Saptamina, 1976 (Anul 6, nr. 265-317)

1976-01-02 / nr. 265

O ISTORIE POLEMICA ȘI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMÂNE DE LA ORIGINI PINA IN PREZENT aventura limbii române NENUMITUL NECROLOGIST . După ce definește noțiunea de­­ om drept, așa cum putea s-o înțeleagă un om al bisericii, Nenumitul Necrologist aplică la personalitatea lui Ștefan cel Mare trăsăturile pe care le-a teoretizat: Așa este, auzitorilor. Drepții nu numai de-a­colo dobîndesc viearea vecinică, ci și ai­ia sînt lăudați și numele lor este buciumat spre cinste pînă la cei mai de pe urmă. Și ce ne trebuie altă pildă, cînd osebit de dovada istoriei veacurilor trecute, destun­ este însu­și acesta pre ca­rele ati­ia îl plin^em , carele incit au stă­pânit pre poporul acesta, nu s-au cunos­cut Domn stăpinitoriu volnic cu putere, ca să facă ce se cuvine. In z­iiele lui, nedreptatea era înăbușită și legată , cell bogat nu întuneca dreptatea săracului, cel­ puternic nu o putea călca, cea­ de neam nu o putea negri. Cumpăna, pre­n carea se cumpănia, era la mijloc de fa­ță. Și ce îmbla după aceste mici? Chiar și pînă astă­zi după atîtea veacuri încă se ține țeara aceasta cu dreptele lui așie­­zări. Departe era deja eu­ toată măguli­rea ; minciuni în curtea lui nu putea in­tra ; nepăstuitoariele pîri și clevetiri era isgonite. Acei oameni fățarnici, carii se lipesc pe lingă Domni și pre­ntr-uă rău­tate ascunsă, cumpennindu-și vorbele, se arată ca nișce șerbi drepți, car’ în­ gîn­­dul lor nu este alta, fără numai să în­șele pe stăpîn, și, pe­ntru ca să poată spori în meșceșiugurile sa­le, întră în ini­ma Domnilor pre­n cuvinte dulci și zu­grăvite, și gonesc pre cei buni și drepți, și mai pre urmă robind pre stăpîn, încep a-și face răutățile la iveală, și nu nu­­mai că ei se îngrașă de jafuri și de bu­nurile cellor buni, ci încă și numele stă­­pinului îl strică ; și acest stăpîn, care ar fi bun de fire, avînd șterbi de aceștia, se socotesce tirani ; acest feliu de oameni, zic, lingă el­ neci trecere nu avea, neci înăintea lui se afla. Cartea lui deschisă. Sărăimannul, asupritul și văduva își ară­ta dreptatea înaintea lui! O­ vreme feri­cită! o stăpînire luminată! o tiară noro­cită! unde dreptatea ta nu mai puțin de­cit Domnul stăpînesce, și unde sosindu-și fiă­care rîndul, nu se poate abate de-n cărarea orînduită. Cu greu este, a auzi­torilor! Ca stăpînitorii să fie drepți! Dar, cu cit este mai grea, cu atît este la ei mai de laudă dreptatea. (...) O împărați ! O Crai! O Domni! O stăpînitori ai Po­poarelor! Țineți-vă urechile deschise și ascultați scripturile cind strigă : „iubiți dreptatea cei ce judecați pămîntul!“. Au­ziți, și, de a faceți, bucurați-vă! Dar’ cutremurați-vă cînd nu o faceți, deci să acceptați alta, fără cumplitele munci ale vecinicului iad! Luați pildă de la acesta, carele au fost puternic ca și voi, dar’ puterea lui n-au știrbit spre alta, fără numai spre razimul dreptății , au fost fericit, pe­ntru ca pre cei buni să-i facă fericiți! Atîta au vrut să poată face, și atita au putut, ca pre mulți să mîngăie și să ajute! Sorți auzitorilor! Că cei te­mători de Dumnezău și buni sînt de mul­te ori rușinoși și ne-ndrăzneți? Ei soiu să șterbească Domnilor săi, dar­ să-i măgu­lească n-au deprins. Pe­ntru aceasta sînt depărtați, goniți și părăsiți cu strîmbăta­­te! Căci cei răi, mincinoși și nerușinați nu pot trăi la un Ioc cu aceștia, a cărora vieață este mustrarea năravurilor! Earl Ștefanii pre aceștia nu i-au lăsat depăr­tați, ci au făcut darurilor lor dreptate, i-au scos de la întunerec, i-au scuturat de-a ticăloșie, și cu atîta au fost dom­­niea lui mai fericită, cu cit avea pre cei buni pre lingă