Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 510-539)

1915-10-15 / nr. 524

o. ANUNCIURI Linia corp 8 pe o coloanăt in pagina II, Linia corp 7 pe o coloanăt în pagina IV, Insert­ și reclame In pagina III linia. . A­re adresa­ în Româ­nia t la Administrația ziarilm. La Paris » la d-ni Jean F Jones & C­ie, Li­nie da Faubourg Montmartre. La Berlin & Vienaat la d-nii Huaolî Mossa & C-ie La Genevé | la d-nii Haasanstein & Vogler și 1³ toate «gențiile de publicitate. RID.SIIA, STR. ACADEMIEI, Ia­ lî «p. 17 «si bani SO ba­­n­i la­ BANI » EXEMPLARUL Fundator : C. A. ROSETTI JOI 15 OCTOMBRIE 1915^ LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE îi­ țar fi : , an an 18 lei . . . șease Inul 0 lei In străinătate , an an 36 lei . . . șease luni 18 U Abonamentele incep la 1 și 16 ale fie­cărei Ioni A sa adresat in PuMn Am­ax la Administrația Islazului și la «Sălii poștale, «•* P«rt»s la «Agence Interna fiscale da Ja urna B­­orbaty». La­­­ lena« la d-nal I. Bettenhausen, Staatabafenha La Geneves Heinrich Masseii. TELEFON No. 57/20 și 22/39 E interesant să observi svîrcoli­­rile fuzionărilor și clienților lor, după fiasca întrunirii de Dumini­că. Vor să sporească mereu pro­porțiile „manifestației naționale“, ca și cum prin lansarea unor cifre fanteziste și prin repetarea unor născociri care nu-s nici măcar inteligente s’ar putea transforma, o manifestație­ electorală într un mare prilej de evidențiare a voin­ței naționale. In acelaș timp anun­ță continuarea întrunirilor — de astă dată în provincie, pentru ca comitetele de club și afiliații lor care au defilat odată la intrarea sălii Dacia să capete o nouă splen­doare națională prin manifesta­rea lor, cu aceiaș energie, la mici întruniri de provincie, la care splendoarea drapelului amăgitor să mai poată culege cîteva priviri de oameni fără lucru și de naivi. Oricum ar încerca fuzionații să interpreteze cu subtilități rostul și rezultatele agitației lor, nu pot amăgi lumea asupra unor adevă­ruri de o extremă simplitate, că agitația lor e de ordin pur politic și urmărește răsturnarea guver­nului, cu toate declarațiile contra­re, și că ideia politică în numele căreia zic că luptă ar duce numai la o aventură,­­ dacă ■cineva ar fi atît de ușuratec în­cît să încerce a o realiza. Nu agitînd drapele generoase, nu arătând „dezastre“, care chiar dacă ar fi reale nu ar trebui trîm­­bițate de­cit cînd se indică și re­mediile pentru înlăturarea lor, se poate îndepărta din conștiința opiniunei publice neîncrederea pe care sterila sbuciumare a fuziona­­ților a deșteptat-o și o menține. Prin o înțelegere exactă a situa­ției, prin o mărturisire sinceră a greșelilor de până acum și printr’o dorință reală de a sacrifica gus­turi și capricii personale intere­sului general, s’ar putea între­buința toate energiile în folosul cauzei comune. Astfel se duce o luptă stearpă, în care noi ne fa­cem datoria de a demasca pe cel ce se drapează în cutele stindar­dului național, pentru a disimula ambiții și resentimente politice, și de a lumina opinia publică asu­pra situației actuale, în care nu e vreme pentru gesturi aventuroa­se și pentru declamații de care pînă și oratorii deja, Dacia s’au săturat. Cu un regret tîrziu fuzionații și uneltele lor vorbesc de unirea sfîntă, cu care am fi datori țării în aceste momente. Ba­c arată să stabilească răspunderi pentru sfă­rîmarea acestei uniri. E prea mult. După ce au aruncat asupra