Sălajul Orizont, octombrie-decembrie 1993 (Anul 3, nr. 205-229)

1993-10-14 / nr. 208

7,4n,s,^,>^T iLUIZONT ■ s"-«iwimswK8mimMHWH*BmsmKnErimBpeiBeMeawew«*Mew*ee*m**meeweew» ANU­L IV, NR. 2(18­­ OCTOMBRIE 1998 20 LEI TREZORERIA - MOFT SAU NECESITATE? — l­­le Vasile Labo. In ca­litatea pe care o aveți, săp­tămână trecută au­ ondus o delegație de finanțiști sala­­jeni la Piatra Neamț. Care a fost stopul deplasării dvs. pe plaiuri moldave? — Săptămâna trecută am organizat, împreună cu cule­gi, din județul Neamț, un s­­..imb de experiență pe te­m­. de trezorerie. l­a Piatra Cvvunț, pentru că acest­ județ e..­.e printre primele din țară ca e au înființat aceste ins­tituții publice. Noi, primind autorizația de funcționar» în­cepând cu data de 1 octom­brie, am crezut de cuviință că avem ceva de învățat de la cei care au desfășurat o până acum. — A fost « reușită? — Teoretic da, dar și prac­tic. De f apt teoretic, noi am ..e j­inșat acțiunea cu câtva timp în urmă, prin selecta­rea personalului trezoreriilor, cu care suntem acoperiți, lar acum am văzut „pe viu“. — I­-le director, multă lu­me se întreabă ce este tre­­zoreria. Dacă ați putea să ne explicați mai pe larg. A fost elaborată un cadru legislativ pentru executarea de către Minișt ir­i, Finanțe­lor a atribuțiilor ce­­ revin D-L­I C­­­AM I t CARO. DI­RECTORUL GENERAL AL DIRECT­IEI GENERALE A FINANȚELOR IM­PLICE §1 CONTROLULUI FIN­A­NCI­A­R DE STAT SALA! In domeniul fin­aței­­ publi­ce. In sensul creării unu­l sis­tem propriu pentru urmărirea execuției bug­­­are, cu ajuto­rul căruia să coordoneze problemele politicii financiare de care răspunde, așa cum se procedează ln țările cu eco­nomie de piață. Astfel, prin înființarea de trezorerii ale finanțelor publice se intensi­fică rolul Ministerului Finan­țelor in gestionarea banului public, avându-se in vedere al urmărirea în împlinirii o­­bligațiilor că un buget de că­tre toți contribuabilii (agenți economici, instituții publice­­ și populație), efectuarea chel­tuielilor de către instituțiile publice din creditele bugetare aprobate, mijloacele speciale extrabugetare și fondurile speciale; perfecționarea sis­­tem­ului informațional și de­cizional în ceea ce privește rapiditat­ea, re­evența și acu­ratețea raportărilor privind urmărirea execuției bugetare și a operațiun­ior de trezore­rie, asigurându ■le informații zilnice v pe 'ro­l­e­tu i.-găM-­ A consemnat M \RIN I­AUȘAN Continuare în pag. a IV-a M l NOSTRU ■an.-o -« Vești b­une pentru România Acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate După primirea ca membru cu drepturi depline în Con­siliul Europei —­ o altă veste be­­a pentru România, acor­darea de către Camera Repre­zentanților a Congresului Statelor Unite a clauzei na­țiunii celei mai favorizate, chiar dacă s-au mai formulat unele rezerve. In cele din urmă toți vorbitorii — inclu­siv Toni Lantos — au recu­noscut progresele României pe Calea democrației și oportu­­nitatea acordării clauzei. Spe­răm că votul din Senat va pecetlui fără rezerve votul din Camera Reprezentanților. România s-a aliniat lumii și nu poate rămâne in afara ei. PISICA NEAGRA In pagina a­iv a La S. C. „Industrializarea Laptelui Sălat“ S.A. Șimleu Silvaniei IN pagina a III a­j File de istorie. PE DRUIA ÎN SUS PENTRU ELIBERAREA ZALĂULUI Spicuiri din Jurnalul de operații al genera­lului maior nu retrage­r EMU, IO.Vfi.SCI­ : „Prin acțiuni Îndrăznețe, duse zi și noap­te, unitatea pe care o conduceam a reușit să se infiltreze in dispozitivul ofensiv inamic a­­jungând în seara zilei de 1« octombrie Fui în partea de apus a hotarului localității Stâ­na, unde am fost întâmpinați de către doi compatrioți îndrăzneți: Oprit Ioan a lui Ți­­lică și Ciule Gavril da !a numărul casei 188, oferindu-se să ne conducă pe poteci numai de ei știute ca să traversăm bariera Mese­­șului in direcția gării C.F.R. — misiunea principală a unității mele. Abia ajunși in pădure, ne-am pomenit in față cu un grup de flăcăi care stăteau ascunși în râpele și văgăunele muntelui de aproape o lună, pentru a nu fi duși la săpat tranșee și amplasamente pentru armament greu. Dintre aceștia amintesc pe teologul Opriș Traian, pe elevul de liceu Trif