sine ca șierbi, prieteni și sfetnici. Departe de curtea lui toată min­ciunea, zăvistiea legată, pisma ferecată, înșelăciunea isgonită, strîmbătatea împi­lată de tot : dreptatea împărăția pre scaun, și nu ca lui, ci eu­ era supus ci și șierbătoriu ! De apuca armele, de ea se sfătuia ; de judeca, pre­tinsa o ascul­ta ; de cinstia, ei îi urma, și toate le fă­cea ca un șterb de-a porunca ei! Cei vechi băsnuia, că dreptatea au fugit de-n­­tre oameni , ear’ noi putem adeveri, că la noi stăpînia! O viață fericită! O obi­­ceie de aur! O dulce stăpînire, întru ca­rea au petrecut străbunii noștri! Oare-ti mai veni vre uădată? Oare ne vom mai învrednici și noi a vă avea ? Oare aui fost numai și aui trecut, lăsindu-ne nouă numai că amară aducere a­minte de voi? Atîta-i de dulce dreptate la uă stăpînire, și atîta-i strîmbătatea de amară, nicit noi după atîtea veacuri plîngem pre un Domn drept, atunci cînd pre cei strîmbi sau îi uităm, sau nu ne aducem a­minte de ei, fără numai să-i hulim. Remarcăm : numele lor este buciumat spre cinste pină la cei mai de pe urmă ; cuvinte dulci și zugrăvite , au făcut daru­rilor lor dreptate , ca și­­ Dreptatea îm­părăția pre scaun, și nu ea lui, ci eu­ era supus, ci și șterbitoriu ! ce și ea ne aduce aminte de aceleași fraze succinte ca niște sentente din Alexandru Lăpuș­­neanu, cum observasem și data trecută. Finalul părții a doua este o medita­ție asupra morții și zădărniciei , în care apar motivul biblic Vanitas vanitatum et omnia vanitas­­ din Eclesiast, motiv ce a născut o întreagă literatură, prin­tre altele, și poemul filosofic Viața lu­mii al lui Miron Costin și motivul vieții ca vis, motiv eminescian : Insă între­­ba-vă auzitorilor, ce sunt cel­e ce am zis pînă acum? Toți mi-ți răspunde : vitejii luminate, isbinde vestite, fapte lăudate, biruințe mărite alle unui Domn săvirșit! Neci eu nu zic altmintre! Toate faptele lui Ștefani, ori despre care parte se vor căuta, sînt minunate, toate darurile lui covîrșitoar­e. Dar’ cu toate acestea ce au rămas? Au numai un nume deșiert, au numai uă gindire de lucrări mari, dar’ care au fost și s-au trecut? Asta este că toate lucrurile lumii sînt deșierte, uă umbră, un vis, uă apă, care curge, și nu se poate opri, dici a se întoarce, toate supuse putrejurii. Unde-i Cir groa­și za lumii? Unde-i Alesandru, carele au răsturnat Persica? Unde-i Scipiune tune­tul Romei? Unde-i Cesar fulgerul răsboa­­ielor? Unde sunt puterile, avuțiea, mări­rea și vîlfa lor? Ce s-au făcut? Au nu se par, că au fost un vis, nă nălucire? Pîn-au trăit acei bărbați vestiți, resuna lumea de răsboaiele lor : au murit, s-au îngropat..., abia le mai auzim numele! O moarte, moarte! Cit­esci de lacomă! Pre­oții nenumărați ai înghițit, și înghiți, și tot nu te mai saturi ! Și iarăși o moar­te amară! O moarte groasnică! O moarte înfricoșată, însă numai pe­ntru cei ne­credincioși, că după această vieață nu le rămîne nimic. La începutul celei de a treia părți, au­torul anonim al Cuvîntului de îngropare dă de înțeles că își compară necrologul cu cele trei Carti ale împăraților (re­gilor), motiv pentru care, pe semne, și el și-a divizat discursul în trei părți. A­­ceastă din urmă parte dezvăluie o nouă fată a marelui domnitor : Că lăudînd fap­tele Domnului Ștefa­n celle lumesci, alle credinței, carile sînt și mai mari și ve­­cinice, le-am tăcut pîn-acum ? însă ce face aceasta? Noi am mirosit florile, ne­­lepădind pomul. Am mărit dulceața frup­­telor și cu atîta am lăudat mai mult rădăcina. Și măcar că la lauda viteazului acestuia am purces indărăpt, insă numai să nu lăsăm ce­va, greșeala nu va fi de cap. Dar­ ab­ia simt că puterea-mi slă­­besce, amoru­esc