Rondul, aprilie 2002 (Anul 10, nr. 2687-2710)

2002-04-15 / nr. 2698

Rondul luni 15 aprilie 2002 - pag. 1 Traian Beleanu Haz de sex Un prim loc în care aflu eu, așa, de prin alte părți, că pot găsi “jucă­relele” căutate, este o cămăruță numită “Mis­­tery”. Intru și câmpul vizual îmi este inundat de o mare de măști, de căni și cănițe cu fel de fel de aluzii, de borcă­­nele de muștar, din ca­re sar “șerpi”, de fluiere care numai sunet de fluier nu scot, de știu eu câte și mai câte. i Fata de după tejghea mă întreabă politicos ce doresc, în timp ce eu mă holbez la jucă­riile care, în colțul cel mai depărtat al maga­zinului, fac fel de fel de aluzii la ceea ce, de obicei, face un nenea și o tanti, seara, după cul­care. Și mai văd și ceva “organe”. Dar, mai bine mă opresc. Și tot așa mă sfătuiește și patro­nul, apărut între timp de după o perdea. “La noi, produsele nu merg pe ideea de sex. E mai mult vorba de glume, chiar dacă au unele­­ aluzii”. Radu Cenan, șeful, e discret, că nu vrea să apară cine știe ce despre magazinul lui, cum s-a mai scris că el a vândut vreo 30 de vibratoare. Omul are vreo patruzeci și ceva de ani și se ține bine pe picioare. în magazin se vând poante pentru di­ferite chefuri. “M-am întâlnit, odată,­­cu un englez care vindea chestii de genul ăsta. ,Și așa am intrat și eu în afacere, iar acum sunt importator unic, în țară, de astfel de articole de divertisment. Și scrie acolo că de aia sunt așa de scumpe, căci fiind articole de diver­tisment, taxele vamale sunt ca și pentru arti­colele de lux. Da, da, divertismentul este, așa, un lux pentru noi, pentru români”. Patro­nul Cenan îmi atrage, în continuare, atenția la ce scriu despre maga­zinul lui, că nu vrea să aibă probleme, căci, uite, copii au voie să intre numai până aici, căci de aici încolo, de unde încep articolele astea, mai trăsnite, cu fel de fel de aluzii și sexe și mai știu cu ce, de aici încolo, așadar, copii nu mai au voie, încuviințează și vânză­­toarea, care nu îi lasă ca pe copii să treacă de linia aceea, căci dincolo nu mai e de ei. Conan e glumeț și șu­gubăț la toate petre­cerile la care merge, unde se ține numai de poante. “Ideea e că toate sunt glume, nu e nimic serios. Și toate trebuie interpretate ca atare”, mai spune patronul. Treaba e din ce în ce mai clară, mă mai uit eu la ceva rujuri cu forme îndrăznețe, mai un cimpanzeu sau un soldat făcând lucruri “necurate” cu stânga și ies. Trag aer în piept, din vântul care aleargă de turbat pe afară, și cobor către magazinul care chiar așa se numește. Adică, “Sex Shop”. Vremuri grele. Trandafiri de îmbrăcat în respectivul magazin nu am mai intrat nicio­dată. Experiența este inedită, deoarece, până acum nici curiozitatea, nici nevoia și nici tim­pul nu m-au împins în așa ceva. Deschid ușa cu sticlă care nu-ți per­mite să vezi înăuntru și pe care stă scris că minorii nu au ce căuta dincolo de treptele ca­re te coboară înăuntru. Gol. Mai precis, în afară de vânzătoarea care povestește cu o pri­etenă, în încăperea cu vibratoare pentru toate gusturile sau mărimile, lenjerie la fel, cătușe, lubrifianți, prezervative pentru toate mărimile sau gusturile și așa mai departe, nici țipenie de om. Liniștea dinăuntru este deranjată doar de rafalele de vânt hain, care face prăpăd din­colo de ferestre. Fetele șușotesc și eu mă pre­zint rapid cu numele și intențiile, din cine știe ce motiv de jenă. Mă rog, prejudecăți. Pe ca­re