Românul, iulie 1915 (Anul 46, nr. 418-448)
1915-07-24 / nr. 441
ANUL 46-Iea— No. 441 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia corp pe o coloanăt In pagina II. Linia corp 7 pe o coloanăt în pagina IV, insert! »i reclame in pagina III linia. . Are adresat In Romania 1 la Administrația ziarului. La Paris > ia d-ni John F. Jones - Cie, 31 bis m dn Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena i la d-nii Rudolf Mosse ft C-ie La Genévét la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. 50 baut 80 ban 3 lei 6 BANI EXEMPLARUL REDACȚIA, STR. ACADEMIEI, NO. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI NO. 17 ROMANUL Fondator: C.^A. ROSETTI Oamenii impresionabili trec din nou prin clipe grele. Se desfășoarâ c jmeratii militare uriașe, care însă toate prevederile naive ale celor ce credeau că războiul general va fi tot atît de simplu ca o manevră de toamnă. Se produc oarecare enervări peste hotar, ale oamenilor fără răspundere, deocamdată, care dau celor foarte grăbiți de la noi impresia că ne-am compromis în fața Europei. Se fac pronosticuri pretutindeni, cărora li se fac la interpretări sinistre și printr’o sumă de simptome alarmante se arată ceia ce pînă acum ne deprinsesem a constata numai în cuvinte, că vremurile sunt grele. Lucrul e cu totul exact, dar trebuie gîndit cu toată seriozitatea. Sunt la noi oameni care cîntă mereu, și se bat cu pumnii în piept, că trecem prin cele mai grave împrejurări ale desvoltării noastre istorice, dar care ar voi ca în acest grozav conflict de pasiuni elementare, ce răstoarnă întregi veacuri de civilizație istorică, Romînia să treacă pe un drum drept și fără sguduiri, ca un expres pe șinele amenajate pentru halta: „Realizarea tuturor idealurilor naționale, politice și economice“. Iar cînd acești oameni văd că lucrurile nu se petrec atît de simplu cum era frumoasa intenție din frazele frumoase de la început, începe enervarea înfrigurată, cercetarea pasionată de vinovați și aruncarea necugetată a celor mai grave învinuiri... Ba încă anii mai pripiți nu stau la îndoială să edicteze și sentințele — care nu sunt mai puțin decât ștreangul sau glonțul la zid. Pentru naționaliștii, cu tarif de închiriere pentru țară și streinătate, de la Adevărul, guvernul român e vinovat că nu s’a realizat încă idealul național, că nu s’a pus capăt războiului european și că pe cele patru mari fronturi de război nu s au obținut rezultate fulgerătoare, comparabile în durată cu schimbările de front pe care le execută Castellaniî d-lui Mille de la o legațiune la alta. Pentru Moldova și pentru La Politique, care își concentrează deocamdată atenția asupra desfacerii cerealelor noastre pe piețele Europei centrale, tot guvernul român e vinovat că nu s’a vîndut cum era un anumit interes — și al țării și al câtorva îndeosebi, ca să se vîndă. Pentru Epoca guvernul român, e vinovat de amîndouă aceste stingeri aduse „intereselor romînești“: el n’a îndeplinit încă idealul național, împotriva imperiilor centrale; el a sărăcit țara, nepermițînd să se vîndă cerealele noastre de exportat acelorași imperii centrale... Și cu astfel de serioase învinuiri, a căror enunțare nu mai e suficientă pentru a li se constata netemeinicia, se urmărește producerea în interiorul țării a unei atmosfere de neîncredere în conducătorii săi, din care, dacă pot fi... desmierdate pentru moment anumite mici pasiuni și interese de politică internă, dar nu pot fi nici de acum servite interesele mari și permanente ale Romîniei. S’a operat un fel de concentrare a tuturor celor cari pot, fiecare din punctul său de vedere, să răspîndească descurajare și neîncredere. Dacă nu am fi constatat pînă acum că opinia publică reacționează cu o hotărîre și o limpezime de vederi pe care ne putem bizui oricînd, ne-am simți oarecum dezorientați în fața acestei coaliții de slujitori răi — chiar dacă sunt și unii bine intenționați — ai intereselor românești. Constatăm însă, după douăsprezece luni