Saptamina, 1980 (Anul 10, nr. 474-524)
1980-01-04 / nr. 474
SAPTAMÎNA O ISTORIE POLEMICA ȘI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI PINA IN PREZENT caragiale,chai‘> opera Spuneam că odată cu această scenă electorală din O scrisoare pierdută intrăm în fantastic. In definitiv, pentru ce se bate Farfuridi ? El vrea să fie cronologic în discursul său, să se înscrie într-o valută istorică precisă, întreruperile îl jenează. Vagi cunoștințe, ca ale oricărui semidoct, a unor date istorice ți juridice, îl silesc să se întoarcă în trecut la anul inamic-opt-sute-douăzeci-și-unu. Și după replicile celor aflați în fața sa ne dăm seama că discursul a mai fost rostit de citeva ori, intrucît auditoriul repetă ideile oratorului. Propunerile lui Trahanache de a se sări de la 21 la 48 și a lui Cațavencu de la 21 la 64, aprobate de celalți, îl descumpănesc pe subiect. Firul logic este rupt pentru că totdeauna astfel de indivizi au nevoie de un fel de încălzire, de repere, înainte de a se exprima , ne aflăm într-o cursă de slalom de fapt. Lipsit de semnalele circuitului obligatoriu, ieșind din traseele minții sale, Farfuridi nu găsește liantele. Și atunci, avem de-a face cu o biliuală mentală care nu numai că-l face ridicol, dar îl aruncă în improvizații ce-l descumpănesc. Aducerea la data plebicistului silește pe acesta să intre intr-un teriitoriu ilogic ; el devine un patinator care șovăie și încearcă printr-un artificiu să fie lăsat să-și înnoade firul, adică să repete ceea ce constituie suportul său logic. Iată treptele pe care le-a parcurs Ionescu pînă la inventarea Oratorului de profesie din Scaunele. Farfuridi imploră auditoriul care e nemilos și atunci toate datele de dinainte care au dispărut îl silesc la o dereglare din care se naște un comic uriaș : Cind zicem dar 64, zicem plebicist, cind zicem plebicist, zicem 64... Știm, oricine dintre noi știe ce este 64, să vedem ce este plebicistul... Plebicistul !... Avem vidul verbal despre care vorbea Bergson, care naște, la rindul lui, comicul. Odată dezechilibrat, slalomistul oratoric este silit să-și aleagă un nou itinerar, necunoscut, plin de primejdii, avînd în față o cădere irecuperabilă. Aici se angajează prestigiul oratorului de profesie pentru că presupunem, din ceea ce auzim, că în alte împrejurări el a putut să-și desfășoare fără riscuri dantelăria inutilă a oratoriei sale. Dar aici suntem puși și în fața unei tragedii a limbajului. Dincolo de încercarea de a-și conserva prestigiul, Farfuridi nu realizează faptul că mecanismul său a plictisit, în cel mai fericit caz, pentru că auditoriul nu înțelege la rindul său că singurul individ din toată această adunătură care nu înțelege ce i se întîmplă este tocmai Farfuridi, adică tocmai oratorul de profesie de mai tîrziu din Scaunele. Acesta nu e obligat să spună ceva anume intr-o anumită împrejurare, marfa lui fiind o singură placă pe care o pune in toate împrejurările. Se potrivește, nu se potrivește, el afirmă aceleași lucruri. Și, deodată, această oratorie repetată, poate cu mici variante, devine un discurs ținut norilor cu care, din nenorocire, cum constatăm la Caragiale, mulțimea este obișnuită ,și atunci nu-i mai produce nici un fel de reacție. Ea, această oratorie adresată corpului electoral din tîrgul de munte, de provincie caragialean, intră în habitudini : muzica de fanfară, din grădina publică ; plimbarea de la ora cinci de după amiază pe strada principală ; relatarea unor întîmplări insignifiante dar care iau proporții în acest microcosm dornic de senzații, după cum vedem, minore. Nu știu dacă nenea Iancu intuit tragedia lipsei de refuz a auditoriului față de orator. El, acest auditoriu, știe ce i se va spune de către Farfuridi, dovadă cazurile în care sunt repetate replicile așteptate, dar el, acest auditoriu, nu-l refuză pe orator, deși ar putea s-o facă. Iată-ne intr-un joc acceptat și de emițător și de receptor, primul nesupărindu-se decit formal din cauza întreruperilor, iar cel de-al doilea, întrerupând cu menajamente. Scena a mai fost jucată în fața