Românul, septembrie 1915 (Anul 46, nr. 480-509)
1915-09-26 / nr. 505
ANUL 46-lea— No. 505 VOIEȘTE SI VEI PUTEA anunciuri pe o coloană în pagina II, SÖ band 30 ban 3 lai Linia corp Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV , Incerți ® t reclame In pagina III linia. , A pe adresa! In România t la Administrația afaraim. La Paris I la d-ni John F. Jones •% C-ie, al bi« r« du Faubourg Montmartre. La Herîth & Vienas la d-nii Rudolf Mosse AC t* * La Genevé i la d-nii Haasenstein & Vogler ți la toate agențiile de publicitate, REDÂGÎIA, STR. ACADEMIEI, Ho. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 f "BIBLIOTECA UNIVERSITIIȚK 1 Manifestul Federației unioniste către țară a apărut, dar țara nu a avut să afle lucruri noul din el. .Nici noi n'am aflat nimic nou in afară de unele fraze cu parfum arhaic, care dau actualului manifest mai multă valoare... literă decit precedentelor manifeste acționiste. Din nefericire literatura de ocazie nu e unul dintre cele mai sigure mijloace pentru împlinirea destinelor unui neam. De aceea nu reținem din această producțiune decit o frază care ni se pare tipică : „In cale ne stau și cei cu hotărîrea îmbrobodită în prea multe socoteli“. In calea idealului național pe care îl simbolizează Federația Națională stau, pe lîngă ceî vîndutî streinilor și cei cu prea multe „socoteli“. Aceștia din urmă, dacă am vrea să traducem fraza arhaică, desprinsă pare că din Apus de soare al d-lui Delavrancea, într’un stil mai modern, nu ar fi decît oamenii care chibzuesc prea mult posibilitățile și nu sunt amatori de riscuri cavalerești medievale, în care, dacă se poate cîștiga ceva, se poate, mai sigur pierde o întreagă moștenire a unui trecut cu atita, trudă consolidat. Pe cît vizează manifestul Federației acești oameni nu ar fi alții deca cei ce alcătuesc guvernul României în aceste momente. O desigur, sunt admirabili cavalerii care, fără socoteli prea multe, își trag pe ochi viziera, își riică lancea cu dreapta, ca pentru o lovitură supremă, îșî mut în pinteni fugarii și pornesc vârtej împotriva primejdiei... Se întîmplă firește, uneori, ca„ din cauză că nu au avut socoteli prea multe, să se arunce asupra morilor de vînt, vajnicii luptători — dar pentru aceasta admirația „ziarului La Roumanie și a Eponim care ne stau ți, ceî cu nehotărîrea îmbrobodită în prea multe socoteli», cei nu le ■este acordată cu mai puțin entuziasm. Dar dacă, pentru acțiunile vieții noastre individuale, asemenea aruncături 'don quichoteștî pot conserva oarecare frumusețe epică și chiar morală, pentru cei care sunt puși la greaua răspundere a viitorului unui popor, avîntările fără socoteli prea multe pot fi adevărate crime. Nu este îngăduit nimănui să arunce ușuratec într’o luptă de distrugere întreg patrimoniul neamului său, fiind-că gusturile personale, anumite vederi izolate sau anumite impulsuri de temperament i-ar dicta-o. Simt lecții teribile în istoria popoarelor care să ne învețe ce greutate trebuie acordată „socotelilor“ în preajma, hotărârilor supreme. Aceasta cu atît mai mult mt, cît un stat e mai ușor de istovit în mijloacele sale și cu cît prilejul de istovire este mai îndelungat, mai primejdios. In istoria propriei noastre țări, din vremea, lui Constantin Brîncoveanu și în zilele noastre „socotelile“ până au jucat adese un rol salutar, nu numai că ele nu au fost o pedecă în calea realizării idealurilor noastre, dar încă au fost cel mai sigur temeiu pentru formularea, susținerea și realizarea lor parțială. Dacă în actualul războiu nu am fi fost conduși de oameni „cu socoteli prea multe“, de mult am fi fost aruncați într’un vîrtej în care nu se știe ce am fi devenit pînă acum. Dacă visurile și temperamentul ne pot arăta totul în trandafiriu, socotelile, urîtele „socoteli“, ne pot arăta dezastre ireparabile. Entuziasmul manifestului Federației nu trebue să excludă „prea multele socoteli“. Ba încă, în împrejurări atît de grave, să nu ni se pară că am cugetat prea mult — dacă realitatea ne arată că am