Românul, iunie 1915 (Anul 46, nr. 388-417)

1915-06-01 / nr. 388

ANUL 46-Iea— No. 388 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Lin»« corp pe o coloană In pagina II. .60 bani Linia co p 7 pe o coloană In pagina IV. . 30 bani inserti și reclame în pagina III linia. . 2 lei A­re adresa: In­stominta­t la Administrația elerului. La Paris I la d-ni John F. Jones A C-le, 31 bis m du Faubourg Montmartre. La Berlin & Vienat la d-nii Rudolf Mosse & C-le La Seleve « la d-nii Heusenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. minilk, SIR. ACADEMIEI, No. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Iarăși „atrada“ vrea să aibă cu­­vîntul în politica externă. Așa re­­ese cel puțin din demonstrațiile ce se pregătesc pentru astăzi în Capitală, ca și cum întîlnimi intim­­plătoare ți manifestațiile cîtorva sgomotoși care n’au altă distrac­ție în zilele de repaos duminical ar fi elemente determinante pen­tru atitudinea Romîniei în conflic­tul european. Interesant este că aceiași oameni și aceleaș gazete, care vor astăzi să audă „glasul poporului“ în mani­festațiile de stradă, se comandau c­u toată hotărîrea atunci cînd a­semenea manifestații voiau să a­­jungă, în toamna și iarna trecută, la ieșirea din neutralitate. Socia­liștii și gazetele apărute într-un chip misterios, în romînește, la Bukarest, erau atunci alături de oamenii calmi, hotărîți și conști­enți care nu ascultau strada cu sgomotele ei entuziaste și generoa­se. Patronilor nemărturisiți și ins­piratorilor suspecți ai sus zișilor oameni și misterioaselor gazete nu le convenea atunci politica stră­zii și aveau principii formidabile în privința „absurdelor tendințe a­le unor anonimi de a dicta guver­nului o atitudine în politica exter­nă. Pe atunci aceiași oameni apla­udau plini de admirație măsura guvernului Salandra de a fi oprit in Italia orice fel de manifestații, fie pentru, fie contra războiului — și făceau în privința politicei de stradă o astfel de expunere de mo­tive în favoarea interzicerii lor în cîz ori­ce guvern nu ar fi avut de­cât să copieze „înțeleptele“ consi­derente ale suspectelor forte pen­tru a se apăra cu toată energia împotriva intrușilor, care vor pe calea străzii, să-i dea inspirații. Pe atunci strada era incompeten­tă în materie de politică externă. Astăzi însă lucrurile s’au schim­bat. Strada reprezintă pentru a­­ceiași oameni și aceiași fițuici „vo­ința poporului“ și demonstrațiile întîm­plătoare ale oamenilor sunt ultima înțelepciune a neamului romînesc... Coloanele acelor fițuici și discursurile acelorași oratori , sunt pline de laude pentru cei ace­astă dată negau, ironizau sau bat­jocoreau cu toată „înțeleaptă“ lor severitate. E destul să observăm această n­ecioplită șurupărie diplomaticeas­că pentru ca să ne dăm seama de valoarea morală a demonstrațiilor care se pun la cale și se desfășoa­ră cu zgom­ot acum. In privința demonstrațiunilor de stradă pentru a se dicta atitudini jn politica externă părerea noas­tră a fost dela început bine stabi­lită. Am considerat aceste demon­strații ca o imixtiune cu totul ne­justificată, dacă trecea de expri­marea unei stări de spirit genera­le și căuta să fixeze atitudini di­plomatice și să dea lecțiuni de po­litică externă. Opinia publică nu a fost socotită de către noi ca putind fi confundată cu cele cîte­va voci discordante, dar sgomotoase, care voiau să-și dea un prestigiu de generalitate ce le lipsea cu