cu totul, greutatea mă atîrnă, și pe acest cîmp lat și desfătat all credinței acestui învingătoriu, nu să alerg, ci cu frică pășiesc. O­ de mi-ar da mie duhul înțelegerii, duhul pricepe­rii, ca să pot avea acest meșteșiug, ca să zugrăvesc în m­emele voastre, nu nu­mai laudele ci și credința lui! (...) Dar, pe­ntru că seim, credincioșilor, cu credin­ța fără de fapte bune este ca un trup fără de suflet, și cu­ singur soiind-o a­­ceasta, era cu dorire pe­ntru fapte bune și cu nevoință ca să le săvîrșească, și cu cît­ mîntuirea sufletească îi era mai do­rită, cu atîta îi era mai aprinsă și ne­­voința, și căuta de apurure ori ce loc, ori ce timp i s-ar fi întîmplat îndemînă, să nu-1 lase să treacă în deșert, și cu cit norocul ii dedese putere, cu atita credin­ța îi insuflase voire, ca să facă bine. Finalul este o plîngere la mormîntul voevodului . Au murit! Așa de iute so­sim la acest loc de îngropare! Atita lau­de și măriri se închieiară intru aceasta ; aicia se obîrșiră toate lucrările lui. A­­cest viteazu nebiruit, acest Domn vestit, acest stăpinitoriu puternic, au doară ță­­rîna va să se facă? într-acest mormînt să se inchiză toate vredniciile lui? Acest trup, care se fulgera cu armele peste duș­­manii, și îi obora ca un trăsnet, ce ? Acum pe năsăiie fără mișcare, gătit spre putrejune și mîncarea viermilor? O­ mi­nut groasnic! O! Strică primejdioasă! De carea ne lovim toti, unde ni se sfarmă nădejdile pe­ntru puterea noastră, și ca­de norocirea, moarte, neîndurată! Carea ne cernesci pre toti, ne vumpi mai întiiu inimele. (...) Dar’ ne-i mai descepta, să cunoascem, că cei ce fac faptele legii trăind și murind în Crestos Isus se în­vrednicesc nesfîrșitei bucurii întru a lui cerească împărăție! Amin. Fragment ce trimite la învățăturile lui Neagoe Basarab; eugen barbu­ ­rată la Incognito , la pagina 31, gra­­mofoane în loc de gramofoane ; Bayreuth in loc de Beyruth ; pag. 71, eminem­­ment în loc de eminamente ; pag. 75, bourrette în loc de bourete ; pag. 111, nec precarie în loc de nec precarie ; pag. 113, Intelligence în loc de Inteligence ; pag. 245, ma­joi, în loc de mais foc. Urmează !... Fanteziile meteorologice observate in urt­­timul timp în întreaga lume susțin savan­ții că se datorează răcirii Arcticii, fenomen care se manifestă de 3 decenii și care va continua până în jurul anului 2­000. Pro­­curați-vă din timp îmbrăcăminte groasă, fraților! — Datele oferite de o comisie centrală de statistică informează că într-o singură zi, pe mapamond, se consumă 2 miliarde de ouă. Pe primul loc, însă, nu se află ouăle de găină ci ouăle de broască țestoasă (?) . Din săp­tămînalul englez Economist , Gingishan a avut nevoie de mulți ani de violențe și jafuri pentru a crea un haos de proporțiile celui în care inflația a cufundat treptat e­­conomia mondială (capitalistă) la numai 18 luni — Drept răspuns la penuria de com­bustibil și la urmările sale grave, o firmă franceză vinde cu succes săculețe în care scumpii cățeluși de casă pot fi uscați după îmbăiere, pentru ca­ doamne ferește, să nu contracteze o faringită sau să răcească, fapt ce le-ar dăuna la lătrat — Liz Taylor a fost supranumită femeia cea mai prost îmbrăcată a tuturor timpurilor. Păcat că nu face parte dintre cele ce n-au nevoie de îmbrăcăminte că atunci n-ar mai bîrfi-o lumea — Fabrica de nasturi din Jimbolia promitea să introducă în fabricație în­­ cursul acestui an nu mai puțin de 80 co­lecții de nasturi noi. Nu le-am sesizat Încă pe piață ! — Semnalăm, din „Luceafărul“ de sîmbătă 20 dec., articolul Riscurile cri­ticii *, creatoare“ de Eugen Marinescu — In cartea Părerea unui copil despre inflație, autor Philip Homparts, se