gu­vernului, care avea eroismul tăce­rii, toate in­sinuațiile, toate svonu­­rile tendențioase, toate acuzațiile nedovedite, după ce s’au aliat cu cea mai murdară expresie a ne­­creptudinei morale și intelectuale, cu prozatorul Mille, după ce douăsprezece luni nu au pus cea mai mică bunăvoință pentru a se lumina și a lumina pe alții asu­pra îndreptățirii politit­cei exter­ne a Romîniei, vin să vorbească ei de sfărîmarea sfintei Uniri? Știm că pentru micul dictator uni­rea însemnează să taci și să te supui capriciilor sale, dar, ori­cum, dacă în împrejurările actua­le a făcut sacrificiul de a sta ală­turi de d. Miile, putea să mai fa­că și pe acela de a ajunge la altă concepție a unirii. BUCUREȘTI 14 OCTOMBRIE Sfînta Unire cîte­va reamintiri necesare SOLDAȚII IMN FRANȚA 5 BANI PE ZI UNUI EROU — PARLAMENTUL FRANCEZ A HOTARAT LA MAREASCA SOLDA CU 5 BANI PE ZI — Opinia publică mai întâi și a­ i întreg parlamentul ce-o repre­­ită au hotărît cu o unanimitate o spontaneitate generoasă ce îî le cinste ca soldații ce apără cu la tenacitate Franța, să ici centinue mai mult pe zi, aibă Această mică atențiune adusă daților eroi este desigur foarte timp venită. Războiul durând tsprezece luni, cei ce aveau la îeputul lui, mici economii le-au rovit, rămînînd acuma fără nici­­ ban. Apoi, în tranșee se văd oameni roape bătrîni, oameni cari a­­u altă-dată un cămin, cari a­­au cel puțin atîta în buzumarul ■ încît să-și permită luxul cum­­rărea unui ziar. Pentru toți a­­­tia sărăciți prin războiu și în sboiu, alocarea celor 5 centime­zi, ori cît de mică ar fi, are uit­­atea ei. D­eși toți au fost de acord în •anta că trebue a si se îmbunâ­­ta într’o mică măsură viata soi­ților, totuși unii au ridicat une­­obiecțiuni de ordin financiar, și va ridicau aceste obiecțiuni fost liniștiți prin evaluările mnnstrului de finanțe care a­u fir­­it că cheltuiala nu va trece de iuă­zeci și trei sau două­zeci și tre milioane pe lună. Dar dacă flectăm că cheltuiala privește­­ trei milioane de oameni; că în­că sunt alți mulți care deși ne­­abilitați au mai multe avantagii , cît sărmanii „pollus“; dacă se flectează la încurajarea, la re­­sortul moral ce acei 5 bani îi­­ duce, atunci cei cei mai eco­nomî au fost gata să aprobe o cheltuială atît de generoasă, și atît de înaltă în scopul ei final. Un deputat francez d. Durosaut vorbind despre această sporire de soldă a spus: „Lumea care ne observă, Lu­mea care la lumina tragică a eve­nimentelor, caută cste­odată cu grije direcțiile sale neprecise. Lu­mea nu va observa în acest act fidelitatea Franței la tradițiile sale nemuritoare; ea va vedea și o conștiință națională, o afirmație reînoită a solidarităței creditului nostru, unirea frățească a spiri­telor și a inimelor și pe de­asupra tuturor, voința noastră de a învin­ge“. In aceste optimiste gânduri se reflectă cu adevărat Solidaritat­ea inimelor franceze în momente grele și această solidaritate este cu adevărat una din marile forte na­ționale, unul din factorii de sus­ținere ale unui stat. Cînd încetează această solidari­­­tate, cînd nu mai există avîntul inimelor care leagă pe toți fii ace­leiași țări, atunci evident că pa­tria este în pericol și că inimicil are mijloace mai ușoare de a o subjuga. Alocația celor 5 centime pe zi a soldaților bravi, este încă o do­vadă a acestei solidarități admi­rabile,­­ a acestei solidarități și generozități ce — ar putea servi, la ceva mai mutt de­cît