Sălăjeanul, ianuarie 2005 (Anul 2, nr. 101-125)

2005-01-15 / nr. 112

2 Sălăjeanul Eminescu înger de pază Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze, Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază, încins cu o haină de umbre și raze, C-asupra-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins; Dar cum te văzui intr-o palidă haină, Copila cuprinsă de dor și de taină, Fugi acel înger de ochiu-ți învins. Ești demon, copilă, că numai c-o tare Din genele-ți lunge, din ochiul tău mare Făcuși pe-al meu înger cu spaimă să zboare, El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsăturile-ți­nale, Căci tu - tu ești el. Mihai EMINESCU Noaptea... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pân’ ce mintea îmi adoarme, pân’ ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară. Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea palidă. Cu-ale tale brațe albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-1 înlănțui, pe-al meu piept capul ți-1 culci; Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci. De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită Și gândind că dorm, șireata, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită. O! desmiardă, pân’ ce fruntea-mi este netedă și lină. O! desmiardă, pân-ești jună ca lumina cea din soare, Pân-ești clară ca o rouă, pân-ești dulce ca o floare, Pân’ nu-i fața mea zbârcită, pân’ nu-i inima bătrână. Mihai EMINESCU VIAȚA SPIRITUALĂ sâmbătă, 15 ianuarie 2005 Ce este familia? După învățătura Sfintei noastre Biserici, familia este un așezământ dumnezeiesc și temelia vieții de obște. Ea se întemeiază prin căsăto­rie, adică prin legătura dintre femeie și bărbat, binecuvântată de Dumne­zeu în fața altarului. Această legătură răsare din imboldul firesc sădit de Dumnezeu în om „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Efes. 5,31). Cea dintâi s-a întemeiat în rai, având ca preot și ca martor pe însuși Dumnezeu l-a făcut, a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu l-a binecuvântat, zicând: „creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” (Fac. 1,27-28). Care sunt însușirile familiei creștine? însușirile familiei creștine se des­prind din învățătura sfintei Biserici despre căsătorie și sunt: 1) Unitatea și egalitatea. Familia trebuie să fie întemeiată prin legătu­ra dintre un singur bărbat și o singură femeie ,Fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare să-și aibă bărbatul său”. Sfânta noastră Biserică nu îngăduie legătura dintre bărbat și mai multe femei, căci acesta înjosește femei. în familia creștină familia este soție, adică tovarășă de viață și împreună­­lucrătoare cu bărbatul, în toate. Creștinismul a ridicat femeia din sta­rea de înjosire față de bărbat, la care se găsea mai înainte, și a așezat-o în toată vrednicia ei de ființă creată „după chipul lui Dumnezeu”, pre­cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Isus”(Gal. 3,28).Astfel, creștinismul a arătat pentru prima dată că femeii i se cuvine aceași prețuire ca și bărbatu­lui. Numai mult mai târziu, orân­­duielile omenești i-au recunoscut și ele femeii drepturi și îndreptățiri ală­turi de bărbat. 2) Dragostea și buna învoire din­tre soți. Când sila sau alte pricini, ca de exemplu averea, duc la înte­meierea unei familii, atunci rareori traiul dintre soți este fericit. 3) Curăția. Soții să nu fie în apropiată înrudire trupească și sufletească. Printre canoanele sale, Sfânta noastră Biserică a stabilit gradele de rudenie, care fac cu neputință încheierea căsătoriei. 4) Sfințenia. Familia trebuie să fie binecuvântată prin Taina Sfintei Cu­nunii. Sfântul Apostol Pavel numește căsătoria, prin care se înființează familia, Taina Mare, dar nu altfel, ci numai dacă ea este întemeiată în Hristos și în Biserică. Pentru însemnătatea pe care familia o are în viața de obște, binecuvântarea dumnezeiască este de neapărată trebuință. 5) Trăinicia. Căsătoria să fie pen­tru toată viața, căci: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Iar Sfântul Apostol Pavel spune: „Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu ci Domnul. Femeia să nu se despartă de bărbat, iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul său; tot așa bărbatul să nu-și lase femeia”. In afară de moar­tea trupească, sfânta Biserică îngă­duie desfacerea legăturii dintre soți numai din pricini morale asemănă­toare morții trupești, cum sunt: necredința sau alte legături trupești neîngăduite. Sfânta noastră Biserica îngăduie recăsătoria soțiilor văduvi. Care este scopul familiei? După învățătura sfintei noastre Biserici, scopul familiei este: 1) Nașterea de copii, spre înmulțirea neamului omenesc și a credincioșilor sfintei Biserici. 