame in pagina III linia ■ . A se adresa: in Romlînin i la Adminiiistrația ziarului. La P»n­­« t­­a d-uii John F. Jones [ C­hr, 81 bis rue du Faubourg Montmartre, La Sterlin­g Vistu­a­s la d-nii .Rudolf Moase & C-te La­­ reneve­s la d-nii Hausenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACTIA, nr. ^AOEMU­L No. 19 In MINISTHATIA, CALEA VICTORIEI, No. 5«ROMANUL Fundator : C. A. ROSETTI 50 bani 30 bani 2 lei 5 BAJMI EXEMPLARUL Războiul durează de șase luni, dar anunțata victorie decisivă se face mereu așteptată. Ba încă fie­care dintre adversari este atît de sigur că victoria decisivă va cădea de partea lui în ci­ noi, spectatorii neutri, nai putem de­cît să ne spo­rim nesiguranța prevederilor în fața siguranței fiecăruia dintre luptători. Adversarii nu văd încă sfîrșitul războiului de cit după do­rința fiecăruia dintre ei, iar noi, nu vedem acest sfîrșit de­cît ca un des­nodămînt încă foarte îndepărtat. Pînă acum s’au executat de către fiecare adversar cite două mari mișcări ofensive, la capătul cărora se nădăjduia „decisiva“. A fost ofensiva germană în Belgia, con­­tra-ofensiva franco-engleză în ace­iași regiune, apoi ofensiva ger­mană asupra Parisului și contra­ofensiva franceză care, după victo­ria de pe Marna, s-a oprit în fața zidului german și de atunci,­­ sunt mai mult de trei luni — cele două armate s’au retranșat atît de pu­­­ternic în­cît nici un progres sensi­bil nu a putut fi realizat, cu toate eforturile și sacrificiile uriașe ale adversarilor. Pe frontul oriental acelaș fluc­tțațiune: o ofensivă austriacă în Polonia, o contraofensivă rusă în Prusia răsăriteană, o contra­ofen­sivă germană în Polonia care, după un lung moment de retragere, se află acum oprită, de iarnă și Ruși, într-o imobilitate comparabilă imo­bilității de pe frontul de apus. Sin­gurul rezultat obținut pe frontul oriental este pătrunderea armatelor rusești pînă în apropierea Carpati­­lor, peste ai căror zid însă nu au putut să treacă în chip hotărât. Astfel pe teatrele principale de războiu s’a ajuns la o imobilitate relativă, care este ea însăși cauza unor extraordinare dificultăți de mișcare în viitor. Adversarii imo­bilizați în avântul lor își întrebuin­țează silințele și timpul destul de lung de care dispun pentru a-și în­­tări mereu pozițiunile ocupate fă­­cînd, ca dușmanul să întîlneas­­că în calea tendințelor sale ofensive o barieră din ce în ce mai greu­ de trecut. Linia de întăriri mobile devine pe zi ce trece mai adâncă, în­cît, dacă socotim că străbaterea acestei linii s’ar face cu viteza înaintărilor de pînă acum, ar tre­bui cel puțin cîteva luni pentru ca întregul front să fie pus în mișcare într’o direcție sau într’alta. Abia atunci însă s’ar putea ajunge la o luptă decisivă în cîim­p deschis, care, dacă nu va aduce și sfîrșitul răz­boiului, va putea în orice caz să dea oare­care indicații asupra acestui sfîrșit. Decisiva, care s’a anunțat cînd pentru un punct, cînd pentru altul, nu s’a produs, cu toate că rezulta­tul cestei „decisive” nu ar fi fost decit o deplasare a frontului de lup­tă și nu zdrobirea armatelor duș­mane. Pentru ca o înaintare reală și apoi o bătălie decisivă să fie cu pu­tință fără intrarea în acțiune a unor forțe noui, nu vedem deocam­dată alt mijloc de­cit istovirea mai pronunțată a unuia din adversari După îndârjirea pe care beligeran­ții o mențin încă acum ca și în momentele primelor operații, după enormele resurse de rezistență mi­litară și