Românul, iulie 1915 (Anul 46, nr. 418-448)

1915-07-24 / nr. 441

ANUL 46-Iea— No. 441 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia corp pe o coloanăt In pagina II. Linia corp 7 pe o coloanăt în pagina IV, insert! »i reclame in pagina III linia. . A­re adresat In Romania 1 la Administrația ziarului. La Paris > ia d-ni John F. Jones - C­ie, 31 bis m dn Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena i la d-nii Rudolf Mosse ft C-ie La­­ Genévé­t la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. 50 baut 80 ban 3 lei 6 BANI EXEMPLARUL REDACȚIA, STR. ACADEMIEI, NO. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI NO. 17 ROMANUL Fondator: C.^A. ROSETTI Oamenii impresionabili trec din nou prin clipe grele. Se desfășoa­râ c jmeratii militare uriașe, care îns­ă toate prevederile naive ale celor ce credeau că războiul gene­ral va fi tot atît de simplu ca o manevră de toamnă. Se produc oa­re­care enervări peste hotar, ale oamenilor fără răspundere, deo­camdată, care dau celor foarte gră­biți de la noi impresia că ne-am­ compromis în fața Europei. Se fac pronosticuri pretutindeni, cărora li se fac la interpretări sinistre și printr’o sumă de simptom­e alar­mante se arată ceia ce pînă acum ne deprinsesem a constata numai în cuvinte, că vremurile sunt grele. Lucrul e cu totul exact, dar tre­buie gîndit cu toată seriozitatea. Sunt la noi oameni care cîntă mereu, și se bat cu pumnii în piept, că trecem prin cele mai grave îm­prejurări ale desvoltării noastre istorice, dar care ar voi ca în a­­cest grozav conflict de pasiuni e­lement­are, ce răstoarnă întregi vea­curi de civilizație istorică, Rom­î­­nia să treacă pe un drum drept și fără sguduiri, ca un expres pe și­nele amenajate pentru halta: „Rea­lizarea tuturor idealurilor naționa­le, politice și economice“. Iar cînd acești oameni văd că lucrurile nu se petrec atît de simplu cum era frumoasa intenție din frazele fru­moase de la început, începe ener­varea înfrigurată, cercetarea pasi­onată de vinovați și aruncarea ne­cugetată a celor mai grave învi­nuiri... Ba încă anii mai pripiți nu stau la îndoială să edicteze și sentințele — care nu sunt mai pu­țin de­cât ștreangul sau glonțul la zid. Pentru naționaliștii, cu tarif de închiriere pentru țară și streină­­tate, de la Adevărul, guvernul ro­mân e vinovat că nu s’a realizat încă idealul național, că nu s’a pus capăt războiului european și că pe cele patru mari fronturi de război nu s au obținut rezultate fulgeră­toare, comparabile în durată cu schimbările de front pe care le e­­xecută Castellaniî d-lui Mille de la o legațiune la alta. Pentru Mol­dova și pentru La Politique, care își concentrează deocamdată aten­ția asupra desfacerii cerealelor noastre pe piețele Europei centra­le, tot guvernul român e vinovat că nu s’a vîndut cum era un anu­mit interes — și al țării și al câ­torva în­deosebi, ca să se vîndă. Pentru Epoca guvernul român, e vinovat de amîndouă aceste stin­­geri aduse „intereselor romînești“: el n’a îndeplinit încă idealul na­țional, împotriva imperiilor cen­trale; el a sărăcit țara, nepermi­­țînd să se vîndă cerealele noastre de exportat acelorași imperii cen­trale... Și cu astfel de serioase învinuiri, a căror enunțare nu mai e suficien­tă pentru a li se constata netemei­nicia, se urmărește producerea în interiorul țării a unei atmosfere de neîncredere în conducătorii săi, din care, dacă pot fi... desmierdate pentru moment anumite mici pa­siuni și interese de politică