Sălajul Orizont, septembrie-decembrie 1991 (Anul 1, nr. 1-27)

1991-11-26 / nr. 19

Cum, necum, mai bine sau mai rău, cu poticne­lile inerente începutului, Parlamentul României reușit să-și îndeplinească a obiectivul principal: ela­borarea LEGII LEGILOR — COSTITUȚIA. Cu toa­te posibilele ei imperfec­țiuni, a fost votată, ur­­mînd să fie supusă unui referendum național la 8 decembrie. Ea urmează, deci, să primească întregului popor. Cel girul pu­țin asta se vrea. Nu e un lucru chiar atît de simplu și de ușor, care să cadă sub incidența superficia­lității. Deși n-ar fi exclus, ceea ce ar fi foarte trist. Să nu uităm că ne VO­TĂM destinul nostru vii­tor. Că o parte a parla­mentarilor n-au votat-o, se știe. Se știe și de ce. S-ar fi vrut, poate, monar­hie constituțională, s-ar fi dorit, probabil, să fie în­scrise mai multe drepturi decît obligații, mult mai multe drepturi decît în constituțiile altor state, u­­nele chiar cu tradiții se­rioase într-ale democrați­ei. Poate că unele amen­damente și-ar fi putut gă­si locul cuvenit în textul LEGII FUNDAMENTALE, dar viitorul nu exclude perfectibilul. Fără a ne permite noi — în calitate de ziar absolut indepen­dent — să insinuăm un anume comportament de urmat, vom spune doar a­­tît , să facem fiecare așa cum ric dictează propria noastră conștiință. Așa e corect, așa credem că e drept, cinstit și democra­tic. SALAJUL­ ORIZONT CONSTITUȚIA Începînd cu 21 noiembrie 19911 ROMÂNIA V ARE O NOUĂ CONSTITUȚIE ZIAR INDEPENDENT Anul I, Nr. 19 Marți, 26 noiembrie 1991 PREȚUL­ 5 LEI ALEGERILE Lipsiți de un real exercițiu democratic, anul trecut am a­­les așa cum am ales. Și din ce-am avut, din ce s-a­­­i­ oferit. buni sau răi, pricepuți sau mai puțin, unii validîndu-se, alții dimpotrivă, ocupînd — temporar — un portofoliu total neme­­ritat. Asta a fost. In teritoriu s-au făcut doar numiri. Mai mult sau mai puțin inspirate. A fost și multă confuzie, pe alocuri chiar semănată, la suprafață era prea multă drojdie, oamenii serioși, cumpătați,­VALORILE au rămas in­­spectativă, nu s-au aventurat. Unii din prudență, alții din lașitate, poate. Ei bine, avem ocazia să nu (mai) “ufam ! Alegerile locale se profilează pe la începutul lui februarie. Am avut și mai avem timp să ne maturizăm, avem un cit de cit exercițiu, a venit timpul SA DESCHIDEM OCHII. Să nu ne văicărim DUPĂ. Vom avea ce merităm. Se profilează tot felul de alianțe, car­teluri, unele veninoase sub aspectul calculelor, în sensul că un electorat mai unit un procent de 20—25 la sută să cîștige acolo unde celălalt — majoritar — va fi divizat de invidie, ură, minciună, de o OARBA luptă pentru putere — cea mai pericu­loasă boală. Mai avem timp să cumpănim bine, să scoatem în față VALORI REALE, cetățeni onești, reprezentativi aît sub raport calitativ, cit și ea expresie a covîrșitoarei majorități. Cine are urechi de auzit, să audă ! Har, la momentul potrivit, vom mai vorbi despre asta. Oricum, să avem grijă PE MINA CUI DAM PUTEREA! EUGEN TEGLAȘ Convorbiri incomode cu domnii ing.. DAN IOAN STANCIU, directorul Regiei Autonome Apă-Ca­­nal-Termoficare Zalău și ing. HORIA COBZAȘ, directorul „Agromec“ S­A. Nușfalău, in pagina a lll-a CALVARUL ȘOMERILOR Nu știm cu precizie care este numărul șomerilor sălăjeni, la zi. Știm însă că acesta crește mereu și nu se prea in­trevăd semne de stopare. Asta-i mersul „construirii cu succes a capitalismului“, nu ai cum te pune de-a curmezișul, îți place, nu-ți place, ăsta e­ căruța merge înainte ! Cine se poate agăța de ea, bi­ne, cine nu, iar bine, nimeni nu mai are timp de compasiuni, de văicăreli, de gesturi de altruism. Răzbește cel mai rU­­c de picior, mai ager (da, și la min­te), mai întreprinzător, mai puternic Selecția naturală ! Cei mai loviți de soartă, se înțelege, sînt cei care rămîn pe drumuri, la cheremul (ca să spunem mila) altora — șomerii. Deși s-a prevă­zut acest fenomen, nu s-a făcut și nu se prea face mare lucru nu pentru a-1 stîr­­pi (se spune că In economia de piață este obiectiv), ci măcar pentru a-1 „în­dulci“ cît de cît, pentru a da și acestor oameni o perspectivă. — Perspectivă? Sumbră perspectivă, îmi spune N.L. fost muncitor la o între­prindere zălăuană. Pentru că, uite, chiar dacă m-aș recalifica într-o altă mese­rie, nu întrevăd nici­ o șansă de reînca­drare undeva. Atunci, la ce bun ? Așa ștind lucrurile, nu am ce face decît să aștept. Poate o minune. Mă simt ca un condamnat. — Și ca și cum condiția de șomer nu ar fi suficientă în ceea ce privește pro­pria noastră tragedie — intervine o doamnă din Cehu Silvaniei, care a ținut să rămînă în anonimat — mai sintem­ supuși și unor cazne