desă­vîrșire. Spiritul public era pentru noi determinat de marile direcții ale desvoltării noastre naționale în veacul al XIX-lea, de întreaga noastră educație sufletească, lite­rară, istorică și politică, de opinia surdă a marei mase populare, ca­re a fost peste veacuri păstrătoarea naționalității române. De acestea și de interesele esențiale ale vieței romînești aveam să ținem seamă și nu de sporadicele manifestații ale căror sgomote nu opresc în drum de­cît pe trecătorii grăbiți — pen­tru cîte­va clipe. De aceea sgomotele socialiste internaționaliste, filomarckiste și de alte asemenea inspirații, nu sînt de­cît încercări de mistificare, a­­mețeli ale naivilor de către farso­rii cu pretenții de generozitate și nimic mai mult. El ar vrea să fie și o sfărîmare a unității noastre sufletești din a­ceste clipe — dar nu sunt și une nu vor fi. BUCUREȘTI, 31 MAI MANIFESTAȚII, ÎNTRUNIRI, CORTEGII ETC. — S­OCIALI Un popor care se neide­ a vorba de poporul francez ca­re Își micșorează an cu­­m, numă­rul excedentelor de nașteri. Așa în 1830 excedentul numă­rului nașterilor a fost de 200.000 In 1885, excedentul atingea o ci­fră mai mare de 100.000; diferen­ța față de 1830, era însă enormă. De la 1885, excedentul s’a coborit continuu, la o mijlocie de 38.000 pîn­ă în 1905, apoi la o mijlocie de 26.000 dela 1905 pînă la 1913. In 1914, an tragic pentru popu­lațiunea franceză, primul semes­tru arăta un deficit la nașteri un număr de 25.000. Dacă lucru­rile continuă astfel­, se poate spu­ne că poporul francez­, după o su­tă de ani, va înceta să mai existe Din Franța, a poporului francez, va­ rămîne doar amintirea ames­tecată poate cu un sentiment de respect, pentru un popor care adus imense servicii progresului omenesc. Și cu toate acestea Franța nu trebue să dispere. Să voiasca nu­mai și­ răul poate fi înlăturat. Franța dacă ar voi, ar putea da­că nu să întreacă populațiunea Germaniei, să o egaleze totuși așa cum s’au egalat numărul popu­­lațiunilor franceze și germană, in 1871. Franța ar trebui atunci să înlăture celibatul și sterilitatea voluntară, ar trebui să se gîndeas­că mai puțin la viața liniștită, a­­sigurată prin economii, să fie mai puțin stringătoare de bani dar să fie și mai puțin dominată de ten­dința de a înlătura f­rumusețea, ma­t­ernităței pentru a avea, pe aceea a corpului steril. Franța ar trebui să voiască a­­ceasta, cu atît mai mult azi, fiind­că numărul celora capabli să per­petueze poporul francez va fi re­dus, rupt războini cu vre-o 400 de mii pînă la 500.000 oameni, fiindcă descreșterea populațiunei, ar duce um popor nobil și de ge­niu la pieire, fiindcă, pentru în­săși progresul omenirei, aceasta nu trebue să se întâmple. Vor voi însă francezii să înlă­ture răul ? Transformarea profund sufle­tească prin care trece azi poporul f­rancez, tendința spre viața seri­oasă și solidară pe care o manii­­fest­ă înlăuntrul claselor lui, pot fi indica­țiv și că, în cele din urmă poporul francez, va vedea marele pericol, — cel mai mare pericol care-l amenință, și va înlătura vo­­luntar răul, așa cum voluntar Va lăsat să se încuibeze în­ toate că minunile f­ranceze. Altminteri poporul francez va fi singurul în istoria civilizațiu­nei care, — după expresiunea bru­inia­ și tragică a lui Gustave Her­vé, — se va fi ucis singur... I. PODARU. Solemnitatea de la Academie DISCURSUL REGELUI Cu­vî­nt­ar­ea rostită­­ de M. S. Re­gele, în sînul Academiei Române, a