Sălajul Orizont, septembrie-decembrie 1991 (Anul 1, nr. 1-27)
1991-11-26 / nr. 19
Cum, necum, mai bine sau mai rău, cu poticnelile inerente începutului, Parlamentul României reușit să-și îndeplinească a obiectivul principal: elaborarea LEGII LEGILOR — COSTITUȚIA. Cu toate posibilele ei imperfecțiuni, a fost votată, urmînd să fie supusă unui referendum național la 8 decembrie. Ea urmează, deci, să primească întregului popor. Cel girul puțin asta se vrea. Nu e un lucru chiar atît de simplu și de ușor, care să cadă sub incidența superficialității. Deși n-ar fi exclus, ceea ce ar fi foarte trist. Să nu uităm că ne VOTĂM destinul nostru viitor. Că o parte a parlamentarilor n-au votat-o, se știe. Se știe și de ce. S-ar fi vrut, poate, monarhie constituțională, s-ar fi dorit, probabil, să fie înscrise mai multe drepturi decît obligații, mult mai multe drepturi decît în constituțiile altor state, unele chiar cu tradiții serioase într-ale democrației. Poate că unele amendamente și-ar fi putut găsi locul cuvenit în textul LEGII FUNDAMENTALE, dar viitorul nu exclude perfectibilul. Fără a ne permite noi — în calitate de ziar absolut independent — să insinuăm un anume comportament de urmat, vom spune doar atît , să facem fiecare așa cum ric dictează propria noastră conștiință. Așa e corect, așa credem că e drept, cinstit și democratic. SALAJUL ORIZONT CONSTITUȚIA Începînd cu 21 noiembrie 19911 ROMÂNIA V ARE O NOUĂ CONSTITUȚIE ZIAR INDEPENDENT Anul I, Nr. 19 Marți, 26 noiembrie 1991 PREȚUL 5 LEI ALEGERILE Lipsiți de un real exercițiu democratic, anul trecut am ales așa cum am ales. Și din ce-am avut, din ce s-ai oferit. buni sau răi, pricepuți sau mai puțin, unii validîndu-se, alții dimpotrivă, ocupînd — temporar — un portofoliu total nemeritat. Asta a fost. In teritoriu s-au făcut doar numiri. Mai mult sau mai puțin inspirate. A fost și multă confuzie, pe alocuri chiar semănată, la suprafață era prea multă drojdie, oamenii serioși, cumpătați,VALORILE au rămas inspectativă, nu s-au aventurat. Unii din prudență, alții din lașitate, poate. Ei bine, avem ocazia să nu (mai) “ufam ! Alegerile locale se profilează pe la începutul lui februarie. Am avut și mai avem timp să ne maturizăm, avem un cit de cit exercițiu, a venit timpul SA DESCHIDEM OCHII. Să nu ne văicărim DUPĂ. Vom avea ce merităm. Se profilează tot felul de alianțe, carteluri, unele veninoase sub aspectul calculelor, în sensul că un electorat mai unit un procent de 20—25 la sută să cîștige acolo unde celălalt — majoritar — va fi divizat de invidie, ură, minciună, de o OARBA luptă pentru putere — cea mai periculoasă boală. Mai avem timp să cumpănim bine, să scoatem în față VALORI REALE, cetățeni onești, reprezentativi aît sub raport calitativ, cit și ea expresie a covîrșitoarei majorități. Cine are urechi de auzit, să audă ! Har, la momentul potrivit, vom mai vorbi despre asta. Oricum, să avem grijă PE MINA CUI DAM PUTEREA! EUGEN TEGLAȘ Convorbiri incomode cu domnii ing.. DAN IOAN STANCIU, directorul Regiei Autonome Apă-Canal-Termoficare Zalău și ing. HORIA COBZAȘ, directorul „Agromec“ SA. Nușfalău, in pagina a lll-a CALVARUL ȘOMERILOR Nu știm cu precizie care este numărul șomerilor sălăjeni, la zi. Știm însă că acesta crește mereu și nu se prea intrevăd semne de stopare. Asta-i mersul „construirii cu succes a capitalismului“, nu ai cum te pune de-a curmezișul, îți place, nu-ți place, ăsta e căruța merge înainte ! Cine se poate agăța de ea, bine, cine nu, iar bine, nimeni nu mai are timp de compasiuni, de văicăreli, de gesturi de altruism. Răzbește cel mai rUc de picior, mai ager (da, și la minte), mai întreprinzător, mai puternic Selecția naturală ! Cei mai loviți de soartă, se înțelege, sînt cei care rămîn pe drumuri, la cheremul (ca să spunem mila) altora — șomerii. Deși s-a prevăzut acest fenomen, nu s-a făcut și nu se prea face mare lucru nu pentru a-1 stîrpi (se spune că In economia de piață este obiectiv), ci măcar pentru a-1 „îndulci“ cît de cît, pentru a da și acestor oameni o perspectivă. — Perspectivă? Sumbră perspectivă, îmi spune N.L. fost muncitor la o întreprindere zălăuană. Pentru că, uite, chiar dacă m-aș recalifica într-o altă meserie, nu întrevăd nici o șansă de reîncadrare undeva. Atunci, la ce bun ? Așa ștind lucrurile, nu am ce face decît să aștept. Poate o minune. Mă simt ca un condamnat. — Și ca și cum condiția de șomer nu ar fi suficientă în ceea ce privește propria noastră tragedie — intervine o doamnă din Cehu Silvaniei, care a ținut să rămînă în anonimat — mai sintem supuși și unor