Sălajul Orizont, ianuarie-martie 1993 (Anul 3, nr. 128-152)

1993-01-28 / nr. 135

ZIAR INDEPENDENT [ORIZONT I IANUARIE !!!!]:{ ! Sikil ! ÎN PRIM PLAN, OPOZIȚIA ADICĂ, DL. PETRE ROMAN Am așteptat cu nerăbdare emisiunea TV intitulata șocant „In prim-plan, opoziția“. Pentru că erau­ curios să văd și să aud ce mai face și cum gîndește opoziția vizavi de treburile actuale ale țării. Și ce am văzut și ce am auzit? L-am văzut și l-am au­zit pe d-1 Petre Roman , cel mai frumos și cel mai mai fiu al opoziției! De ce nu au apărut in această primă emisiune de a­­cest gen domnii Soposu, Manolescu, Patriciu sau Cunescu? Tot de la d-1 Petre Roman am aflat. Deoarece au și domniile lor este ceva de spus, dar nu ch­iar aț­ U și nu chiar atited este dom­nia sa. Și a început să ne spună atît de multe și at­it de frumoase de parcă noi toți am fi picați din Lună și nu am ști cum a Cârmuit- d-lui țara și spre ce făgaș a îndreptat-o imediat după Revoluție, D-le Roman, mai lasă-i și pe alții să vorbească. La Zalău, în premieră națională REDUCERI DE TAXE Oh, se mai intimplă și minuni! In urma intervențiilor și solicitărilor reprezentanților taxime­­triștilor independenți din municipiul­ Zalău a fost redusă taxa forfetară pentru activitatea de taximetrie cu­ 25 la sută. Hotărîrea a fost luată la propunerea primarului, d-l Miron Chichișan, în ședința extraordinară a Consiliului municipal, din 19 ianuarie a.c. cum sublinia d-l Stelian Petroviță, secretarul consiliului, de această hotărîre beneficiază doar taximetriștii autorizați­­ în baza Decretului-Lege nr. 54/1990. Să facem un calcul: taxa a fost de 30.000 lei pe trimestru, s-a redus cu 25 la sută, asta înseamnă 7 500 lei, răt­rîne la 22.500 lei Și­ ăsta e ceva!­­ A. P. Prin bunăvoința d-lui Teo­dor Herdea, directorul Di­recției Județene de Statisti­că, ar f intrat în posesia pre­țurilor medii practicate de producătorii agricoli în pie­țele din municipiul Zalău și orașul­­ Șimleu Silvaniei, in luna decembrie 1992. Nu vom înșirui toate produsele și prețurile acestora, ci ne vom mulțumi doar cu câteva con­statări mai sintetice. Astfel, la unele produse, prețurile au fost de 2 pînă la 7 ori mai mari, comparativ cu lu­na decembrie 1991 dulce — de peste 7 ori­­ varză în piața din Zalău și de peste 6 ori în piața din Șimleu; lapte dulce — de peste 4 ori în Zalău și de peste 5 ori in Șimleu; slănină sărată, smin­­tină și țelină — de peste 3 ori în ambele piețe; grîu boabe, brînză proaspătă de vacă și porcine pentru sa­crificat — de circa 4 ori). Comparativ cu luna noiem­brie 1992, in decembrie pre­țurile au săltat după cum urmează­: smîntînă cu 42,9 la sută la Zalău și cu 33,3 la sută la Șimleu; lapte dulce cu 34,6 la sută la Zalău și cu 142,7 la sută la Șimleu; fa­sole uscată cu 25 la sută la Zalău și cu 6,9 la sută la Șimleu; ouă de găină cu 18,3 la sută la Zalău și cu 30,0 la sută la Șimleu. Și exemplele ar putea continua. Deși aceste prețuri te sperie pur și simplu, trebuie spus că ele se încadrează în pre­țurile medii practicate in întreaga țară. Și este și firesc­­ să fie așa, pentru că țăranul, fie din Sălaj, fie din Teleor­man, își „mulează“ prețuri­le produselor sale după pre­țurile practicate­­ de societăți­le comerciale de stat sau pri­vate și, nu în ultimul rînd, după prețurile produselor in­dustriale. De ce să-l con­damnăm? Venind vorba de prețurile produselor industriale consta­tăm că acestea cunosc nouă explozie, greu controla­­­bilă. Cîteva exemple luate la intîmplare: un flacon (cu 20 capsule) de ampicilina —­­060 lei; 20 tablete de aspiri­nă — 55 lei; un pachet de țigări „Carpați“ — 25 lei; oțel beton 150 lei/kg; o carne vită în carcasă —■ 600 lei/kg; mușchi vită — 1850 lei/kg; mușchiuleț de porc — 1.400 lei/kg; zahăr — 180,5 lei/kg; ulei floarea-soarelui — 275 lei/kg; lapte — 52,60 lei/1; televizoare alb-negru intre 27.700 lei (Sport) și 36.200 (Diamant); Dacia 1310 D.M. — 1.370.500 lei; tractor U 300 — 1.399.600 lei etc., etc. Men­ționăm faptul că e vorba de prețurile practicate de fa­brici. La acestea se adaugă insă comisionul aplicat de a­­genții economici care comer­cializează aceste produse și care poate merge pînă la 30 la sută. Și cum prin intro­ducerea T.V.A. se preconi­zează o nouă majorare de prețuri, vă dați seama unde vom ajunge. Nici