poate citi : Inflația este atunci cînd mergi cu mama la magazin și ea refuză cumpere chiar și o gumă de mestecat să-ți — In vara acestui an bucureștenii s-au plîns cumplit de asaltul țînțarilor — Vînătoarea de rechini a devenit un mijloc de a-ți pe­trece vacanța. Dacă pescuiți unul de peste 75 de livre, nu veți deveni membru al Clu­bului britanic de pescuirea rechinilor. Cum nu se obține ușor gloria de a deveni mem­bru al clubului respectiv, preferăm... crăp­­ceanul de crescătorie și găina de Creve­dia — Radiodifuziunea Română și-a sărbă­torit semicentenarul. Succes pe mai departe — Miriapodele au cel mult 260 de picio­rușe, aceasta este concluzia la care au ajuns, după lungi dezbateri, cei 70 de oa­meni de știință care au participat la Con­gresul internațional de miriapodologie des­fășurat la Hamburg. Ce­ ti e și cu miria­podele astea ! — In acest an au înregis­trat recorduri steliste liniile autobuzelor 31 R, 74, 32, 75, 111, 40 ș.a.m.d., liniile tro­leibuzelor : 94, 84, 83, 90, 95 ș.a.m.d., plus recordul tramvaielor pe liniile 13, 14 și 26. Recordurile au constat în substanțiale mi­nute de așteptare. Colegii rubricii Top ofe­ră ITB-ului melodia : Te­ așteaptă un om / Un suflet curat... — S-a purtat un crunt război pe teritoriul unei ferme din Soma­lia între maimuțe înarmate cu pari și pie­tre și muncitorii unei plantații. Armata maimuțelor era alcătuită din 600 de soldați, iar în urma bătăliei 363 au rămas pe cîm­­pul de bătaie. 6 oameni au fost grav ră­niți, și ferma aproape distrusă. Ce le-o fi supărat pe maimuțe? — Crescînd prețul la hîrtie, în S.U.A. a crescut și costul de fabricație al dolarilor. Producția banilor intră în criză . S-au împlinit 105 ani de la nașterea lui Vladimir Ilici Lenin . Un locuitor din așezarea King’s Lynn, situată în nord-est­ul Angliei a găsit atît de co­mică o emisiune TV încît a rîs continuu timp de 25 de minute și a murit de rîs la propriu, nu la figurat. Astfel de cazuri sînt însă extrem de rare — Batista regelui Carol I, cu care-și ștergea ochișorii, în drum spre eșafod, a fost vîndută cu 367,50 lire sterline. Relicva era însoțită și de ins­c­iva documente semnate de secretarii lui Cromwell. Cine-o fi cumpărat batista, cum o folosește oare? — O asociație a chefilor din R.F.G. denumită Prieteni la nevoie în­treține strînse legături cu toate institutele din lume care se ocupă de combaterea che­liei, poate chiar și cu... fabricile de tichii de mărgăritar — In Peninsula Mangîșlak de la Marea Caspică a luat naștere prima fermă mecanizată de cămile unde celebrele corăbii ale deșertului sînt mulse electric . Pentru ca să piardă 12 kg, o americancă a cerut să-i fie sudate maxilarele. N-am destulă voință ca să țin regim sau să fac sport, a fost argumentul rostit de ea din vîrful buzelor. Respectiva l­a șase săptămîni canoanelor siluetei sacrificat consu­­mînd exclusiv lichide pe care le sorbea cu paiul. Sudați maxilarele soțiilor și le veți avea cu siluetă plus că va fi și liniște în casă! — Polonezul Storin a descoperit un mecanism pentru revitalizarea morilor de vînt. In actuala criză energetică, afirmă el, s-ar putea să fie solicitată și energia eoliană. Don Quijote ne mai lipsește! — Anul acesta. Everestul a fost asaltat de femei. Capricii. . masculine — O catastrofă biologică. iată definiția bărbatului dată de feminista americană Valerie Solanas, care cere­ nici mai mult nici mai puțin decît exterminarea tuturor bărbaților. A fost chiar constituită o Societate pentru nimici­rea bărbaților avînd și un manifest Un amănunt : doamna Valerie este singura membră a societății și manifestul ei a fost publicat la Mica publicitate. Să fim liniș­tiți că deocamdată