Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 510-539)
1915-10-28 / nr. 536
ANUL 46-lea—No. 536 VOIEȘTE SI VEI PUTEA ANüNCIORI Linia corp 8 pe o coloană in pagina II. Linia *o p 7 pe o coloană în pagina IV . Innern și reclame în pagina III linia. Are adresa i in *■ iniuial la Administrația ziarului, U > 1 îs «ini John P. Jones [ C-ie, 33 i>i* r» ln Faubocsg Montmartre. L es Urs k ViieijinS ia d-nil Rudolf fi? osse £ Gie Li. Ucneveste d-uii H^asausisin & Vegrier ț.1 ie toate agențiile de publicitate. BEVAl^IA, SIR. &GA1DEMIEI, le. 19 ADKINSTRAT SA mm ASABEHiEi HG. 17 i* bani úO Uü. i t i«í BUCUREȘTI 27 OCTOMBRIE ALIAȚII IN BALCANI PARER9 DIN PRESA FRANCEZĂ Dacă noul front creiat în Balacani este sau nu deciziv pentru continuarea războiului european, dacă și in ce măsură e necesară o reintervenție energică pe noul loi front — iată care sunt întrebării sale capitale de care se preocupă O' Aprunct publică din țările Quadurpiei. I () In presa franceză se reflectea 1 ded părerile lumii politice din I >■> Franța asupra soluțiunii de dat m noui dificultăți strategice din . Aceste păreri sunt împărțite — k și însăși în certitudinea lor arata d că nu e încă definitiv stabilita Ia calea de urmat pentru a neutrali 1 nza noul efort german, sau ca, inin orice caz, nu era s abată pina la a luarea frinelor conducerii Francței de către noul cabinet. Aliații ar putea să ia trupe dese pe frontul franco-englez pentru a s, încerca să taie germanilor drumul spre Constantinopol. Dar însă acest ciz el se află în dificulatea de a răspunde la doua necesi ltitați opuse, în acelaș timp , să nu seslăbească frontul francez, care e I p menit să rămână teatrul luptelor lor decizive, și să nu lase pe buri fabtră ajbior, pentru ca Germanii sa ajungă la Constantinopol și sa i cîștige un punct important in vederea prelungirii campaniei lor în timp și în spațiu. _ y Cum să împace aceste doua necesități în acelaș timp ? r Aici încep disensiunile, soțils sunt unanimi în a recunoaște calt toate puterile Quadruplet sunt interesante în desfășurarea evenimentelor din Balcani: Angim I prin amenințarea care se schițează asupra canalului de Suez și, ș j împreună, cu Franța și Italia, prin răsunetul pe care lar avea Ic în lumea mahomedană joncțiunea armatelor germane cu cele turcești. Italia este interesată prin viitorul stăpînirei Adriaticei, prin întinderea Bulgariei pină la coasta Albaniei și prin preponderența germană în Marea Mediterană. Rusia este mai presus de toate interesele prin neputința sa de a se aproviziona pe calea mării și prin spulberarea tuturor iluziilor sale de a ajunge la o mare deschisă. ^ I Astfel intervenția în Balcani I este o chestiune care privește întreaga alianță. Aceasta o recunoaște întreaga presă franceză. In ce măsură trebue să contribue aliații la rezolvirea noui dificultăți ? Iată întrebarea carei diferențiază în două grupe. Colonelul Rousset, în Le Petit Parisien este de părere că toți aliații trebuie să-și coordoneze voințele pentru un efort comun : Voința Rusiei — scrie discursul miltar — de a lucra în marea Neagră, cu flota și cu armatele de la Odessa. „Voința Italiei de, a debarcat trupe în Muntenegru, pentru a o 1coli, prin Bosnia, forțele austro- germane, și a le întoarce din tralea lor spre Sofia. ” Voința Franței și a Angliei, de a întări, pe cît cu putință, corpul expediționar, de a bloca siriei marea Fgee, și de a, face pe șovăitori să înțeleagă că sunt hotărîte I cu orice preț să zădărnicească lovitura pe care îi amenință noua cursă germană“. Acelaș lucru, îi spune și d. Herrbette, în L’Echo de Paris, adăugind însă că, deocamdată, numai Francezii și Englezii sunt activi și că, tocmai din cauza a 1 acestei izolări, acțiunea lor nu poate să fie decît limitată. Iar Gustave Hervé, în La Guerre Sociale, pune problema cu o claritate bruiată: „Da sau nu — scrie d“ — voim noi să oprim germanilor ajungerea la Constantinopol : „Da sau nu, voim noi să împedecăm de a se da Turciei material și munițiune, care să-i permită să ne sfideze pînă la sfârșit m Dardanele și poate, să amenințe serios canalul de Suez f „Da sau nu, voim să impedecăm înarmarea împotriva noastră a unui milion de Turci și totodată paralizarea celor 3—4 milioane de soldți ruși, care nu așteaptă decit deschiderea strîmtorilor pentru a primi din belșug material și muniționî t „Racă, la un loc... Franța, Am.: HnV.n mm. mipsi. armată SU:edoma, atunci sa nu mai vorbim !