aceluiași public de nenumărate ori și putem presupune că va mai fi ascultat de alte nenumărate ori în viitor. Ne aflăm deci în fața fantasticului prin repetiție, născut din lipsa de rezistență la mistificarea verbală, dintr-o obișnuință de a suporta aceeași cavalcadă de cuvinte devenite formule, pe care insă nimeni nu le mai respinge pentru că sunt acceptate în subconștient. Dacă i se amintește, de către Cațavencu, lui Farfuridi că nu este vorba de plebicist, atunci erudiția acestuia din urmă devine patetică și se invocă istoria . O voi dovedi cu date istorice că toate popoarele își au un 64 al lor... încă bătîndu-se pentru a se reîntoarce la capătul benzii sale rulante de fapte fără de care logica lui este sfărîmată, Farfuridi este readus la cestiune. Cestiunea este revizuirea Constituțiunii și a Legii electorale. Care ar fi opinia lui Farfuridi când e vorba de revizuirea Legii electorale ? Ideea lui Farfuridi e mică și învelită într-o stufoasă expoziție oratorică la fel de absurdă, la fel de lipsită de sens. Ce spune Farfuridi ? Atunci, iată ce zic cu, și împreună cu mine trebuie să se zică asemenea toți aceia care nu vor să cază la extremitate, adică vreau să zic, da, ca să fie moderați... adică nu exagerațiuni ! ...Intr-o chestiune politică... și care, de la care atirnă viitorul, prezentul și trecutul țării... să fie ori prea prea, ori foarte-foarte... nicit vine aci ocazia să întrebăm pentru ce ?... da... pentru ce ?... Dacă Europa... să fie cu ochii ațintiți asupra noastră, dacă mă pot pronunța astfel, care lovesc soțietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... și... idei subversive... și mă-nțelegi, mai în sfirșit, pentru care in orce evaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privință, poporul, națiunea, România... țara in sfîrșit... cu bun-simț, pentru ca Europa cu un moment mai înainte să vie și să recunoască, de la care putem zice de pandă... precum — dați-mi voie — precum la 21, dați-mi voie la 48, la 34, la 54, la 81, la 74, asemenea și la 84 și 94, și efetera... Circuitul este închis Farfuridi s-a întors la bornele sale și încearcă să reparcurgă, dacă va fi lăsat, drumul său oratoric, deși medicii ar opina că ne aflăm in fața unui oligofref. Concluzia subliniază nu numai tragedia de limbaj a lui Farfuridi, dar și tragedia auditoriului. Concluzia lui, pe cit de lapidară este, pe atit de zguduitoare , intru cit ne privește... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă ! Dați-mi voie ! Termin îndată ! mai am două vorbe de zis. Iată clar opinia mea. Din două una, dați-mi voie , ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo și anume în punctele... esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși... am zis ! In felul acesta se poate vorbi zile întregi, ca in parlamentele pomenite mai sus, dar, cum spuneam mai devreme, nu este vorba de o șiretenie a oratoruluii, ci de o inconștiență în stare să nască lacrima și sunt mirat că regizorii mai noi nu au descoperit această latură a Scrisorii pierdute și că încă n-au pus-o în valoare. Intr-o împrejurare, noi, sau altcineva — memoria mea labilă joacă teste — ar fi vrut să pună îmi in scenă Scrisoarea pierdută cu niște manechine sau păpuși ale căror replici ar fi trebuit date pe un magnetofon. Efectul ar fi fost colosal. Violarea de conținut a acestei oratorii ar intra în spațiul mecanic, ceea ce ar plonja Scrisoarea pierdută direct în Tragedie. Nu vorba de repetiția unor idei sau a unor cuvinte, este vorba de limitarea cerebrală a personajelor din care ele nu mai pot ieși. Nimic, nici timpul, nici o catastrofă, nici un accident nu-i mai poate salva pe Farfuridi și pe auditoriul său. O colivie ideologică nevăzută ii ține strini uniți printr-un circuit inexplicabil. O expunere logică a unor realități pe care ei le trăiesc i-ar contraria. Un orator de bun simț l-ar face să cadă într-o imbecilitate definitivă. El, acest orator de bun simț, ar vorbi pentru auditoriu intr-o limbă streină. De aici tragedia, de aici fantasticul în care Caragiale ne-a introdus poate fără