Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 510-539)

1915-10-28 / nr. 536

ANUL 46-lea—No. 536 VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANüNCIORI Linia corp 8 pe o coloană in pagina II. Linia *o p 7 pe o coloană în pagina IV . Innern și reclame în pagina III linia. A­re adresa i in *■ iniuia­l la Administrația ziarului, U > 1 îs «i­ni John P. Jones [ C-ie, 33 i>i* r» ln Faubocsg Montmartre. L­­ es Urs k Viieijin­S ia d-nil Rudolf fi? os­se £ G­ie Li. Ucneve­s­te d-uii H^asausisin & Vegrier ț.1 ie toate agențiile de publicitate. BEVAl^IA, SIR. &GA1DEMIEI, le. 19 ADKIN­STRAT SA mm ASABEHiEi HG. 17 i* bani úO Uü. i t i«í BUCUREȘTI 27 OCTOMBRIE ALIAȚII IN BALCANI PARER9 DIN PRESA FRANCEZĂ Dacă noul front creiat în Bal­­a­cani este sau nu deciziv pentru­­ continuar­ea războiului european, dacă și in ce măsură e necesară o re­intervenție energică pe noul l­oi front — iată care sun­t întrebări­i sa­le capitale de care se preocupă O' A­prunct publică din țările Quad­­u­r­piei. I () In presa franceză se reflectea­ 1 d­ed părerile lumii politice din I >■> Franța asupra soluțiunii de dat m noui­ dificultăți strategice din . Aceste păreri sunt împărțite — k și însăși în certitudinea lor arata d că nu e încă definitiv stabilita I­a calea de urmat pentru a neutrali­ 1 n­za noul efort german, sau ca,­ inin ori­ce caz, nu era s­ abată pina la a luarea frinelor conducerii Fran­­c­­ței de către noul cabinet.­­ Aliații ar putea să ia trupe dese­ pe frontul franco-englez pentru a s, încerca să taie germanilor dru­­­­­mul spre Constantinopol. Dar însă acest ciz el se află în dificul­a­­tea de a răspunde la doua necesi­ lti­tați opuse, în acelaș timp , să nu s­e­­slăbească frontul francez, care­ e I p menit să rămână teatrul luptelor lor decizive, și să nu lase­ pe buri fa­­bt­ră ajbi­or, pentru ca Germanii sa­ ajungă la Constantinopol și sa­ i­ cîștige un punct important in ve­­­­­der­ea prelungirii campaniei lor­­ în timp și în spațiu. _ y Cum să împace aceste doua ne­­­cesități în acelaș timp ? r Aici încep disensiunile, soțils sunt unanimi în a recunoaște calt toate puterile Quadruplet sunt­­ interesante în desfășurarea eveni­­­mentelor din Balcani: Angim I prin amenințarea care se schițea­­­­­ză asupra canalului de Suez și, ș j împreună, cu Franța și Italia,­­ prin răsunetul pe care lar avea Ic în lumea mahomedană joncți­u­­nea armatelor germane cu cele­­ turcești. Italia este interesată­ prin viitorul stăpînirei Adria­t­i­cei, prin în­tinderea Bulgariei pi­­­­nă la coasta Albaniei și prin pre­­­ponderența germană în Marea­­ Mediterană. Rusia este mai pre­­­sus de toate interesele prin nepu­tința sa de a se aproviziona pe­ calea mării și prin spulberarea­ tuturor iluziilor sale de a ajunge­­ la o mare deschisă. ^ I Astfel intervenția în Balcani I este o chestiune care privește în­­­treaga alianță. Aceasta o recu­­­noaște întreaga presă franceză. In ce măsură trebue să contri­b­­­­ue aliații la rezolvirea noui­ di­­­ficultăți ? Iată întrebarea carei diferențiază în două grupe.