cugetat just! BUCUREȘTI 25 SEPTEMBRIE Manifestul federației unioniste ARTA NAȚIONALAT Trecutul nostru cultural — VECHILE PICTURI DE LA BISERICA DOMNEASCA DIN CURTEA DE ARGEȘ — Intr’un număr trecut al ziarului „Viitorul“ d. profesor Apostolescu a publicat un articol foarte ineremint prin care arată publicului mare, însemnătatea descoperirii d-lui profesor Tafrali, făcută la biserica Sf. Nicoară din Curtea de Argeș. Această descoperire tindea să dovedească cum că în secolul XII au existat în țările românești, destulă liniște pentru ca să se poată construi biserici și monumente religioase. Cu privire la această foarte însemnată descoperire d. Paul Popescu, pictor bursier al Cassei Bisericei, ne trimite un articol care are importanța lui, d. Paul Popescu fiind acela care a început lucrările picturale la această biserică. La articolul din 27 Aug. c. asupra Bisericei domnești din Curea de Argeș, în care d. profesor Apostolescu, cu erudițiunea cunoscută, restabilește cele mai depărtate isvoare ale trecutului nostru istorie, tin să aduc și eu unele contribuții ca pictor, lucruri aflate în timpul din Ianuarie-Mai 1913 cirul am fost însărcinat de Comisiunea Monumentelor cu restaurarea turlei. O fac aceasta spre a ară a că, dacă pînă acum cîțiva ani această biserică n’avea valoare recunoescută din cît ca arhitectură, iar ca pictură foarte puțină, fapt care a contribuit să fie condamnat la dărîmare, se explică prin acea că pictura din tindă e de acum 50 de ani și foarte slabă, cea din interior deși mult mai bună și mai veche, dar inscripția din turlă, singura ce ac găsise pînă atunci. Panteli■mon zograf 1827 arată că toată pictura ar fi de atunci, prin urmare iarăși fără mare importanță. Părerea, că acolo sunt mai multe picturi și din diferite epoci, am avut-o încă cu doi ani mai înainte ,d’a fi însărcinat cu resturarea și arătat-o cu ocazia unei excursii la Argeș cu d. Apostolescu și alții, iar pe vremea cînd lucram acolo, fiind vizitat atît de d-lum cît și de poetul Haralamb Lecca, am avut plăcerea să la arăt și în realitate, cele descoperite. Astfel am găsit, că Pantelimon numai refăcuse unele părți și revenise în altele, pe care spălîndu-le am scos la iveală o altă pictură în frescă, mult mai bună și părînd mai veche de 1600, iar sub inscripțiile romînești, altele, în greceștii, din care iarăși am scos o parte la lumină, păstrând însă și din celelalte inele precum și iscălitura lui Pantelimon, ca document. Cîțiva ani și mai înainte cînd s’a făcut restaurarea arhitectonică de către d-nii Cerchez și Ghica Biuliștî, și care trebue recunoscut s’a executat cu tone greutățile tehnice aproape imposibile de învins, iit '-’un mod admirabil, d. Cerchez care avea direcția lucrării, ca și astăzi, a avut prevedere ca, în părțile unide zidurile trebuiau refăcute sau reparate, să pună a se scoate copii de pe sfinți de pictorul Neglis. De aceste copii m’am servit eu pentru complectarea picturilor în părțile rezidite din turlă și la evangheliști, bine-înțeles acordîndu-le culorile cu vechile frescuri descoperite. Făcând cercetări și în alte părți am mai găsit că în tindă pictura de pe la 1850 ce se vede, e zugrăvită d’a dreptul peste o frescă din 1700 și aceasta dînd-o jos în unele locuri s’a găsit că e tencuită peste alta mult mai vechie, care se poate vedea în stânga ușii de cum intri. Pictura aceasta are caractere cu totul particulare, figurile foarte mici, ca pe icoane, culorile frumoase și variate și de-asupra sun multe sgîrieturi în limba slavonă de nume între care și o dată, 1500. Cînd se vor scoate la iveală toate, tocmai prin sgîrieturile acelea de anea secole se vor găsi multe lucruri interesante asupra trecutului nostru. In interiorul bisericei, am găsit alături de inscripțiile românești de la sfinți, altele îngreuate care erau acoperite ide vopsea, probînd și aceasta că pictura e mult mai veche decît părea, iar d’asupra ușii în dreapta ctitorilor o inscripție slavonă, ce era acoperită de un ornamient și pe care a tradus-o de