atras a tuturor luare aminte. Bo­gata în frumuseți literare, vorbi­rea Suveranului a impresionat în deosebi prin dragostea pentru tre­cutul neamului nostru, pentru cul­tura noastră și pentru conducăto­rii noștri pe cărarea luminei. M. 8. Regele Ferdinand n’a ui­tat cuvintele lui Cogălniceanu : Noi, bătrînii, ne ducem, dar salu­tăm pe junele Principe ale cărui forțe ne vor întineri în restul zile­lor noastre și vor îmbărbăta la muncă pe cei cari rămîn în urma noastră. Dar cine ar fi putut să uite aceste vorbe ? ici n’a uitat Su­veranul nici pe M. S. Regele Carol I, a cărui amintire a strălucit o clipă în „Academia Română“, nici pe ilustra poetă Carmen Sylva. Poetica este mai cu seamă par­tea în care ne vorbește de intrarea M. S. Reginei în Academie: „In aceste zile de grele griji și uriașă răpundere mi-a fost o adîn­­că mîngîiere sufletească, cînd am aflat că sesiunea anuală de ăstimp a fost inaugurată prin proclama­rea mea ca protector și președinte de onoare, și încă prin o rezoluțiu­­ne cu totul gingașă, aceea de a pri­mi pe Regina, prea iubita mea so­ție, între membrii de onoare“. Se știe că M. S. Regina a prote­jat toate artele, pictura, literatura, broderia națională, etc. Iată de ce cuvintele Suveranului au fost pri­mite cu vii aprobări în Academie și în marele public, unde au ajuns pe calea tiparului. Suntem­ mîndri de sentimentele pe care le-a arătat și de astă dată M. S. Regele, al cărui discurs va fi un îndemn, îndemn cu atît mai stăruitor cu cît vine mai de sus. Și nu vor fi repede uitate cuvin­tele alese pe care le-a rostit Regele Ferdinand în sinul Academiei Ro­mâne. Ce fericiți trebue să fie membrii Academiei cu un asemenea Coleg­­ R. — o — g BANI EXEMPLARUL Fundator : < c. £ R0SETT1 OFIȚER indian Un ofițer indian în parcul unui castel din nordul Franței Războiul în caricatură Povestirile faptelor războiulu­i,cel mare” de azi, sau arătarea si­tuațiunilor în care se află popoa­rele beligerante, prin mijlocul ca­r­i­caturei, nu sunt nici „d­iective" nici nevinovate... Cu toate aces­tea ele sunt în­totdeauna amu­zante și, pentru vremurile triști prin care trece întreaga omeniri contribue adesea, să ni se descre­țească fruntea pentru cîteva cli­pie numai. In ultimul număr din „St­oire“ găsim între altele urmă­oarea caricatură : ea reprezintă Austro-Ungaria prin Franz Jo­seph, ale cărui brațe și picioare sunt tăiate. Wilhelm, împăratul Germaniei, îi prezintă pergamen­ul spre a semna pacea, în zadar, fiind fără mâini și picioare, fiind desmembrată, Austria nu are cum să semneze pacea. O caricatură­ austriacă, de pildă, reprezintă a­­acul Germanilor, Austriacilor și Turcilor contra Rusiei. Rusia e înfățișată printr’un om de zăpa­dă, cu­ un măturoi în mină ; aus­triecii, germanii și turcii, aruncă, cu bulgări de zăpadă într’însul. Mai expresive sunt însă cari­caturile de „actualitate“ ale En­glezilor. Răsfoindu-le am găsi is­toria „în caricatură“ —­ și fără îndoială interpretarea engleză, — a războiului de azi. Să răsfoim a­­ceastă istorie. Iată violarea teri­toriului Belgiei, „Westminster Gazette“, o reprezintă printr’o caricatură cu­ următorul titlu . Impui și mielul; legenda e apoi următoarea : Cum ți-ai putut per­mite să strigi că te omor? In „Daily Express“, o altă ca­ricatură, cu mențiunea : „pentru Kaiser și Crucea de fer“ și care arată o împușcătură a infanteriș­tilor germani contra bonelor și cărucioarelor de copii; — o altă