internă, dar nu pot fi nici de acum ser­vite interesele mari și permanente ale Romîniei. S’a operat un fel de concentrare a tuturor celor cari pot, fie­care din punctul său de vedere, să răspîndească descuraja­re și neîncredere. Dacă nu am fi constatat pînă acum că opinia pu­blică reacționează cu o hotărîre și o limpezime de vederi pe care ne putem bizui ori­cînd, ne-am simți oare­cum dezorientați în fața a­­cestei coaliții de slujitori răi — chiar dacă sunt și unii bine inten­ționați — ai intereselor românești. Constatăm însă, după două­spre­zece luni de războiu, că se verifică într’un chip atît de complet idei­le fundamentale care au servit la orientarea de pînă acum a politi­cei statului român, în­cît nu cu putință ca opinia publică a tă­e­rii să-și sguduie credința în con­ducătorii cari au văzut atît de just. Războiul s’a caracterizat din ce în ce mai precis ca o ciocnire de forțe aproape egale, care aș­teaptă, într’o încordare susținută și de lungă durată, momentul cînd una să dea semne de istovire, pen­tru a încerca lovitura finală. Ger­mania își menține impetuozitatea primitivă; Franța își intensifică mereu pregătirea în vederea efortu­lui suprem; Anglia se organizează militărește. Rusia asigură că se va reorganiza în vederea aceleiași lo­vituri finale. După un an de războiu nu s’a consumat încă energia de a învin­gea nimănui, deși s’au făcut sacri­ficii uriașe, care, în proporție ar fi istovt de mult puterile ori­că­rui Stat mic. Este incontestabil că guvernul român și-a fixat atitudinea de pi­nă acum după prevederea exactă a acestui caracter fundamental al războiului actual. Cum se va putea tulbura atunci încrederea țării în conducătorii săi, după svonurile sen­saționale, șoaptele de cafenea și a­­cuzațiile nervoase, pripite și con­tradictorii ale straniei coaliții, din care cităm Adevărul, Epoca și Mol­d­ova. BUCUREȘTI 23 IULIE ÎNCREDERE — VERIFICĂRI după un an de războiu iroSENIllV AFL3C Doctrina supraomului Mai mult ca ori­cînd, doctrina nietzscheiană a supraomului, desbătută, primită de unii, respin­să de alții și, in fond o neînțele­gere generală a ei, se manifestă pretutindeni... Această intră în caracteristica vremurilor noastre, prea pripite, prea enervate, ca să mai cercete­ze la origină, ceea ce voia să în­țeleagă filosoful germani, — mai mult un poet-filosof, — prin „su­praom,“. Deci trebue să admitem falsifi­cările, fie că supra­omul ia înțe­lesul de „reprezentant al manifes­tărilor forței”, fie că ia semnifica­­­țiunea următoare, pe care un preot catolic, i-a dat-o mai zilele aces­tea. Omul înainte de a se întrece pe sine, e necesar să se întâlnească. Or, omul e om prin mijloacele de cari știe să se folosească, fără în­doială și prin forța sa, dar mai al­les prin scopurile sale. A voi în­seamnă a valora, și după ceea­ ce vrjești și valorezi. Ființa prost în­zestrată dar care ia calea bună, merită mai mult de­cît geniul său făcător. Conștința universală jude­că de altfel, simte unde sunt cu adevărat oam­enii mari. Christ e lipul etern. Un cuvînt rezumă principiile sale: Crucea. Crucea, adică sacrificiul și umilința. Cru­cea înseamnă mai mult violența îndurată de­cît violență exercitată. Crucea înseamnă energia buințată în centru­ noastră între­mai întîi, știind bine că în fie­care din noi e principalul m­imic al vieței individuale sau sociale, și apoi e­­nergia întrebuințată în contin na­turei care rezistă și abia în urmă întrebuințată ca armă, dar în con­tra rătăciților. Acela