la o sim­plă constatare, peste care trecem cu ușurința cu care cetim un ,liant­ divers“. : SEMPER CHESTIUNI SCQII.ARE C în școalele primare - IMPORTANȚA ACESTUI INVATAMANT PENTRU EDUCAȚIA COPIILOR — In programa școalelor primare se prevede și predarea lucrului ma­nual. Acest studiu, după părerea celor mai desăvîrșite pedagogi, are o mare influență asupra educațiu­­nei viitoarelor generațiuni, căci pe de o parte dezvoltă mintea co­piilor iar pe de alltă parte îi obiș­­nuește cu munca și lucrul încă din cea mai fragedă copilărie. Un domn institutor din Călărași, St. Popescu, publică în „Revista generală a învățământului“ un in­teresant articol despre acest stu­diu. Lucrul manual introdus în școa­lă d­eșteaptă Interesul și voința co­pilului, cultivă gustul și semnul frumosului, desvoltă puterea mus­culară și întărind materia, îmbu­nătățește în copil puterea intelec­tuală și dexteritatea mîinii. Acest studiu are o mare influență asu­pra stării generale a învățământu­lui, exercitată din punct de vedere fizic, educativ și instructiv. In ceea ce privește dezvoltarea spiritului, lucrul manual are o mare importantă, căci ceea ce lu­crează copilul cu mina, vede cu o­­chii și judecă cu mintea. * • * Dar lucrul manual, introdus în școli, mai are și o mare importan­ță din punct de vedere social. Co­pilului, care vede că din pat, pa­pură sau alte materiale se pot con­fecționa atîtea lucruri frumoase, îi se deșteaptă treptat, treptat in­teresul pentru diferite ocupațiuni ale vieței și deprinzîndu-l de mic cu lucrul, mai tîrziu nu-i va fi greu să îmbrățișeze o meserie. Mai tîrziu, copilul, ajuns la maturita­te nu-i va fi tocmai așa de greu să-și dea seama de chipul folosi­tor în care se poate întrebuința ma­teria primă a țărei. Iată cum prin lucrul manual în școalele primare se așează prima cărămidă la te­melia edificiului nostru industrial­ Ca o probă de marca importan­tă, pe care o are studiul lucrului manual e și faptul c­ă aproape nu există școală primară, în toate ță­rile civilizate ale Europei, în care să nu se predea lucrul manual. La noi în țară si’a dat o mare importanță acestei chestiuni, pre­­văzîndu-se studiul lucrului ma­nual nu numai în programele școalelor primare, dar și în acela al școalelor normale pentru învă­țători. * * Cu privire la importanta lucru­lui manual în școli, d. P. Bert in­spector al învățământului primar din Franța, spune într-un raport al său: „Nu cerem ca școala primară să devie școală profesională, aceasta este treaba școalelor speciale, care singure trebue să formeze pe ar­tiști și pe artizani, școala elemen­tară însă, dînd o cultură generală, desvoltă numai gustul pentru mun­că al viitorilor cetățeni: „învățământul științific nu tre­bue să rămână numai în domeniul teoriei curate și aplicațiunile prac­tice a­le diverselor industrii, trebue să fie un mare loc, căci copilul se deprinde să întrebuințeze toate materiile prime, pe care natura i le pune la dispoziție. Așa fiindcă — conchide Bert, — studiul lu­crului manual influențează foarte mult asupra stărei generale a în­vățământului, din punct de vedere fizic, intelectual și social“. Un­­ alt mare pedagog Her­bar­t spune: „Fiecare om trebue să se deprindă a ști să-și întrebuințeze mîinile. Mina își are locul său de onoare pe lingă limbă, spre a ri­dica pe om mai presus de toate viețuitoarele“. După cum se poate vedea din cele de mai sus, lucrul manual are o mare influență, pentru