­­ Colonelul Rousset, în Le Petit Parisien este de părere că toți a­­­liații trebuie să-și coordoneze vo­ințele pentru un efort comun : Voința Rusiei — scrie dis­cu­r­sul miltar — de a lucra în marea Neagră, cu flota și cu armatele­­ de la Odessa. „Voința Italiei de, a debarcat trupe în Muntenegru, pentru a o­ 1­coli, prin Bosnia, forțele austro-­ germane, și a le întoarce din­­ tra­­­lea lor spre Sofia. ” Voința­ Franței și a Angliei,­ de a întări, pe cît cu putință, cor­pul expediționar, de a bloca siriei­ marea Fgee, și de a, face pe șovă­­­itori să înțeleagă că sunt hotărîte I cu orice preț să zădărnicească­­ lovitura pe care îi amenință noua­­ cursă germană“. Acelaș lucru, îi spune și d. Her­r­bette, în L’Echo de Paris, adău­gind însă că, de­o­cam­dată, nu­mai Francezii și Englezii sun­t­­ activi și că, tocmai din cauza a­ 1 acestei izolări, acțiunea lor nu poa­­te să fie de­cît limitată. Iar Gustave Hervé, în La Gu­erre Sociale, pune problema cu o claritate bruiată: „Da sau nu — scrie d“ — voim noi să oprim germanilor ajunge­­­rea la Constantinopol : „Da sau nu, voim noi să împe­­decăm de a se da Turciei mate­­­rial și munițiune, care să-i permi­tă să ne sfideze pînă la sfârșit m Dardanele și poate, să amenințe serios canalul de Suez f „Da sau nu, voim să impede­­căm înarmarea împotriva noastră a unui milion de Turci și tot­oda­tă paralizarea celor 3—4 milioa­ne de soldți ruși, care nu așteap­tă de­cit deschiderea strîmtorilor pentru a primi din belșug mate­rial și muniționî t „Racă, la un loc... Franța, Am­­.: HnV.n m­m. mipsi. armată SU­:edoma, atunci sa nu mai vor­bim !“. Sunt totuși cîteva ziare care se rostesc pentru dezinteresare în campania din Balcani. Ast­fel, senatorul Bérenger scrie în Paris Midi : „Strategilor de la gazete, care și văd patru sute de mii de sol­­dați francezi în Balcani, nu voi înceta, de a le repeta în toate di­minețile . Să mîntuim mai iuții Franța ! „Ca drapelul francez să fîlfîie la Salonic și la Niș„ alături de drapele aliate, nu văd de­cât fo­loase pentru noi... Dar aș vedea, multe neajunsuri ca o întreagă armată franceză să se angajeze în orient, în timp ce pat­ria fran­ceză nu este curățită în occident“. Iar d. l'ichon, în Petit Journal crede că Francezii nu trebue să se lase u­rîți, cum­ ar vrea Germa­­­nia, să facă din Orient cîmpul principal al operațiunilor lor. „Tactica, dușmanilor noștri es­te foarte dibace, dar șiretenia ei e­i cusută cu­ ață albă și trebuie să o privim ca pe un omagiu pe care dușmanii îl aduc solidității fron­­­­tulul nostru“. Acestea sunt părerile cele mai interesante exprimate în presa franceză. Nu știm ce modificări a putut face în ele schimbarea de guvern, fiind-că de fapt nu vedem încă nici o modificare esențială, care să dovedească ce anume părere a triumfat definitiv. * • • Ni se par interesante aceste pă­reri mai cu seamă prin paralela pe care o putem face între ele și părerile presei noastre imediat acționiste — asupra aceleiași chestiuni. .......... ““ ÎNSEMNĂRI Teatrele în provincie­­­. — De cele mai multe ori, Teatrul formează în unele... centre provin­ciale singura manifestare intelec­tuală, mai concretă. De acea, mulți conducători ai rosturilor a­­cestor centre, s’au gîndit să înfru­musețeze și să subvenționeze, cu­ mai mult teatrul, spre a putea a­­vea, astfel, posibilitatea unei­ cît mai intense manifestări. Ba, am putea spune că din­ punctul de ve­dere al arhitecturei, teatrele pro­vinciale, întrec în frumusețe — nu în frumusețea vechimei. — Tea­trul Național din București. Spre a dovedi această afirmare, e de a­­juns să cităm numai existența teatrelor din Iași, Botoșani, Cra­iova și Bârlad, a inaugurat Du­minica trecută. Dar sub raportul artistic teatrele provinciale sunt foarte departe — dacă ar fi, cel puțin