“. Sunt totuși cîteva ziare care se rostesc pentru dezinteresare în campania din Balcani. Astfel, senatorul Bérenger scrie în Paris Midi : „Strategilor de la gazete, care și văd patru sute de mii de soldați francezi în Balcani, nu voi înceta, de a le repeta în toate diminețile . Să mîntuim mai iuții Franța ! „Ca drapelul francez să fîlfîie la Salonic și la Niș„ alături de drapele aliate, nu văd decât foloase pentru noi... Dar aș vedea, multe neajunsuri ca o întreagă armată franceză să se angajeze în orient, în timp ce patria franceză nu este curățită în occident“. Iar d. l'ichon, în Petit Journal crede că Francezii nu trebue să se lase urîți, cum ar vrea Germania, să facă din Orient cîmpul principal al operațiunilor lor. „Tactica, dușmanilor noștri este foarte dibace, dar șiretenia ei ei cusută cu ață albă și trebuie să o privim ca pe un omagiu pe care dușmanii îl aduc solidității frontulul nostru“. Acestea sunt părerile cele mai interesante exprimate în presa franceză. Nu știm ce modificări a putut face în ele schimbarea de guvern, fiind-că de fapt nu vedem încă nici o modificare esențială, care să dovedească ce anume părere a triumfat definitiv. * • • Ni se par interesante aceste păreri mai cu seamă prin paralela pe care o putem face între ele și părerile presei noastre imediat acționiste — asupra aceleiași chestiuni. .......... ““ ÎNSEMNĂRI Teatrele în provincie. — De cele mai multe ori, Teatrul formează în unele... centre provinciale singura manifestare intelectuală, mai concretă. De acea, mulți conducători ai rosturilor acestor centre, s’au gîndit să înfrumusețeze și să subvenționeze, cu mai mult teatrul, spre a putea avea, astfel, posibilitatea unei cît mai intense manifestări. Ba, am putea spune că din punctul de vedere al arhitecturei, teatrele provinciale, întrec în frumusețe — nu în frumusețea vechimei. — Teatrul Național din București. Spre a dovedi această afirmare, e de ajuns să cităm numai existența teatrelor din Iași, Botoșani, Craiova și Bârlad, a inaugurat Duminica trecută. Dar sub raportul artistic teatrele provinciale sunt foarte departe — dacă ar fi, cel puțin departe, nici n’am mai vorbi — de realizările Teatrului Național, din Capitală. Afară, de cîteva rare excepțiuni, artiștii teatrelor de provincii nu știu prea multe asupra interpretării unui rol, sau o reprezentație de ansamblu, etc. In acest caz, publicul cunoscător, evident, va da prea puțină atențiune teatrului din provincie, preferind numai teatrele din Capitală... Materialicește, teatrul suferă. Dar, fiindcă teatrul e adesea în provincii unica manifestare intelectuală, pierderile materiale trebue, în definitiv, să preocupe mai puțin. Ceea ce merită o atențiune, e realizarea unor reprezentații cu adevărat artistice, și prin urmare capabile să producă în sufletul nostru emoțiuni curat estetice, să nască în noi dragostea pentru ceea ce e frumos și să ne facă mai buni... Dar fără o realizare artistică, mai superioară, teatrul nu poate ajunge la astfel de rezultate. Există totuși, pentru teatrele din provincie, posibilitatea de a realiza reprezentațiuni superioare, din punctul de vedere artistic. Iată cum: artiștii din provincie să se deplaseze în Capitală,— spre a asista la reprezentațiile Teatrului Național sau la cele ale celorlalte teatre bune din Capitală, prin mijlocul acesta, ei ar