2) Ajutorarea soților întreolaltă, pentru ușurarea vieții 3) Ocrotirea moralității soților. Care este însemnătatea familiei pentru viață? S-a mai spus că omul este creat pentru viața în societate, adică pentru a trăi împreună cu semenii săi: „Și-a zis Domnul Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Cea dintâi formă a vieții de obște este tocmai familia. Pe familie se întemeiază apoi toate celelalte forme de viață obștească. Dar familia nu este numai sâmburele din care crește obștea omenească, ci ea este cel dintâi așezământ de creștere morală a omului, neapărat necesar pentru bunăstarea societății. Familia este răsadnița de virtuți și izvor de întărire morală. în sânul ei familia își primește copilul primele îndrumări în viață, care îi rămân întipărite în suflet pentru totdeauna. Căci, temelia bunei creșteri a copilu­lui este dragostea și înțelegerea firii sale, lucrul acesta se face mai întâi și cel mai bine în familie. Numai părinții au dragoste față de copiii lor în măsura cea mai mare și numai ei au prilej potrivit și îndelungat să înțe­leagă deplin firea fiecărui copil al lor. Pentru a-și putea îndeplini cum se cuvine lucrarea ei, de a crește oamenii cinstiți, în orice privință familia creștină trebuie să se călăuzească după îndrumările morale sănătoase care se găsesc în învățătura sfintei noastre Biserici Ortodoxe, păstrătoarea adevărurilor veșnice. Care sunt datoriile soților unul către altul? 1) Iubirea și stima reciprocă. Soții sunt datori să se iubească și să se respecte unul pe altul. Această dato­rie răsare chiar din unirea lor prin căsătorie, căci ei „nu mai sunt doi, ci un trup”. Sfântul Apostol Pavel spune: „Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată­ asemenea femeii bărbatului”. 2) Credincioșia. Să-și păstreze unul altuia credincioșia făgăduită în fața altarului. 3) Ajutorarea. Să se ajute unul pe altul în chip desăvârșit și să lucreze împreună pentru cele trebuitoare vieții, împărtășind împreună atât bucuriile, cât și necazurile ei. 4) Curăția și cumpătarea. Să tră­iască împreună în dreptate, curăție și cumpătare. 5) Munca împreună și desăvâr­șirea morală. In orice împrejurare, soții sunt datori să se lege cât mai strâns unul cu altul, să-și împlinească lipsurile, să-și desăvârșească însuși­rile și darurile și să lucreze împreună pentru propășirea morală a fiecăruia și pentru buna educație a copiilor, având ca drept scop călăuza porun­cile creștine. In felul acesta viața creștină de familie va fi curată și sănătoasă, va fi scoală de virtuții rodi­toare de bine pământesc și ceresc. Din cine este alcătuită familia? Familia este alcătuită din părinți și copii. Părinții au datorii față de copii, iar copiii față de părinți. Mai cuprinde familia și alte persoane? Da. Pe lângă părinți și copii, familia mai cuprinde și pe celălalte rude, oricât de departe. De aceea, toate rudele trebuie să se iubească, să se respecte și să se ajute, iar felul acesta de viață să pătrundă în socie­tatea omenească, adică în marea familie a neamului omenesc. în această mare familie a omenirii, care după învățătura creștină, are ca Tată pe Dumnezeu, toți oamenii sunt frați între ei, prin Hristos. Așadar, familia creștină trebuie să fie vatra în care focul dragostei să nu se stingă niciodată și de la care să se încălzească omul și obștea ome­nească. Pagină realizată de Cristina POP ălăjeanul Editat de SC MEDIA GRUP SRL Str. Andrei Șaguna nr. 6, telyfax 0260 - 618 622 e-mail: redactia@salajeanul.ro www.salajeanul.ro ISSN 1584-7047 director Sebastian Olaru secretar general de redacție Cristian Debreczy editor Daniel Săuca redactori: Andrei Crișan, Adrian Lungu­, Cristina Bip, Gina Bicăzan, Mihaela Moldovan, Radu Marton corector: Ioana Susa secretarii: Daniela Ember tehnoredactor: Kulcsár Mária distribuție: Sorin Ariton 0743 - 880768 Tîpanul executat la SC GARAMOND TIPOGRAFIE SRL Cluj - Napoca Responsabilitatea juridică pentru conținutul materialelor revine în exclusivitate autorilor. Pentru orice nereguli privind difuzarea vă rugăm sunați la 0260­­ 618 622. Cotidianul Sălăjeanul folosește serviciile informative ale agențiilor de presă Rompres și Clicknews.

Next