nu-i nici un pericol pentru bărbații noștri . Pe aeroportul On­tario (Canada), o miță neagră a tăiat ca­lea echipajului, drept pentru care, pasa­gerii au și fost mutați repede într-un alt avion. Ce­ ți e și cu superstițiile astea ! — Bătăile la nunți sunt obișnuite în și totuși cea petrecută la nunta lui Sicilia Giu­seppe Jano­o a rămas de pomină. A fost o bătaie cu mușcături : mirele a rămas fără nas, bunicul miresei fără bărbie, iar la intervenția poliției, careva dintre zeloșii nuntași a mușcat cîinele gazdelor. Nu se știe cine era turbat — Vulcanul Etna făcut de cap pe tot parcursul anului și-a f­abricele produse de fabrica Emailul Roșu din Mediaș au beneficiat în acest an de o esențială modificare : li s-a scurtat și nu mai pot fi manipulate fără să conda­te arzi — dovedește Organizația Mondială a Sănătății statistic că-n multe țări per­soanele căsătorite trăiesc mai mult decît cele singure. Deci căsătoria înseamnă lon­gevitate — Majoritatea ortopezilor din lu­mea întreagă au ajuns la concluzia că din an în an, fără excepție, talpa femeilor de­vine tot mai mare. S-avea un picior, foarte ușor... — A avut loc la Bristol un înduioșă­tor Congres al piticilor. Șeful lor a de­clarat : Noi nu sîntem fenomene care pot fi expuse la circ. In viața de toate zilele avem tot felul de necazuri. De pildă, robi­netele din băi, butoanele ascensoarelor, în­trerupătoarele electrice sunt mult prea sus plasate pentru noi. In plus, mai avem de suferit și de pe urma atitudinii oamenilor cu înălțime normală. Unde ești tu, Albă ca Zăpada ? — Pentru ca oamenii să fumeze cu discernămînt și cumpătare, o firmă olandeză a lansat pe piață o nouă marcă de țigări cu un nume semnificativ : Me­ntor de la Memento mori, adică Adu-ți a­­minte de moarte. Pe pachetul lor este de­senat un cap de mort sub care scrie : Du-te la cimitir, ia un Memor și înghite fum — Din reclamele noastre scriet au­tentice : Vindem zilnic ouă dietetice ! Ce găini le-or fi produs? Găini... dietetice! — Printre sfaturile anti-inflație pe care le da anul trecut cititorilor săi un ziar japonez era și acela de a repeta în fiecare dimi­neață soției că e frumoasă cînd încă nu e fardată. Continuați să puneți în practică acest sfat și în 1976 — O fotografie fă­cută unei pisici mumificate de la muzeul din Cracovia, de pe vremea Egiptului antic, a dus la descoperirea în stomacul ei a unul papyrus în care se precizează date privind mitul pisicii la egipteni. Iată o știre de... tristă amintire! — Cercetătorul american Patterson ne-a comunicat o nouă bucurie afirmînd că întreaga suprafață a pâmîntu­­lui ar fi acoperită cu o peliculă invizibilă de plumb, potențial periculoasă sănătății noastre și așa măcinată de alte multe des­coperiri.. . Englezul Walter Cornelius s-a hrănit în acest an conform unei diete ve­getariene de concepție proprie, adică mîncat în exclusivitate iarbă proaspătă și a trifoi după care, numai seara, a băut o cană cu lapte. El a declarat că dieta îl a­­jută să suporte continua creștere a costu­lui vieții, ca urmare a inflației . Cine reu­șește să viseze ceea ce dorește va avea mai mare încredere în propriile forțe și va avea mai mult succes în viață susține Pa­tricia Garfield, medic și profesor la Uni­versitatea din California Cînd ne cul­căm să ne recomandăm vise plăcute — Universitatea Cambridge a hotărît să ofe­re o bursă în valoare de 1­000 de lire sterline oricărui voluntar în vîrstă de pes­te 22 de ani, care este de acord să efec­tueze cercetări asupra fantomelor. Preten­denți pentru această lucrare sunt destui, mai greu însă e cu fantomele care nu vor să se arate . S-ar părea că după diverse penurii pe care lumea le-a