birocratice, unor șicane de-a dreptul strigătoare la cer. Să vă explic: conform legii (ce legea lui . . peste a mai fi și asta, nu știu), șomerii trebuie să se prezinte, de două ori pe lună, la Direcția muncii, pentru viză. (in alte vremuri, condamnații la locul de muncă trebuiau să se prezinte la postul de miliție doar o dată pe lu­nă !). Să ne vadă dumnealor că mai su­flăm? Noi, șomerii de la Cehu Silvaniei, trebuie să venim pentru aceste formali­tăți la Zalău. Două drumuri dus, două drumuri întors, din ajutorul de șomaj ne mai rămîn bani doar pentru o legă­tură de ceapă. Bată-i.. șomajul să­i ba­tă pe cei care au ridicat mîna ! — Lunea trecută — revine domnul N.L. — la Direcția m­uncii am fost peste 500 de șomeri. Peste 500 de oameni abă­tuți, fără zîmbete care ne-am așezat pe cite 5—6 rînduri la coadă, începînd de la biroul cu viza, continuind pe scări, pînă jos prin curte. Balamuc în toată regula ! Am suportat pașnic această si­tuație, pentru că, n-a fost nici frig tare și nici nu a plouat. Dar în zilele geroa­se, dacă oamenii vor fi supuși la ace­lași tratament, nu garantez că nu vor... căsca gura. Dacă tot suntem­ bătuți de Dumnezeu, de ce să fim umiliți și de semeni ?! Vorba unuia, dacă pentru Direcția muncii, instituție care începe să fie frecventată chiar mai mult decît primă­ria sau prefectura,­ nu se găsește un spațiu adecvat, centrat, mute­u, domnu­le, în casa de cultură. Poate așa, pră­pădiților de șomeri și pensionari li se va oferi și cite un spectacol „Cîntarea României". Domnilor parlamentari (apropo de Le­gea nr. 1), locală de stat domnilor din administrația (apropo de condițiile în care se lucrează la Direcția muncii), vă lăsăm pe dumneavoastră să trageți con­cluziile AUREL PAUȘAN r BILETE DE PAPAGAL Complexul „Perla“ are ceva un plus față de mezelurile prea scum­pe, cozile la pîine și rafturile goa­le. Mai are, în zilele însorite de toamnă tîrzie, „bilete de papagal“. Chiar în fața intrării, Țiganca nici măcar nu-l privește, iar papagalul își cunoaște meseria ca nimeni al­tul. Oamenii aleargă pe lingă el prinși de măruntele lor probleme zilnice. Nimeni nu mai are timp de bilete de papagal. Biletele care-ți ghicesc norocul, care-ți spun cu­i copii vei avea sau care-ți va peste o lună contul la bancă. Ți­fi­ganca stă pe trotuar. In fața ei e o trecere de pietoni care nu prea este respectată. La anumite ore, traversarea ei devine un adevărat risc: înainte de a vă aventurii, mai bine trageți un bilet. S-ar putea să renunțați. PARDON­ UN. CONSULAT SOVIETIC Hotelul Porolissum a devenit lo­cul unde trag de fiecare dată „tu­riștii“ ruși, care vin „să aprovi­zioneze“ Zalaul. In permanență, in față, sunt parcate două sau trei au­tocare burdușite de jos pînă sus cu pachete și pungi de toate for­mele și mărimile. Prezența lor intrat deja adinc în decorul ora­­­șului, iar produsele aduse de aceș­tia, au devenit atît de necesare consumatorilor din Zalău. Această relație de tip producător-consuma­­tor se poate, însă, consolida. Ar fi timpul ca edilii orașului să permi­tă deschiderea în incinta hotelului Porolissum a unui consulat sovie­tic. .. FARA CAR­AGI­ALE La București s-a desfășurat Festi­valul de teatru „Ion giale“, un eveniment cu Luca Cara­­adevărat demn de luat in seamă. Cu toate acestea, se vede că T.V.R. nu are nici un chef de vis. Nu se trans­mite nimic, poate și pentru fap­tul că soarta „celor doi băieței poz­nași“ d-l Emanoil Valeriu și d-l Răzvan Theodorescu atîrnă de un fir de păr. După 22 decembrie n-am văzut la T.V.R. nici măcar o pie­să de teatru de Caragiale. Unde sînt dosite piese atît de minunate ca „O scrisoare pierdută“, sau „O noapte furtunoasă“? Dacă ne adu­cem bine aminte și pe Ceau­șescu umorul îl dispunea la culme. CRISTIAN CONTRAȘ „SIS­IMN!, ROMANI!“ Sub acest generic se va desfășura spectacolul ar­tistic dedicat ZILEI DE 1 DECEMBRIE — ZIUA NA­ȚIONALA A ROMÂNIEI. Spectacolul va avea loc joi, 28 noiembrie a.c., ora 17.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Zalău, își dau concursul: Corul de cameră „CAMERATA ACADEMICA POROLISSENSIS“, Corul de copii al Școlii cu program de artă Zalău, Formația „FOL­­IN­­TI I’ll 4 lift 4 CLORICA“, soliști vocali și instrumentiști de muzică o­cultă și populară, invitați de la Teatrul Național Cind s-a supus la vot noua și Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj- Constituție a României, dintre Napoca cei 6 (șase) parlamentari să­lajeni, 4 (patru) au spus „DA“, Să ne cinstim . Ziua Națională prin participarea la 2 (doi) au spus „NEM“, acest spectacol de simțire românească ! Nu-i nimic> Dumnezeu nu... „SUS INIMA, ROMÂNI !“ »

Next