care poate înțelege toate acestea, acela care poate lucra du­pă ceste percepte acela e un su­­prasom. Acela care are forța, dar care e, în același timp blind și u­­mil. Iată însă ceva care e cu totul contrariu de ceea ce Nietzsche, ■ filosoful Antichrist, — înțelegea prin supraom. Nietzsche ura blîndețea și umi­lința, care nu pot da suflete de e­­roi, — indiferent de felul manifes­tărilor lor, cari pot fi multiple, — ci suflete cari nu au de ce să tră­iască, Nietzsche voia, indivizi se­lecționați, și aceia erau selecțio­nați cari știau să înfrunte puteri­le cari lucrează spre a-i doborî și să meargă cu spinarea neîncovoia­tă, neumilită. Numai astfel de oameni, pot de­veni supraț-omenî. Dar, cum spuneam, în vremuri­le de astăzi ori­ce ideie falsă des­pre supra-omul lui Nietzsche, poa­te fi admisă, — și tai astfel poa­­­te fi admisă și aceea a preotului care a vorbit despre supra-om. Ba această idee ar putea fi admisă cu atît mai mult, dacă, ea n'ar voi să însemne o interpretare a supra-o­­mului lui Nietzsche, ci o explica­re a felului cum înțelege biserica de supra-om. Ceia ce insă nu știm... —1— BEȚE - SDECREȚE PERL! GRAMATICALE dintr’un ziar vîndut, dar care to­tuși nu se vinde : „...Se vor oficial azi te-deu­­muri...“ Untdelemn «EXTRA-VIßRGE» Zău! Rămîi de­lemn, Cînd reflecți puțin : Nici chiar untdelemn Nu găsești vergin... CRID. Bateria dd silință „Război sau moarte“ s­pune cu­noscutul operator d. dr. Tom­a Io­­nescu. In materie de moa­rte e specialist fratele Toma. O, dacă cimitirele ar avea grai ! Profesorii scriu în gazete , stu­denții îi imită, iar proza necesită din ziare se întinde ca­­ pecingine. Cînd e vorba la adicătele prefe­răm proza în jargon a lui Honig­­man ! Titlul caricatiei din „Adevă­rul“ : „Berbantul“. Cunoașteți berbanticeurile lui Miile din „Corespondența lui Chi­țibuș cu cetitoarele sale“. Miile amenință­­ cu palmele in­­tr’un articol. Honigman a spus că această­ a­­menințare este o aluzie transparen­tă la cunoscutele sale încasări. $i mai amenință cu bastoanele d. Miile. Asta înseamnă că nu face două parale sanatoriul în care își ur­mează tratamentul. Să-l schimbe, că o să amenințe mîine pe î mîine și cu piramidele E­­ghipetului. * * Miile vorbește de violența limbagiu a ziarelor din str. Sărin de dar. De, că nu se prăpădește nimeni! * Ce ți-e omul nostru, domnule ! Cînd le spărgeau geamurile mai în fiecare lună făceau pe civilizații și nu știau cum să condamne violen­țele. Bun e Dumnezeu, meșteri sunt­, studenții. D. I. Tanoviceanu ne spune că n’a iubit nici odată pe turci. — Nici să nu-i iubești, d-le Tano­viceanu ! In schimb Miile iubește și dracu, numai franci să iasă. Reflexia unui operat: — Război sau moarte, ne spune d. dr. Toma, Ionescu. Eu ași f­i pre­ferat și războiul — cu prilejul ope­rației — dar d. doctor m’a trimis la Belu, „Adevărul“ îl ia subțire pe Papa dein Roma. „Ica“ nu e ! Va să zică e dovedit că Miile și-a exportat boii. Dar tot i-a mai rămas! W. pe Presa engleză despre Roma 22 Iulie.