Gabi, vânzătoarea nu le are. “E un loc de muncă ca oricare altul. Lucrez de vreo două săptămâni. Toți pri­etenii mei știu acest lucru și vin mai tot tim­pul pe aici”. Mai două­­trei schimburi de repli­ci și cer permisiune să fac un “inventar” al pro­duselor, în încăperea cu mult roz pe pereți și pe rafturi, Gabi și pri­etena ei pălăvrăgesc în continuare. Mă simt ur­mărit de priviri ascun­se, așa că trec în rela­tivă viteză pe lângă chi­loțeii “provocatori”. Am văzut eu mai rău, în alte magazine pentru da­me. Și ajung și la vibra­toare. Culori și dimen­siuni diferite stau “ța­­pene” pe rafturi. Prețu­rile, după gaura din bu­zunar. Adică de la 300 și ceva de mii, până către două milioane. Cum spuneam, în func­ție de găuri. Văd că mai sunt de toate și pentru toți, mai altfel în ce pri­vește granița fanteziilor, așa că trec repede peste cătușe și produ­sele care sunt “desti­nate lui”. Casete video. “Avem și o casetă ro­mânească. E aceea, mai deosebită. Aceea mai neagră”, o aud pe Gabi. Mă uit și eu pe prezentarea de pe ca­setă, unde aflu că toate fetele care apar acolo au acceptat, cu zâmbe­tul pe buze, să fie fil­mate în momentele lor cele mai intime. Iarăși, hard and heavy, pe toate benzile. Și așa ceva s-a mai văzut, gândesc. La lubrifianți e clar, căci toți au un efect precis și sigur, mi se spune. Prețul ma­xim, aproape 500.000 de lei. Mai drăguț mi se pare buchetul de chi­loței aranjați în formă de trandafiri, 120.000, firul. Sibienii nu prea savu­rează chiloțeii Cosmin Bogdan și este patronul care, acum un an și șapte luni, a por­nit afacerea. Nu e sin­gura, căci mai are și ceva cu niște calcula­toare. “Sunt o grămadă de produse care nu au fost vândute, de când am deschis magazinul. Cum sunt chiloțeii co­mestibili. Oricum, a­­cum rearanjez maga­zinul și am scos de pe rafturi unele produse”, îmi spune, la telefon, Cosmin Bogdan și. E primul care vinde așa ceva, prin Sibiu, și re­cunoaște că nu e toc­mai ușor. “Aici e vorba de o mentalitate puțin mai conservatoare. Pu­team să închiriez un spațiu, undeva, prin centrul orașului. Dar, nu vroiam să îmi atrag oprobriul bisericilor sau mai știu eu cui. Tot de aceea am evitat și o reclamă mai agresivă. Căci, Sibiul e tot Sibiu”. Mă atenționează și pe mine să nu cad în fri­vol, după care îmi dez­văluie că are de gând să mai deschidă un astfel de magazin. Ori în Mediaș, ori tot aici, în Sibiu. Nu merge strălucit afacerea, dar ceva profit tot iese. Așa, ca în provincie. “Am niște prieteni care au deschise prin Bu­curești astfel de maga­zine. Și se cunoaște viața de acolo, cea noc­turnă mai ales, unde se învârt mii de dolari pro­fit de la patru maga­zine. Aici se vând vibra­toarele, afrodisiacele și prezervativele. Și se închiriază destul de bine casetele tema­tice”. Cosmin nu pare tocmai încântat de afacere, dar un ban tot iese. în sfârșit, în ma­gazin intră un client. Aduce înapoi o casetă. Silviu, de 26 de ani, e agent comercial și nu se lasă fotografiat, deși se declară lipsit de prejudecăți. “Am o grămadă de clienți și nu aș vrea să îmi vadă poza în ziar, căci cine știe ce mai gândesc”, motivează el. Nu e pri­ma oară când apelează la produsele unui ast­fel de magazin. “Sunt din Turnu Severin, că­sătorit. De fapt, soția mea m-a adus aici, în magazinul ăsta. Ea a fost cu ideea, eu am avut curajul. Căci am mai cumpărat și ceva creme. Oricum, e mai sărăcut pe aici, față de ce am văzut prin alte locuri. Dar, și