Românul, septembrie 1915 (Anul 46, nr. 480-509)
1915-09-15 / nr. 495
BÄHI EXEMPLARUL Fundator : C. A. E0SETTS AiNUL 40-lea— iN o. VOIEȘTE SI VEI PUTEA AN UN CIUR I Linia corp pe o coloană în pagina II. Linia corp 1 pe o coloană în pagina IV , tnnerii =1 reclame în pagina III linia. , A ?e adresa: In num«!!*;îi ia Administrația ziarului, L» iPsai*!»« la d-ni John F. Jonca & C-le, 3Î bl» rs du Faubourg Montmartre. Lasseille & Vienat la d-nli Rudolf Messe A C-l Lbeeaires la d-ali fransenstein & Vogler ți ia toate agențiile de publicitate, REDâGTIA, STR. ASâDEMIEI, »0.19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 50 balti SB bau 3 Ud MARȚI 15 1 jumiSRIE 1915 LUMINE AZA-TE SI VEI Fi BIBI ABONAMENTE UMîVERSiTi«i 1*fâ . an an 13 tsi , , , șease Suni 9 ici I A Ș 4 străinatate . nu an 38 lei . . . șpaga luni lii la T-------i«imn»*n— " ••• í Ahiei Mumentele încep la î și ÎS ale sta-astrei luni A sa sdrs-ssu li *1 oa*Bt*i la ArteiLîgi»-.-«țr. sterului fl 1» psi- Hipoitele, ua P*«Rsr-ia8 la «Agtsaoe Inifntuntlonsl« Ș® jGarns.fi Qorbaty». b* Vlenai la d-nul I. Battenhausen, Staatsb&hnh» L« Geneve t Heinrich Magpain. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI 14 SEPTEMBRIE »»REGRES“ CONSTATĂRILE ZIARULUI „STEAGUL“ ȘI REALITATEA „STEAGUL“ —• ziarul conservatorilor din jurul d-lui A. Marghiloman —• a avut ideia, desigur interesantă, de a face o comparație între luptele de opinii care să dădeau între deosebitele grupări politice din țara noastră în preajma războiului de la 1877 și între luptele actuale, ale celor cu credințe deosebite în privința orientării politice a statului român între cele două grupări beligerante. Făcând această comparație Steagul constată, un anumit ț Citam această constatare: regres: „Și la 1877 în ajunul războiului ruso-româno-turc erau la noi oameni cari susțineau părerea că ia trebue să ne războini cu Turcii, nici alăturea de Ruși. „Și nu erau de rind oameni Jicma... „Erau combătute negreșit părerile turco-filor noștri de la 1877; dar nimenea nu îndrăznea să-i insulte, să-i facă trădători și vînduți streinilor, și nici au fost piedică părerile lor de atunci la înălțarea în onoruri și demnitățile pe care le-au avut mai în urmă“. Iar astăzi — continuă ziarul conservator comparația sa — partizanii unei politici alături de puterile centrale, sunt tratați drept trădători și vînduți streinilor și țara este împărțită în patrioți și nepatrioți, în apărători ai neamului și demnității naționale și în slugi ale intereselor dușmanilor noștri. Din acest punct de vedere, conchide Steagul, suntem într’un evident regres față de atmosfera guptelor noastre politice de acum treizeci și opt de ani. „ Nu e nevoie să revenim asupra întregei campanii de violențe, a Acțiunii Naționale pentru a reaminti atitudinea noastră față de cei ce au socotit că monopolizează patriotismul și naționalismul în această țară și, tari în virtutea acestui monopol, au socotit că pot împărți osînde infamante — pinul și ștreangul — tuturor celor ce nu cugetau cu febrilitatea lor. Lucrurile sunt prea recente și atitudinea noastră prea clară pentru ca să fie nevoie de mai multe explicații în privința părții de adevar din consimuivu »enewwur Steagul. E oarecare regres față de înălțimea luptelor opinii din preajma războiului pentru neatîrnare. Din nefericire însă constatările ziarului conservator nu cuprind decît o mică parte, și încă nu cea mai însemnată, din ceia ce ar trebui să cuprindă. Regresul cel mai simțit și mai dureros se găsește într’o altă deosebire a luptelor de atunci de luptele, de acuma. La 1877 și unii și alții dintre adversarii de opinii nu aveau în privire decît interesele