învăța multe și, reîntorși în provincie, meșteșugul lor artistic ar putea realiza reprezentații artistice frumoase. Și, fără îndoială, numai, astfel, teatrele din centrele provinciale, ar putea fi cu drept cuvînt, manifestările intelectuale, pe cari azi presupunem numai că sunt. BAUI SI EXEMPLARUL Fondator : +f 10SETTI I BIBLIOTECA UNIVERSITĂIȚÎI . IN TRANȘEE Soldați algerieni de pe frontul de vest s’au obicinuit cu traiul in tranșee VANZAREA IN COMUN A CEREALELOR MICULUI CULTIVATOR Principala noastră, bogăție națională este și va fi încă multă eme agricultura. Produsele acesteia cerealele, căci facem aroape numai cultură extensivă, animează cea mai prosperă ramură a comerțului nostru intern și extern — comerțul de cereale. Promotorii comerțului nostru de cereale sunt marii și micii noștri cultivatori, dar cu deosebire de avantagii între ei. Cei dinții sunt posesori de cantități mari de cereale de obicei curate și de bună calitate și dispun mai mult sau mai puțin de mijloace financiare și de desfacere mai comode. Micii producători însă, nu posedă decît cantități mici de celreale adesea murdare și de proastă calitate. Nedispunînd nici de mijloace financiare măcar de rezistență și nici de posibilitatea de a-și duce productele acolo unde se interesează, marii cumpărători și exportatori, sunt nevoiți a și le vinde primului interesat venit în satul lui, cîrciumarului sau oricărui alt speculator, iar în lipsă de aceștia să și le transporte poate la zeci de kilometri pînă la cel mai apropiat obor unde este silit să accepte prețul fixat pe ziua aceea, de noroc și mai adesea de cartelul cumpărătorilor. Dacă astfel stau lucrurile atunci ce e ele făcut căci agricultura noastră în viitor va fi a micului cultivator. Obștiile sătești și băncile populare sunt pîrghiile cele mai puternice pentru emanciparea economică a păturei noastre rurale. O unificare de acțiune a obștiilor cu a băncilor populare, cred că ar forma o organizațiune puternică care să impună nouă orientațiuni chiar și în comerțul mondial de cereale. De altă parte fiecare obștie ar trebui să-și construiască din vreme câte o magazie prevăzută dacă se poate cu tot utilajul modern pentru păstrarea în bunăstare a produselor ce va primi. Capacitatea magaziei să fie, pentru orice prevedere, mai mare decît cantitatea de producte ce poate vinde acea localitate. Pe lingă fiecare magazie va trebui să fie un număr de saci, mușamale, unelte, și căruțe construite după un tip anumit care să poată transporta produsele obștie o ferite de orice intemperii. Țăranii după ce-șî vor fi recoltat productele și reținut cantitățile de care au nevoie în cursul anului, vor aduce ceea ce le prisosește, într’o epocă hotărîtă la magazia obștiei. Acolo consiliul de administrațiune va examina productele fiecărui țăran, clasîndu-le după fel și calitate, și dacă posesorul lor rămîne mulțumit de clasare le va depune la magazia obștiei și va primi o dovadă (cu duplicat care va rămîne la o le știe) constatoare de felul, cantitatea și calitatea productelor precum și de numele și pronumele de primitorului. Posesorii de dovezi de depunere de producte pot să ridice de la Banca populară (prin andosarea dovedezei) chiar în aceiași zi pînâ la 2/3 din valoarea productelor sale depuse, calculată după o cotă fixată de Centrala obștiilor la începutul sezonului sau cînd ar interveni fluctuațiuni mari di prețuri de natură de a compromite marfa depozitului. Obștia și banca vor ține partizi individuale, cea dinții pentru depunătorii de producte, cea de a doua pentru avansurile făcute pe dovezi. Dacă fondurile băncei populare sunt incapabile în sezol de a satisface toate cererile de bani se vm recurge pentru complectare la o combinațiune financiară impusă de împrejurări. Imediat după terminarea și primirea productelor, obștiile vor scoate (din cantitatea cît se poate de omogenă) cite un eehantilon din