de războiu, că se verifică într’un chip atît de complet ideile fundamentale care au servit la orientarea de pînă acum a politicei statului român, încît nu cu putință ca opinia publică a tăerii să-și sguduie credința în conducătorii cari au văzut atît de just. Războiul s’a caracterizat din ce în ce mai precis ca o ciocnire de forțe aproape egale, care așteaptă, într’o încordare susținută și de lungă durată, momentul cînd una să dea semne de istovire, pentru a încerca lovitura finală. Germania își menține impetuozitatea primitivă; Franța își intensifică mereu pregătirea în vederea efortului suprem; Anglia se organizează militărește. Rusia asigură că se va reorganiza în vederea aceleiași lovituri finale. După un an de războiu nu s’a consumat încă energia de a învingea nimănui, deși s’au făcut sacrificii uriașe, care, în proporție ar fi istovt de mult puterile oricărui Stat mic. Este incontestabil că guvernul român și-a fixat atitudinea de pină acum după prevederea exactă a acestui caracter fundamental al războiului actual. Cum se va putea tulbura atunci încrederea țării în conducătorii săi, după svonurile sensaționale, șoaptele de cafenea și acuzațiile nervoase, pripite și contradictorii ale straniei coaliții, din care cităm Adevărul, Epoca și Moldova. BUCUREȘTI 23 IULIE ÎNCREDERE — VERIFICĂRI după un an de războiu iroSENIllV AFL3C Doctrina supraomului Mai mult ca oricînd, doctrina nietzscheiană a supraomului, desbătută, primită de unii, respinsă de alții și, in fond o neînțelegere generală a ei, se manifestă pretutindeni... Această intră în caracteristica vremurilor noastre, prea pripite, prea enervate, ca să mai cerceteze la origină, ceea ce voia să înțeleagă filosoful germani, — mai mult un poet-filosof, — prin „supraom,“. Deci trebue să admitem falsificările, fie că supraomul ia înțelesul de „reprezentant al manifestărilor forței”, fie că ia semnificațiunea următoare, pe care un preot catolic, i-a dat-o mai zilele acestea. Omul înainte de a se întrece pe sine, e necesar să se întâlnească. Or, omul e om prin mijloacele de cari știe să se folosească, fără îndoială și prin forța sa, dar mai alles prin scopurile sale. A voi înseamnă a valora, și după ceea ce vrjești și valorezi. Ființa prost înzestrată dar care ia calea bună, merită mai mult decît geniul său făcător. Conștința universală judecă de altfel, simte unde sunt cu adevărat oamenii mari. Christ e lipul etern. Un cuvînt rezumă principiile sale: Crucea. Crucea, adică sacrificiul și umilința. Crucea înseamnă mai mult violența îndurată decît violență exercitată. Crucea înseamnă energia buințată în centru noastră întremai întîi, știind bine că în fiecare din noi e principalul mimic al vieței individuale sau sociale, și apoi energia întrebuințată în contin naturei care rezistă și abia în urmă întrebuințată ca armă, dar în contra rătăciților. Acela care poate înțelege toate acestea, acela care poate lucra după ceste percepte acela e un suprasom. Acela care are forța, dar care e, în același timp blind și umil. Iată însă ceva care e cu totul contrariu de ceea ce Nietzsche, ■ filosoful Antichrist, — înțelegea prin supraom. Nietzsche ura blîndețea și umilința, care nu pot da suflete de eroi, — indiferent de felul manifestărilor lor, cari pot fi multiple, — ci suflete cari nu au de ce să trăiască, Nietzsche voia, indivizi selecționați, și aceia erau selecționați cari știau să înfrunte puterile cari lucrează spre a-i doborî și să meargă cu spinarea neîncovoiată, neumilită. Numai astfel de oameni, pot deveni supraț-omenî. Dar, cum spuneam, în vremurile de astăzi orice ideie falsă despre supra-omul lui Nietzsche, poate fi admisă, — și tai astfel poate fi admisă și aceea a preotului care a vorbit despre supra-om. Ba această idee ar putea fi admisă cu atît mai mult, dacă, ea n'ar voi să însemne o interpretare a supra-omului lui Nietzsche, ci o explicare a felului cum înțelege biserica de supra-om. Ceia ce insă nu știm... —1— BEȚE - SDECREȚE PERL! GRAMATICALE dintr’un ziar vîndut, dar care totuși nu se vinde : „...Se vor oficial azi te-deumuri...