romînești. Astăzi unii au împins europenismul lor până la a nu se sfii să declare că, preferă ca Romînia nu fie sdrobită alături de o cauză, decît să-și sporească puterea alături de cealaltă. Alții au împins filogermanismul lor până la a apăra interesele germane împotriva Statului român. Colecția ziarului nostru ca și colecția ziarelor „La Politique“ și „Moldova“ stau la dispoziția autorului articolului din „Steagul“ pentru a-l arăta cum în chestiunea exportului și a tranzitului de munițiuni, ziarele citate au găsit vinovat și inconsecvent Statul român, în timp ce streinii erau adevărații binefăcători ai populației romînești. La Politique afirma și se căzuia să dovedească — continuă in petto și astăzi... — că în chestiunea exportului guvernul e vinovat de suferințele populației agricole, în timp ce vecinii noștri unguri sunt de o angelică atențiune față de interesele Romîniei agricole... Credem că astăzi s’a luminat și La Politique asupra problemei exportului. Iar Moldova nu stătea la îndoială să rndice și să aprobe cu anticiparie represaliile pe care guvernul german este în drept să le execute asupra statului român, vinovat de deservirea intereselor germane. Am luat două exemple mai isbitoare pentru ca să vadă și confratele nostru conservator în ce constă încă regresul față de nivelul luptelor politice de la 1877: ,Și nu ar fi greu confratelui nostru să constate un regres analog și din alt punct de vedere. La 1877 nu a încercat nici o tabără de adversari politici de convingere, pentru a impune opiniei public %ma în cealaltă părere. Nu s’a operat, de exemplu, nici o... propagandă printre studenți, ca să se manifeste într'un sens sau în altul; nu s’au făcut societăți ad hoc pentru răspândirea unui crez politic sau al celuilalt, nu s’a cumpărat muncitorimea ca să manifesteze pentru neutralitate, pregătindu-i-se cu mare reclamă afișe tricolore, a căror tricromie admirabilă să dovedească o mare profuziune de fonduri propagandiste... La 1877 nu s’a încercat, în sfârșit, cumpărarea nici unui om politic de oarecare însemnătate pentru ca să manifesteze convingeri de o culoare una de alta. Din aceste puncte de vedere suntem într’un mare regres față de ceia ce s’a petrecut acum treizeci și opt de ani. Dar cel mai desgustător regres ar putea să-l constate Steagul în privința nivelului luptelor pe calea publicisticei. La 1877 nu au apărut gazete, cu origină misterioasă, SCOASE DE OAMENI FOARTE SARACI (I. Slavici), și date gratis vînzătorilor (Ziua) pentru a convinge publicul românesc într'o anumită direcțiune politică. Nu s’a văzut minunea ca un partid politic lipsit de fonduri (cel socialist) care abia putea sa-șî scoată o forță săptămânală să aibă deodată un mare organ zilnic, în care să susțină cu toată ardoarea o politică neutralista usque ad 11 nem. La 1877 nu s’a văzut iarăș ca UN PRIM REDACTOR, AL UNUI ZIAR DE LUPTA (Moldova) să trateze afaceri de publicitate cu directorul unei mari instituții financiare rusești sau turcești și SA ARANJEZE asemenea afaceri, care de obiceiu, pentru nazetele normale (excludem Adevăruri sca), se tratează de cătră administrație, pentru ca să nu se facă confuziuni. Tot astfel la 1877 publicul românesc nu a fost invadat de o cantitate imensă de broșuri, anonime sau semnate de oameni cu convingeri recente, tipărite în zeci de mii de exemplare și dăruite gratis tuturor celor ce ar fi putut fi influențați. Iar dacă ,,Steagul“ ar căuta rug.tentin, ai cînritul de imparțialitate cu care căutăm noi, ar putea să mai găsească, în aceiaș ordine de idei, și alte aspecte ale regresului politic și moral de la 1877 și până astăzi. Și astfel, vorbind de regres, ar putea să facă o expunere completă asupra chestiunei, pentru că în actualele împrejurări datoria noastră cea dintîi este să cunoaștem adevărul întreg. Noi ne silim să-l desvăluim. Să vedem dacă „Steagul“ își îndeplinește datoria de a ne ajuta. _________.