fiecare fel și tip de marfă. Cu aceste echantilloane se ra prezintă, la o dată anumită , centrul județean, fiecare obști prin delegatul ei în scop de unificarea tipurilor de marfă asemnătoare între ele. Centrele județene vor trimit din probele contopite ale obștiilor, cite un echantillon Oasse centrale a obștiilor care va contopi pe regiuni eechantilioanele asemănătoare, clîuchine de ex. gr. Moldova I etc Producțiunea întregei țări astfel clasată devine foarte ușor negociabilă pe orice piață. Cu vînzarea ei să fie însărcinată numit Cassa centrală a obștiilor sătești care va căuta sau i se va indica prețul cel mai avantajos, de căte î majoritatea obștiilor sătești. Vînzarea odată încheiată. Central obștiilor va da ordin centrelor județene iar acestea obștiilor spre a încărca la cea mai apropiată gaz ,cantitățile de marfă necesare ca destinație determinată. Valoarea mărfei vîndute se va remite centrelor județene spre a o înainta obștiilor sătești respective ca acestea în unire cu banca populară care își va fi reținut datoria fiecărui împrumutat să îi partă depozitarilor ale căror mărfuri s’au vîndut. E ușor de înțeles că rezultatele unei astfel de organizațiunî vor fi un stimulent energic pentru țăran în a produce din ce în ce cereale mai bune și mai curate pentru ca să obțină sigur un preț mai mare. Dacă și marii noștri cultivatori și-ar face o organizațiune pentru vânzarea în comun a cerealelor lor și ar lucra într’un acord echitabil cu cea a obștiilor sătești, atunci toată agricultura noastră ar forma o unitate sistematizată, aducînd agricultorilor maximul de avantagii iar Statului ușurări în serviciile care se congestionează de mai multe ori pe an în starea actuală de lucruri. Vasile Nădejde Constanța --------------------------------------------- MIKUURI 28 OCTOMBRIE 1915 UIMIREAZA-TE ȘI VEI FI /ABONAMENTE UI iar« cn a» Ifi let . țcsai?« lUMI * î« «a* străinătate , an an 36 iei . . . șenee !« tfile AltoBM neutele încep la i și le al« ce«str«i inni » sgs «flmntîKIRi S3? *•• ».«sî*».»« a postat«..» Atimîussrtratî» «iRrciuisii».«ft«Ul •» ia «Agre neo inter....»soui»Le de jaumait Crorbutg». La Vlwmt la d-nul I, ßecteaßauseu, Staatsbatinh« La lieneve t Heinrich Massein. TILSFOW No. 57/20 și 22/39 Reproducem următoarele date publicate de o revistă vieneză, cu privire la dreptul popoarelor în Elveția: „In Elveția locuesc patru popoare, Germani, Francezi, Italieni și Reto-Romani. Germanii formează 71.5 la sută, Francezii 21.5 la sută, Italienii 5.5 la sută și Romanii — după cum îi numesc pe Reto-Romani, prescurtat — 1,5 la sută din populația întreagă. Majoritatea cantoanelor este o populație, care vorbește o singură limbă; cu mai multe limbi sunt numai patru:Grasubünden (germ., reto-rom. și ital.), Berna, Freiburg și Wallis (germ.-franc.). După autonomia liberală a cantoanelor este de sine înțeles, dacă dreptul limbilor în Elveția e hotărît după cantoane. In cantoanele cu o singură limbă este limba cantonului totodată și limba oficială. Dacă ajung în fața judecății persoane, cari vorbesc altă limbă, se folosesc autoritățile de traduceri. Trebuie să se accentueze aici, că în relațiile cu partidele, în oficiile publice, domnește un liberalism foarte mare, în privința limbei; cu greu vei găsi de ca unui German să i se refuze informații în limba sa maternă, în Geneva, la ghișeul de la poștă, pe motiv că limba oficială este alta decit cea germană. Sau, acelaș lucru, întors, unul Francez în Zurich. In cantoanele cu limbi diferite au dreptul de limbă oficială toate limbile vorbite în cantonul respectiv, dar nu așa, alandala, după cum s’a cerut aceasta într’alte locuri. Fiecare comună (cerc) își hotărește singură limba oficială. In comune cu două sau mai multe limbi sunt toate limbile acestea limbi oficiale. Limba comunei este totodată și limba judecătoriei din instanța cea mai de jos. La curțile de apel și de