intenție. (Va urma) eugen barbu cronica literară dicționare de literatură română Anul 1979 a fost și anul „dicționarelor literare" ; au apărut în acest an Dicționarul folcloriștilor de Iordan Datcu și S.C. Stroescu, Dicționar cronologic al literaturii române, coordonat de Al. Dima și I. Chițimia, Scriitori români, mic dicționar, coordonator Mircea Zaciu (toate trei la Editura științifică-enciclopedică), Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, întocmit de un colectiv de cercetători de la Institutul de lingvistică, Istorie literară și folclor al Universității din Iași (Editura Academiei) și Dicționar de literatură română, elaborat de un colectiv de specialiști de la Universitatea din București, coordonator Dim. Păcurariu (Ed. Univers). Apariția acestor lucrări de sinteză informativă a stirnit în presă o vie discuție axată din păcate prea puțin pe tema criteriilor de elaborare și mai mult petarea numelor absente din dicționare, cei ceAproape fiecare intervenient a întocmit liste de absenți și liste cu scriitorii ce trebuiau exmatriculați. De cea mai mare atenție s-a bucurat Dicționarul cronologic cu privire la partea contemporană, din care lipsesc, după opiniile din presă, unii scriitori tineri de azi și absentează chiar două categorii întregi de scriitori pentru copii și criticii de literatură universală. De cele mai multe ori criticile s-au adresat întregului colectiv La Lyon, în cadrul secției române a Facultății de filologie a avut loc o reuniune consacrată lui Eminescu . Filosoful și cărturarul Constantin Noica a primit Premiul special al Uniunii Scriitorilor . In volumul de studii consacrat lui René Etiemble si publicat la editura „Didier“, Adrian Marino este prezent cu eseul intitulat Etsemble, «invariantele» și literatura comparată . Kathy Rigby, comentatoare de televiziune a posturilor americane, a spus următoarele despre recenta victorie a gimnaștilor noștri : V-ați luptat cu un miliard și jumătate și ați triumfat ! România a dat din nou un excelent exemplu că și țările mici pot cuceri titlul suprem oferind astfel o pildă întregii omeniri • Peste 2 milioane de felicitări au fost puse in vînzare de sărbători în Capitală • Intrate in tradiția publicistică, paginile de umor au făcut deliciul cititorilor și în ultimele zile din anul trecut.. Remarcăm în acest sens lmarginara masă rotundă din Flacăra consacrată unei ut MDlum-ul Telegrame H. La V VTM mont.4 intre alții, de Rolana uartnes și Stockhausen. Ridendo castigat mores ! • Potrivit unei statistici, anul trecut și-au pierdut viața in Alpi 652 de persoane • Lewis, medicul psihiatru care i-a consultat pe inculpații procesului de la Nürnberg, a încetat din viață, in vîrstă de 90 de ani, în Statele Unite. Lewis fusese elevul lui Freud • După versurile săptăminii, versurile anului, selectate în întregime din Almanahul literar 1980 , aparența sudului în vestca udului (Nicolae Prelipceanu) ; pe patru picioare cintă din frunză un erudit ; să scuipăm într-o batistă luminiscentă (Marius Robescu); uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu (Matei Gavril); Să te duci dracu’ să-ți mai aerisești curu-n zăpadă (Marin Sorescu) • Să vedem ce mai vinde bucureșteanul reproducînd un anunț de un baroc debordant: „Vint pat, fotoliu, canapeluță, noptiere, masă-scaune grădină, pat pliant, măsuță, rame, scule, tricotaje, radiator, ventilator, transformatoare, galerii alamă, mecanism perdea terasă, perne fantezii, puf, păr cal, lină, trusă voiaj, cărți, ilustrate, diverse“ • Vedetele Salonului internațional de invenții de La Geneva au fost : o brichetă contra incendiilor din păduri și, respectiv, o mașină care sparge două mii de ouă pe oră. Iubitorii de omletă s-au asigurat de un neprețuit adjuvant ! . Aflăm că pe un drum din perimetrul satului Galeșoaia (Gorj) există niște gropi lungime de 8—10 metri și o adîncime cu o de un metru jumate ! Puține șosele din lume se pot mindri cu asemenea gropi . Anul viitor Mexicul va deține primul loc în lume în cadrul producției mondiale de argint datorită intrării în