____________: Soc, autorilor dramstici Se vîmtură ideea înființărei unei socieți a scriitorilor dramatici. Nu este nouă ideea, dar nie rea nu este. A mai existat la noi— și nu de mult — o asemenea asociație, despre care ne vorbește d. Herz înt’um ziar artistic. Voi adăuga unele amănunte, pe care le-a uitat d-sa. Așa de pildă prima adunare generală cu membrii, nu cu pereți, s’a ținut în sala cea mare a Ateneului Român. Erau de față aproape toți dramaticii în viață. E drept că lipseau unii dintre cei buni, foarte puțini și erau în plus cîțiva dintre cei cari de mult nu mai au drept la titlul de autori dramatici. Oricum societatea s’a construit, s’a strîns repede un prim fond și s’a ales un comitet. împrejurările au fost vitrine De aceea trebue să vorbim îndată de... desființarea acestei societăț... Inmormîntiarea s’a făcut în cabinetul directorului general al teatrelor, director fiind — dacă nu ne înșelăm—d. Al. Davila. S’a desființat S. A. D., căci așa, ne cerea .■ directorul“ — patronul... ceresc al asociației — dar de reînființat n’a mai reînființat-o. Acum se d’scu’ă constituirea unei societăți nouă, pe baze mai temeinice poate. Ar fi timpul. Cum avem norocul ca în fruntea direcțiunei teatrelor să fie un om de energia și de talentul lui Mavrodi, încercarea ar putea fi norocoasă. Noua asociație nu trebue să fie îndreptată însă nici măcar cu gîndul înpotriva „Socieței scriitorilor Romîni", pe care am reușit a o avea după atîtea frământări și desbinări. O nouă adunare de scriitori nu strică, dacă ea urmează să fie porivnică celei vechi mai bine să nu se înființeze. Cred însă că nu va fi așa și întir«® noroft, e. a. LA UN IZVOR Vânători alpini francezi adăpostiți sub un umbrar in munții Vosgi anwMiiii nwr rwpur»iiirTii'iiniiiini imnniwir"Tn~.'ntiir^r - - - --1«—1T.r •ni nahia.iaimaiMa,i«rbiwif miiiniitiiai^^umman• kufflimrrimri înriiwi-1 România Militară, reproduce după „Militar Zeitung“ următoarea povestire emoționantă : Se reușise — după greutăți nespus de mari — să se stabilească într’un sat polonez murdar și pe jumătate ars, un post de aviațiune. Zăpada mare și frigul glacial de Februarie îngreunaseră imens lucrările. Numai mulțumită perseverentei și tenacităței neînvinse a ofițerilor, subofițerillr și trupei se datora reușita, lucrărilor. Cel mai greu lucru fusese adăpostirea aparatului. Totuși, după mai multe zile de lucru isbutiseră să repare niște coșare, pe jumătate dărâmate și pasărea aeriană putu fi adăpostită în el Terenul de împrejurul adăpostului aparatului era înconjurat cu solide lucrări de sîrmă. Pivnița și parterul șevalet, pe jumătate arsă, servită de cartier subofițerilor și trupei. Clasa fu transformată în casino și sală de mincarei, pentru subofițeri. Ofițerii se cartiruiseră peste drum, într-o clădire ceva mai curată. In razele soarelui, apărut după mai multe zile înorate, ramurile înghețate ale arborilor străluceau ca și cum ar fi fost ornate cu numeroase diamante. Zăpada scîrtîdată sub pasul neadormit al santinelei care, învelită in blană, abia, mai semăna cu un războinic. In camera joasă țărănească, ofițerii escadrilei aeriene cercetau cu amănunțime harta. Comandantul lămurea, unuia dintre tinerii ofițeri, un brunet cu părul ca corbul, ordinul primit puțin înainte du la Comandamentul superior cu privire la recunoașterea Ceruței X, la adăpostul căreia, după știri de toată crezarea, se zicea că s’ar fi adunat forțe rusești numeroase. „Comandantul dorește să se controleze această știre și tăria forțelor ce dușmanul a reușit să adune acolo; el speră să aibă ateeste date în cel mai scurt timp“, termină Comandantul lămuririle sale. Repede fură terminate preparațiunile de plecare alle ambilor ofițeri: conducător și observator. Amândoi ajutară la scoaterea afără a aparatului. Apoi exmânară legăturile, motorul, elicea, etc. Totul era in ordine... acoperiți în blăni groase, o Jfițerii își luară locul. „Drumul !