Isaia, Băican Vasile, Ghiran Dumitru, Opriș Remus, Trif loan și Opriș Victor, toți din satul Stâna. De la ei am aflat că zi și noapte se aud In Gara Zalău tamponuri de vagoane și mișcări de trenuri dintr-o parte In alta. Ineâ ina­nte de press unu noaptea am ur­cat cu subunitatea de avangardă, împreună c­­ cei doi ghiz­ i, pe Druia In sus, trecând pe lângă păduricea numita „Sub piatră­”, apoi am coborât pe Harlău in toi, ocolind platoul Masa­ Craiului și urmând drumul pe Sâr­ma?. In dreptul spitalului ne-am oprit pentru a regrupa forțele și apoi am deschis un foc? continuu asupra gării, cu tot armamentul din dotare, cucerind prin asalt obiectivul. In vreme ce magaziile gării ardeau, ina­micul a fugit. Am capturat o garnitură În­treagă de tren. Încărcată cu vite, muniții, îmbrăcăminte pentru târnă și multă lână da­ci Cei doi ghizi. Opriș Ioan a lui Țilică și Ciule Gavril, s-au întors la casele lor, peste munți, care acum respirau liberi! M-am întâlnit pentru a doua oară cu cei doi ghizi, după 32 de ani când am fost in­vitat să particip la Plenara de constituire a veteranilor de război din județul Sălaj, la 12 decembrie 197«. Aici­­ ne-am revăzut, ne-am îmbrățișat cu toții împreună, minute !n șir, pentru neuitare. Atunci, bucuria noas­tră a fost așa de mare, cât muntele Meseșde mare !“. CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ZA­LAU COMUNICAT In conformitate cu art. 24 din Legea nr.­­­9 1991 se convoacă Consiliul Local al Municipiului Zalău, in ȘEDINȚA EXTRAORDINARA, pentru data de 18 octombrie 199­8, orele 17.00 in sala de ședință, cu ur­mătoarea ORDINE DE ZI: • Informare privind posibilitățile, la /.I, privind furnizarea apei reci, calde și agentul termic pentru populație. * Raport privind modul în care s-a acționat­­ pentru realizarea programului de reparații, aprobat de către Consiliul Local al Municipiului Zalău. • Informare privind modalitatea de calcul a tari­fului cu apă caldă. Primar, MIRON CHICHIȘ YN UNDE NU-I STRADA... SUN ! GROPI ! Mai mulți cetățeni din Cartierul Stadion, strada Stadionului chiar, n- au solicitat sprijinul in a aduce la cunoștință Primăriei municipiu­lui Zalău starea deplorabilă în ca­re se găsește strada acesta N-am crezut. Așa că, pe mine, Tom­a Ne­credinciosul, nu a luat­­­ o mașină d­e M.V. de pe amintita stradă, nr. 15. Ceea ce am văzut m-a fă­cut să mi revizuiesc . . părerile credincioase. De ce? Păi numai stradă nu se poate numi porțiunea care leagă un colț al stadionului municipal d­e partea in care au „crescut“ blocurile. Vineri, dacă vă mai amintiți, era o zi plină de soare. De fapt câteva săpămâni, nu mai plouase de aici insă, era apă din belșug, în bălți. Că­rui mai aveam unde să la ocolim. Totuși, dexteritatea omului de la volanul Daciei care ne a ..plimbat“ pe aici, ne a dus până la . . liman. Nu am fi adus în discuție acest aspect I» A It D­O .­ ! doar de dragul de a scrie. Nu. Ci pentru că am reținut câteva vorbe spuse de căt­le d-l M.V. „D-le, strada noastră parcă este bătută de Dumnezeu, își ia propriu și la fi­gurat. Porțiunea din fața primări­ei a fost asfaltată, numai în aceas­tă vară, de două ori, dar noi nu avem dreptul măcar la un drum BUN de țară? Ca să nu mai spun că pe aceast­a stradă a stat un vi­­ceprimar" ... PĂRU I­CI . AGRIC­ l­Tl­ KA Mai zilele trecute, un drum spre Zalău, venind de la Șimleu Silva­niei, nu mar» mi a fost mirarea când am văzut In partea stângă a ieșirii din Hereclean, înspre Zalău, câteva hectare de porumb (ce-i drept cam necopt și cam nesăpat) devastate pur și simplu de o su­medenie de vaci (dacă la câteva sute de vaci ii se poate spune doar sumedenie). Nu știm ale cui ar fi fost sau sunt, nu știm cine este deținătorul acelor hectare de po nimb, cea ce știm e­u­ faptul că NOI, oamenii avem nevoie de po­rumb. Dar, în felul In care s a pro­cedat la Hereclean s ar părea că rămânem doar cu dorința. Sau să credem că aici este un adept a lui Petre Roman, cel care a pariat cu agricultura. Sau pe agricultură? vasile marin VITIM4 0KA — Tăt­cule, este adevărat că tații sunt mai deștepți decât fiii lor? — Bineînțeles ! — Cine a scris „Luceafă­rul? — Eminescu. — Pai, atunci de ce nu l-a scris tatăl său?

Next