caricatură din „People“, repre­zintă pe Wilhelm II, decorînd pe unul din amiralii săi : „amirale, Mine Kaiserul, vă confer aceas­­ă cruce de fier pe care o veți pur­­ta pe piept, pentru curagiul de care ați dat dovadă poruncind să se mitralieze pe coasta engleză emei și copii și ceastălaltă cru­ce de fier pe care o veți purta... pe aceia ce ați arătat vaselor en­gleze. Daily Mirror” caricaturizează : „Daily Graphic“ își ride de pro­fesorul, reprezentant al „kultu­­rei“ germane, e gros și gras, cu ochelari de aur, merge la războiu și încearcă să surprindă adversa­rul arborând, la chipiu, insigna „Crucei­ Roșii și finind în mina stingă drapelul alb al parlamen­tarului, iar în mina­ dreaptă fi­­ind cu teamă o pușcă; geanta îi e plină de gloanțe d­um-dum. „London Opinion“ reprezintă nouăi recruți germani printr’un bătrîn cu ochelari și cu barbă al­­­­bă. Aide, îi spune sergentul de­­ stradă, la cazarmă. In „London ’ Mail“, buldogul englez ține de 1 pantaloni un neamț și mormăie I intre dinți: „Nu-i voi scăpa. Cu atît mai rău dacă operațiunea cos­­tă scump sau e mai lungă. In „Daily Graphic“, se răspunde de către Lloyd George: aceasta în­seamnă o cheltuială de 2 milioa­ne livre pe zi. — Nu e scump îi răspunse John Bull, dacă voim să nimicim militarismul german. John Bull ține cu un aer satisfă­cut termometrele războiului, cu mina dreaptă acela al „nervului“ asupra căruia veghiază Lloyd George și care arată 25 milioane de livre; în mina stingă e termo­metrul „mușchiului“ care veghea­ză atent pe lordul Kitchener și se ridică pînă la 1 milion de oa­meni. „Sketch­“ pe reprezintă un gen­tlemen strălucitor de elegant, în fața toaletei, aplicîndu-și pe un nas înroșit pentru în­totdeauna de whisky și sodă, o mare canti­tate de pudră de orez. „Pentru a se păzi de Zeppelinurii sublinia­ză caricatura, autoritățile brita­nice au ordonat stingerea tuturor felinarelor, lămpilor și globurilor Regatului­ Unit. Iată un nobil lord care se conformează norilor regulamente!...“ Din „Punch”, voiți să vă angaja, spune unui bătrîn gras, comandantul unui ci­c­lu : un băețaș de cinci ani, cu o cască în cap, spune cu seriozi­tate sorei mai mici, arătindu-i un bătrîn : „Moșul și cu mine sun­­­­tem în același regiment“. * Pildele despre caricaturile răz­­boiului, care să ne facă să mai rî­­dem puțin, în vremurile noastre de înfrigurare generală, s’ar pu­­­tea­ înmulți la infinit, fiindcă hu­­­­morul omenesc și răutatea ome­nească se îmbină azi cu o fecun­­­­ditate mai mare ca ori­cînd fiindcă istoria războiului în cari­fi­catură a fost povestită în timp de zece luni în icoane nenumăra­te , și în cite va mai fi povestită și de aci încolo... E de ajuns însă să relevăm nu­mai cîteva din povestirile acestea spre a vedea ce înseamnă războ­iul în caricatură și cum spuneam, spre a mai ride puțin , fără în­doială, cu nevinovăție, biurou de recrutare, dar n’aveți talia reglementară. Oh ! răspunde celalți ași putea mă pre­zint ca mascotă... „Evening Tele­gram“ reprezintă pe Kaiser un porumbel sburînd de-a lun­gu­l Germaniei: „De la Vistula la Meu­sa, de la Marea de Nord la Car­­pați, pe tot parcursul își pierde penele“. In „Daily Mirror“ , deghizările vasului „Emden“, fața Domnilor și Doamnelor, spune n­asul crucișător a devenit succe­­s Willy îmbrăcat ca luptător, veți siv un cuirasat franco-anglo-bel­, vedea cu altă ușurință vom tra­gă­ japonez, cu 10 coșuri și aproa- versa Calais și Paris“, pe