“ Elicea încăpu a se învîrti — odată, de două ori — și aparauii se avîntă in zăpadă ,afară, ridicînduse în aer, sus, tot mai sus dudue motorul în atmosfera clară și liniștită. Deja altimetrul marchează 600 m, aparatulbura acum în țara răstanșă, iar direcțiunea E.N.E. Căt o nemăsurată, colosală pus L’e de zăpadă, pare pămîntul sub picioarele aviatorilor. Foarte lămurit se recunos nesfîrșitele coloane prusiene, în marș pe drumurile trosnite, desfundate din Polonia. O pădure mare apăru vederei piloților; pădurea sa apropie din ce în ce. De pe liziera de Est a er eșiră linii lungi de trăgători: avangarda trupelor germane. Mai sus, tot mai «m», s• înalță „Taubele“. Pozitiia rusă nu mai putea fi departe. Aparatul sbura acum la 2.400 m. înălțime. Iată și primele luciri ale tunurilor rusești. In puține minute aviatorii ajung și sboară peste liniile rusești. „Pasărea gri“ nu fusese observată de inimic căci nici o lovitură nu se trase împotrivă-1. Un alt avion se apropie în mers vertiginos !-_ & vrăjmaș sau prieten 1 Slavă Domnului, e un aeroplan german, care ne înapoiază din trio recunoaștere. Bubuinci trec înainte ambele Taube, foarte aproape unul pe lingă altul. Mai sunt peste 100 km., pînă cînd aviatorii să ajungă locul, ordonat , soarele se ridicase sus, bine pe cer. In deșertul de zăpadă care se întindea dedesubtul lor, ca o eternități, unii formă, sborul le părea ea fără sfîrșit. In fine începu să se zărească tunurile cetăței X. Aparatul viră spre N, spre a se sustrage, pe cît posibil, vederilor inamicului și spre a putea recunoaște, dinspre Est, interiorul cetăte. Cele 2 linii ferate, ce veneau în cetate dinspre N.E. erau libere, nici un transport de trupe nu era deci, in curs, pe ele. Spre est însă se ridica un mare lagăr militar și cetatea, mai ales, părea un furnicar de militari, cu deosebire de cavalerie și artilerie. Taubele virează foarte liniștit în timp ce observatorului, înarmat cu binoclu puternic, nu-i scapă nimic nerecunoscut din cetate. Un parc de arrtilerie era instalat pe un mare foc, asupra acestuia asvîrli observatorul prima bombă. Sigur că-și atinse ținta — căci o zin iceală de medescris se iscă în furnicarul de oameni; una după alta, alte bombe căută jos în mijlocul rușilor. Acum răsună prima lovitură a artileriei grele a cetăței în contra Taubelui. Uniu foc de artilerie urmă apoi; totuși, proectilele se spărgeau sub aparat, fără a-î cauza vre-un rău Vertiginos sbura acum Taudele spre vest — însărcinarea dată fusese executată. In puține minute ,aviatorii se găsiră în afara zonei focurilor vrăjmașe. Turna, se întunericește repede. Curînd amurgul își întinse voalul său albastru peste teren. Primele stele începură să juce,asta. Aparatul își continua sborul cu o mișcatre uniformă. Un frig glacial începu să cuprindă pe cei doi aviatori. De odată — ce se întîmplase! Motorul se opri. Incepu din nou, dar, numai pentru un scurt timp, nu mai funcționa regulați. Aparatul își continuă totuși sborul mai departe, balansîndu-se și cu opriri ale motorului din timp in timp. Deodată motorul încetă definitiv să mai funcționeze. O pădure maire se întindea înaintea aviatorilor. Hotärisera