profesor Iorga, avînd un cuprins religios. De altfel despre acuștca toate am făcut un raport amănunțit pe care l-am dat d-lui Cerchez spre a-1 înainta Comisiunea Monumentelor. Pictorul Paul Popescu 8 BANI EXEMPLARUL SAMBATA 26 SEPTEMBRIE 1915 1 Fondator : C. A. ROSETTÎ POLITICE „UNIUNI“... Academicianul Mauried Barrès, cunoscut pretutindeni nu numai prin scrierile cari l-au făcut nemuritor fiind încă în viață, dar și pentru ideilla sale patriotice naționale, — a făcut, să apară un nou volum pe care-l intitulează „L’union sacree“. In paginile cari formează noul său volum -academicianul francez îșî fixează sentimentele și gîndurile ce i le-au născut faptele tragice și mărețe ale războiului europan gînd adine fosturile și, înțelevremurilor de azi, Vede în unirea sfîntă a tuturor fiilor patriei sale, chezășia supremă a victoriei finale. Dar, așa au înțeles toți francezii rosturile vremurilor de acum, eți au înțeles că luptele politice isvorîte din urmărirea r ealizărei intereselor personale, trebue să înceteze în fața preocupărei unice: aceea a salvării Franței; top francezii au înțeles că patriotismul e in sentiment mai presus de orice interese și că interesele personale și politce sunt în funcție de patriotism iar nu patriotismul în funcție de tot felul de meschinării individuale... Și, de aceea, Maurice Barrès nu face altceva decît să sintetizeze în cuvinte frumos meșteșugite „adevărul“ acesta, pe care azi, toți francezii îl practică. Dar, uniunea sfîntă a francezilor, pe care Itarres ne-o evoacă atît de vibrant, ne îndreaptă gîndurile, fără să voim, spre uniunile sfinte... fără îndoială, ale celora dintre politicianii noștri cari au pus patriotismul în slujba intereselor lor politice personale, dlîndu-le denumirile atît de variate: „Acțiunea națională”, „Liga Parlamentarilor” și „Uniunea federativă“. Viața pe care a dus-o acțiunea națională, existența de cîteva ceasuri -numai alegeî parlamentarilor și formarea ca de comandă a uniunei federative, sunt atîtea dovezi că acționiștii și unioniștii dela noi, sunt în slujba intereselor politice dar nu sunt de loc ,în slujba cea adevărată“ a patriotismului care nu vrea să cunoască decit dezinteresarea și puterea de de sacrificiu. Acțiunile și uniunile naționale dela noi nu sunt produsul spontan al unor sentimente comune manifestate în inimile sutelor de mii și milioanelor de romîni; acțiunile și uniunile sunt rezultatul unor combinațiuni politice... De aceia ele rămînx continuu izolate, departe de vibrările sufletești și de înțelegerile unui întreg popor, liniștit și damvin în viitoarea faptelor ce se desfășoară înaintea ochilor lui și încrezător în săvîrșirea aspirațiunilor sale naționale. Poporul acesta formează însă și el o uniune sfîntă, dar cu totul alta decit cea „federativă“, dornică de gălăgie și de guverne naționale. Poporul acesta formează o unitate sfîntă în slujba adevărată a Patriei, asemănătoare sfintei uinui a Francezilor pe care azi o evoacă în pagini magistrale, nemutritorul Maurice Barrès. Italia a aderat la pactul din Londra, Roma, 24 Septembrie. Ziarul „Basler Nachrichten” afirmă cu siguranță că în urma călătoriei generalului Joffre in Italia, guvernul din Roma ar fi iscălit pactul din Londra de la 4 Septembrie 1914, primind îndatoririle cari decurg dintr’însul. (A. T. I.) r LITERARE Pentru încurujarea literaturii dramatice Pentru întîia oară se întîmplă în țara noastră o asemenea minune... regulamentară, deși în legea Teatrului Național lucrul era prevăzut de cîțîva ani. Dacă încurajarea literaturei din bugetul ordinar al Statului e un gest foarte greu de executat, nu e decit foarte drept ca din banii cîștigațî prin reprezintarea operelor literare romînești, să sta dea o sumă pentru încurajarea literaturei, dramatice. * * * In aplicare însă lucrul prezintă oarecare dificultăți. Autorii care au avut succese mari au fost încurajați de către public chiar, încit încurajarea din fondul de premii nu ar fi pentru eîde cî o creștere de încasări la încasările