casație (ale cantoanelor) se pertractează în cantoanele franco-germane în ambele limbi; la judecătoria cantonală din Graubünden este numai limba germană limbă de pertractare judecătorească; în cazuri criminale se folosește judecătoria față de partidele, cari nu sunt germane, de tălmaci și traducători. Cârmuirea țării (cantoanelor) corespondează cu autoritățile subalterne și în limba respectivelor cantoane. In marele sfat, în parlamentul cantonal are dreptul să se folosească fiecare de limba sa proprie, dacă nu pricepe cineva o limbă, poate să ceară o traducere. Dreptul limbilor, la organele centrale ale statului, este stabilit prin constituția statului din a. 1848. In urma acestei constituții sunt limbile: germana, franceza și italiana „limbi naționale“. Toate legile trebuesc publicate în cele trei limbi naționale. Retoromana nu este limbă națională dar cele mai importante legi se publică și în limba aceasta. In cele două comisii ale adunării alianței (parlamentul statului) sunt egal îndreptățite cele trei limbi naționale; fiecare membru poate să vorbească în limba germană, franceză sau italiană, iar vorbirile se iau în protocolul stenografie în limba, în care au fost pronunțate. Cine nu înțelege o vorbire — are dreptul să pretindă traducerea ei. Toate vorbirile și comunicatele președintelui se traduc, oficios. La alegerea judecătoriei statului (Bundesgericht — instanța judecătorească supremă a statului) din partea adunării elective trebue să se ia în considerare — în urma constituției — ca fiecare din cele 3 națiuni să fie reprezentată, ca să fie deciși Italienii reprezentați. Judecătoria supremă a statului pertractează însă numai în limba franceză și germană. Actele înnaintate în limba italiană se traduc cu nemțește și franțuzește; judecățile aduse partidelor, cari vorbesc italienește, se dau în italienește“. Revista care publică aceste date e intitulată „Die Wage“, iar articolul care cuprinde e iscălit de conducătorul ei E. V. Zenker. D-sa îl publică spre a face anume observațiuni asupra drepturilor popoarrelor, în imperiul austriac. CUURILE Dreptul popoarelor din Elveția — APROPIERI FĂCUTE DE 0 REVISTA VTF.NF.7A _ ARTISTICE Expoziția de pictură a d-nei Rechenberg In sula Exarch expune pentru a treia oară d-na Rechenberg o serie de pastele, uleiuri și aciuaree. Din toate lucrările d-sale se vede limpede, că studiile și le-a făcut în Germania la München, pentru că toate bucățile expuse posedă desemne studii pe cari și le-a desăvîrșit în Italia. Naturile moarte și florile sale sunt lucrări cari par a fi ieșite din mina creatoare a oricărui artist consumat. Prezintă mult interes, de asemeni, și capetele sale de expresie cum și compozițiunile expuse, pentru că au un fond de psihologie au un suflet și vorbește sufletului Ne pare rău însă, că aquarelele cari i-au servit de schițe și care sunt foarte interesante, după cum se vede din cele expuse — nu sunt în număr mai mare; artista s’a crezut datoare să nu expue deci foarte puține — și rău a făcut. * * * D-na Rechenberg muncește serios și cu talentul frumos de can se bucură — în scurtă vreme va f în fruntea artiștilor noștri de seamă, l-am profetizat de la prima sa expozițiune și ne bucură faptul că pînă acum nu ne-a desmințit. Să sperăm, că și de aici înaint nu ne va desminți. _________ieops DECLARAȚIILE IN CAMERA COMUNELOR D-LUI ASQUITH Londra, 26 Oct. — Camera Comunelor. D. Asquith a ținut un discurs în care a făcut o expunere a situațiunei generale. Primul ministru sculîndu-se ca să ia cuvîntul a fost obiectul unor ovațiuni călduroase. D. Asquith a zis următoarele în esență. Intenția mea e de a determina poziția actuală și viitoare a unei națiuni care astăzi este tot atît de hotărîtă ca nici odată să continue războiul pînă la victoria complectă. In August eram pregătiți să trimitem în străinătate șase divizii de infanterie, două de cavalerie; astăzi