“ Untdelemn «EXTRA-VIßRGE» Zău! Rămîi delemn, Cînd reflecți puțin : Nici chiar untdelemn Nu găsești vergin... CRID. Bateria dd silință „Război sau moarte“ spune cunoscutul operator d. dr. Toma Ionescu. In materie de moarte e specialist fratele Toma. O, dacă cimitirele ar avea grai ! Profesorii scriu în gazete , studenții îi imită, iar proza necesită din ziare se întinde ca pecingine. Cînd e vorba la adicătele preferăm proza în jargon a lui Honigman ! Titlul caricatiei din „Adevărul“ : „Berbantul“. Cunoașteți berbanticeurile lui Miile din „Corespondența lui Chițibuș cu cetitoarele sale“. Miile amenință cu palmele intr’un articol. Honigman a spus că această amenințare este o aluzie transparentă la cunoscutele sale încasări. $i mai amenință cu bastoanele d. Miile. Asta înseamnă că nu face două parale sanatoriul în care își urmează tratamentul. Să-l schimbe, că o să amenințe mîine pe î mîine și cu piramidele Eghipetului. * * Miile vorbește de violența limbagiu a ziarelor din str. Sărin de dar. De, că nu se prăpădește nimeni! * Ce ți-e omul nostru, domnule ! Cînd le spărgeau geamurile mai în fiecare lună făceau pe civilizații și nu știau cum să condamne violențele. Bun e Dumnezeu, meșteri sunt, studenții. D. I. Tanoviceanu ne spune că n’a iubit nici odată pe turci. — Nici să nu-i iubești, d-le Tanoviceanu ! In schimb Miile iubește și dracu, numai franci să iasă. Reflexia unui operat: — Război sau moarte, ne spune d. dr. Toma, Ionescu. Eu ași fi preferat și războiul — cu prilejul operației — dar d. doctor m’a trimis la Belu, „Adevărul“ îl ia subțire pe Papa dein Roma. „Ica“ nu e ! Va să zică e dovedit că Miile și-a exportat boii. Dar tot i-a mai rămas! W. pe Presa engleză despre Roma 22 Iulie.— Ziarul „Morning Post“ scrie , considerînd situațiunea special de favorabila în care se găsesc austriacii. Italienii au făcut minuni șî sunt vrednici de toată admirațîunea noastră. Acum toate sforțările armatei orientale italiene sunt îndreptată la cucerirea Goriziei. După ce explică întăriturile formidabile construite de austriac la Gorizia, corespondentul ziarului de mai sus spune că trupele italiene au săvîrșit acte ne mai pomenite de vitejie înlăturîndu-le una dite una. Luptele pe Isonzo sunt triumful calităților individuale și caracteristici ale poporului italian. Față de rezistența mecanică și naturală a pozițiunilor austriace, fiecare soldat italian a opus calitățile sale personale, energia curajul și disprețul pericolului. Victoriile italiene pe Isonzo au fost mai toate repurtate în urma luptelor piept la piept. Trecerea rîului s’a făcut noaptea cu o iuțeală care a surprins pe inamic. Regimente întregi trecură apa pe poduri ușoare construite în scurt timp de trupele de geniu, a căror abilitate tehnică a fost d’l înălțimea îndrăzneței lor. Un motiv pentru care soldații italieni sunt totdeauna plini de dorința de a ataca pe inamic, trebue căutat în desele provocări ale acestor din urmă. ^ Ofițerii și soldații austriaci, bine ascunși în tranșeele lor puternice, aruncă injurii ordinare la adresa soldaților italieni,care se aud perfect de bine dat fiind apropierea dintre tranșeele inamice. Armata italiană este absolut sigură de o victorie finală complectă. Principiile tradiționale de libertate, care au dat naștere acestui războiu, absoluta necesitate a conflictului, care s’a dovedit evidentă pentru italieni în timpul celor nouă luni de neutralitate, au întărit în poporul italian conștiința unităței sale morale și simțul disciplinei naționale. Nimeni nu mai crede azi în Ialia că războiul va fi ușor și scurt, cu toate acestea attî țara cît și armata rămîn liniștite, pline de încredere și speranță și gata să facă orice sacrificiu pentru triumful cauzei naționale. (A.T.I.). Un comandant general al armatelor aliate? Roma 22 Iulie. Ziarul „Basser Nachrichten“ scrie că deocamdată nu se poate spune