a ascarisa înaintea acesteial. Aterisairea se făcu în bune condițiuni. Cî nd la lumina unei lanterne oarbe, cercetară defectul aparatului, găsiră că radiatorul înghețase. O liniște profundă, domnea de jur împrejur — nici urmă de picior de vrăjmaș prin apropiere. Aviatorii, pe jumătate înghețați, se încercară să desghețe radiatorii, prin ajutorul spirtului, încercarea lor nu prea părea a avea șanse de reușită. Deodată o respirație particulară și o odoare la fel, venind din o apropiere imediată, făcu pe ofițeri să tresară. Cît pe aci să înghețe de spaima, în apropierea lor luceau sinistru luminele ochilor unei cete de lupi. Să tragă cu revolverul nu puteau, pentru că nu voiau să atragă, prin detunături, atențiunea inamicului. Elunmea numai o singură speranță: cît mai repede, sus, în caroseria închisă a aparatului, într’o secundă fură în ea. Era și timpul căci fioroșii lupi se apropiaseră, numai cîțiva pași îi mai despărțeau de aviatori. Văzînd că le scapă preda bestiile încep să urle și să se învirtească în jurul aparatului. Dacă răușesc să-l răstoarne ? Cu toata profunzimea întunericului, siluetele lupilor se desenau foarte distinct pe zăpada albă. Ce încet se scurg oaaisiunile! Acum abestiile sau așezat la cîțiva pași de aparat și așteaptă. Nu slăbesc din ochi. Dr ce se aude? Nu e aceasta un zgomot de trap? Doi călăreți - foarte bine vizibili pe fondul alb ,al zăpezii — se apropiau de aparat. Aviatorii string cu putere patul revolerelor. Pe lingă lupi și vrășmașii acum? Se tinera totuși liniștiți. Călăreții erau cazăcî. Deodată banda de lupi se asvîrli în contra călăreților. Cîteva focuri de armă și mai multe bestii se rostogolesc, urlînd, în zăpadă. Cu a tii mai încveșunați atacară cei slați pe călăreți. Se încinse o luptă scurtă, groasnică. Cei doi aviatori înghețară la această priveliște. Un scurt și ascuțit strigăt — apoi totul fa sfîrșit; doar zgomotul făcut de ronțăitul oaselor, spunea aviatorilor că bestiile devorau acum cadavrele. In sfîrșit, o dungă palidă gălbue, e răsărit, anunță sosirea zilei. Lupii dispăruseră. Pete de sînge, hu"ai de echipament, resturi de oase, precum și cadavrul unui lup enorm arătară aviatorilor, că totul fusese realitate, nu insistând de restul puterilor rămase, aviatorii coborîră din caroseria aparatului. Repede fu desghețat radiatorul, elida se învârti și în puține secunde Taubele se ridică în însorita di minerită de iarnă, nu fără a purta cu e. și cadavrul țapăn al lupului, ca mărturie a noptei grozave petrecută împreună. Peste întinsul câmpului de sub ei, aviatorii sburau acum, la mare înălțime, spre frontul amic! Curînd ajunseră stațiunea lor de aviațiuU fură salutați cu un tunel de aplauze de către camarazi— îi crezuseră doar morți sau prizonieri. Aviatorii raportară grozava lor aventură nocturnă și arătară ca maiazilor, bestia omorîtă de glonțul urmiai din cei 2 cazaci. Cind brunetul observator își luă jos coifura, uimiți se uitară la el camarazii săi : părul său albise în detaslă necrpte de groază. DEMACON. 13 IVR.ALEQIU In fața Varșoviei - O WOAPTE GROAZÂ. - . ..,—* v - • '-A 2EI.Ca:JL.MTr.A. 3ES.E1 CHIRIILE și IMOBILELE INSALUBRE — Se propune ca proprietarii imobilelor intalibre, sapasi dărimârei și pâsaiîe, sa fie püigați a smârca chirme — Se știe că astă primăvară, admiinistrațiunea comunală a capitalei a luat hotărîrea de a nu executa deciziiunile luate cu privire la UP nuTM&1 destul de mare de imobile din capitală, imobile insalubre. _ Văzînd situațiunea destul de critică a caselor de locuit și criza de locuințe, Primăria a hotărît ca anul acestta, în mod exceptional, să acorde tuturor proprietarilir acestor imobile o păsuire