economică în care se poar­tă războiul, după capacitatea de re­zistentă morală pe care o dă adver­sarilor conștiința valorii cauzelor pentru care luptă, după toate aceste izvoare de putere ce nu seacă ușor, putem afirma căi istovirea care se urmărește nu va fi atinsă de­cit foarte tîrziu. Chiar reducerea prin foame a Germaniei, care e blocată spre Nord, nu se va putea obține­­ dacă se va obține vre-odată — mult mai tîrziu de­cît scadența socote­lilor optimiste pe care le fac adver­sării. Germania are o productiune internă de cartofi și de secară care poate, pînă la un anumit punct, să satisfacă nevoile unui popor hotă­­r­­­rit să reziste. Nu împărtășim optimismul nici­­ unuia nici celuilalt adversar în­­ privința apropierei „decisivei“ și­­ de aceia nu admitem temerile uno­ra dintre noi care iau drept reali­tăți lucruri ce sunt încă de dome­niul ipotezei. BUCUREȘTI, 14 IANUARIE VICTORIA DECIZIVA — EA ESTE ÎNCĂ ÎN DOMENIUL IPOTEZELOR — MANIFESTĂRI PATRIOTICE în omagiu lui Scotus Vistor Liga culturală împreună cu indicatul ziariștilor din Romî­­ia, au oferit un banchet acelui minent publicist care sub pseu­­onimul de Scotus Victor, a adus tîtea servicii cauzei romînești. Despre acest banchet ziarele au vut dări de seamă. Nu ne vom opri, deci, la amă­­nntele frumoasei serbări, ci vom sleva numai frumoasa intenți­­­e a celor ce au luat inițiativa ei,­­ datoria ce o aveau de a ad­uce riaosul nostru de recunoștință uui străin ce ne-a iubit și care o iubește. Indiferent de momentele actua­­l, de greutățile momentului, de icertitudinele strîns legat de vre­muri și de oameni, este indubita­­il că aveam datoria de a aduce h­nosul recunoștinței noastre ma­elui publicist. In vremea cînd drepturile noa­­tre naționale erau ignorate și ne­­ocotite, în timpul cînd nimeni n voia să audă glasul d­esnădej­­ei, și protestarea inimoasă a mni­­oanelor de români ce nu voiau­ltceva decit să fie ceea ce sunt, tunci printre alți mari filozo­­üni, Scotus Victor a luat cuvin­­ul și s’a făcut marele avocat al marei noastre cauze. Călătorind desea în țara noastră, cutreerînd uraturile unde se vorbește limba IH'oape intact latină, studiind il­­uz­ia noastră și scoțînd din ea ,jus­ificarea năzuințelor noastre. Sco­lis Viator a fost acela care a a­­tras atenția, în special a lumei engleze, asupra dreptelor noas­­re năzuințe. Dacă există o chestiune­ română a Englitera, aceasta se datorește o­ bună parte și lui Scotus Via­­or, sau lui Seton Watson. Cum­­ aș aplauda, deci, o inițiativă ro­­mînească menită a sărbători pe n filo-român ! Am avut parte în viața noas­­tă istorică de atîți falși prieteni, i de atîția fățiși vrăjmași, vacii ,tunci cînd norocul ne pune în fa­ț unui prieten adevărat aceasta tebue să ne dea prilej de mare ecunoștință. p Omagiul adus publicistului Sco­ts Viator, nu poate fi de nici un r­oman privit cu scepticism, sau u­z­ludificțent» Am făcut o faptă bună, un ac de dreptate și o frumoasă mani­festație de solidaritate națională, a cărei reușită se datorește și no­uă ziariștilor, indiferent de culoa­rea noastră politică ! SEMPER O chestie simpatică Un confrate liberal „Viitorul“ a publicat deunăzi o serie de artico­le, în chestiunea regimului pe care societățile noastre de asigurare îl impun, asiguraților mobilizați. Chestiunea aceasta a fost urmă­rită cu multă simpatie de opiniu­­nea publică. In adevăr, deja cea mai simplă examinare a condiți­uu­nilor pe cari societăți de asigurare