cazne birocratice, unor șicane de-a dreptul strigătoare la cer. Să vă explic: conform legii (ce legea lui . . peste a mai fi și asta, nu știu), șomerii trebuie să se prezinte, de două ori pe lună, la Direcția muncii, pentru viză. (in alte vremuri, condamnații la locul de muncă trebuiau să se prezinte la postul de miliție doar o dată pe lună !). Să ne vadă dumnealor că mai suflăm? Noi, șomerii de la Cehu Silvaniei, trebuie să venim pentru aceste formalități la Zalău. Două drumuri dus, două drumuri întors, din ajutorul de șomaj ne mai rămîn bani doar pentru o legătură de ceapă. Bată-i.. șomajul săi bată pe cei care au ridicat mîna ! — Lunea trecută — revine domnul N.L. — la Direcția muncii am fost peste 500 de șomeri. Peste 500 de oameni abătuți, fără zîmbete care ne-am așezat pe cite 5—6 rînduri la coadă, începînd de la biroul cu viza, continuind pe scări, pînă jos prin curte. Balamuc în toată regula ! Am suportat pașnic această situație, pentru că, n-a fost nici frig tare și nici nu a plouat. Dar în zilele geroase, dacă oamenii vor fi supuși la același tratament, nu garantez că nu vor... căsca gura. Dacă tot suntem bătuți de Dumnezeu, de ce să fim umiliți și de semeni ?! Vorba unuia, dacă pentru Direcția muncii, instituție care începe să fie frecventată chiar mai mult decît primăria sau prefectura, nu se găsește un spațiu adecvat, centrat, muteu, domnule, în casa de cultură. Poate așa, prăpădiților de șomeri și pensionari li se va oferi și cite un spectacol „Cîntarea României". Domnilor parlamentari (apropo de Legea nr. 1), locală de stat domnilor din administrația (apropo de condițiile în care se lucrează la Direcția muncii), vă lăsăm pe dumneavoastră să trageți concluziile AUREL PAUȘAN r BILETE DE PAPAGAL Complexul „Perla“ are ceva un plus față de mezelurile prea scumpe, cozile la pîine și rafturile goale. Mai are, în zilele însorite de toamnă tîrzie, „bilete de papagal“. Chiar în fața intrării, Țiganca nici măcar nu-l privește, iar papagalul își cunoaște meseria ca nimeni altul. Oamenii aleargă pe lingă el prinși de măruntele lor probleme zilnice. Nimeni nu mai are timp de bilete de papagal. Biletele care-ți ghicesc norocul, care-ți spun cui copii vei avea sau care-ți va peste o lună contul la bancă. Țifiganca stă pe trotuar. In fața ei e o trecere de pietoni care nu prea este respectată. La anumite ore, traversarea ei devine un adevărat risc: înainte de a vă aventurii, mai bine trageți un bilet. S-ar putea să renunțați. PARDON UN. CONSULAT SOVIETIC Hotelul Porolissum a devenit locul unde trag de fiecare dată „turiștii“ ruși, care vin „să aprovizioneze“ Zalaul. In permanență, in față, sunt parcate două sau trei autocare burdușite de jos pînă sus cu pachete și pungi de toate formele și mărimile. Prezența lor intrat deja adinc în decorul orașului, iar produsele aduse de aceștia, au devenit atît de necesare consumatorilor din Zalău. Această relație de tip producător-consumator se poate, însă, consolida. Ar fi timpul ca edilii orașului să permită deschiderea în incinta hotelului Porolissum a unui consulat sovietic. .. FARA CARAGIALE La București s-a desfășurat Festivalul de teatru „Ion giale“, un eveniment cu Luca Caraadevărat demn de luat in seamă. Cu toate acestea, se vede că T.V.R. nu are nici un chef de vis. Nu se transmite nimic, poate și pentru faptul că soarta „celor doi băieței poznași“ d-l Emanoil Valeriu și d-l Răzvan Theodorescu atîrnă de un fir de păr. După 22 decembrie n-am văzut la T.V.R. nici măcar o piesă de teatru de Caragiale. Unde sînt dosite piese atît de minunate ca „O scrisoare pierdută“, sau „O noapte furtunoasă“? Dacă ne aducem bine aminte și pe Ceaușescu umorul îl dispunea la culme. CRISTIAN CONTRAȘ „SISIMN!, ROMANI!“ Sub acest generic se va desfășura spectacolul artistic dedicat ZILEI DE 1 DECEMBRIE — ZIUA NAȚIONALA A ROMÂNIEI. Spectacolul va avea loc joi, 28 noiembrie a.c., ora 17.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău, își dau concursul: Corul de cameră „CAMERATA ACADEMICA POROLISSENSIS“, Corul de copii al Școlii cu program de artă Zalău, Formația „FOLINTI I’ll 4 lift 4 CLORICA“, soliști vocali și instrumentiști de muzică ocultă și populară, invitați de la Teatrul Național Cind s-a supus la vot noua și Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj- Constituție a României, dintre Napoca cei 6 (șase) parlamentari sălajeni, 4 (patru) au spus „DA“, Să ne cinstim . Ziua Națională prin participarea la 2 (doi) au spus „NEM“, acest spectacol de simțire românească ! Nu-i nimic> Dumnezeu nu... „SUS INIMA, ROMÂNI !“ »