generală, astfel ca dărîmama imobilelor să nu influențeze în rău asupra chiriilor,scumpindu-se și mai mult. Și în adevăr, imobilele nu au fost dărîmate, cu exceptiunea acelora puține cari amenințau să cadă sau erau cu totul insalubre, ab scbit imposibil de locuit. Negreșit, prim faptul că s’au cruțat aproximativ vre-o mie de imobile și nu s’au dărîmat, s’a contribuit într’o oare oare măsură, dacă nu la reftelarea chiriilor, cel puțin la o mai mică disproporție între cerere și ofertă. Ce s’ai întâmplat însă? Proprietarii imobilelor insalubre, pentru cari s’a făcut excepția de a nu li se dărîma imobilele anul acesta, în loc să continue a le închiria cu prețurile destul de urcate de pină acuma, au sporit și mai mult chiriile, și astfel măsura primăriei n'a avut eficacitatea dorită. Iată cei nie scrie în această privință un cititor : „Sunt unul din chiriașii unui imobil care trebuie să fie dărîmat în Aprilie trecut. E adevărat că apartamentul pe care 1 ocup e dărăpănat și cam umed, dar față de criza de locuințe mă mulțumesc și cu dânsul în lipsă de altul mai bun. Cu toate însă că condițiunile sa,ionice lasă mult de dorit, prețul acestui apartament nu e mai eftin decit al altuia. Care nu mi-a fost însă mirarea când am văzut însă că proprietarul meu, îndată ce a aflat că a fost păsuit pentru un an de zile, m’a înștiințat că dela 23 Apriilie îmi arcă chiria, cu 100 de lei. Neavînd ce face, am primit această urcare. Acum, acelaș proprietar mă înștiințează că dela Sf. Dumitru , nu mai poate să-mi dea casa de cit cu un spor de alți 150 lei pe an. De data ,aceasta m’am revoltat și am anunțat că mă voi muta. In aaclaș timp m’am hotărît să vă scriu și d-voastră. Vă întreb, domnule redactor, drept și echitabil este ca un proprietar care numai printre favoarea autorităților municipale, își mai poate închiria un imobil, insalubru, supus dărîmărei, să-l speculeze în acest mod ? Eu cred că autoritatea comunală tare în interesul general a amânat dărîmarea imobilelor insalubre, ar putea să intervină. Proprietarii cari s’ar dovedi că au urcat in ultimul semestru chiriile acestui fel de imobile, să fie pedepsiți cu retragerea pășuirei, punîndu-li-se imobilele insalubre în dărâmare. Numai astfel măsura așa de bună luată de autoritatea comunală și va avea tot efectul și chiriile nu s’ar urca. Suntem în preajma toamnei cînd cheltuelile sunt foarte mari. Dumnezeu știe cum ne mai ținem zilele de azi pe mîine. Credem că o intervenție în acest sens a autorităței comunale nu ar fi nedreaptă. In adevăr, atunci cînd s'a acordat acea păsuire generală, autoritatea comunală nu a avut în vedere interesul egoist al proprietarului, ci pe acela al miilor de chiriași nevoiași. La o casă la care de mult nu s’a mai făcut mici o reparație, aproape de nelocuit, care și-a remunerat de mult capitalul băgat într’însa, cu ce justifică d-n-ni proprietari scumpirea chiriilor din semestru in semestru ? Dacă în general autoritățile nu pot lua nici o măsură, stabilind un maximum de chirie, cel puțin în cazul acesta special să fim ocrotiți noi, chiriașii“. Așa se termina scrisoarea cititorului nostru. Nu știu dacă cazuri de acestea sunt multe. E însă, in adevăr, un caz de speculă, ca pentru un imobil care în cazuri normale nici nu‘ar mai fi existat, căci ar fi fost dărîmat, să se sporească chiria de două ori pe an. Supunem scrisoarea de mai sus apreciere delui primar al capitalei, Rep. Hirul Jitia/ DESPRE CAMPANIA AUSTRO GERMANILOR DIN POLONIA Paris 13 Septembrie. — Se telegrafiază din Stockholm că ziarul „Dagblad“ foarte germanofil, a publicat în ziua, de li un articol al colaboratorului său militar, articol care a pricinuit