așa, o dată, de două ori pe săptămână, tot trec să iau o casetă, cel puțin”, îmi spune Silviu. E de acord că astfel de ma­gazine sunt un lucru absolut normal și o minte mai deschisă nu ar trebui să aibă nimic împotriva lor. “Very large, in German­’ în magazinul cu nuanțe roz intră și doi tineri grăbiți. Băieții verifică dintr-o privire oferta, se îndreaptă către raftul cu prezervative, aleg un set, îl întind vânzătoa­rei, plătesc, lasă bacșiș și pleacă. Toate, fără un cuvânt. Ies după ei și îmi dau seama că nu prea sunt de pe plaiu­rile noastre. Vorbesc engleza cam stâlcit, dar tot mai prind câte ceva din vorbele lor. “Suntem din Spania, din Barcelona. Am ve­nit în vacanță și diseară ne întâlnim cu niște fete”, îmi spune Josep de 25 de ani, în timp ce Dani, celălalt, de 26, stă mut și privește când la mine, când la Josep, când la prezervative, îi rog să îmi povestească de magazinele de ge­nul ăsta pe care le-au văzut prin lume. “în Germania, am văzut cel mai mare magazin. Cred că avea mii de produse. Am și cumpă­rat un vibrator, deși sunt al dracului de scumpe. Dar, acolo, gă­sești tot ce vrei. Toate mințile bolnave își pot îndeplini fanteziile, cu ceea ce este prin astfel de magazine, în Ger­mania”. Josep nu se rușinează nici cu ce vede pe la el prin țară, unde toate astfel de locuri sunt ascunse prin fel de fel de cot­loane. După o fotogra­fie pe care o fac alături de ei, când să intru îna­poi în magazin, mai să mă ciocnesc de soții Nicoară. Pe vântul ăsta nebun dezlegat, nu altceva, ei își plimbă fetița de câteva luni, cred. “Când o să mai crească și fetița mea, o să îi explic eu cum stau lucrurile. Că nu o las eu să intre în astfel de lo­curi imorale și de prost gust. Am fost și eu înăuntru și totul este de cea mai joasă speță. Mulți oameni nu mai știu ce să facă sau cum să trăiască și, dacă se plictisesc, iată unde vin. Mai bine ar citi o carte”, spune, dintr-o suflare, Marcel, soțul. Cu el nu e de acord, Ana Maria, confecționeză, la 26 de ani. “Nu am intrat niciodată în așa ceva, dar mi se par normale astfel de locuri. Eu nu am intrat, pentru că nu am avut nevoie, dar sunt unii diferiți de mine și trebuie să îi înțelegem. Atâta timp cât pe ușă stă scris e interzis minorilor­, totul e în regulă”. Discuția se încinge, e doi la unu în favoarea lui “pentru”, căci nici inginerul de 45 de ani, Mircea Răzvan, nu este deranjat de Sex Shopul de alături. Cum nu se arată deranjați nici Sorin și nici un cuplu de bătrânei, care oricum, nu vor să vor­bească. Căci nu au intrat încă într-un ma­gazin ca acesta. Dar, pe viitor, e posibil orice. Chiar un nou magazin.­­ Sexul "la vânzare" împreună cu binefacerile importate de libertatea mioritică, de după Revoluție, au apărut și sex-shop-urile. Destinația lor este largă, deoarece mai toți oamenii "în putere” au și fantezii erotice, care necesită produse diferite, de la cătușe, până la “mult discutatele în șoaptă”, vibra­toare. Sibiul este dotat și el cu acest gen de magazine, astfel că jucării senzuale, plăcere garantată, de import, se pot găsi în câteva locuri. Clientela nu lipsește, pe măsura ofertei. Dacă atitudinea Bisericii e clară față de astfel de locuri ale pierzaniei trupești, la sibianul de rând unghiul de vedere e, însă, diferit. Pe măsura ofertei, după cum spuneam, în astfel de situații, cum e plimbarea prin sex-shop-uri, e foarte greu să nu cazi în derizoriu și banal. Dar, mi-am asumat riscul.

Next