vechi și îmbogățite le impun asi­guraților cari merg în războiu, reiese în mod clar și evident pentru toată lumea inechitatea care e la baza acestor condițiuni. Ne-am ocupat și noi de această chestiune, cerând, împreună cu con­fratele liberal, intervențiunea sta­tului în sprijinul asiguraților cari merg în războiu, spre a revizui, pe baze mai echitabile, relațiunile în­tre această interesantă categorie de asigurați și îmbogățitele socie­tăți de asigurare. Tot în această chestiune, un citi­tor ne atrage atențiunea asupra unei îmbunătățiri a situațiunei asiguraților cari merg în războiu, din punctul de vedere al taxelor succesorale. Iată despre ce e vorba: Țăranul, cînd moare în războiu, dacă lasă pînă la 5 hectare de pă­mânt, copiii nu plătesc nici o taxă de succesiune (art. 48 din legea tim­­brului); succesiunea muncitorului sau micului funcționar de la orașe nu e scutită de taxe de cit pînă la 2000 lei. După prețurile d­e azi ale pământului, cele două sum­e de mai sus nu mai sunt echivalente. N’ar fi oare nimerit, dacă nu în gene­ral, dar cu prilejul războiului, să se suprime taxele de succesiune pentru asigurările mici asupra vie­tei, pînă la 5000 lei bună­oară, sin­gura moștenire pe care o lasă bie­tul salariat nevestei și copiilor! Statul n’ar pierde lucru mare, dar ar fi un gest frumos. In alte țări. (Italia) nu se consideră de loc asi­gurările ca succesiuni, și nu sunt supuse de loc taxelor de moște­­­nire, spre a se încuraja persoana sub această form­ă perfecționată. Supunem propunerea cititorului nostru, Ww Stt NEGRU PE ALB Opera romînă Prima stagiune a operei române­­ s’a închis. Cu ce rezultate însă ? Depinde. Depinde de punctul de vedere în care ne punem ca să le judecăm. Dacă suntem porniți pe critică, așa cum este adesea, ori pornit ro­mânul, de­sigur că rezultatele ope­rei române cam lasă­ de dorit. Dar dacă voim să­ îmbrățișem această întreprindere cu buna­ vo­ință, pe care de altfel suntem da­tori s’o acordăm ori­cărui onorabil început de manifestație artistică națională, vom declara că, aceste rezultate au întrecut așteptările noastre și că idea vînturată de, cîți­va ani încoace, nu așteaptă de­cît o voință fermă, pentru a putea fi înfăptuită cu succesul deplin, al celorlalte companii de operă din străinătate. începuturile însă, sunt grele. Te lovești de lipsuri și te mai lovești de acea lipsă de coheziune, pe care o întîlnești totdeauna acolo unde nu există un cap autorizat și deci disciplina necesară ori­cărui meca­nism de acest fel. Opera romînă a fost anul acesta înjghebată de către studenții uni­versitari pe care, trebue să-i felici­tăm că pentru prima oară se ma­nifestă, și pe un alt teren de eît, acela pe care i-am­ văzut manifes­­tîndu-se pînă aci. Să nu mi se ia un nume de rău această observație, dar ca fost stu­dent și eu, anul acesta am consta­tat cu­ durere pentru generația mea, și cu o vădită satisfacție pen­tru­ generația de azi, că studentul universitar de azi nu mai este stu­dentul universitar de ori. Bine­înțeles însă că studenții singuri nu puteau desăvîrși idea pe care de altfel o înfăptuiseră în mod mai mult de ctî onorabil. Ei și-au făcut pe deplin datoria. Cine însă a lipsit de-ași face da­toria ? De­sigur că numai împrejurări­le vitregi în care s’a alcătuit pri­ma companie de operă romîneas­­că. Ceea ce nu s’a putut însă rea­liza în anul acesta, de­sigur că se va putea, statornici la anul sau mai tîrziu cînd atît artiștii cît și