Saptamina, 1980 (Anul 10, nr. 474-524)

1980-01-04 / nr. 474

SAPTAMÎNA O ISTORIE POLEMICA ȘI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI PINA IN PREZENT caragiale,ch­ai‘> opera Spuneam că odată cu această scenă electorală din O scrisoare pierdută in­trăm în fantastic. In definitiv­, pentru ce se bate Farfuridi ? El vrea să fie cro­nologic în discursul său, să se înscrie într-o valută istorică precisă, întrerupe­rile îl jenează. Vagi cunoștințe, ca ale oricărui semidoct, a unor date istorice ți juridice, îl silesc să se întoarcă în trecut la anul ina­mic-opt-sute-două­­zeci-și-unu. Și după replicile celor aflați în fața sa ne dăm seama că discursul a mai fost rostit de citeva ori, intrucît auditoriul repetă ideile oratorului. Pro­punerile lui Trahanache de a se sări de la 21 la 48 și a lui Cațavencu de la 21 la 64, aprobate de celalți, îl descum­pănesc pe subiect. Firul logic este rupt pentru că totdeauna astfel de indivizi au nevoie de un fel de încălzire, de repere, înainte de a se exprima , ne aflăm într-o cursă de slalom de fapt. Lipsit de semnalele circuitului obligato­riu, ieșind din traseele minții sale, Far­furidi nu găsește liantele. Și atunci, avem de-a face cu o biliu­ală mentală care nu numai că-l face ridicol, dar îl aruncă în improvizații ce-l descumpă­nesc. Aducerea la data plebicistului silește pe acesta să intre intr-un teri­­i­toriu ilogic ; el devine un patinator care șovăie și încearcă printr-un artificiu să fie lăsat să-și înnoade firul, adică să repete ceea ce constituie suportul său logic. Iată treptele pe care le-a parcurs Ionescu pînă la inventarea Oratorului de profesie din Scaunele. Farfuridi implo­ră auditoriul care e nemilos și atunci toate datele de dinainte care au dispă­rut îl silesc la o dereglare din care se naște un comic uriaș : Cind zicem dar 64, zicem plebicist, cind zicem plebicist, zicem 64... Știm, oricine dintre noi știe ce este 64, să vedem ce este plebicistul... Plebicistul !... Avem vidul verbal des­pre care vorbea Bergson, care naște, la rindul lui, comicul. Odată dezechilibrat, slalomistul oratoric este silit să-și alea­gă un nou itinerar, necunoscut, plin de primejdii, avînd în față o cădere irecu­perabilă. Aici se angajează prestigiul oratorului de profesie pentru că presu­punem, din ceea ce auzim, că în alte împrejurări el a putut să-și desfășoare fără riscuri dantelăria inutilă a orato­riei sale. Dar aici suntem puși și în fața unei tragedii a limbajului. Dincolo de încercarea de a-și conserva prestigiul, Farfuridi nu realizează faptul că meca­nismul său a plictisit, în cel mai fericit caz, pentru că auditoriul nu înțelege la rindul său că singurul individ din toată această adunătură care nu înțelege ce i se întîmplă este tocmai Farfuridi, adi­că tocmai oratorul de profesie de mai tîr­­ziu din Scaunele. Acesta nu e obligat să spună ceva anume intr-o anumită împrejurare, marfa lui fiind o singură placă pe care o pune in toate împre­jurările. Se potrivește, nu se potrivește, el afirmă aceleași lucruri. Și, deodată, această oratorie repetată, poate cu mici variante, devine un discurs ținut norilor cu care, din nenorocire, cum constatăm la Caragiale, mulțimea este obișnuită ,și atunci nu-i mai produce nici un fel de reacție. Ea, această oratorie adresată corpului electoral din tîrgul de munte, de provincie caragialean, intră în habi­tudini : muzica de fanfară, din grădina publică ; plimbarea de la ora cinci de după amiază pe strada principală ; re­latarea unor întîmplări insignifiante dar care iau proporții în acest microcosm dornic de senzații, după cum vedem, minore. Nu știu dacă nenea Iancu intuit tragedia lipsei de refuz a audito­­­riului față de orator. El, acest audito­riu, știe ce i se va spune de către Far­furidi, dovadă cazurile în care sunt re­petate replicile așteptate, dar el, acest auditoriu, nu-l refuză pe orator, deși ar putea s-o facă. Iată-ne intr-un joc acceptat și de emițător și de receptor, primul nesupărindu-se decit formal din cauza întreruperilor, iar cel de-al doi­lea, întrerupând cu menajamente. Scena a mai fost jucată în fața aceluiași pu­blic de nenumărate