funcțiune a minei Real de los Angeles • In prezent, fiecare al zecelea american este în vîrstă de cel puțin șaizeci și cinci de ani • Revista Science News susține că ceapa are un efect benefic împotriva tensiunii. Chiar dacă pute. .. • în orașul Ploiești, dacă vrei să-ți faci analiza sîngelui trebuie automat să și donezi 250 ml. din el. Procedeul pare cam vampiresc • Adunarea Generală a O.N.U. a aprobat înființarea unei Universități a păcii in Costa Rica • In China se lucrează la un important dicționar al istoriei chineze. Lucrarea va Însuma 30 000 de articole, comentate în peste zece milioane de cuvinte • Noul membru al Gărzii elvețiene de la Vatican este Joseph Liseher, remarcat pentru datele sale fizice puțin obișnuite: 2,04 metri înălțime ; 130 kilograme greutate • La volanul unui automobil prevăzut cu și nu autorului responsabil care a redactat partea incriminată. Și Dicționarul de literatură română de la Editura Univers n-a scăpat necriticat, dar criticile s-au adresat fiecărui membru din colectiv în parte. In cronica noastră vom discuta mai ales despre omogenitatea de ordin redacțional a textelor și despre lacunele informative. Cît despre absența din dicționar a unor scriitori socotim că acest lucru ține de concepția colectivului de autori și de concepția coordonatorului în primul rînd. Absențele reclamate de critică se referă, aproape in majoritatea cazurilor, la scriitori contemporani și în acest sector vor exista întotdeauna discuții . In privința literaturii clasice e normal ca discuțiile să fie mai reținute, scriitorii fiind clasați gata de trecerea timpului. Se pare că Dicționarul coordonat de Dim. Păcurariu, apărîind la Ed. Univers, se propune ca un text ce ar urma să fie tradus in limbi străine și ar reprezenta o imagine a iiterarurii române, așa cum Dictionnaire de la Littérature frangaise contemporaine de André Bouzin și Jean Rousselot (Larousse, 1966) e, aproximativ, o imagine a literaturii franceze de azi. In intervențiile din presa franceză s-a stirnit prin 1967—1968 un adevărat vacarm în discutarea absențelor, fiecare intervenție venind din partea unei generații anume sau chiar a unor redacții sau grupări constituite pe un criteriu oarecare. Considerăm normală pentru perioada contemporană această reacție a contemporanilor și ar fi anormal să fie altfel. Numai într-un climat dogmatic listele de autori propuse de un colectiv sunt tabu, important e faptul ca procesul absenților să se facă argumentat și cu bună credință. Cind se va trece — eventual — la traducerea dicționarului in limbi de circullație, autorii și editura vor lua (sau nu vor lua) în seamă propunerile criticilor. In privința criteriilor sunt mai multe de spus. Mai întîi trebuie omogenizate, după un anume (inevitabil) schematism, datele biografice. La scriitorii clasici și interbelici, un motor cu reacție (60 000 cai putere), americanul Stan Barret a depășit viteza supersonică, atingînd 1196 km/oră . Ultimul număr din Convorbiri literare nu are pagini de umor fiindcă îl are pe I. Constantinescu bine cunoscut pentru niște gogomănii spumoase prezentate drept „interpretări" ale operei lui Caragiale. De data asta, I. Constantinescu dă lecții de critică, prilej pentru el să remarce, chipurile, acțiunea de igienă întreprinsă de niște comentatori puși să clatine prestigiul poeziei lui Nichita Stănescu. Numai că, vai, acest limbaj de Sanepid îi vine ca turnat tocmai* „operei" lui I. Constantinescu ! • O retrospectivă a prezențelor culturale românești peste hotare arată că anul trecut peste 200 de formații artistice din țara noastră au efectuat turnee în străinătate • La Timișoara s-a constituit primul Cerc de biostructură de la noi din țară • Nadia Comăneci și Constantin Alexandru au întrunit sufragiile anchetei Cei mai buni sportivi români pe 1979, întreprinse de ziarul „Sportul“ • Cel mai înalt teleferic din Europa, dar recent în folosință, leagă localitatea elvețiană Zermatt de vîrful Cervin, la o înălțime de 4 000 metri • Olive Oyl, partenera marinarului Popeye, a împlinit 60 de ani • Tir cu