pu­licul vor înțelege fiecare ceea ce este dator celuilalt, și care anume este măsura acelui amor propriu exagerat, din căldura, căruia, nasc, personalitățile ce se vîntură în mo­mentele de grea cumpănă. Să sperăm însă că pe viitor, ele nu vor mai exista. Și nu vor mai exista nu fiindcă vor dispare cu desâvîrșire, dar că ele nu se vor mai manifesta cu acel nenorocit caracter de distingere care anul acesta a contribuit in mare­ parte la închiderea atît de timpurie a primei stagiuni de operă romînă. Acestea zise, vom adăuga că pă­rerile noastre asupra posibilităței existenței operei române rămîn a­celeaș, după cum le-am exprimat și în ziua debutului ei. Avem și elemente suficiente și avem și încurajare necesară din partea publicului. Rămîne să­ se mai găsească o bună­ organizație și atunci problema, va fi complect rezolvată. Cînd va fi aceasta ?... La anul?.. S’o sperăm. KOH-Y-NOOR. BEȚE - ȘURUBEȚI DE LA UN BANCHET La un banchet recent în domn recomandă altuia pe doi ziariști : domnul Negru și domnul Alini, cari erau unul Ungă altul. ...Mai lipseau : domnul profesor Galbenu­ și domnul farmacist Ro­șu. 1 1) Hachette, pag. 63. JOI 15 IANUARIE 10! 5 LUMINEAZA-TE Ș! VEI FI ABONAMENTE hi țșr. . . un an 18­ lai . »ease luni ! !<s! In străinătate , un an 36 lai . . . șoase luni ÎS te Abonamentele încep, ia j și jg ale tte­ el&rei toat­e se adresa: Cu ««mânius La Administrația ziarului și ia ofteil!« poștale, L»n­­’­sai­ i» t la «Agenco Internationale de joarnaci Gorbaty», La viena i la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahn he La <>«néves Heinrich Musáéin. TELEFON No. 57/20 și 22/39 Chestiuni de actualitateD EM G^minc^.xvx«^lk. Taine Cinematograful In ,Thilosophie de f art“, vor­bind despre producerea operei de artă. Taine susține că ea este în strînsă legatură cu întâmplările și nevoile prin care trece la un mo­ment dat societatea. O vreme ib ferteire înlesnește creearea unei li­teraturi în care se oglindește mul­țumirea cetățenilor, după cum tim­purile grele favorizează scrierea operilor întunecate. ,­la încheere marile critic spune că in ori­ce fel de împr­ejurări starea generală a spiritelor hotărește asupra felului operilor de artă, îngăduind numai pe cele care sunt potrivite cu vre­mea și stăvilind celelalte catego­rii printr’un șir de piedici și de a­tacuri repetate în fiece clipă a dez­vol­tării lor“ 1). Ce se întîmplă însă cu cinema­tografele noastre în aceste tim­puri! Războiul s’a întins pretutin­deni, noi suntem­, de bună seamă, în preajma unor evenimente foar­te importante. Ce face în acest timp cinematograful . Filmele ce se procetează sunt ele în legătură cu evenimentele, producțiunea lor oglindește starea spiritelor în ca­re ne aflăm ! Doamne ferește. In afară de cite­va filme vechi, ce se repetă mereu, și despre care ni se spun că reprezintă o serie de pe cîm­pul de luptă — vorbă să fie !— toate celelalte sânt nu­ mult ca o sfidare a actualelor împrejurări. Ce a pățit o cântăreață care a fu­git cu un con­te, aventurile unei dansatoare, un soț de probă, etc. Ná ural, filmele nu se fac la noi, dar nici pe aiurea starea spiritelor nu o alta. Nu credem să nu existe om care să fie preocupat în aceste momente de probleme atît de în­noite cu aventurile unei jupînese mai nostime decit celelalte. Cinematograful pare că doarme un somn greu. Se aud împușcături, bubue tu­nul, exploadează bombe, se prăbu­șesc cetăți. Cinematograful nu au­­de. El este ocupat