ori și putem pre­supune că va mai fi ascultat de alte nenumărate ori în viitor. Ne aflăm deci în fața fantasticului prin repetiție, năs­cut din lipsa de rezistență la mistifica­rea verbală, dintr-o obișnuință de a su­porta aceeași cavalcadă de cuvinte de­venite formule, pe care insă nimeni nu le mai respinge pentru că sunt accep­tate în subconștient. Dacă i se amintește, de către Cațaven­­cu, lui Farfuridi că nu este vorba de plebicist, atunci erudiția acestuia din urmă devine patetică și se invocă is­toria . O voi dovedi cu date istorice că toate popoarele își au un 64 al lor... încă bătîndu-se pentru a se reîntoarce la capătul benzii sale rulante de fapte fără de care logica lui este sfărîmată, Farfuridi este readus la cestiune. Ces­­tiunea este revizuirea Constituțiunii și a Legii electorale. Care ar fi opinia lui Farfuridi când e vorba de revizuirea Legii electorale ? Ideea lui Farfuridi e mică și învelită într-o stufoasă expoziție oratorică la fel de absurdă, la fel de lipsită de sens. Ce spune Farfuridi ? Atunci, iată ce zic cu, și împreună cu mine trebuie să se zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremi­tate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderați... adică nu exagerațiuni ! ...In­tr-o chestiune politică... și care, de la care atirnă viitorul, prezentul și trecu­tul țării... să fie ori prea­ prea, ori foar­­te-foarte... nicit vine aci ocazia să în­trebăm pentru ce ?... da... pentru ce ?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fi­indcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... și mă-nțelegi, mai în sfir­­șit, pentru care in orce evaziuni solem­ne a dat probe de tact... vreau s­ă zic într-o privință, poporul, națiunea, Ro­mânia... țara in sfîrșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai înainte să vie și să recunoască, de la care putem zice de pandă... precum — dați-mi voie — precum la 21, dați-mi voie la 48, la 34, la 54, la 81, la 74, ase­menea și la 84 și 94, și efetera... Circuitul este închis Farfuridi s-a în­tors la bornele sale și încearcă să re­­parcurgă, dacă va fi lăsat, drumul său oratoric, deși medicii ar opina că ne aflăm in fața unui oligofre­f. Concluzia subliniază nu numai trage­dia de limbaj a lui Farfuridi, dar și tragedia auditoriului. Concluzia lui, pe cit de lapidară este, pe atit de zgu­duitoare , intru cit ne privește... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noas­­­tre de ginte latine însă ! Dați-mi voie ! Termin îndată ! mai am două vorbe de zis. Iată clar opinia mea. Din două una, dați-mi voie , ori să se revizuiască, pri­mesc, dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo și anume în punctele... esențiale. Din a­­ceastă dilemă nu puteți ieși... am zis ! In felul acesta se poate vorbi zile întregi, ca in parlamentele pomenite mai sus, dar, cum spuneam mai devreme, nu este vorba de o șiretenie a oratorul­uii, ci­ de o inconștiență în stare să nască lacrima și sunt mirat că regizorii mai noi nu au descoperit această latură a Scrisorii pierdute și că încă n-au pus-o în valoare. Intr-o împrejurare, noi, sau altcineva — memoria mea labilă joacă teste — ar fi vrut să pună îmi in scenă Scrisoarea pierdută cu niște ma­nechine sau păpuși ale căror replici ar fi trebuit date pe un magnetofon. Efec­tul ar fi fost colosal. Violarea de con­ținut a acestei oratorii ar intra în spa­țiul mecanic, ceea ce ar plonja Scrisoa­rea pierdută direct în Tragedie. Nu vorba de repetiția unor idei sau a unor­­ cuvinte, este vorba de limitarea cere­brală a personajelor din care ele nu mai pot ieși. Nimic, nici timpul, nici o catastrofă, nici un accident nu-i mai poate salva pe Farfuridi și pe audito­riul său. O colivie ideologică nevăzută ii ține strini uniți printr-un circuit in­explicabil. O expunere logică a unor rea­lități pe care ei le trăiesc i-ar contra­ria. Un orator de bun simț l-ar face să cadă într-o imbecilitate definitivă. El, acest orator de bun simț, ar vorbi p­en­­tru auditoriu intr-o limbă streină. De aici tragedia, de aici fantasticul în care Caragiale ne-a introdus poate fără in­tenție. (Va urma) eugen barbu cronica