complee­­tarea educatiunei tinerilor gene­­ratiuni. LT. cArți noua sclenopsă la juridice de Dr. G. PASIARA O carte nouă care constituie un­­ eveniment. Este vorba despre „En­ciclopedia Juridică“ a d-lui G. Flastara, doctor în drept, licențiat în litere și laureat al făcul­tăți­lor din Paris. Savantul studiu a d-lui dr. G. Flastara este împărțit în pa­tru­: 1) Definiția, însemnătatea, is­toricul și literatura enciclopediei dreptului; II) Ideea de drept și realizarea sa în timp și în spațiu; III) Ramurile dreptului; IV) Is­­voarele dreptului pozitiv, interpre­tarea legilor, metodologia juridi­că și concluziune. Autorul găsește origina științei enciclopedice în filosof­iile lui Sche­­ling și Hegel și arată care este ade­­vărata concepție a acestei științ­e.­­ Dualismul Kantian, ne spune auto­rul, a dezvoltat concepția enciclope­diei și i-a consolidat terenul. Autorul, cu o deosebită compe­­tință, analizează care mai de seamă natură pe care se bazează științele juridice. „Prin enciclopedia dreptului, ne spune d. dr. Flastara, sa tinde la realizarea unității dreptului și, în consecință, a unei idei de drept uni­că și compatibilă omenirii întregi, o idee a dreptului universal și ba­zată nu atît pe natura lucrurilor sau pe rațiune, cît pe ideea de jus­tițiie și pe conștiință, ambele ine­rente firei omenești și absolut ne­cesară pentru organizarea raportu­rilor între oameni. Să sperăm că aceasta va fi în viitor ideea de­­drept în realizarea sa socială și in­ternațională“. Scrisă într’un stil curat româ­nesc, limpede și curgător, Enciclo­pedia Dreptului a d-lui G. Plastara se citește cu mu­ltă plăcere și cu un a­devărat Interes. Prin faptul că noua lucrare a d-lui Plastara conține numai 128 de pagini, ea poate fi cercetată cu înlesnire. In condiții­le în care a apărut această lucra­re, credem că ea nu trebue să lip­sească i din nici o bibliotecă. Cu atît mai mult se vor interesa de ea, de­sigur, oamenii de drept, avocații, magistrații și profesorii de specia­litatea a­ceasta. E o muncă inteligentă și cinsti­tă, care merită să fie răsplătită, cu atât mai mult cu cît în vremurile se cumpănă prin care trecem se publică foarte puține lucrări de valoare. Cînd apare cite una­, cată deci s’o așezăm la locul ce i se cu­­bine. R. NEGRU PE ALB VICTIMA­L. Poporul spune că o petrecere făr­­ă bătaie este ca o nuntă fă­ră lăutari. Acelaș lucru l-am putea spune și despre o manifestație care se sfîrșește,fără nici o victimă.­­ De obicei, asemenea manifesta­­țiuni cînd se pun la cale, primul lucru ce se are în vedere este vic­tima, este pîrghia cu care cei in­teresați se vor servi mai tîrziu să își ajungă scopul. Acelaș lucru s’a petrecut în tot­deauna și acelaș lucru, bine­înțe­les, nu putea să lipsească nici Du­mineca trecută cînd membrii nou­lui partid politic de sub conduce­rea trinităței N. Filipescu, Take Ionescu și Const. Mille, au organi­zat faimoasa manifestație patrio­tică din piața teatrului național. S’a avut în vedere o vărsare de sînge și din nenorocire s’a obținut ceva mai mult. S’a obținut o victimă care le a­­pasă mai greu pe conștiință de­cît o simplă­ sfîtrîetură pe obraz sau la mină. A fost un mort și, culmea fatalităței, victima manifestațiu­­nei patriotice de Duminecă, a fost un băetaș evrei, care din curiozi­tate sau din forță majoră, s-a gă­sit în momentul fatal în fața ba­ionetelor în care a fost împins de mulțimea din urmă care nu știa ce s­e