tot atîtea pavilioane, apoi ,d­ în fine, o caricatură ansă, — în balenă, un șarpe de mare și un „Novoie Vremia“ ; ea arată clasa icebergs , J din 1932 din Germania la exer-• NEGRU PE ALB AVIATORI­ HOSTRI Vreau să vorbesc de frumoasa performanță pe care aviatorii noș­tri au stabilit-o săptămîna­ trecu­tă cu ocazia­, raidului București- Curtea de­ Argeș-Cîmpulung și în­­napoi. Ceea ce regret însă, este faptul că de data asta, prin expre­sia „aviatorii noștri“ nu voi putea înțelege de­cît pe aceia care sub conducerea principelui Bibescu, al câinesc „Liga minimală aeriană de la Băneasa și că voi fi nevoit să las de­ oprte pe cei de la Cotro­­ceni care în ultimul timp s’au ma­nifestat foarte puțin ca să nu zic. aproape de loc. Există o singură excepție acol­o locotenentul Zorileanu. Acesta însă, dacă nu mă înșel lucrează pe contul său propriu. Și afară de a­­ceasta, cum nu vrei să fac persona­lități, voi reveni la cei de la Bă­neasa, adică la aceia despre care vorbește impresionanta dare de seamă a sus citatului mic încoro­nat de suces. Ași fi banal, strigător de banal dacă ași părea că mă entusias­­mez de­ îndrăzneala aviatorilor noștri de la Băneasa și de marile și profitabilele rezultate obținute cu această ocazie. Nu voi face a­­ceasta, fiindcă astăzi suntem a­­proape cu toții siguri de ceea ce pot aviatorii noștri și suntem cu atît mai siguri cu cît, dacă nu mi-ar fi teamă­­ că sunt prea pre­tențios, ași putea afirma, că roma­nul care odată se năștea „poet" as­tăzi se naște aviator. Uimirea noastră ar fi fost legiti­mă în primele zile de viață ale e­­xistenței aviației la noi. Astăzi în­să ea a făcut atîtea progrese că a­­proape nimic nu o mai deosibește de progresele și rezultatele obținute în străinătate. Cui se datorește această înflori­re? De sigur că în primul rînd, ce­lor care și-au luat nobila sarcină de îndrumători și apoi tuturor pi­loților noștri, ale căror calități su­fletești și tehnice au trecut de mult în domeniul cunoștinței publice. Raidul de săptămâna, trecută a fost ceva mai mult de­cît o încer­care. Aviatorii noștri au dat probe în­destulătoare de ceea ce pot face... Să trăiască!... KOHYNOOR. LUNI 1 IUNIE 1915 . LUMINEAZA-TE ȘI VEI Fi ‘ íiwiueLUTESA 1 ABONAMENTE > UN,^,T*T«jf W . .an a„ ,8 le, . . . 8e*80 , » In itrit­nfti&te , un an 36 lal . . , șease luni 18 pi Abonamentele încep la 1 ți 15 ale fie­ e&rei luni A se adresai In RuntCnia! la Administrația «fanului si la oficiu poștale, um Pârtii la «Agence Internationale de Jour­an Gorbaty», La Vienat la d-nul I, Bettenhausen, Staatsbahnes La Gendve , Heinrich Masseln. TELEFON No. 57/20 și 22/39 WKE&&Z71 Cîțiva oameni de legi și nu moraliști îngăduitori au emis opinie, care actualmente are a­proape unanimitatea adesiunilor Ta susținut de către acești filar,­tropi ca aceia cari au fost con­damnați de justiție, dar cari au sunt încorporați și luptă în răz­boiu, să fie cu desăvârșire reabi­litați­ei făcînd dovada supremă jertfei. Această umanitară opinie e ci atît mai răspîndită și îmbrățișați azi, eu cu­ firește întreaga aten­țiune și toată încordarea minte e îndreptată, spre pericolul ex­tern, spre frontieră și la război. Totuși contra acestei concepti generoase, care cere să se ierte a­ceia ce fac dovada patriotismulu lor, se ridică un publicist para­doxal și spiritual, bun patriot , mare stilist, Urbain Gohier can scrie : ,,In timp de pace, strămoșii noș­tri mențineau oare­care