departe, nici n’am mai vor­bi — de realizările Teatrului Na­țional, din Capitală. Afară, de cî­teva rare excepțiuni, artiștii tea­trelor de provincii nu știu prea multe asupra interpretării unui rol, sau o reprezentație de ansam­blu, etc. In acest caz, publicul cunoscă­tor, evident, va da prea puțină a­­tențiune teatrului din provincie, preferind numai teatrele din Ca­pitală... Materialicește, teatrul suferă. Dar, fiindcă teatrul e adesea în provincii unica manifestare inte­lectuală,­­ pierderile materiale trebue, în definitiv, să preocupe mai puțin. Ceea ce merită o aten­țiune, e realizarea unor reprezen­tații cu adevărat artistice, și prin urmare capabile să producă în su­­­fletul nostru emoțiuni curat es­tetice, să nască în noi dragostea pentru ceea ce e frumos și să ne facă mai buni... Dar fără o reali­zare artistică, mai superioară, tea­trul nu poate ajunge la astfel de rezultate. Există totuși, pentru teatrele din provincie, posibilitatea de a realiza reprezentațiuni superioa­re, din punctul de vedere artistic. Iată cum: artiștii din provincie să se deplaseze în Capitală,— spre a­­ asista la reprezentațiile Teatrului Național sau la cele ale celorlalte­­ teatre bune din Capitală, prin mij­­­locul acesta, ei ar învăța multe și,­­ reîntorși în provincie, meșteșu­gul lor artistic ar putea realiza reprezentații artistice frumoase. Și, fără îndoială, numai, astfel, tea­trele din centrele provinciale, ar­­ putea fi cu drept cuvî­nt, mani­festările intelectuale, pe cari azi­­ presupunem numai că sunt. BAU­I S­I EXEMPLARUL Fondator : +­f 10SETTI I BIBLIOTECA UNIVERSITĂIȚÎI . IN TRANȘEE Soldați algerieni de pe frontul de vest s’au obicinuit cu traiul in tranșee VANZAREA IN COMUN A CEREALELOR MICULUI CULTIVATOR Principala noastră, bogăție na­țională este și va fi încă multă eme agricultura. Produsele a­­cesteia cerealele, căci facem a­­roape numai cultură extensivă, animează cea mai prosperă ra­mură a comerțului nostru intern și extern — comerțul de cereale. Promotorii comerțului nostru de cereale sunt marii și micii noș­tri cultivatori, dar cu deosebire de avantagii între ei. Cei dinții sunt posesori de cantități mari de cereale de obicei curate și de bu­nă calitate și dispun mai mult sau mai puțin de mijloace finan­ciare și de desfacere mai comode. Micii producători însă, nu po­sedă de­cît cantități mici de cel­reale adesea murdare și de proas­tă calitate. Nedispunînd nici de mijloace financiare măcar de rezistență și nici de posibilitatea de a-și duce productele acolo unde se intere­sează, marii cumpărători și expor­tatori, sunt nevoiți a și le vinde primului interesat venit în satul lui, cîrciumarului sau ori­cărui alt speculator, iar în lipsă de aceș­tia să și le transporte poate la zeci de kilometri pînă la cel mai apropiat obor unde este silit să accepte prețul fixat pe ziua aceea, de noroc și mai adesea de carte­lul cumpărătorilor. Dacă astfel stau lucrurile a­­tunci ce e ele făcut căci agricultu­ra noastră în viitor va fi a mi­cului cultivator. Obștiile sătești și băncile popu­lare sunt pîrghiile cele mai puter­nice pentru emanciparea econo­mică a păturei noastre rurale. O unificare de acțiune a obștii­lor cu a băncilor populare, cred că ar forma o organizațiune pu­ternică care să impună nouă ori­­entațiuni chiar și în comerțul mondial de cereale. De altă parte fiecare obștie ar trebui să-și construiască din vre­me câte o magazie prevăzută