cunoscut ultimii ani, ne mai amenință una In una­în serie de whisky, penuria respectivă se pro­duce datorită guvernului britanic care nu ridică controlul asupra prețurilor de vîn­­zare . Recordul de librărie a fost înre­gistrat la New York de Cartea despre nimic compusă din 200 de pagini absolut goale, legate, e adevărat, într-o copertă elegantă. Fiecare cu trăsneala lui — Și acum tr?di­ Ronaiul LA MAI MULȚI ANI ȘI... LA CIT MAI MULTE ȘTIRI BUNE... EOUfem DIN 75, PE SCURT • RAVAGIILE PENURIILOR • NE PAȘTE GLACIAȚIUNEA • ANUL INTERNAȚIONAL AL FEMEII ȘI SITUAȚIILE SALE • ACȚIUNI ALE ASOCIAȚIEI CHELIOȘILOR • CĂLĂ­TORIA LUNGEȘTE VIAȚA • DIETĂ CU IARBĂ PROASPĂTA • LA MULȚI ANI... ! cronica literară traian Iancu: să iubim ce-i de iubit De cîte ori e pus să se autodefinească Traian Iancu declară „Eu sînt un baladist!“ Și are dreptate , fără să scrie balade nu e departe de baladesc, de tradiția baladescă a bănățenilor, păstrînd încă în tot ce scrie o reverberație a cîntecelor populare. In plus, în toate volumele sale există o poe­zie dedicată în mod programatic (ca și în muzica programatică) patrit­l. "E un mod de abordare a unei temphor cu care se identifică. Ca să fiu bine înțeles, voi cita un fragment din poemul Iubire și con­știință : „In mersul clar al țării, un suflet bun și mare, / Ce-n fire poartă focul lă­untric de român, / Erou al omeniei, a Pa­triei visate, / Prin comunism va face po­porul lui stăpîn“. Un nou romantism, o nouă abordare romantică a viitorului, cu mijloacele știute ale prozodiei, fără osten­tația căutărilor formale, aceasta e poe­zia lui Traian Iancu. Poetul nu mai cîntă „ruinurile“ in­ima­­logii lui pagapiștî, ci descoperă în sim­bolul lor gloria devenită elixir al cuce­ririlor de azi : .,Peste turnul de chindie. / Zarea-n falduri de-o privești, / Te uimeș­­te-un cer de stele, / Pe-aste plaiuri româ­nești... / Pe platforma de oiele, / Inima parcă-ți țintește, / Omul înălțat prin ele / Viitorul făurește!...“ In poemele lui Traian Iancu, țara începe, cum­ e și firesc, de la el de acasă, din Banat ; un poem se numește Joc bănă­țean și pare un simil folcloric : „Joacă badea-n brîu cu nana, / Invîrtindu-și bă­nățeană , / Las-o-nvîrtă pe sub mînă, / C-așa-i dragostea bătrînă, / Crește, nu prinde rugină !...“ Un Cintec haiducesc reia­ tematic fap­tele viteazului și dreptului Costea : „Coste, Coste, hai hit­ hie, / C-am prins caii la cocie, / Să te duc la Dunăre / Unde-i ța­­ra-n mugure...“ Un voievod român se numește Voievo­dul Mihail Sadoveanu: „Românii-și cîntă viața-n frunza verde și-n versurile ce le scrie țara, / Sînt trainici cum e visul și gorunul și neînvinși cum este primăvara ! / Iar dacă-și poartă peste veacuri viața, cu orice valuri i-ar lovi oceanu, / E că-s născuți din veac, ca Miorița și că trudesc în veac ca Sadoveanu“. Iubirea de patrie e o „flacără eternă“, Republica o „stea în toate sufletele-aprin­­să“, Gheorghe Lazăr rămîne „dascăl de români prin vreme“, Mihai Viteazul visea­ză fierbinte pentru prima dată „o Româ­­nie-ntreagă“, simfonia țării de azi e nu­mită „Simfonia XI“ iată numai citeva din metaforele prin care se schițează o istorie vie a României socialiste. Cîntarea libertă­ții în istorie începe cu legendarul „cavale­­riac“ și se încheie cu legendarii eroi ai muncii de azi. Prin întreaga ei structură, cartea lui Traia e un fragment din ,<feiUUbéea românească!!^ din vasta cîntare contemporană a patriei—ca a­ncel—em­ige­n de primăvară prin care se traduce avintul și lupta pentru adevăr și dreptate . Și-n văile vetrei bat ceasuri de vis, Făptura-n surîsuri pogoară , Voi oameni, cu sîngele vostru ați scris, Trezirea ce trece prin țară. emil mânu

Next