literară dicționar­­e de literatură română Anul 1979 a fost și anul „dicționarelor li­terare" ; au apărut în acest an Dicționarul folcloriștilor de Iordan Datcu și S.C. Stro­­escu, Dicționar cronologic al literaturii ro­mâne, coordonat de Al. Dima și I. Chi­­țimia, Scriitori români, mic dicționar, coor­donator Mircea Zaciu (toate trei la Editura științifică-enciclopedică), Dicționarul lite­raturii române de la origini pînă la 1900, întocmit de un colectiv de cercetători de la Institutul de lingvistică, Istorie literară și folclor al Universității din Iași (Editura A­­cademiei) și Dicționar de literatură română, elaborat de un colectiv de specialiști de la Universitatea din București, coordonator Dim. Păcurariu (Ed. Univers). Apariția acestor lucrări de sinteză infor­mativă a stirnit în presă o vie discuție a­­xată din păcate prea puțin pe tema crite­riilor de elaborare și mai mult pe­tarea numelor absente din dicționare, cei ce­A­­proape fiecare intervenient a întocmit liste de absenți și liste cu scriitorii ce trebuiau exmatriculați. De cea mai mare atenție s-a bucurat Dicționarul cronologic cu privire la partea contemporană, din care lipsesc, după opiniile din presă, unii scriitori tineri de azi și absentează chiar două categorii întregi de scriitori pentru copii și criticii de literatură universală. De cele mai multe ori criticile s-au adresat întregului colectiv La Lyon, în cadrul secției române a Fa­cultății de filologie a avut loc o reuniune consacrată lui Emin­escu . Filosoful și căr­turarul Constantin Noica a primit Premiul special al Uniunii Scriitorilor . In volumul de studii consacrat lui René Etiemble si publicat la editura „Didier“, Adrian Ma­rino este prezent cu eseul intitulat Etsem­ble, «invariantele» și literatura comparată . Kathy Rigby, comentatoare de televiziu­ne a posturilor americane, a spus următoa­rele despre recenta victorie a gimnaștilor noștri : V-ați luptat cu un miliard și ju­mătate și ați triumfat ! România a dat din nou un excelent exemplu că și țările mici pot cuceri titlul suprem oferind astfel o pildă întregii omeniri • Peste 2 milioane de felicitări au fost puse in vînzare de sărbători în Capitală • Intrate in tradiția publicistică, paginile de umor au făcut deliciul cititorilor și în ultimele zile din­­ anul trecut.. Remarcăm în acest sens lma­­r­ginara masă rotundă din Flacăra consacra­­­­tă unei ut MDlum-ul Tele­grame H. La­­­ V VTM mont.4 in­tre alții, de Rolana uartnes și Stockhausen. Ridendo castigat mores ! • Potrivit unei statistici, anul trecut și-au pierdut viața in Alpi 652 de persoane • Lewis, medicul psihiatru care i-a consultat pe inculpații procesului de la Nürnberg, a încetat din viață, in vîrstă de 90 de­ ani, în Statele Unite. Lewis fusese elevul lui Freud • După versurile săptăminii, versurile anului, selectate în întregime din Almanahul lite­rar 1980 , aparența sudului în vestca udului (Nicolae Prelipceanu) ; pe patru picioare cintă din frunză un erudit ; să scuipăm în­­tr-o batistă luminiscentă (Marius Robescu); uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu (Ma­tei Gavril); Să te duci dracu’ să-ți mai aerisești curu-n zăpadă (Marin Sorescu) • Să vedem ce mai vinde bucureșteanul re­­producînd un anunț de­ un baroc debordant: „Vint pat, fotoliu, canapeluță, noptiere, masă-scaune grădină, pat pliant, măsuță, rame, scule, tricotaje, radiator, ventilator, transformatoare, galerii alamă, mecanism perdea terasă, perne fantezii, puf, păr cal, lină, trusă voiaj, cărți, ilustrate, diverse“ • Vedetele Salonului internațional de in­venții de La Geneva au fost : o brichetă contra incendiilor din păduri și, respec­tiv, o mașină care sparge două mii de ouă pe oră. Iubitorii de omletă s-au asi­gurat de un neprețuit adjuvant ! . Aflăm că pe un drum din perimetrul satului Ga­­leșoaia (Gorj) există niște gropi lungime de 8—10 metri și­ o adîncime cu o de un metru jumate ! Puține șosele din lu­me se pot mindri cu asemenea gropi . A­­nul viitor Mexicul va deține primul loc în lume în cadrul producției mondiale de argint datorită intrării în funcțiune a minei Real de los Angeles • In prezent, fiecare