nu-mi vine să mă gîndesc. AURUL. PAUȘAN TĂVĂLUGUL PREȚURILOR GUVERNUL, în... gardă sau garda... guvernului NU-I DESTUL O BITA LA UN CAR DE CALE? Un vechi și rafinat (in înțelesul ban al cuvîntului) finanțist din Zalău, care dorește să rămînă în anonimat, ne-a trimis o notă intitulată „PARALELIS­ME“,­ugerîndu-ne și titlul de mai sus, pentru care, de fapt, am și optat iată ce spună domnia sa :­­Licornul Roman a înființat Garda fi­naiu-iară. Care era necesară? La o eco­nomie bolnavă și în declin, la un buget secătuit, cred că nu. In perioada inter­belică Garda financiară a fost înființa­tă pentru apărarea monopolului de stat. Acum ce apără? Odată cu desființarea Gărzii financiare, a fost creată Miliția e­­conomică. Dar nu același lucru s-a în­­tîmplat și acum, inființindu-se una nu s-a desființat cealaltă, așa că au rămas­­ două organisme paralele, cu personal nu­meros și bine plătit, care se păzesc Una pe alta. Suportă săracul buget. Dar iată că nici Guvernul Văcăroiu nu se lasă mai prejos. A înființat Direcția de control vamal (cu personal înarmat precum garda) care are menirea să con­troleze vameșii și pe cei care se sus­trag­­ de la controlul vamal. Adică, un fel de pază la paznici! Alte salarii, altă distracție. Întrebare: Oare nu ar fi m­ai economi­cos, mai eficient să perfecționezi or­ganismele existente și să le pui la treabă decit să înființezi altele noi­ ,care, de multe ori, sunt... pe lingă probleme? Oare guvernanții noștri nu cunosc zicala cu copilul cu mai multe moașe sau cea cu bîta și oalele? Expoziție de artă plastică „DESENE DE SCULPTORI“ la organizarea Inspectoratului pentru Cultură Sălaj și a­­ Muzeului Județean de Istorie și Artă. ieri a avut loc la Ga­leriile de Artă „Ioan Sima" vernisajul expoziției de artă plastică „Desene de sculptori“. „Sinea mea oarecum“ — scrie, „oarecum“ ascuns pe colțul invitației la vernisaj (in­vitație care, precum multe in ultima vreme, îți vine nu să le arunci, după, ci să le pui în ramă). Sinea sculptorilor care­­ au realizat respectivele desene o căutăm privind cele peste 80 de lucrări expuse. Alături de desenele unor sculptori ro­mâni consacrați — Mircea Roman (cîștigătorul, la Osaka, a Marelui premiu la sculptură), Ileana Vlad, Aurel Vlad, Gheor­­ghe I Marcu și alții — numerosul public iubitor de artă pre­zent la vernisaj a zăbovit cu interes și admirație în fața de­senelor unor sculptori din Ungaria. Vă invităm să vedeți a­­ceastă expoziție, care cămine deschisă timp de două săptă­­mîni. (i. p.) RAFTURI GOALE. PUN­­GULIȚE AȘ­A DERE­A Paradoxal, nu avem nici bani, dar nic­i ce cumpăra cu ei. Evident, din ceea ce ne este strict necesar, din ceea ce-am dori și ce ne-ar place. Nu găsești, de exemplu, în toate magazinele de confecții și baticurile din municipiu o cămașă bărbătească cu mî­­necă lungă mai de doamne­­ajută. Nu găsești un pulovăr ori un jerseu autohton mai ca lumea, or, de calitatea și­­ eleganța celor turcești, care au inundat piața, ne-a în să­turat... Așadar, nu un pantof, nu un palton sau un parde­siu, nu un costum, nu o ro­chie, nu­, nu, nu, și care da sini și scumpe, și urile, și de calitate îndoielnică. Nu tu PARDON­ uri, nu tu ulei, nu tu zahăr... Ne ducem meniurile zilnice între „la porție“ și „la liber“. Cind. colinzi magazinele S.A. ai senzația de frig și mai acută cînd vezi rafturi întregi goale. Oare in țara asta nu se mai produce ? MAI SA-I APUCE STRĂ­NUTUL. ÎN MIJLOCUL CIN­­TECULUI Marți, orașele Jibou și Cehu Silvaniei au găzduit spectacole folclorice, cu par­ticiparea unor soliști de mu­zică populară îndrăgiți. Poa­te dorul locuitorilor acestor orașe de un spectacol, poate numele lui Nicolae Fu­rdui­­ancu au făcut săli pline în amîndouă orașele. Numai că la Cehu Silvaniei mai, mai să tușească ori să strănute pe scenă, ifi mijlocul frazei mu­zicale, bieții artiști. Casa de cultură era mai friguroasă decit dacă se făcea spectaco­lul în aer liber. Nici măcar pentru cabina artiștilor nu ,s-a găsit un radiator. Probabil au gîndit „ospitalierele“ gaz­de că arta, cântecul, te în­călzesc de la sine... SILVANA MITRU IILTIIH.4 ORĂ Un mare director de socie­­­tate comercială S.A. din Za­lău a fost întrebat: „Pînă cînd vă privatizați, d-le ?‘‘ Și răspunsul: „Pînă nu rămîn nici gardurile la fabrică !” Succes !

Next