petrece în primele rînduri. Intîmplarea este tristă și în mo­mentele de față mai ales, ea devi­ne simptomatică pentru rezolva­rea enigmaticului semn de între­bare ce planează amenințător la o­­rizontul zilei de mîine. Cei cari au organizat manifesta­ția de Duminecă se spune că mai au de gînd să repete acelaș lucru și în provincie iar la nevoe chiar în Capitală. Se vor mai repeta sce­nele de Duminecă sau nu, nu știu. Ceea ce știm însă și ceea ce este bine să­ se știe și de către membrii federației, este că victima de Du­minică n’a avut nici o legătură su­fletea­scă cu mișcarea organizată și că alte victime la fel, ar depla­sa scopul urmărit. Victimele acestea trebuesc re­al­izate pentru ziua cea mare și­­ datoria ttuturor este să aștepe în liniște sucirea acestei zile. KOH-YNOOR. Un interview cu generalomul Joffre FRANȚA VA LUPTA PANA LA ÎNGENUNCHE­REA DEFINITIVA A IMPE­RIALISMULUI GERMAN Roma, 13 Octombrie. — Inter­­vievat de un ziarist american, ge­neralisimul armatei franceze a spus : A încheia azi pace, ar însemna să săvîrșim o crimă față de urma­șii noștri­, căci această pace nu ar fi de­cît un armistițiu în timpul căruia toate popoarele vor fi sili­te să suporte înainte jugul apăsă­tor al înarmărilor înfrigurate. Franța nu se va lăsa abătută din calea pe care a luat-o și nici înșelată de momelile dușmane. Noi nu luptăm împotriva unei națiuni care are aceiași concepție despre civilizație ca și noi, ci ne împotrivim­ pentru a doua oară u­­nei națiuni orbite de visul unei dominațiuni imperiale, în care nu e loc pentru independența popoar­­elor mici. De rezultatul acestui războiu su­prem depinde soarta Europei. Sau cucerim dreptul de a trăi în democrație și în pace; sau lă­săm Europa în pradă în ghiarele imperialismului. Noi, și aliații noștri, alegem li­bertatea și democrația. — (A.T.I.). PO­­Nil SD LA ATAC Infanteriști francezi ataca tranșeele germane din regiunea Champegne Răspuns la învinuirile aduse MINISTERULUI de RĂSBOI de către d-nul N. FILIPESCU Relativ la cele publicate în ziarul «EPOCA» No. 279, din 10 Octombrie, sub titlul ABUZURILE DE LA ECHI­PAMENT, iată ce avem de spus : Răspunsul nostru spre luminarea publicului va cuprinde două părți: In PARTEA I-a vom arăta în general măsurile luate pentru echipament, iar în CEA DE A II-a vom răspun­de la fiecare acuzație în parte. partea I-A In Iulie anul trecut, cînd a început răsboiul european, armata noastră avea încă, precum toată lumea o știe, MARI LIPSURI LA ECHIPAMENT și s au luat IMEDIAT toa­te măsurile pentru a o aproviziona CU TOT CE SE GA­SE­A IN ȚARA SAU PUTEA SA NE FIE ADUS DIN STRĂI­NĂTATE.­­ Urgența impuse, bine­înțeles, ca să nu se țină licitații, ca în timpurile normale, cari necesitau nu numai perdere de timp, dar și formalități multiple, și s’a recurs, deci, la mijlocul aprovizionărei prin oferte directe către Minister. OFERTELE SE PRIMEAU DE O COMISIUNE CIVILO­­MILITARA ANUME ÎNTOCMITĂ IN ACEST SCOP. Această comisiune, cerceta ofertele, modelele ce se în­soțeau, prețurile ce se ofereau, făcea încercările chimice asu­pra calităței și se supunea aprobării d-lui Ministru. Primirea efectelor contractate se făcea DE O COMI­SIE DE RECEPȚIE, COMPUSĂ DIN OFIȚERI DE TOA­TE ARMELE, la depozitul de echipament al armatei, sau de către COMISIUNI INSTITUITE PE GARNIZOANE, pentru furniturile ce se predau în afară de București. Scopul principal ce se urmărea a fost atins, CĂCI AS­TĂZI, NUMAI