— Ziarul „Mor­ning Post“ scrie , considerînd si­­tuațiunea special de favorabila în care s­e găsesc austriacii. Italienii au făcut minuni șî sunt vrednici de toată admirațîunea noastră. A­­cum toate sforțările armatei orien­tale italiene sunt îndreptată la cu­cerirea Goriziei. După ce explică întăriturile for­midabile construite de austriac­ la Gorizia, corespondentul ziarului de mai sus spune că trupele italiene au săvîrșit acte ne mai pomenite de vitejie înlăturîndu-le una dite una. Luptele pe Isonzo sunt trium­ful calităților individuale și carac­teristici ale poporului ita­lian. Fa­ță de rezistența mecanică și natu­rală a pozițiunilor austriace, fie­care soldat italian a opus calită­țile sale personale, energia curajul și disprețul pericolului. Victoriile italiene pe Isonzo au fost mai toa­te repurtate în urm­a luptelor piept la piept. Trecerea rîului s’a făcut noaptea cu o iuțeală care a sur­prins pe inamic. Regimente întregi trecură apa pe poduri ușoare cons­truite în scurt timp de trupele de geniu, a căror abilitate teh­nică a fost d’l înălțimea îndrăzneței lor. Un motiv pentru care soldații i­­talieni sunt totdeauna plini de do­rința de a ataca pe inamic, tre­­bue căutat în desele provocări ale acestor din­ urmă. ^ Ofițerii și sol­dații austriaci, bine ascunși în tranșeele­ lor puternice, aruncă in­jurii ordinare la adresa soldaților italieni,­­care se aud perfect de bi­ne dat fiind apropierea dintre tran­șeele inamice. Armata italiană este absolut si­gură de o victorie finală com­plectă. Principiile tradiționale de libertate, care au dat naștere aces­tui războiu, absoluta necesitate a conflictului, care s’a dovedit­ evi­dentă pentru italieni în timpul ce­lor nouă luni de neutralitate, au întărit în poporul italian conștiin­ța unităței sale morale și simțul disciplinei naționale. Nimeni n­u mai crede azi în Ialia că războiul va fi ușor și scurt, cu toate aces­tea attî țara cît și armata rămîn liniștite, pline de încredere și spe­ranță și gata să facă orice sacri­ficiu pentru triumful cauzei națio­nale. (A.T.I.). Un comandant general al armatelor aliate? Roma 22 Iulie.­­ Ziarul „Basser Nachrichten“ scrie că deocamdată nu se poate spune întru cu­i este ade­vărată știrea că Italia se pregăteș­te să trim­eată un corp de expedi­­ț­­iue în Dardanele sau in Albania. Vizita generalului Porro la cartie­rul general francez este poate în le­gătură cu această intenție. Dacă în conferințele care am avut loc în Franța se va fi reușit să se concre­tizeze un plan unit d­e operați­uni pentru toți aliații, se va vedea din evenimentele viitoare. Pînă acum fiecare dintre aliați a dus războiul după planurile sale proprii fără să fie seamă de scopul final comun. Această stare de lucruri s’ar pu­tea modifica numai atunci cînd s’ar numi un comandant șef, care să­ poseadă puteri pe care prin acum nici un om pe pământ nu le a avut. Lucrul este însă așa de pu­țin probabil tot așa ca și preten­ția ca armatele care luptă în­po­triva Imperiilor Centrale să lucre­ze cu aceiași concordie ca și arma­tele austro-germane. (A. T. I.). IN CONFERINȚA Generala­ Dobalt, comandanta­­anul corp de armată, la conferința ca postul de observație al generalului Humbert VINERI 24 IULIE 1915 -----n""n— ■—im_______ LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țari , ■ un an 18 lei . . . șease luni 9 lei »n străinătate , un an 36 lei . . . șease luni 18 le Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni A se adresai In Româniat la Administrația­­ țarului și la oficiii poștale. *■­*­­*•***!