cu prinderea mo­mentului în care doamna a plecat ca un detectiv să descopere inti­mitățile soțului ei ! F­ternilor ! Și parcă din adine au fost alese fil­mele cele mai.... picante să se proec­teze în aceste clipe istorice. Dar ce-i pasă cinematografului de fră­mântările bătrânului continent! Gologanul este idealul lui și atîta tot ! _____ _ Viata teatrală la Berlin TEATRELE DIN BERLIN JOACA PIESE PATRIOTICE. WEDEKIND merarului scriitor. Asupra operii sale întregi s’au emis firește păreri diferite, care au însă un element comun , o gă­sesc interesantă și nouă pentru literatura germană. In zugrăvirea caracterelor, We­dekind nu a redat suflete pro­fund omenești și întreg omenești. Uzul său de a prezintă persona­gii­le se apropie de procedeul ca­ricaturii (Wedekind a început ca poet satiric la revista umoristică din Muenchen, Simplicissimus), căci le exagerează întotdeauna tră­saturile și le izolează defectele, cărora de asemeni le dă proporț­i izbitoare; astfel Wedekind nu poate lăsa o situație firească să se desfășoare pînă la sfirșit; ni­c­i pa cînd scena devine tragică, u­­n­ cuvînt scăpat deodată ne adu­ce aminte că suntem în fața unui Păpuși; contrastul duce uneori la creațiuni grotești. Cu jocul lui H­ äei Wedel­, uci își și joaca un re imuri­ el contribuie la întărirea '­estei imra­sii, astfel în­cît la Teatrele cele m­ai de seamă ale­cum deplină pentru activitatea te Berlinului și-au deschis porțile încă din toamnă. Stagiune teatra­la în toată regula. Războiul pe ca­re-l duce însă azi Germania con­tra popoarelor europene, n’a pu­tut sa nu determine o schimbare și în ceea ce privește repertoriul teatrelor. Piesele pe cari le joaca azi teatrele Berlinului, sunt pie­se patriotice; ele au luat locul ma­nifestărilor de arta desinteresate sau celora cu un caracter social, așa cum sunt de pildă lucrările dra­matice ale lui Gerhard Haupt­mann. Repertoriul german, e bo­gat în lucrări dramatice patrioti­ce și, lucrări de ocazie cu acest ca­racter sunt numeroase. Dar, un fapt semnificativ. Cu toate că sufletul poporului ger­man cere azi o literatură patrio­tică în care să se evite faptele vi­­tești din trecut sau din momen­tele de față ale poporului de pe malurile Rinului și din pădurile Teutoburgiei și Saxoniei, — sim­țul estetic al directorilor de tea­tru și fără îndoială și al publicu­lui berlinez nu poate renunța să nu dea sau să nu ceară ca specta­col și lucrări dramatice cari es din sfera preocupărilor patrioti­ce. De aceea din cînd în cînd, tea­trele Capitalei lui Wilhelm II-lea mai joacă și piese de ale lui Hauptmann, Paul Lindau, Lud­wig Fulda și mai ales de ale lui Frank Wedekind. De altfel, dintre autorii drama­tici ai Germaniei, Frank­ Wede­kind e cel mai en vogue. Wedekind, ne spune un croni­car francez, a­ fost celebru încă de la primii săi pași în literatura dramatică, dar celebritatea sa era mai mult o celebritate de scand d A­cum cincisprezece ani, observa acelaș corespondent francez, ar fi fost­ de prost gust să citezi nu­mele lui Wedekind într’un saior­, și criticii de la marile reviste nu­­ citau decât pentru a da tinerilor un model ca să se păzească de ră­tăcirile unei inspirații fără de frîu; era o individualitate litera­ră, care, pentru cei ce nu-l cunoș­teau de­cit din auzite, putea fi con­fundată aproape în falanga ana­temizată în care strălucește mar­chizul de Sade. Astăzi însă raporturile s’au schimbat. Piesele lui Wedekind sunt jucate pe cele mai