mareșalul French are sub ordinele sale aproape un milion de oameni, căci soldații trebuesc și pe alte teatre de războiu și trebuesc trupe de rezervă. După ce a vorbit de serviciile aduse de flota engleză și de colonii cari au expediat metropolei aproape 250.000 oameni, d. Asquith a trecut în revistă situația pe frontul de vest și declară că de la Aprilie trecut Germanii nu au izbutit să cîștige un singur pas de teren Primul ministru face elogiu călduros al soldatului rus și zice: am deplina încredere în aliatul nostru și el va fi în curînd în măsură să respingă pe inimic. Asupra sarcinei forțelor engleze în Mesopotamia d-sa declară: forțele generalului Nixon se află acum la o mică depărtare de Bagdad. Operațiile din Dardane Cu privire la Dardanele a zis : Din momentul cînd Turcia a declarat războiul ne-a fost imposibil siî concentrăm atenția noastră numai pe frontul de apus. Turcii amenințau pe aliații noștri ruși și indirect Egiptul. Guvernul s’a aflat deci în fata unei chestiuni complicate dat fiind și efectul produs în Balcani de intrarea Turciei îi luptă. Intr’un mare războiu cun este acesta guvernul nu poate determina politica sa numai cu măsuri pur militare sau navale, ceea ce privește operațiunile în Da șidanele aveam în ianuarie trecut forțe militare suficiente pentru a face față unui atac contra Egiptului. Acțiunea navală a fost studiată cu îndîrjire și Franța a adera la dînsa iar marele duce Nicolae aprobat-o cu entuziasm. Acțiunea submarinelor engleze la Marmara D. Asquith observă in treabă că submarinele engleze au scufudat sau avariat în marea de Marmara pînă la 26 Octombrie dou cuirasate, 5 canoniere, 1 contratorpilor, S transporturi, 177 vase încărcate cu merinde sau muniții. Situația în Dardanele atrage deosebita luare aminte a guvernului nu numai ca o acțiune izolată dar și în raport cu o însemnată chestie strategică ridicată de ultimele evenimente din Balcani. Forțele noastre imobilizează 2 milioane Turci în peninsula Galipolli. Un acord complect există cu Franța cu privire la obiectivul acțiunei noastre în Balcani și observ că toate măsurile au trebuit să fie fie luate de comun cu cele trei guverne libere, și pînă nu de mult patru și spre deosebire de guvernul german nu puteam să ne permitem, să oferim un ce aparținînd aliaților noștri fără ca cel puțin să-i consultăm în această privință. (Aplauze). Propunerile anglo-franceze făcute Greciei Dacă ni se impută că nu mergem destul de repede în ceea ce privește Serbia trebue să se țină seamă că pînă în ultima clipă exista speranța că Grecia va îndeplini condițiunile tratatului cu Serbia. La 21 Septembrie după mobilizarea Bulgariei d. Venizelos a cerut Franței și Angliei să trimită 150.000 oameni sub condiția expresă că Grecia va mobiliza și ea. De fapt Grecia a mobilizat la 24 Septembrie, dar numai la 2 Octombrie d. Venizelos a admis propunerile anglo-franceze. La 3 Octombrie d. Venizelos anunța în Camera greacă cum că Grecia trebue să observe tratatul ei cu Serbia, a doua zi suveranul repudia declarațiunea primului său ministru care trebuia să demisioneze din nou. Noul guvern deși exprimînd dorința să rămină în termeni amicali cu aliații a refuzat să rupă neaturalitatea sa. " Rezultatul a fost că Serbia a rămas fără ajutor și a fost expusă să fie atacată de front de Austria și Germania și de franci de Bulgaria. Trebue să zic în numele guvernului și poporului englez că atît noi cît și aliații noștri francezi și ruși nu puteam permite ca Serbia să devină victima acestei combinațiuni sinistre și nefaste. (Aplauze) A avut loc o înțelegere între statu major englez și francez și rezultatul vizitei generalisimului Joffri la Londra a fost un acord complec , nu numai cu privire la ținta de urmărit dar și la mijloacele de întrebuințat. Serbia putea fi asigurată că priveam independența ei ca un obiect esențial pentru aliați. i l ———• nnn M '