distanță între oamenii onești și ceilalți, în­tre omul care n’a păcătuit nici o dată și omul care a cedat relelor instincte. Strămoșii noștri, chiar părinții noștri, erau Francezi in­tacți, cari nu erau otrăviți de so­fisme morbide, și cari nu învăța­seră de la Tolstoi, de la Dostoiev­­ski, de la Gorki, că trebue să te fi cufundat în toate cloacele pentru a deveni interesant. Atunci, cînd un om cinstit își făcuse datoria de soldat și cînd un rău­făcător făcuse de asemeni datoria de soldat, distanța între ei nu se schimbă. La două canti­tăți inegale adăugau­ o aceiași can­titate, inegalitatea nu se schimbă. Morala se potrivește în privința aceasta cu aritmetica. Dar morala și aritmetica politi­cianului nu sunt ca ale noastre. Ceea ce politicianul vede, este că și războiul îi distruge pe electori, și­­ că trebue să restabilească efecti­­i­­vul trupei , iar cel mai ușor mij­­­loc este de a face o listă de noun­­i­ alegători din cei degradați piuă­­ i 1- acuma“. Și publicistul Gohier insistă cu i­ humor asupra acestei măsuri ega­­a­­­­litare : „Iată, de exemplu, un om care a furat o sută de mii de franci ă :i­la­ un vicleșug de la un tânăr agia- Hoțul și păgubașul se găsesc . în front, salvează Franța, intră­­ triumfători la Berlin. Sunt amîn­­­doi eroi, egali înaintea, admirației­­ publice. Nu mai e nevoe a se des­­i­mormînta trecutul : în față au­­ rămas doi oameni cinstiți. Nu­­­­mai că hoțul are o sută de mii .. de franci în plus, și păgubașul o a o sută de mii de lei în minus“. Opiniile lui Gohier sunt inte­resante, dar ca toate cele ce nu , susțin prin jocul de artificiu al­­ logicei, și prin spirit, păcătuește prin generalitatea criticei. Nimeni nu a putut să considere că trebue­e puși pe același nivel cei ce sunt­­ radicalmente deosebiți din punct de vedere moral. Dar simt unele ■ mici fapte, comise în tinerețe, ■ cari pot fi puse pe socoteala ne­­experienței. Și cînd un astfel de­­ delicvent vine și se jertfește pen­­­­tru țară , cînd el nu-și tirguește­­ sângele și viața, ar fi o cruzime din partea Statului pentru care i­i el s’a luptat de a nu-l ierta. Marea lege prin care omul de­­­vine superior este aceea a iertă­• rect. Și ar fi de­sigur o mare ne­­­dreptate ca aceia ce au făcut tot­­ ce au putut pentru a dovedi că sunt buni patrioți, buni cetățeni,­­buni fii ai patriei, să nu poată ob­ține nici prin bravură iertarea u­­nui delict comis în împrejurări triste într’un trecut de tinerețe ! SEMPER DIN PROBLEMELE VREMEI Reabilitarea condamnaților PRIN RASBOI­ ­ ° V<>CE CONTRA NIVELAREI CELOR PEDEPSIȚI CU CEI MORALI­­ ^ STT Transportat pe calea ferata VAGON AUTOMOTOR ÎNCHIS ERMETIC. NUL­L LEGTâLC AL KHEDIVULUI — Incontestabil că ingineria este una di­n cele mai frumoase științe care a făcut pînă acum progrese cu adevărat uimitoare. Așa, acum de curînd s’au înlo­cuit în America, pe unele linii cu trafic slab, trenurile grele care cir­culau la intervale mari, prin va­goane automotoare cu esență sau electrice care circulă la intervale scurte. Tracțiunea electrică a luat acolo mare­­ dezvoltare, așa că numeroase linii ferate care aveau trafic in­tens cu locomotive cu aburi, s-au transformat spre a putea face trac­țiunea cu locomotive electrice sau cu vagoane electromotoare. Vagoanele automotoare cu benzi­nă în Europa n’au prea avut un succes durabil. In Statele Unite însă aceste vagoane au avut o apli­cațiune mai largă, căci mai toate companiile