normale. Autorii cari au căzut prin platitudinea operelor lor... Mai bine s’ar desființa fondul de premii și s’ar juca la teatrul național numai de trei ori pe săptămînă, decis să mai fie încurajați, să mai persiste pe calea exsudațiunii dramatice. Avem o categorie destul de numeroasă de croitori de acte, care se sccot datori să vie în fiecare an cu o nouă rochie pentru aceiași canetă. Nimic nu-i descurajează. Nici desperarea criticei, care nu mai știe cum să se înmănușeze, pentru a spune în fiecare iarnă acelaș lucru: , — Lăsați teatru și țineți-vă de croitoria, cinstită!... nici indiferența saturată a publicului, nici amabilitatea plictisită și amară a reporterilor de noapte care trebue să strecoare sentre fileits-uri tendențioase —nimic nu-i poate smulge din mania aceasta, nocivă de a scrie piese de teatru. Dacă va mai veni și încurajarea premiilor actuale... să le ridice moralul, atunci o adevărată nenorocire ne amenință pentru seziunile viitoare. — Domnule Director General, dacă nu poți să reziști obsedărilor dă-le premii, dar pune-le condiția să nu nm scrie teatru. Ai face o operă de reală încurajare pentru literatura dramatică. * * * Rămîne deci o singură categorie de autori, pentru care instituția premiilor e necesară și binefăcătoare: cei cu promisiuni de mare valoare dar încă nedefiniți. Din nefericire aceștia nu sunt prea numeroși. Păcat însă că legea nu-i cuprinde în prevederile ei pe autorii cu lucrări publicate dar nereprezentate. Intre aceștia se poate să fie mulți, cărora literatura dramatică ar avea cîndva să le fie recunoscătoare. Se creiază o inferioritate cu totul nejustificată, față de cei care au avut noricid, ca nepoți, veri sau amici ai direcțiunilor teatrale să-și vadă, producțiunile exhibate pe scena principalului nostru teatru. Legea exclude și pe autorii care și-au văzut piesele reprezentate pe scene de provincie. Și aceasta e o nedreptate și o măsură rea, în acelașimp, fiindcă se poate ca între dinșii să fie unii care în mod real să fie încurajați de un premiu și de la care literatura dramatică să aibă ce aștepta în viitor. * * • Așteptăm m pentru viitor instituția aceasta, a premiilor pentru autorii dramatici să fie îmbunătățită, fiindcă ea e dintre cele ce pot fi foarte utile progresului literaturei dramatice. IAȘÎ In RSsa»»»»LUMINEAZĂ-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE țară . . an an 18 lei . . . șeass luni 9 lei străinătate , un an 38 lei . . . seage luni 18 le Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A sa adresat in starsiniBi u Administrația ziarului țn eScil poștele. u» Pari»; la «Agence Internationale de Jounuan Qorbaty». La Vienai la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahnbs La Génévéz Heinrich Massein. . TELEFON No. 57/20 și 22/3S Ziarul Le Temps dă următoarele amănunte asupra problemei muritorilor în Rusia:Mulți pretind că Rusia e Lipsita de munițiuni din cauză că industria ei e puțin desvoltată. Părerea aceasta e greșită fiindcă au ține in seamă marele progres realizat de industria rusă de l a . ° 6 încoace. Adevărata cauză a insuficienței munițiunilor în Rusia, e ca industria n’a pus în valoare toate forțele productive ale a’r11. Primul an al războiului cinci Rusia era victorioasă . Rusia sa preparat pentru susținerea contraatacului inamic. Materiile prime : ferul, cărbunele, oțelul, nu-i lipsesc Rusiei. A de ajuns sa se procedeze k „ simpla reorganizare, să se ia cîteva masuri radicale pentru a se mai repede producțiunea metalurgica. Trebue să adăugăm că in timpuri normale Rusia fabrica de trei ori mai mult oțel Martin decit Franța. Ea e cel mai mare producător în dune de magnesia , in ceea ce privește brumul cele 17 uzine din Urali produc 60 de tone pe zi, și ajung numai nevoilor armatei ruse, dar alimenteaza și pe aliați. In schimb Ițusman lipsesc metalele accesorii. Ea produce 80 de tone de cupru pe zi. Pentru a fabrica 2000 Uzna ?