•* la «Agence Internationale de Journal­ Gorbaty», La VIena I la d-nul I, Bettenhausen, Staatabahnhe La Génévé t Heinrich Masseln, TELEFON No. 57/20 și 22/39 ȘUIUL­UI FIXAREA PRETORILOR In Franța s’a legiferat minimum de salariu a­ lucrătoarelor la dom­ici­liu Războiul actual prin urgența 11 măsurilor sociale de el dictate, a s­ererat nu numai dezastre și rui­­­­ne, dar și o legislație socială, din­­ care se desprinde în chip deosebit­­ de luminos principiul unei inter- i­vențiuni energice a statului pen­tr­­ru garantarea intereselor indivi­­­i­duale. I ( Vechiul cod civil francez, carejr se întemeiază pe tradiția latină,­­i reînprospătată prin jurisprudența s­a napoleoniană, al cărui rol necon­­­­testat este Le Pothier, a pus ca­­t o axiomă libertatea în materie deji contract. Dar chipul cum s’a înțe­­e­­es această libertate — adică unul drept al celui tare de a lesa pe cel­­ slab, — a fost de natură să sur­­­­­prindă pe cei ce trăind în timpu­rile de azi, au simțit cît pericol­­ stă în respectul formulelor au­­ guste și sacrosancte, dar bogate ș­i­ în unichități. De aci toate acele măsuri luate și în Franța, de moratorium, toate­ acele garanții date chiriașilor pen­­­­tru a nu fi lăsată la libera exploa­­r­tare a proprietarilor nemiloși; de L aed în fine, din acest spirit nou, Li care a reîntinerit și întinerește I­a vechiul cod, a eșit și acele dispo­­­­­zițiuni de căsătorie fără pom­pa>r­­­i et ostentationiem, prin simplă pro­cură... Dar acestea sunt numai e­­xemple întîmplătoare de chipul cum statele moderne înțeleg a con­tinua cu mai mult curaj și cu mai puternică originalitate, tendința aceea de a asigura cît se poate mai mult munca celui slab contra exploatărei celui mai tare Războiul de acuma cerind de la individ jertfe enorme a trebuit să lărgească și sfera atribuțiunilor Samza Statului. ~ 1 foamete In Germania — patria asigură­rilor muncitorești și a socialis­mului de stat, preconizat de Bis­marck ca o măsură de igienă so­cială contra socialismului pur și simplu — principiul intervențio­­nismului a făcut și mai mare pro­grese în aceste timpuri. Mon­oto­li­zarea de către Stat a grindei și desfacerea lor prin el, este un e­­xemplu tipic în sensul unei pu­­ernice intervențiuni de stat, pen­­ru a restabili balanța socială, și a face ca prin constrîngerea tu­turora, nimeni să nu sufere. Pentru a reveni, însă, la măsu­rile luate în Franța care dovedesc tendința unei intervențiuni a Sta­tului în materie de contract, și de raport dintre capitalist, patron și muncitor, cităm legea nouă prin care se stabilește minimum de la­altu a lucrătoarelor la domiciliu. Chestiunea acestui gen de indus­trie este interesantă. Ea poate ser­vi în mic, o problemă vrednică de studiat cu atențiune de toți toți se ocupă de chestiunile sociale. Munca la domiciliu a fost prin­ acuma, aproape în toate țările vi­treg tratată. Pe cînd lucrătorii din fabrica au beneficiat de mult de con­trac­­­tul Statului on materie de igienă socială, interzicîndu-se patronilor a avea ateliere, uzine, fabrici in­salubre , pe cînd muncitorii de toate categoriile s’au folosit de măsurile de protecție (asigurări ,contra invalidităței, boalei, mor­­ței, etc.) muncitorii la domiciliu, dar mai ales muncitoarele la do­miciliu au rămas la discrețiunea celui mai oneros sistem de trata­ment patronal. D. Virgil Marigea­­ru care a scris o monografie in­teresantă în biblioteca publicațiu­­nei Casei centrale a meseriilor, creditului și asigurărilor munci­torești, („Industria la domiciliu și asigurările sociale“) are perfec­tă dreptate scriind : ,,Pe lîngă acestea munca este, în industria la domiciliu, mai ief­­tină ca în fabrici, pentru că posi­bilitatea de exploatare este lăsată liberă. Intr’un timp cînd exploa­tarea muncei a aflat în toată lu­mea un răgaz în legislația socială tot mereu progresîndă : mărgini­rea muncii femeilor și copiilor, ziua