da­că se poate cu tot utilajul mo­dern pentru păstrarea în bună­­stare a produselor ce va primi. Capacitatea magaziei să fie, pen­tru orice prevedere, mai mare de­cît cantitatea de producte ce poa­te vinde acea­ localitate. Pe lingă fiecare magazie va trebui să fie un număr de­ saci, mușamale, u­­nelte, și căruțe construite după un tip anumit care să poată trans­porta produsele obștie o ferite de orice intemperii. Țăranii după ce-șî vor fi recol­tat productele și reținut cantită­țile de care au nevoie în cursul a­­nului, vor aduce ceea ce le pri­sosește, într’o epocă hotărîtă la magazia obștiei. Acolo consiliul de administrațiune va examina productele fiecărui țăran, clasîn­­du-le după fel și calitate, și dacă posesorul lor rămîne mulțumit de clasare le va depune la magazia obștiei și va primi o dovadă (cu duplicat care va rămîne la o le știe) constatoare de felul, canti­tatea și calitatea productelor pre­cum și de numele și pronumele de primitorului. Posesorii de dovezi de depune­re de producte­ pot să ridice de la Banca populară (prin andosarea dovedezei) chiar în aceiași zi pî­­nâ la 2/3 din valoarea producte­lor sale depuse, calculată după o cotă fixată de Centrala obștiilor la începutul sezonului sau cînd ar interveni fluctuațiuni mari di prețuri de natură de a compro­mite marfa depozitului. Obștia și banca vor ține par­tizi individuale, cea dinții pentru depunătorii de producte, cea de a doua pentru avansurile făcute pe dovezi. Dacă fondurile băncei populare sunt incapabile în sezol de a satisface toate cererile de bani se vm recurge pentru com­­plectare la o combinațiune finan­ciară impusă de împrejurări. Imediat după terminarea și primirea productelor, obștiile vor scoate (din cantitatea cît se poa­te de omogenă) cite un eehantil­­on din fiecare fel și tip de mar­fă. Cu aceste echantilloane se ra prezintă, la o dată anumită , centrul județean, fiecare obști prin delegatul ei în scop de uni­ficarea tipurilor de marfă asem­nătoare între ele. Centrele județene vor trimit din probele contopite ale obștii­lor, cite un echantillon Oasse centrale a obștiilor­ care va conto­pi pe regiuni eechantilioanele ase­mănătoare, clîuchi­n­e de ex. gr. Moldova I etc­ Producțiunea întregei țări as­t­fel clasată devine foarte ușor ne­gociabilă pe orice piață. Cu vîn­­­zarea ei să fie însărcinată numi­t Cassa centrală a obștiilor săteșt­i care va căuta sau i se va indic­a prețul cel mai avantajos, de căte î­­ majoritatea obștiilor sătești. Vîn­­­­zarea odată încheiată. Centra­l obștiilor va da ordin centrelor ju­­­dețene iar acestea obștiilor spre a încărca la cea mai apropiată gaz ,cantitățile de marfă necesare c­a destinație determinată. Valoarea mărfei vîndute se va remite centrelor județene spre a o înainta obștiilor sătești respecti­ve ca acestea în unire cu banca populară care își va fi reținut da­toria fiecărui împrumutat să îi­­ partă depozitarilor ale căror­­ mărfuri s’au vîndut. E ușor de înțeles că rezultatele unei astfel de organizațiunî vor fi un stimulent energic pentru ță­ran în a produce din ce în ce ce­­reale mai bune și mai curate pen­tru ca să obțină sigur un preț mai mare. Dacă și marii noștri cultivatori și-ar face o organizațiune pentru vânzarea în comun a cerealelor lor și ar lucra într’un acord echi­tabil cu cea a obștiilor sătești, a­­tunci toată agricultura noastră ar forma o unitate sistematizată, aducînd agricultorilor maximul de avantagii iar Statului ușurări în serviciile care se congestionea­ză de mai multe ori pe an în sta­rea actuală de lucruri. Vasile Nădejde Constanța ---------------------------------------------­ MIKUURI 28 OCTOMBRIE 1915 UIMIREAZA-TE ȘI VEI FI /ABONAMENTE UI iar« cn a» Ifi let . țcsai?