^uze de zbor are nevoie de 100 de tone de cupru. Rusia trebue să înlăture defectul prin importațiune. Ea nu a făcut aceasta, în mod suficient. Cifrele statistice arată că importațiunile în cupru în 1914, au fost de 8.048.900 livre și că de la începutul ostilităților pînă în ianuarie 1915 ea s a retras complectamente de pe piața americană care îî livra cu PTM!- Azi, ea repară această greșală importînd cantități considerabilei de cupru prin portul Vladivostock. Tot prin acest pot se aduce nichelul, plumbul, zincul, arama căci pincipalele zăcăminte de fire sunt în Polonia ocupată și nu poate avea decît vre-o 9 tone pe zi, producțiunea din Caucaz Rendementul nikelului e de asemeni neînsemnat. Totuși usinele de la Revda top*sc acum 10 tone pe zi. Arămii, lipsește aproape cu desavîrște! Trebue însă să adăogăm că în timpul primelor 4 luni din 1915, importările de aramă prin Vladivostock s’au mărit în proporție de 1 la 269, acelea ale plumbului de 1 la 430 și cele de nivel de la 1 la 21. * * * Pentru fabricarea muniițiulului Rusia poate să se folosească, pe de-o parte de uzinele de stat și pe de altă parte de industria privata. Uzinele Statului sunt în Uralî, și la Petrograd. Utilagiul uzinelor e învechit. Dar oricît ar fi de inferior acest utilagiu, poate totuși să dea un sprijin caele să nu fie neglijabil în fabricațiunea generală a obuzelor. In ceea ce privește usinele Statului situate în jurul Petrogradului, ele sunt superioare celora din Urali. Totuși gestiunea lor lasă uo uurii, jLui uși unele uzine, — cum sunt cele de la Obukof și Baltica, pot produce o cantitate considerabilă de obuze, tot așa și uzinele Siestoriczki. Dar adevăratul Creusot rus este o întreprindere privată , uzinele Putilei reorganizate în ultimul an, ele au dublat cifra lucrătorilor lor, și au dublat și chiar triplat totalul cailor-vapori. Tot în regiunea Petrograd sunt și alte stabilimente private care posed o putere considerabilă: astfel sunt șantierele de la Neva, uzinele metalurgice de la Petrograd, uzinele Basarnowsky. Utilagiul acestor usine e cu foarte mult superior celuia al usinelor statului. Se vede deci că e de ajuns să se utilizeze complect resursele industriei private de construcțiuni mecanice pentru ca imbricațiunea obuzelor, adăogîndu-se uzinelelor speciale, să atingă cu ușurință nivelul de 200.000 pe zi. * * Iată acum și importanța industriei, de construcțiuni mecanice în Rusia. Pentru a complecta utiragiul acestor ateliere industriale, — despre care am vorbit, e nevoie de pompe, de prese, de turbine, ele nu sunt în număr suficient, dar uzinele rusești le construesc cu activitate. Chestiunile muncitorești consumue un obstacol mai serios. Cadrele muncitorești calificate au lipsit întotdeauna în Rusia Intr’un imperiu de 170 milioane de oameni, nu sunt decît 81 de școli teehnice cu 13.000 elevi și 1.923 școli profesionale elementare cu 90.329 elevi. Procentul analfabeților in populația muncitorească, este considerabil : regiunea Moscova, inima industriei rusești numără 49 la sută, aproape juma itate. Dar industria construcțiunea mecanice constitue o excepție cu 18 la sută de analfabeți. Mobilizarea însă a lipsit industria rusă de 470.000 lucrători, în afară de aceia cari au fost restrînși de la front. In atelierele teehnice mobilizarea a luat 50 la sută din lucrători, adică 80.0k0 oameni. Dar guvernul a decis rechemarea unui număr de lucrători și a fixat pentru fiecare ramură de industrie metalurgică și cele de construcțiuni mecanice respectiv un procent de 25 și 20 la sută. Astfel o parte din vidări va fi umplută. Pe de altă parte mobilizarea a produs viduri enorme în populația rurală : actualmente sunt mobilizați 5.500.000 țărani, aceste lipsuri de brațe, este înlăturata prin lucrătorii de la orașe. Să amintim că munca femeilor s’a dovedit capabilă să înlocuiască pe mecanicieni pentru lucrările cari nu necesită aptitudini speciale. Pe de altă parte, elevii școalelor tehnice s’au pus la dispoziția șefilor de ateliere. In fine, congresul industriașilor militarisate care s’a ținut de curînd la Petrograd a preconizat o serie