maximă de muncă, odihna duminicală, prescripțiuni higieni­­ce, etc.... ceia ce a scumpit prețul muncii, în industria la domiciliu, față de care nu s’au aplicat aceste măsuri sociale, munca a rămas tot ieftină cu toată scumpirea vieței. In afară de aceasta, tendința de urcare a salariului, datorită im­pulsului dat de mișcările munci­torimei organizate, nu s’a mani­festat în industria la domiciliu, unde muncitorii sunt răsleți și fără legătură între ei, așa că nu se pot cunoaște, ca să,se poată or­­­e aci acele salarii de stawation wages, cari­i sunt o rușine a civilizațiunei noa­stre. Munca lucrătoarelor în aceste momente fiind aplicată mai ales la producerea obiectelor de vest­­mînt, necesare soldaților, statul francez a găsit prilejul de a in­terveni pentru a face ca și mun­citoarele ce nu sunt din fabrici și ateliere, să aibă un tratament uman, echitabil și util pentru bu­nul mers economic al țărei.­­ Legea nouă a fost promulgată in 11 Iulie, modificîndu-se titlu­rile III și V ale Codului cari vi­zează munca la domiciliu a lucră­toarelor. ♦ • • 1 * * ‘ V Iată imele din dispozițiunii­e mai principale, din noua lege . Din momentul ce o lucrătoare primește o muncă la domiciliu îi este remis un buletin­­ sauchr, indicînd natura, cantitatea de muncă, data cînd este comandată, etc. Prețurile acestei munci la do­miciliu vor fi stabilite prin le con­­seil de prud’hommes sau judecăto­rii de pace. O serie de condam­nări sunt specificate contra fa­bricanților, comisionarilor sau propușilor lor cari ar contraveni la dispozițiunile legei acesteia. Tendința aceasta de interven­­ționism al Statului în materie de contract este una din cele care a­­rată cît fond de drept a avut re­formele agrare în care Statul a intrat ca forță apărătoare a im­­pilărei muncitorilor. , SEMPER, cius ia AUDIIUIIU Activitatea industrială in Germania MINELE LUXEMBURGULUI. — PIAȚA LIGNITU­LUI. — INDUSTRIA METALELOR — Iată câteva date interesante asu­pra activității industriale și mini­ere în Germania, în anul 1915, a­­nul celui mai groaznic războiu pe care-1 înregistrează istoria ome­nirii: După comunicările camerei de comerț din Luxemburg, cele 77 de mine ale Luxem­burgul­ui au dat, și 1914, împreună 5.007.457 tone de minereu „mînette" în valoare de 15.826.524 fr. față de 7.333.372 tone și 21.965.818 fr. în anul anterior Uriza ce s-a produs pe la sfîrșitu anului 1913 pe diferitele piețe al fierului și în special în Belgia, ft­cuse ca înainte de război, extrac­țiunea să dea înapoi, in primul se­mestru, al anului 1914, extractiu­nea din minele luxemburgeze era de numai 3200 tone pe ziua de lu­cru. Această diminuare e datori­tă restr îngerii cererilor din in­terer­­uul țării precum și a exportului Prețurile au rămas neschimbate în primul semestru al anului 1914. In Agust, s’a încetat lucrul în toate minele, dar în Septembrie­­ și Oc­tombrie a fost reluat, în­cît la fine­le anului cifra ocupațiunii era de 80 la sută din cota normală m­ij­locie. Războiul a urcat minereurilor cumpărate în prețurile afară de încheierile în curs. Producția de fier brut a Luxem­burgului a scăzut în August la 233.172 la 45.167 tone, iar în Sep­tembrie la 29.960 tone. In Decem­­brie se observă deja o urcare sim­țitoare, producția acelei luni fiind de 111.523 tone, jumătate din cifra normală. Exportul către țările uniunii va­male ai fost în total de 942.368 tone mînetre, minereu Thomas măcinat 23.467 tone. (Anul anterior cifrele au fost: 1.887.245 și 73.877 t.). 