mari sce­ne germane și în ultimii ani nu­mele său s’a găsit de cel puțin 700 de ori pe afișe; cu prilejul ani­versării a 50-a a nașterii sale un istoric literar va scoate un studiu voluminos asupra vieții și operii sale, astfel în­cît consacrarea cea ma onestă a contimporanilor e­s­te și pipărate cu îngrijire așa în­cit bunul burghez știe că o să ai­bă ce vedea și auzi pentru biletul pe care l-a plătit și această sigu­ranță e departe ele a-i fi neplăcu­tă. Wedekind se atinge de subiec­tele oprite: banchetul lui Platon la Lesbos. In Deșteptarea Primă­verii nu a stat la îndoială sa ex­pună cu mari amănunte îngrijo­rările... sufletești ale elevului de liceu și ale junelor copile; în a­­ceasta piesă se­ află și o scenă de viol, care se joacă cu toate lumi­nile stinse în sală și pe scenă. De­sigur, toate astea au farmecul lor, deși această intenție de a epata pe burghezi este însăși, în fond fo­arte burgheză. Wedekind e, în ori­ce caz, spi­rit puternic și original, din ope­­ra­ căruia se pot desprinde și alte scânteieri de­cit cele care, pentru publicul berlinez, sunt pisant. Dar, Wedekind și ceilalți au­tori dramatici citați ale căror pi­ese văd din cînd în cînd lumina rampei, nu pot preocupa decît pentru un­­ moment, conștința pe­desondămintele cele mai lugubre,­ pulațiunei berli­neze. Ea cere pre­­cînd sunt in scena cadavre, spec­­i se patriotice. Teatrele fără­în­datorul trebuie sa fie stăpîn pe­doială, urmînd curentului popii sine ca să nu rîdă. Dar nu e numai tuos Wedekind, e încă. Respec­cum se spune la Berlin, pikant. Utilizea­ză adese travestirile și dă roluri­le secundare de băeți unor femei ci­ mai drăguțe, nu desprețuește, ba chiar caută­, decolteurile avan­sate și interesantele de sabieur . Subiectele lui sunt foarte pipăra­­t 1­2 i­, nu pot să satisfacă această cerere. Astfel, populațiun­­ea ber­­lineză, și împreună cu ea popula­ți­unea celorlalte mari centre ale Germaniei, unde lucrurile se pe­trec la fel, — trăesc sufletește via­ța plină de vitejii pe care soții, frații și părinții lor o trăesc în fapt, pe imensele fronturi de lup­tă de la vest și est. CÂINii îN răsboiu .......pg$£ ARTILERIA DC MIC CALIBRU BELGIANA TRANSPORT rAi­rt DI QMI*h GHORIA TRUPELOR DIN GARDA BEM” AI A SUB SUPRAVE­ ANCHETE ECONOMICE LAPTflRK­ LC £ 00­ AMI CUM SE POATE OBȚINE O P­EI MAI RENTABIL O chesiune totdeauna de actua­litate este și aceea privitoare la producțiunea unui lapte bun și cu­rat. Laptele, se știe, este un aliment de căpetenie pentru copii, pentru bolnavi și oameni debili. Sunt chiar anumite boale, cum este scarlatina, pentru care laptele tine loc și de aliment și de medicament. In gene­ral, laptele este principalul, daca nu chiar și unicul, aliment pentru copii și pentru toți oamenii cari suferă de o maladie oare­care. Dată fiind marea importanță a acestui aliment, credem interesant să ne ocupăm aci de încercările care s’au făcut pînă acum pentru înființarea lăptăriilor cooperative. Chestiunea aceasta este cu atît mai de actualitate, cu cit aproape zilnic se descoperă anumiți indi­vizi cari falsifică laptele, introdu­­cînd diferite materii străine, mai mult sau mai puțin vătămătoare sănătății. In cazul cel mai bun, a­­ceste materii strică gustul laptelui și fac din el un aliment neh­rănitor. Prin adăogire de apă, îngroșată cu făină, scrobeală sau creeri, i se ia nu numai puterea nutritivă, dar laptele devine și primejdios sănătă­ții copiilor și bolnavilor. Răul acesta ar putea fi înlăturat în două moduri: 1) Printr’un control riguros, exer­citat pe la toți lăptarii de către or­ganele competente. Controlul aces­­ta însă este foarte anevoios din cauza prea marelui număr de lăp­tari. Pentru aceasta ar fi nevoe de un personal de control foarte nume­ros de care avem lipsă și apoi ar fi foarte costisitor. 