de măsuri cari, aplicate, vor deslega completed problema lipsei de lucrători : se propune rechemarea de pe front a tuturor lucrătorilor calificați, ingineri, tehnicieni și dreptul de reședință în toată Rusia lucrătorilor și meseriașilor fără deosebire de religie. Astfel Rusia pornește pe calea care-i va permite utilizarea tuturor forțelor sale productive. A CS TT TJ A E Munitlunils în Rusia asboiul austro-italian Positiunile dela Gândita unda au avut loc lupte In ultimul timp Dezbaterile la Camera greacă asupra debarcării aliaților la Salonic — Declarațiile d-lui Venizelos — Atena, 22 Septembrie. — D. Venizelos citește mai întîî scrisorile schimbate între ministrul Franței și guvern asupra debarcărei la Salonic. D. Venizelos a adăugat: Este inutil a adăuga că, în afară de această protestare, guvernul nu socotește să ia măsuri materiale pentru a împedica trecerea armatelor anglo-franceze cari aleargă ca să ajute pe aliții noștri sîrbi, amenințați de către bulgari. Atari măsuri în împrejurările create actualmente de războiul european, ar depăși măsurile impuse de obligațiunile neutralităței apreciate cu bună credință. Independent de punctul de vedere al neutralitătii, este necesar a cerceta dacă trecerea trupelor anglo franceze pe teritoriul green,ar putea în cele din urmă să prejudicieze interesele elenice. Temerea dispare în urma declarațiunilor făcute, prin cari propunerile Ințelegerei către Bulgaria asupra cesiunilor teritoriale sunt caduce din momentul mobilizărei bulgare. (AplauzeL ■ * • * Răspunzînd unei întrebări a d-lui Dragomis, declară că guvernul a luat măsurile trebuincioase pentru ca repedea concentrare a trupelor grecești să nu fie împiedicată de mișcările trupelor anglofranceze. Șefii opozițiunii au atacat pe guvern cu privire la validitatea tratatului greco-sîrb. D. Venizelos a declarat că consideră obligațiunile de alianță față de Serbia tot valabile și că le va respecta atita vreme cît va avea onoarea și sarcina de a guverna țara. (Aplauze). Ajungînd la punctul principal al dezbaterii, declară că tratatul cu Serbia are o formă defensivă cu obligațiuni pentru fiecare stat de a da ajutor celuilalt în contra unui atac în contra unui al treilea, or care ar fi el. Șefii opoziinei arătînd că această politică ar aduce pe Serbia în fața marilor puteri, d. Venizelos a răspuns că ar fi foarte de regretat de a găsi la spatele Bulgariei alte baionete. Cu toate acestea suntem obligați de a face din nou ceea ce onoarea și apărarea patriei comandă. D. Nacos declară că armatele franceze care au debarcat pentru Macedonia au venit ca și în trecut ca să aducă servicii Greciei. Punîndu-se cestiunea de încredere, votează 142 pentru, și 102 contra, și 13 abțineri, între cari membrii cabinetului. (Agenția ateniană). Roma 24 Sept. — După știri din Atena, neînțelegerea dintre Rege și d. Venizelos nu a izvorît din chestiunea debarcării trupelor aliaților la Salonic, dar mai mult din felul cum s’a desfășurat ședința Camerii, în care d. Venizelos luase cuvîntul. Chestiunea deci a trimiterii trupelor internaționale în Macedonia pe valea Salonicului trebue să fie considerată ca definitv și favorabil tranșată, oricare ar fi cabinetul care ar urma la putere pe acel al d-lui Venizelos. Nici chestiunea liniei de conduită a guvernului grec în politica externă nu e compromisă întrucît, cu toată presiunea continuă exercitată personal de împăratul Germaniei prin mijlocirea persoanei sorei sale, Regina Greciei, deosebirea de vederi între Suveranul Greciei și primul său ministru, privia numai o chestiune de măsură și oportunitate. De fapt ei nu puteau și nu pot să nu fie de acord, ceegrenițiunea Greciei cu împătrita Înțelegere fiind impusă de voința întregului popor elenic manifestată pînă la ultimele alegeri, de interesele naționale și economice ale Greciei, de pozițiunea navală și militară a Înțelegerii față de Grecia, precum și de cunoscutele raporturi financiare stabilite în ultimul timp între guvernul elin și finanța Quadrupled