al zecelea american este în vîrstă de cel puțin șaizeci și cinci de ani • Revista­ Science News susține că ceapa are un e­­fect benefic împotriva tensiunii. Chiar da­că pute. .. • în orașul Ploiești, dacă vrei să-ți faci analiza sîngelui trebuie automat să și donezi 250 ml. din el. Procedeul pare cam vampiresc • Adunarea Generală a O.N.U. a aprobat înființarea unei Universități a păcii in Costa Rica • In China se lucrează la un important dicționar al istoriei chine­ze. Lucrarea va Însuma 30 000 de articole, comentate în peste zece milioane de cu­vinte • Noul membru al Gărzii elvețiene de la Vatican este Joseph Liseher, remar­cat pentru datele sale fizice puțin obișnuite: 2,04 metri înălțime ; 130 kilograme greutate • La volanul unui automobil prevăzut cu și nu autorului responsabil care a redactat partea incriminată. Și Dicționarul de literatură română de la Editura Univers n-a scăpat necriticat, dar criticile s-au adresat fiecărui membru din colectiv în parte. In cronica noastră vom discuta mai ales despre omogenitatea de or­din redacțional a textelor și despre lacu­nele informative. Cît despre absența din dicționar a unor scriitori socotim că acest lucru ține de concepția colectivului de au­tori și de concepția coordonatorului în primul rînd. Absențele reclamate de cri­tică se referă, aproape in majoritatea ca­zurilor, la scriitori contemporani și în acest sector vor exista întotdeauna discuții . In privința literaturii clasice e normal ca discuțiile să fie mai reținute, scriitorii fiind clasați gata de trecerea timpului. Se pare că Dicționarul coordonat de Dim. Păcurariu, apărîind­ la Ed. Univers, se pro­pune ca un text ce ar urma să fie tradus­­ in limbi străine și ar reprezenta o imagi­ne a iiteraru­rii române, așa cum Dict­io­­nnaire de la Littérature frangaise contem­­poraine de André Bouzin și Jean Rousselot (Larousse, 1966) e, aproximativ, o imagine a literaturii franceze de azi. In interven­țiile din presa franceză s-a stirnit prin 1967—1968 un adevărat vacarm în discutarea absențelor, fiecare intervenție venind din partea unei generații anume sau chiar a unor redacții sau grupări constituite pe un criteriu oarecare. Considerăm normală pen­tru perioada contemporană această reacție a contemporanilor și ar fi anormal să fie altfel. Numai într-un climat dogmatic lis­tele de autori propuse de un colectiv sunt tabu, important e faptul ca procesul absen­ților să se facă argumentat și cu bună cre­dință. Cind se va trece — eventual — la traducerea dicționarului in limbi de circu­­l­lație, autorii și editura vor lua (sau nu vor lua) în seamă propunerile criticilor. In privința criteriilor sunt mai multe de spus. Mai întîi trebuie omogenizate, după un anume (inevitabil) schematism, datele biografice. La scriitorii clasici și interbelici, un motor cu reacție (60 000 cai putere), a­­meric­anul Stan Barret a depășit viteza su­personică, atingînd 1196 km/oră . Ultimul număr din Convorbiri literare nu are pa­gini de umor fiindcă îl are pe I. Constanti­­nescu bine cunoscut pentru niște gogomă­nii spumoase prezentate drept „interpre­tări" ale operei lui Caragiale. De data asta, I. Constantin­escu dă lecții de critică, prilej­­ pentru el să remarce, chipurile, acțiunea de igienă întreprinsă de niște comenta­tori puși să clatine prestigiul poeziei lui Nichita Stănescu. Numai că, vai, acest lim­baj de Sanepid îi vine ca turnat tocmai* „operei" lui I. Constantin­es­cu ! • O retro­spectivă a prezențelor culturale românești peste hotare arată că anul trecut peste 200 de formații artistice din țara noastră au efectuat turnee în străinătate • La Ti­mișoara s-a constituit primul Cerc de bio­­structură de la noi din țară • Nadia Co­­măneci și Constantin Alexandru au întru­nit sufragiile anchetei Cei mai buni spor­tivi români pe 1979, întreprinse de ziarul „Sportul“ • Cel mai înalt teleferic din Eu­ropa, dar recent în folosință, leagă locali­tatea elvețiană Zermatt de vîrful Cervin, la o înălțime de 4 000 metri • Olive Oyl, par­tenera marinarului Popeye, a împlinit 60 de ani • Tir cu arcul, hochei pe iarbă și judo sunt trei noi discipline care vor