« lUMI * î«­ «a* străinătate , an an 36 iei . . . șenee !«­ tfi­le AltoBM neutele încep la i și le al« ce­«str«i inni » sgs «flmntîKIRi S3? *•• ».«sî*»­.»« a postat«..» Atimîussrtratî» «iRrciui­si­i».«ft«Ul •» ia «Agre neo inter....»soui»Le de jaumait Crorbutg». La Vlwmt la d-nul I, ßecteaßauseu, Staatsbatinh« La lieneve t Heinrich Massein. TILSFOW No. 57/20 și 22/39 Reproducem următoarele date publicate de o revistă vieneză, cu privire la dreptul popoarelor în El­veția: „In Elveția locuesc patru popoa­re, Germani, Francezi, Italieni și Reto-Romani. Germanii formează 71.5 la sută, Francezii 21.5 la sută, Italienii 5.5 la sută și Romanii — după cum îi numesc pe Reto-Ro­mani, prescurtat — 1,5 la sută din populația întreagă. M­ajoritatea cantoanelor este o populație, care vorbește o singură limbă; cu mai multe limbi sunt numai patru:­­Grasubünden (germ., reto-rom. și ital.), Berna, Freiburg și Wallis (germ.-franc.). După autonomia li­berală a cantoanelor este de sine înțeles, dacă dreptul limbilor în El­veția e h­otărît după cantoane. In cantoanele cu o singură limbă este limba cantonului totodată și limba oficială. Dacă ajung în fața jude­cății persoane, cari vorbesc altă limbă, se folosesc autoritățile de traduceri. Trebuie să se accentueze aici, că în relațiile cu partidele, în oficiile publice, domnește un libe­ralism foarte mare, în privința lim­bei; cu greu vei găsi d­­e­ ca unui German să i se refuze informații în limba sa maternă, în Geneva, la ghișeul de la poștă, pe motiv că lim­ba oficială este alta decit cea ger­mană. Sau, acelaș lucru, întors, u­­nul Francez în Zurich. In cantoanele cu limbi diferite au dreptul de limbă oficială toate limbile vorbite în cantonul respec­tiv, dar nu așa, alandala, după cum s’a cerut aceasta într’alte locuri. Fie­care comună (cerc) își hotărește singură limba oficială. In comune cu două sau mai multe limbi sunt toate limbile acestea limbi oficiale. Limba comunei este totodată și limba judecătoriei din instanța cea mai de jos. La curțile de apel și de casație (ale cantoanelor) se per­­tractează în cantoanele franco-ger­mane în ambele limbi; la judecă­toria cantonală din Graubünden este numai limba germană limbă de pertractare judecătorească; în cazuri criminale se folosește jude­cătoria față de partidele, cari nu sunt germane, de tălmaci și tradu­cători. Cârmuirea țării (cantoane­lor) corespondează cu autoritățile subalterne și în limba respectivelor cantoane. In marele sfat, în parla­mentul cantonal are dreptul să se folosească fiecare de limba sa pro­prie, dacă nu pricepe cineva o lim­bă, poate să ceară o traducere. Dreptul limbilor, la organele cen­trale ale statului, este stabilit prin constituția statului din a. 1848. In urma acestei constituții sunt lim­bile: germana, franceza și italiana „limbi naționale“. Toate legile tre­­buesc publicate în cele trei limbi naționale. Reto­romana nu este limbă națională dar cele mai im­portante legi se publică și în limba aceasta. In cele două comisii ale a­­dunării alianței (parlamentul sta­tului) sunt egal îndreptățite cele trei limbi naționale; fiecare mem­bru poate să vorbească