4.Societatea industriașilor de lig­nit a publicat o dare de seamă asu­pra situații pieții lignitului în Iunie 1915. Dintr’însul rezultă că afacerile au fost bune ca și în luna Maiu și că fabricile au lucrat cu aceiași intensitate. Se simte lipsa de brate, ceea ce a făcut ca­­ produc­ția să fie cantitativ inferioară ce­lei din Iunie 1914. Desfacerea bri­chetelor s’a făcut foar­te bine, în special în district­ul Alttenburg. Cererea n’a putut­­ fi satisfăcută pre­tutindeni. S’au­ desfăcut bine bri­chetele șî în districtele Niederlau­sitz pe cînd­­ așa numitele „Nas­spresstemen“ au avut mai puțină căutare în districtul Magdeburg și Hessa și mai mare în Altenburg S’a lucrat cu multă intensitate fără a se putea satisface toate ce­rerile din cauza lipsei de brads S’au întrebuințat ca lucrători și prizonierii de război, care însă nu pot fi la nivelul urrierilor ruti­nați. Prizonierii sunt, afară de as­ta, solicitate în număr mare, de lu­crările agricole. Războiul a avut o înriurire de­favorabilă asupra industriei meta­­lelor­ din Westfalia. Fabricile din districtul Lüdenscheid ca și cele din Iserlohn, care lucrează articole de metal pentru export, suferă de­sigur foarte mult acum cînd expor­­tul­ e aproape nul. Chiar și posi­­bilitatea unor afaceri în interiorul țării a fost tăiată prin faptul con­­fiscării metalelor de către guvern și crearea Societății metalelor pen­tru­ război, care are de scop rechi­ziționarea metalelor brute pentru trebuințile armatei. Fabri­cele care nu s’au putut acomoda repede pen­tru fabricarea de furnituri milita­re au fost nevoite să-și sisteze cu­ totul funcționarea. In districtul Lüdenscheid, o parte din fabricile de articole de metal s’au amenajat pentru prepararea granatelor sau altor articole necesare războiului.­­Fabricile mai mari, ca Carl Berg din Eveking, Bassen, Selve din Altena, Casp. Noell din Lüden­scheid, care nu se mărginesc la fa­­bricarea de specialități ci se ocupă cu lucrarea aliajelor metalice în proporții mari, o duc desigur mai bine. Ele lucrează înainte deși din numărul lucrătorilor li s’au redus 25—30 la sută prin mobilizare. S’au angajat în schimb femei și prizonieri. Lipsa de brațe nu e mare în in­dustria articolelor de metal, de­oa­re­ce după cum am arătat, prin sis­tarea multor fabrici a rămas dis­ponibil un număr suficient de lu­crători. Gradul de ocupare al fabri­cil­or e diferit după modul cum participă la furniturile militare Cele trei fabrici menționate mai sus sunt mai ocupate ca în vre­muri normale. In districtul Mei­den se lucrează puțin, de­oare­ce aci nu se fac furnituri pentru ar­mată. Pentru articole pacifice. So­cietatea metalelor pentru război nu furnizează­ metale. A încetat cu to­tul întrebuințarea fabricelor de cu­pru și alamă pentru particulari. In locul lor au apărut sîrmele și tablele de fier. Pe piața liberă, nu au încetat însă cu totul transac­­țiile cu metale brute și vechi. Din cînd în cînd se fac oferte pe piață, fără să se cunoască exact prove­niența materialului. Prețurile sunt desigur foarte mari. Țările neutr­­­e nu furnizează­­ acum Germaniei metale de loc sau în măsură foar­te redusă. Tot ce vine din străină­tate nu e supus la confiscare, iar­ci­ poate că în modul acesta se poate explica proveniența metale­lor vechi ce se desfac pe piață. E­­xistă astfel posibilitatea, pentru fa­bricele ce nu lucrează furnituri militare, de a se aproviziona din cînd în cînd cu materialul prim necesar fabricării produselor loiș *

Next