în Suedia o mare sensație. Autorul articolului consideră campania din Polonia, din partea austro-germanilor ca o adevărată eroare strategică; el zice că austro-germanii ar fi trebuit să atace Rusia prin partea de Sud. Deși multe cetăți au căzut, e evident că scopul principal al armatelor austro-germane, adică nimicirea armatelor rusești nu au fost dobîndită; armatele rusești au scăpat de la încercările de învăluire ale armatelor austro-germane. Autorul încheie spunînd că situația austro-germanilor e serioasă și că poate deveni gravă dacă înaltul comandament german se va încăpățîna, atunci războiul va intra într’o fază nouă, (Havas). In jurul NOULUI ÎMPRUMUT DE RĂZBOI GERMAN Berlin, 13 Septembrie. Secretarul de stat la finanțe d. Helferich a declarat între altele într-un interview reprezentantului presei americane cu privire la rezultatul strălucit al celui de al treilea împrumut de război și că depășește 12 miliarde așa că în total cele trei împrumuturi de războiu au dat o subscriere de 25 miliarde și jumătate. Astfel toate cheltuelile de războiu au fost acoperite iar banii sunt disponibili pentru continuarea războiului. Cheltuelile campaniei de războiu sunt asigurate pînă la mijlocul primăverei viitoare. Suma celui de al treilea împrumut german depășește al doilea împrumut englezesc care a fost celebrat în toată lumea ca un ce extraordinar. Cel de al treilea împrumut german constitue astfel cea mai mare operațiune financiară din întreaga istorie universală. Actualmente Germania cheltuește o marcă, și Anglia 2 mărci pe zi de locuitor pentru războiu. Anglia caută astăzi bani în America ; Germania n’are nevoie de ajutorul străin. (WB.). Presa franceza DESPRE ATITUDINEA BULGARIEI Paris 13 Septembrie, Vorbind de atitudinea Bulgariei, „Le Journal" scrie: Poate oare cineva la Sofia să-și închipuiască că aliații ar părăsi Serbia în fața unui pericol. Cu cît această iluzie va dispare mai repede cu atât va fi mai bine. Datoria puterilor aliate, oricite grea a fi, nu poate paraliza acțiunea în Orient; nici Sîrbia, nici aliații nu vor permite ca bulgarii să ocupe Macedonia înainte ca tot, să fie regulat și ca Serbia să fie primit compensațiunile promise. Sîrbii își vor apăra, teritoriul pînă la ultima picătură de sînge și vor fi apărați de aliații lor. Dacă Bulgaria vrea războiu, cu atît mai rău pentru dînsa, atunci ea va ști cît de slab poate fi sprijinul pe care austro germanii sunt în stare să-i dea. Totuși, vom aștepte faptul îndeplinit înainte de a crede la o astfel de nebunie. „Figaro“ scrie: Aliații Rusiei nu pot lăsa Sîrbilor singuri datoria de a apăra calea spre Salonic în contra noilor aliați ai austro-germanilor. Există un tratat de onoare între Grecia și Serbia; vom spune grecilor să nu se gândească decît la interesele lor proprii, printre care cel dîntîiu e cel gl onoareî. Dar mai este încă un legămînt mai înalt, e cel care leagă Rusia cu aliatele ei din apus. Anglia, Franța și Italia sunt hotărâte să i respecte, cu sau fără statele balcanice, ori ce s’or întâmpla. Temple scrie: Evenimentul zilei , mobilizarea bulgară în urma îndemnurilor germane care vrea să-ți deschidă drumul spre Constantinopole. Urmările acestui fapt însemnate că pentru aliați drumul spre Constantinopole nu mai e prin peninsula Galipoli, ci prin Serbia și Bulgaria. E sigur că, în cazul cînd Sir bii ar fi înfrînțît o armată bulgarogermană ajungînd la Constantinopole, expediția noastră din Gallipoli ar fi cu totul compromisă. Trupele aliate care sunt în această regiune, dacă s’ar uni cu cele sîrbești și eventual cu cele grecești ar avea din contra cele mai mari șanse de a dobândi o victorie hotărâtoare.