în limba germană, franceză sau italiană, iar vorbirile se iau în protocolul ste­nografie în limba, în care au fost pronunțate. Cine nu înțelege o vor­bire — are dreptul să pretindă tra­ducerea ei. Toate vorbirile și co­municatele președintelui se traduc, oficios. La alegerea judecătoriei statului (Bundesgericht — instan­ța judecătorească supremă a statu­lui) din partea adunării elective trebue să se ia în considerare — în urma constituției — ca fiecare din cele 3 națiuni să fie reprezentată, ca să fie deci­și Italienii reprezen­tați. Judecătoria supremă a statu­lui pertractează însă numai în lim­ba franceză și germană. Actele în­­naintate în limba italiană se traduc cu nemțește și franțuzește; judecă­țile aduse partidelor, cari vorbesc italienește, se dau în italienește“. Revista care publică aceste date e intitulată „Die Wage“, iar arti­colul care cuprinde e iscălit de con­ducătorul ei E. V. Zenker. D-sa îl publică spre a face anume obser­va­țiu­ni asupra drepturilor popoa­­rrelor, în imperiul austriac. CU­URILE Dreptul popoarelor din Elveția — APROPIERI FĂCUTE DE 0 REVISTA VTF.NF.7A _ ARTISTICE Expoziția de pictură a d-nei­ Rechenberg In sula Exarch expune pentru a treia oară d-na Rechenberg o serie de pastele, uleiuri și aciuare­­e. Din toate lucrările d-sale se ve­de limpede, că studiile și le-a fă­cut în Germania la München, pen­tru că toate bucățile expuse pose­dă desemn­e­ studii pe cari și le-a desăvîrșit în Italia. Naturile moarte și florile sale sunt lucrări cari par a fi ieșite din mina creatoare a ori­cărui artist consumat. Prezintă mult interes, de ase­meni, și capetele sale de expresie cum și compozițiunile expuse, pen­tru că au un fond de psih­ologie au un suflet și vorbeș­te sufletului Ne pare rău însă, că aquarelele cari i-au servit de schițe și care sunt foarte interesante, după cum­ se vede din cele expuse — nu sunt în număr ma­i mare; artista s’a crezut datoare să nu expue de­ci foarte puține — și rău a­ făcut. * * * D-na Rechenberg muncește se­rios și cu talentul frumos de can se bucură —­ în scurtă vreme va f în fruntea artiștilor noștri de sea­mă, l-am profetizat de la prima sa expozițiune și ne bucură faptul că pînă acum nu ne-a desmințit. Să sperăm, că și de aici înaint nu ne va desminți. _________ieops DECLARAȚIILE IN CAMERA COMUNELOR D-LUI ASQUITH Londra, 26 Oct. — Camera Co­munelor. D. Asquith a ținut un discurs în care a făcut o expunere a situațiunei generale. Primul mi­nistru sculîndu-se ca să ia cuvîn­­tul a fost obiectul unor ovațiuni călduroase. D. Asquith a zis ur­mătoarele în esență. Intenția mea e de a determina poziția actuală și viitoare a unei națiuni care astă­zi este tot atît de hotărîtă ca nici odată să continue războiul pînă la victoria complectă. In August eram pregătiți să trimitem în străinătate șase divi­zii de infanterie, două de cavale­rie; astăzi mareșalul French are sub ordinele sale aproape un mi­lion de oameni, căci soldații tre­­buesc și pe alte teatre de războiu și trebuesc trupe de rezervă. După ce a vorbit de serviciile aduse de flota engleză și de colo­nii cari au expediat metropolei a­­proape 250.000 oameni, d. Asquith a trecut în revistă situația pe fron­tul de vest și declară că de la A­­prilie trecut Germanii nu au izbutit să cîștige un singur pas de teren Primul ministru face elogiu căl­duros al soldatului rus și zice: am deplina încredere în aliatul nostru și el va fi în curînd