de căi ferate le au a­doptat de la început. Și am p­utea spune ca, după rezultatele obținu­te pînă acum, companiile în ches­tiune n’au greșit de loc. De altfel America este țara ce­lor mai îndrăznețe încercări și în­treprinderi teh­nice. Acum de curînd s’a pus în cir­culație, în Statele­ Unite, un fel de vagoane automotoare, construite din tablă de oțel și căptușite pe dinăuntru cu lemn. Vagoanele a­cestea au o formă cu totul origi­nală spre a micșora rezistența ae­rului și a evita praful, fiind ascu­țite în față și ermetic închise. Lungimea vagoanelor este de peste 21 metri iar lățimea de a­­proape 3 metri. Sunt împărțite în trei compartimente: unul pentru nefumători cu 40 locuri, altul pen­tru fumători cu 16 locuri și com­partimentul pentru bagaje. Motorul este cu benzină și are 200 cai putere, cu o iuțeală de la 70--­104 ktm. pe oră. Luminatul se face cu ajutorul lămpilor de gazo­lină iar încălzitul se obține prin apa de la motor care circulă în serpentine. Ușile de vitare sunt la mijlocul vagonului și de ambele părți, dis­poziție care înlesnește mișcarea călătorilor și mai ales salvarea lor în cazuri de ciocnire. In asemenea accidente călătorii sunt mai apă­rați, puțind să se retragă de la partea ciocnită și să iasă prin u­­șa de mijloc, lucru ce ar fi impo­sibil cînd ușa ar­ fi la capătul va­gonului și prin urmare astupată. Ventilarea vagoanelor se face prin aspirația aerului curat luat dinaintea vehiculelor. Aerul este dus și evacuat printr-un ventila­tor în acoperiș, de­oare­ce ușile și ferestrele sunt închise ermetic prin rondele și benzi de cauciuc. Un asemenea vagon ar putea tre­ce prin apă ca un submarin, fără a fi inundat de cit prin locurile lăsate în acoperiș pentru ventila­ție.In aceste vagoane călătorul a­­junge la­­ destinațiile cele mai de­părtate tot așa de curat cum a in­trat în vagon, nefiind expus nici la praful nici la fumul sau scînteele inevitabile ale mașinei. Ochiurile geamurilor sunt așe­zate așa de apropiate nicit călăto­rul are vedere afară în ori­ce loc stă.Dacă Americanii fac sforțări de acest fel, apoi nici Englezii nu vor să se lase mai pre­jos. In adevăr, o companie engleză de cale ferată a construit de cu­rînd pentru Khedivul Egiptului un tren compus din două automo­toare petroleo-electrice. Prima­­ es­te o trăsură-salon a Khedivului și persoanelor din societatea înaltă; a doua este rezervată suitei. Fie­care trăsură­­ este mișcată de câte un motor de 120 cai putere, le­gate la un dinamo cu curent con­tinuu de 300 volți, care acționează la rîndul lor două motoare electri­ce așezate pe osiile dinainte. Co­manda grupului electrogen se poa­te face de la ambele capete ale tre­nului. Aceste automotoare pot merge și separate. Cînd sunt legate for­năind un tren, el poate merge cu o iuțeală de 65 ktm, pe o linie ori­zontală. Chiar cînd motorul de la unul din vagoane n’ar funcționa sau ar avea o deranjare, trenul tot poate merge însă cu iuțeală re­dusă. Vagonul salon este mobilat foar­te simplu : o masă lungă la mijloc, un birou, două fotoliuri și cîteva scaune mobile în piele. Vagonul mai are un mic compartiment pentru Khediv, în care sunt insta­nte o bibliotecă, o masă pliantă, un fotoliu și un scaun. Vagonul pentru suită este îm­părțit în două compartimente dle persoane, și un compartiment fur­gon pentru bagaje și un spălător. Asemenea trenuri ușoare sunt de mare folos în ori­ce țară. •mi ______D.L. G. TRE­

Next