fi in­troduse la viitoarele Jocuri panamericane, în cadrul concursurilor feminine. Pe cinci halterele ? • Aflăm din revista Albina că savantul Petre Ponii era un mare băutor de bere • Agenția France Presse a alcătuit o listă a principalelor fapte diverse din 1979, între care se prenumeră : prăbușirea avio­nului american D.C. 10 pe aeroportul din Chicago, soldată cu pierderea a 273 de vieți omenești (cea mai mare catastrofă aeriană din istoria aviației civile a S.U.A.) ; incen­diul care a mistuit în Franța o suprafață împădurită de 52 000 hectare , explozia son­dei Ixtoc 1 din golful Mexic soldată cu de­versarea a 372 000 tone de petrol . Caric­at­uriștii români Octavian Covaci, Mihai Stănescu, Miron Dinulescu și Victor Timoc se numără printre laureații con­cursului internațional de caricaturi organi­zat de ziarul nipon Yomiuri Shimbun • Din ultimul număr din revista Tribuna pe anul trecut, consemnăm o masă rotundă organizată de redacția acestei reviste pe marginea cărții lui Dumitru Ghișe Dimen­siuni umane • Duminică după-amiază, pe programul II, ni s-a oferit o reușită retro­spectivă a celor mai însemnate evenimente muzicale din anul 1979 • Dorim Grupului 7 Construcții-montaj multe succese, ...mai puține reclamații și mai puține găuri în acoperișuri ! # Potrivit anchetei întreprinse de agenția de știri EFE (SDanie), atletul englez Sebastian Coe a fost desemnat drept cel mai bun sportiv din lume al anului 1979 . In provincia chineză Shandong a fost descoperită o hartă a corpurilor ce­rești, veche de peste 350 de ani . Premiul Georges Sadoul pe 1979 a revenit documen­tarului francez Numéros Zéro, regizat de Patricia Mor­ar • Lui Geo Bogza ii joacă feste linotipiștii de la România literară : în loc de un sem­n de exclamare, tipografii l-au pus unul de întrebare , mo­tiv pentru care ilustrul colaborator dă o grațioasă erată în numărul de seri al revistei ! • în capitala Birmaniei are loc o gală de filme documentare românești. ajax de regulă, cu excepția lui Titu Mai­or­escu, nu se trec in acest ultim dicționar titlurile­ de doctor ; la scriitorii contemporani se trece acest titlu cam la jumătate din ei ; astfel la N. Manolescu, Pom­piliu Marcea, Adrian Marino, Ileana Mălăncioiu, G. Mun­­teanu, Romul Munteanu etc. este trecut tit­lul de doctor, iar la Al. Piru, D. Micu, M. Moșandrei, I. Maxim, Marian Popa, Emil Manu nu. La unii scriitori sunt trecute funcțiile aproape la zi, la alții nu. O carență ce trebuie corectată la a doua ediție (eventual în versiunile străine) e ab­sența unor opere la unii scriitori. De exem­plu la Ion Sofia Manolescu (text scris de Florin Manolescu) enumerarea operelor se oprește în 1969; pe aceeași pagină la N. Manolescu operele sunt aduse aproape la zi (1976). Dăm numai exemple orientative. La unii poeți, ca Virgil Carianopol, teată citeva opere și pentru rest se se s­­pune „etc.“, la alții (la cei mai mulți) se enu­­meră toate scrierile. La unii scriitori ce semnează cu pseudo­nime, ca de exemplu I. Trivale, Ion Ca­ra­ion, Victor Toranopol, Tristan Tzara Perpessicius se trece și numele real. sau la ■alții nu (Victor Tulbure, Troian Hilicu.­­hf.­­ «TiTd­ilian.. I<2iL_Jinilcu, Hori­a Zilieru, A._ Toma etc.) ; trebuia să se procedeze la fțL t>este tot * —------------*• Mai sunt de semnalat și erori de fond ca de exemplu, caracterizarea simbolismu­lui minulescian ca fiind „de factură co­mică", reluîndu-se aici o teză defunctă a unui critic ce a părăsit și simbolismul și țara. La Tristan Tzara se spune că e unul din Inițiatorii mișcării dadaiste : in­corect, este chiar inițiatorul și alții sunt „u­­nii" ; aici trebuia spus ceva mai mult fiind vorba de o contribuție românească în li­teratura universală și trebuia precizată și poziția lui Tristan Tzara față de suprarea­­lism. Nu se face vorbire de caducitatea o­­perei lui A. Tom­a, vorbindu-se despre el ca despre un clasic. Etc. In rezumat, Dicționarul în cauză are me­rite incontestabile și lipsuri, inerente, re­par­abile. emil mari pe scurt • DOUA MILIOANE DE FELICITĂRI • UMORUL ȘI VIAȚA LITERARĂ • VERSURI ANULUI • UNIVERSITATEA RACII • CEL MAI ÎNALT TELEFERIC 7

Next