în măsură să respingă pe inimic. Asupra sarci­­nei forțelor engleze în Mesopota­mia d-sa declară: forțele genera­lului Nixon se află acum la o mi­că depărtare de Bagdad. Operațiile din Darda­­n­e Cu privire la Dardanele a zis : Din momentul cînd Turcia a decla­rat războiul ne-a fost imposibil siî concentrăm atenția noastră numai pe frontul de apus. Turcii amenin­țau pe aliații noștri ruși și indi­rect Egiptul. Guvernul s’a aflat deci în fata unei chestiuni com­plicate dat fiind și efectul produs în Balcani de intrarea Turciei îi luptă. Intr’un mare războiu cun este acesta guvernul nu poate de­termina politica sa numai cu mă­suri pur militare sau navale, ceea ce privește operațiunile în Da și­danele aveam în ianuarie trecu­t forțe militare suficiente pentru a face față unui atac contra Egiptu­lui. Acțiunea navală a fost studia­tă cu îndîrjire și Franța a adera la dînsa iar marele duce Nicolae aprobat-o cu entuziasm. Acțiunea submarinel­or engleze la Marmara D. Asquith observă in treabă că submarinele engleze au scufu­dat sau avariat în marea de Mar­mara pînă la 26 Octombrie dou cuirasate, 5 canoniere, 1 contra­­torpilor, S transporturi, 177 vase încărcate cu merinde sau muniții. Situația în Dardanele atrage de­osebita luare aminte a guvernului nu numai ca o acțiune izolată dar și în raport cu o însemnată ches­tie strategică ridicată de ultimele evenimente din Balcani. Forțele noastre imobilizează 2 milioane Turci în peninsula Galipolli. Un acord complect există cu Franța cu privire la­ obiectivul acțiunei noastre în Balcani și observ că toate măsurile au trebuit să fie fie luate de comun cu cele trei gu­verne libere, și pînă nu de mult patru și spre deosebire de guver­nul german nu puteam să ne per­mitem, să oferim un ce aparținînd aliaților noștri fără ca cel puțin să-i consultăm în această privin­ță. (Aplauze). Propunerile anglo-fran­­ceze făcute Greciei Dacă ni se impută că nu mer­gem destul de repede în ceea ce pri­vește Serbia trebue să se țină sea­mă că pînă în ultima clipă exista speranța că Grecia va îndeplini condițiunile tratatului cu Serbia. La 21 Septembrie după mobili­zarea Bulgariei d. Venizelos a ce­rut Franței și Angliei să trimită 150.000 oameni sub condiția expre­­­să că Grecia va mobiliza și ea. De fapt Grecia a mobilizat la 24 Sep­tembrie, dar numai la 2 Octombrie d. Venizelos a admis propunerile anglo-franceze. La 3 Octombrie d. Venizelos anunța în Camera grea­că cum că Grecia trebue să obser­ve tratatul ei cu Serbia, a doua zi suveranul repudia declarațiunea primului său ministru care trebuia să demisioneze din nou. Noul gu­vern deși exprimînd dorința să ră­­mină în termeni amicali cu aliații­­ a refuzat să rupă neaturalitatea sa. " Rezultatul a fost că Serbia a ră­­­­mas fără ajutor și a fost expusă­­ să fie atacată de front de Austria și Germania și de franc­i de Bulga­­­­ria. Trebue să zic în numele guver­nului și poporului englez că atît­­ noi cît și aliații noștri francezi și ruși nu puteam permite ca Serbia să devină victima acestei combina­țiuni sinistre și nefaste. (Aplauze)­­ A avut loc o înțelegere între statu major englez și francez și rezulta­tul vizitei generalisimului Joffri la Londra a fost un acord complec , nu numai cu privire la ținta de ur­mărit dar și la mijloacele de între­­­buințat. Serbia putea fi asigurat­­ă că priveam independența ei ca un­­ obiect esențial pentru aliați. i l ———• nnn M '

Next