întru cui este adevărată știrea că Italia se pregătește să trimeată un corp de expedițiue în Dardanele sau in Albania. Vizita generalului Porro la cartierul general francez este poate în legătură cu această intenție. Dacă în conferințele care am avut loc în Franța se va fi reușit să se concretizeze un plan unit de operațiuni pentru toți aliații, se va vedea din evenimentele viitoare. Pînă acum fiecare dintre aliați a dus războiul după planurile sale proprii fără să fie seamă de scopul final comun. Această stare de lucruri s’ar putea modifica numai atunci cînd s’ar numi un comandant șef, care să poseadă puteri pe care prin acum nici un om pe pământ nu le a avut. Lucrul este însă așa de puțin probabil tot așa ca și pretenția ca armatele care luptă înpotriva Imperiilor Centrale să lucreze cu aceiași concordie ca și armatele austro-germane. (A. T. I.). IN CONFERINȚA Generala Dobalt, comandantaanul corp de armată, la conferința ca postul de observație al generalului Humbert VINERI 24 IULIE 1915 -----n""n— ■—im_______ LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țari , ■ un an 18 lei . . . șease luni 9 lei »n străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 le Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresai In Româniat la Administrația țarului și la oficiii poștale. *■**•***!•* la «Agence Internationale de Journal Gorbaty», La VIena I la d-nul I, Bettenhausen, Staatabahnhe La Génévé t Heinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 ȘUIULUI FIXAREA PRETORILOR In Franța s’a legiferat minimum de salariu a lucrătoarelor la domiciliu Războiul actual prin urgența 11 măsurilor sociale de el dictate, a sererat nu numai dezastre și ruine, dar și o legislație socială, din care se desprinde în chip deosebit de luminos principiul unei inter- ivențiuni energice a statului pentrru garantarea intereselor indiviiduale. I ( Vechiul cod civil francez, carejr se întemeiază pe tradiția latină,i reînprospătată prin jurisprudența sa napoleoniană, al cărui rol necontestat este Le Pothier, a pus cat o axiomă libertatea în materie deji contract. Dar chipul cum s’a înțeees această libertate — adică unul drept al celui tare de a lesa pe cel slab, — a fost de natură să surprindă pe cei ce trăind în timpurile de azi, au simțit cît pericol stă în respectul formulelor au guste și sacrosancte, dar bogate și în unichități. De aci toate acele măsuri luate și în Franța, de moratorium, toate acele garanții date chiriașilor pentru a nu fi lăsată la libera exploartare a proprietarilor nemiloși; de L aed în fine, din acest spirit nou, Li care a reîntinerit și întinerește Ia vechiul cod, a eșit și acele dispozițiuni de căsătorie fără pompa>ri et ostentationiem, prin simplă procură... Dar acestea sunt numai exemple întîmplătoare de chipul cum statele moderne înțeleg a continua cu mai mult curaj și cu mai puternică originalitate, tendința aceea de a asigura cît se poate mai mult munca celui slab contra exploatărei celui mai tare Războiul de acuma cerind de la individ jertfe enorme a trebuit să lărgească și sfera atribuțiunilor Samza Statului. ~ 1 foamete In Germania — patria asigurărilor muncitorești și a socialismului de stat, preconizat de Bismarck ca o măsură de igienă socială contra socialismului pur și simplu — principiul intervenționismului a făcut și mai mare progrese în aceste timpuri. Monotolizarea de către Stat a grindei și desfacerea lor prin el, este un exemplu tipic în sensul unei puernice intervențiuni de stat, penru a restabili balanța socială, și a face ca prin constrîngerea tuturora, nimeni să nu sufere. Pentru a reveni, însă, la măsurile luate în Franța care dovedesc tendința unei intervențiuni a Statului în materie de contract, și de raport dintre capitalist, patron și muncitor, cităm legea nouă prin care se stabilește minimum de laaltu a lucrătoarelor la domiciliu. Chestiunea acestui gen de industrie este interesantă. Ea poate servi în mic, o problemă vrednică de