2) Prin înființarea ele­lăptării cooperative. Numai la aceste aso­­ciațiuni s’ar putea exercita un con­­trol serios,­ cu o cheltuială relativ foarte mică. In afară de marele avantaj că iar da publicului un aliment bun, curat și sănătos, cooperativele de lăptărie mai au menirea de a îm­bunătăți rasa vitelor și de a spori astfel producția laptelui. In afart de asta, prin cooperative se asigu­ră vitele oamenilor, așa că aceștia nu vor rămâne păgubași, în cazu cînd le va­ pieri vre-o vită. Este drept că la noi s’au înfiin­țat cîteva lăptării cooperative, după multe străduințe și muncă depusă de unii binevoitori ai țărănimei. Numărul lor însă este foare mic, așa că n’au putut da nici măcar pe departe rezultatele dorite și aștep­tate de toți aceia cari luptă pentru propășirea economică a populațiu­­nei rurale. La noi ar trebui inființate î n toa­te centrele principale cooperative pentru producția și vânzarea lap­telui. Numai așa s-ar putea asigura pro­ducătorilor un cîștig constant iar publicului un aliment curat și să­nătos. Asemenea cooperative însă nu se pot înființa fără inițiativă și concursul particularilor. Problema aceasta, pentru ca să poată fi re­­zolvată, este neapărată nevoe de munca stăruitoare a inițiatorilor și de sprijinul necondiționat al posesorilor de vite. Statul, singurul de la care aș­teaptă toți mântuirea lor, nu va putea face nimic în această direc­­tu­­ne, dacă nu va fi secondat de inițiativa particulară. Lipsa aces­tei inițiative, are un rol determi­­nant în înființarea cooperativelor de lăptărie — ca și în toate asocia­­țiunile de acest fel — a zădărnicit pînă acum toate încercările și jertfele făcute de­­ Stat. Experiența făcută asupra lăptă­riilor cooperative a dovedit cât­t de mare este rolul lor în îmbunătăți­rea rasei animalelor. S’a dovedit astfel că locuitorii cooperați îngrijesc mult mai bine Ie­ritele lor, decit toți cei necoope­­rați. . M­ulțumită unei bune îngrijiri și unei hrane raționale, s'a­­ ajuns să se obțină între 10—14 litri de lapte de la­­ fie­care vacă. Asemenea rezultate frumoase sunt de natură i determina la cooperare pe toți aceia cari n’au avut pînă acum în­credere în rezultatele binefăcătoa­re ale acestor asociațiuni. Trebue să recunoaștem însă că munca grea a cooperați­un­ei­­ este procurarea de aparate necesare exploatării. Aparatele acestea, des­ul de costisitoare pentru un sin­gur individ, revin la un­­ preț, mi­­nim cînd e vorba de o asociație și se amortizează pe nesimțite. Ezitarea sătenilor deci de a se coopera, din cauza costului apara­­telor, nu este de loc justificată. Sătenii noștrii n’au ajuns să se pătrundă de un adevăr și anume: să cu cii îngrijesc mai bine de mimatele lor, cu atît vor obține ezultate și foloase mai mari. Cooperativele de lăptărie sunt cea mai bună școală pentru dânșii. Prin asemenea cooperative ei vor avea pilda cea­ mai convingătoare, căci rezultatele se arată imediat. Deci, cu cit se vor face mai mul­te cooperative, cu atît sătenii se vor obișnui să-și îngrijească mai bine vitele, pentru ca rentabilitatea lor să fie mai mare. DELA GALAȚI SCȚIE BUNA

Next