DUPĂ 15 LUNI DE MUNCA INTENSIVA, AVEM ECHIPAMENT MAI MULT DECÂT COM­PLET PENTRU TOATA ARMATA. Din cauza cantităților considerabile de efecte ce s’a dis­tribuit corpurilor și din cauză, că parte din efecte, mai ales acelea destinate formațiunilor de etape, erau de calități deo­sebite, în raport cu costul lor, Ministerul cu ordinul No. 159 din 17 Iulie a. c., Secretariatul general, a autorizat corpurile de trupă a-i raporta direct toate obiecțiunile ce ar fi avut de făcut asupra echipamentului, precum și asupra ori­căror alte materiale ce li se distribue din depozitele centrale ale arma­tei, fie asupra calităței, fie asupra confecțiunei. Iată textul chiar al ordinului: Ordinul Circular No. 159 dftx* 17 iulie 1915, Diviziilor 1—10, Comandamentelor teritoriale, Divizii­lor 1—2 Cavalerie, Comandamentul Marinei. „Binevoiți vă rog a da ordine corpurilor, serviciilor din acel co­mandament, că ATUNCI CÂND AU DE FĂCUT UNI ASUPRA ECHIPAMENTULUI DE ORICE OBIECȚI­­CATEGO­RIE, PRECUM ȘI ASUPRA ORICĂROR ALTE MATERIA­LE CE LI SE DISTRIBUE din depozitele centrale ale armatei, fie asupra calităței, fie asupra confecțiunilor, etc., ele să se adrese­ze confidențial, personal, secretariatului general al Ministerului. p. Ministru Secretar General, (ss) General D. ILIESCU. Urmarea a fost o serie de rapoarte—mai numeroase de­cât cele anunțate în ziarul «Epoca»—și pentru toate cazurile s’au luat cuvenitele măsuri de îndreptare. PARTEA II( 1) .—Buletinul de analiză chimică microscopică din 14 Fe­bruarie 1915 relativ LA GHEBE, publicat de «Epoca» în facsimile, IN LOC SA DOVEDEASCĂ VINOVĂȚIA MINIS­TERULUI, DOVEDEȘTE TOCMAI VIGILENȚA LUI. Intr’adevăr, ce arată aceste facsimile? Că serviciul de analiză chimico-microscopică de pe lîngă depozitul de echipa­ment a găsit RAU CONFECȚIONATĂ o ghebă ce i s’a tri­mis spre analiză. De ce a făcut sus citatul serviciu această analiză ? Pen­­tru că semnalîndu-se PRINTR’O SCRISOARE ANONIMA, NICI MACAR PRIN ADRESA VRE UNUI REGIMENT, că ghebele ar fi rele, d-nul Secretar General Iliescu a ORÂN­DUIT IMEDIAT O CERCETARE. Probîndu-se prin analiză că afirmarea din denunț ERA EXACTĂ, GHERELE S’AU RESPINS. 2­ .—TUNICILE DELA REGIMENTUL 44.— Intr’ade­­văr cu raportul No. 65 din 20 Septemvrie 1915, regimentul 44, care primise 800 tunici și găsind în ele NUMAI 70 de­colorate, a trimis una ministerului ca probă. Trebue să reamintim că regimentul trimitea acest raport tocmai drept răspuns la ordinul circular din 17 iulie, mai sus menționat, prin care Ministerul cerea regimentelor să-i sem­naleze de urgență ori­ce nemulțumiri va avea după urma echi­pamentului ce li se procura, îndată după primirea raportului regimentului 44, Ministerul a trimis tunica depozitului de echi­pament, unde, făcîndu-se încercări dinamometrice în fața șe­fului de depozit și a ofițerului de intendență, controlorul de­pozitului, după cum rezultă din raportul No. 6020 din 13 Oc­­tomvrie 1915, tunica a fost găsită de bună calitate, decolo­rată numai puțin pentru că nu fusese bine păstrată. Ce vină are deci Ministerul ? Acest caz dovedește și e limpede că Ministerul a făcut tot ce i-a stat în putință PEN­TRU A­ SE CONVINGE DE ADEVAR și a împedeca, dacă e cazul, să se mențină tunici rele de la diferitele regimente. E VISA O DEOSEBIRE INTRE ACEST CAZ ȘI CE­­IA CE SE PETRECEA SUB ALTE ADMINISTRAȚII. E CĂ SUB ALTE ADMINISTRAȚII MINISTERUL NU PU­NEA ATĂTA GRIJE SĂ AFLE ADEVĂRUL ȘI SĂ

Next