studiat cu atențiune de toți toți se ocupă de chestiunile sociale. Munca la domiciliu a fost prin acuma, aproape în toate țările vitreg tratată. Pe cînd lucrătorii din fabrica au beneficiat de mult de contractul Statului on materie de igienă socială, interzicîndu-se patronilor a avea ateliere, uzine, fabrici insalubre , pe cînd muncitorii de toate categoriile s’au folosit de măsurile de protecție (asigurări ,contra invalidităței, boalei, morței, etc.) muncitorii la domiciliu, dar mai ales muncitoarele la domiciliu au rămas la discrețiunea celui mai oneros sistem de tratament patronal. D. Virgil Marigearu care a scris o monografie interesantă în biblioteca publicațiunei Casei centrale a meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești, („Industria la domiciliu și asigurările sociale“) are perfectă dreptate scriind : ,,Pe lîngă acestea munca este, în industria la domiciliu, mai ieftină ca în fabrici, pentru că posibilitatea de exploatare este lăsată liberă. Intr’un timp cînd exploatarea muncei a aflat în toată lumea un răgaz în legislația socială tot mereu progresîndă : mărginirea muncii femeilor și copiilor, ziua maximă de muncă, odihna duminicală, prescripțiuni higienice, etc.... ceia ce a scumpit prețul muncii, în industria la domiciliu, față de care nu s’au aplicat aceste măsuri sociale, munca a rămas tot ieftină cu toată scumpirea vieței. In afară de aceasta, tendința de urcare a salariului, datorită impulsului dat de mișcările muncitorimei organizate, nu s’a manifestat în industria la domiciliu, unde muncitorii sunt răsleți și fără legătură între ei, așa că nu se pot cunoaște, ca să,se poată ore aci acele salarii de stawation wages, carii sunt o rușine a civilizațiunei noastre. Munca lucrătoarelor în aceste momente fiind aplicată mai ales la producerea obiectelor de vestmînt, necesare soldaților, statul francez a găsit prilejul de a interveni pentru a face ca și muncitoarele ce nu sunt din fabrici și ateliere, să aibă un tratament uman, echitabil și util pentru bunul mers economic al țărei. Legea nouă a fost promulgată in 11 Iulie, modificîndu-se titlurile III și V ale Codului cari vizează munca la domiciliu a lucrătoarelor. ♦ • • 1 * * ‘ V Iată imele din dispozițiuniie mai principale, din noua lege . Din momentul ce o lucrătoare primește o muncă la domiciliu îi este remis un buletin sauchr, indicînd natura, cantitatea de muncă, data cînd este comandată, etc. Prețurile acestei munci la domiciliu vor fi stabilite prin le conseil de prud’hommes sau judecătorii de pace. O serie de condamnări sunt specificate contra fabricanților, comisionarilor sau propușilor lor cari ar contraveni la dispozițiunile legei acesteia. Tendința aceasta de intervenționism al Statului în materie de contract este una din cele care arată cît fond de drept a avut reformele agrare în care Statul a intrat ca forță apărătoare a impilărei muncitorilor. , SEMPER, cius ia AUDIIUIIU Activitatea industrială in Germania MINELE LUXEMBURGULUI. — PIAȚA LIGNITULUI. — INDUSTRIA METALELOR — Iată câteva date interesante asupra activității industriale și miniere în Germania, în anul 1915, anul celui mai groaznic războiu pe care-1 înregistrează istoria omenirii: După comunicările camerei de comerț din Luxemburg, cele 77 de mine ale Luxemburgului au dat, și 1914, împreună 5.007.457 tone de minereu „mînette" în valoare de 15.826.524 fr. față de 7.333.372 tone și 21.965.818 fr. în anul anterior Uriza ce s-a produs pe la sfîrșitu anului 1913 pe diferitele piețe al fierului și în special în Belgia, ftcuse ca înainte de război, extracțiunea să dea înapoi, in primul semestru, al anului 1914, extractiunea din minele luxemburgeze era de numai 3200 tone pe ziua de lucru. Această diminuare e datorită restr îngerii cererilor din intereruul țării precum și a exportului Prețurile au rămas neschimbate în primul semestru al anului 1914. In Agust, s’a încetat lucrul în toate minele, dar în Septembrie și Octombrie a fost reluat, încît la finele anului cifra ocupațiunii era de 80 la sută din cota normală mijlocie. Războiul a urcat minereurilor cumpărate în prețurile afară de încheierile în curs. Producția de fier brut a Luxemburgului a scăzut în August la 233.172 la 45.167 tone, iar în Septembrie la 29.960 tone. In Decembrie se observă deja o urcare simțitoare, producția acelei luni fiind de 111.523 tone, jumătate din cifra normală. Exportul către țările uniunii vamale ai fost în total de 942.368 tone mînetre, minereu Thomas măcinat 23.467 tone. (Anul anterior cifrele au fost: 1.887.245 și 73.877 t.). 4.Societatea industriașilor de lignit a publicat o dare de seamă asupra situații pieții lignitului în Iunie 1915. Dintr’însul rezultă că afacerile au fost bune ca și în luna Maiu și că fabricile au lucrat cu aceiași intensitate. Se simte lipsa de brate, ceea ce a făcut ca producția să fie cantitativ inferioară celei din Iunie 1914. Desfacerea brichetelor s’a făcut foarte bine, în special în districtul Alttenburg. Cererea n’a putut fi satisfăcută pretutindeni. S’au desfăcut bine brichetele șî în districtele Niederlausitz pe cînd așa numitele „Nasspresstemen“ au avut mai puțină căutare în districtul Magdeburg și Hessa și mai mare în Altenburg S’a lucrat cu multă intensitate fără a se putea satisface toate cererile din cauza lipsei de brads S’au întrebuințat ca lucrători și prizonierii de război, care însă nu pot fi la nivelul urrierilor rutinați. Prizonierii sunt, afară de asta, solicitate în număr mare, de lucrările agricole. Războiul a avut o înriurire defavorabilă asupra industriei metalelor din Westfalia. Fabricile din districtul Lüdenscheid ca și cele din Iserlohn, care lucrează articole de metal pentru export, suferă desigur foarte mult acum cînd exportul e aproape nul. Chiar și posibilitatea unor afaceri în interiorul țării a fost tăiată prin faptul confiscării metalelor de către guvern și crearea Societății metalelor pentru război, care are de scop rechiziționarea metalelor brute pentru trebuințile armatei. Fabricele care nu s’au putut acomoda repede pentru fabricarea de furnituri militare au fost nevoite să-și sisteze cu totul funcționarea. In districtul Lüdenscheid, o parte din fabricile de articole de metal s’au amenajat pentru prepararea granatelor sau altor articole necesare războiului.Fabricile mai mari, ca Carl Berg din Eveking, Bassen, Selve din Altena, Casp. Noell din Lüdenscheid, care nu se mărginesc la fabricarea de specialități ci se ocupă cu lucrarea aliajelor metalice în proporții mari, o duc desigur mai bine. Ele lucrează înainte deși din numărul lucrătorilor li s’au redus 25—30 la sută prin mobilizare. S’au angajat în schimb femei și prizonieri. Lipsa de brațe nu e mare în industria articolelor de metal, deoarece după cum am arătat, prin sistarea multor fabrici a rămas disponibil un număr suficient de lucrători. Gradul de ocupare al fabricilor e diferit după modul cum participă la furniturile militare Cele trei fabrici menționate mai sus sunt mai ocupate ca în vremuri normale. In districtul Meiden se lucrează puțin, deoarece aci nu se fac furnituri pentru armată. Pentru articole pacifice. Societatea metalelor pentru război nu furnizează metale. A încetat cu totul întrebuințarea fabricelor de cupru și alamă pentru particulari. In locul lor au apărut sîrmele și tablele de fier. Pe piața liberă, nu au încetat însă cu totul transacțiile cu metale brute și vechi. Din cînd în cînd se fac oferte pe piață, fără să se cunoască exact proveniența materialului. Prețurile sunt desigur foarte mari. Țările neutre nu furnizează acum Germaniei metale de loc sau în măsură foarte redusă. Tot ce vine din străinătate nu e supus la confiscare, iarci poate că în modul acesta se poate explica proveniența metalelor vechi ce se desfac pe piață. Există astfel posibilitatea, pentru fabricele ce nu lucrează furnituri militare, de a se aproviziona din cînd în cînd cu materialul prim necesar fabricării produselor loiș *