arcul, hochei pe iarbă și judo sunt trei noi discipline care vor fi introduse la viitoarele Jocuri panamericane, în cadrul concursurilor feminine. Pe cinci halterele ? • Aflăm din revista Albina că savantul Petre Ponii era un mare băutor de bere • Agenția France Presse a alcătuit o listă a principalelor fapte diverse din 1979, între care se prenumeră : prăbușirea avionului american D.C. 10 pe aeroportul din Chicago, soldată cu pierderea a 273 de vieți omenești (cea mai mare catastrofă aeriană din istoria aviației civile a S.U.A.) ; incendiul care a mistuit în Franța o suprafață împădurită de 52 000 hectare , explozia sondei Ixtoc 1 din golful Mexic soldată cu deversarea a 372 000 tone de petrol . Caricaturiștii români Octavian Covaci, Mihai Stănescu, Miron Dinulescu și Victor Timoc se numără printre laureații concursului internațional de caricaturi organizat de ziarul nipon Yomiuri Shimbun • Din ultimul număr din revista Tribuna pe anul trecut, consemnăm o masă rotundă organizată de redacția acestei reviste pe marginea cărții lui Dumitru Ghișe Dimensiuni umane • Duminică după-amiază, pe programul II, ni s-a oferit o reușită retrospectivă a celor mai însemnate evenimente muzicale din anul 1979 • Dorim Grupului 7 Construcții-montaj multe succese, ...mai puține reclamații și mai puține găuri în acoperișuri ! # Potrivit anchetei întreprinse de agenția de știri EFE (SDanie), atletul englez Sebastian Coe a fost desemnat drept cel mai bun sportiv din lume al anului 1979 . In provincia chineză Shandong a fost descoperită o hartă a corpurilor cerești, veche de peste 350 de ani . Premiul Georges Sadoul pe 1979 a revenit documentarului francez Numéros Zéro, regizat de Patricia Morar • Lui Geo Bogza ii joacă feste linotipiștii de la România literară : în loc de un semn de exclamare, tipografii l-au pus unul de întrebare , motiv pentru care ilustrul colaborator dă o grațioasă erată în numărul de seri al revistei ! • în capitala Birmaniei are loc o gală de filme documentare românești. ajax de regulă, cu excepția lui Titu Maiorescu, nu se trec in acest ultim dicționar titlurile de doctor ; la scriitorii contemporani se trece acest titlu cam la jumătate din ei ; astfel la N. Manolescu, Pompiliu Marcea, Adrian Marino, Ileana Mălăncioiu, G. Munteanu, Romul Munteanu etc. este trecut titlul de doctor, iar la Al. Piru, D. Micu, M. Moșandrei, I. Maxim, Marian Popa, Emil Manu nu. La unii scriitori sunt trecute funcțiile aproape la zi, la alții nu. O carență ce trebuie corectată la a doua ediție (eventual în versiunile străine) e absența unor opere la unii scriitori. De exemplu la Ion Sofia Manolescu (text scris de Florin Manolescu) enumerarea operelor se oprește în 1969; pe aceeași pagină la N. Manolescu operele sunt aduse aproape la zi (1976). Dăm numai exemple orientative. La unii poeți, ca Virgil Carianopol, teată citeva opere și pentru rest se se spune „etc.“, la alții (la cei mai mulți) se enumeră toate scrierile. La unii scriitori ce semnează cu pseudonime, ca de exemplu I. Trivale, Ion Caraion, Victor Toranopol, Tristan Tzara Perpessicius se trece și numele real. sau la ■alții nu (Victor Tulbure, Troian Hilicu.hf. «TiTdilian.. I<2iL_Jinilcu, Horia Zilieru, A._ Toma etc.) ; trebuia să se procedeze la fțL t>este tot * —------------*• Mai sunt de semnalat și erori de fond ca de exemplu, caracterizarea simbolismului minulescian ca fiind „de factură comică", reluîndu-se aici o teză defunctă a unui critic ce a părăsit și simbolismul și țara. La Tristan Tzara se spune că e unul din Inițiatorii mișcării dadaiste : incorect, este chiar inițiatorul și alții sunt „unii" ; aici trebuia spus ceva mai mult fiind vorba de o contribuție românească în literatura universală și trebuia precizată și poziția lui Tristan Tzara față de suprarealism. Nu se face vorbire de caducitatea operei lui A. Toma, vorbindu-se despre el ca despre un clasic. Etc. In rezumat, Dicționarul în cauză are merite incontestabile și lipsuri, inerente, reparabile. emil mari pe scurt • DOUA MILIOANE DE FELICITĂRI • UMORUL ȘI VIAȚA LITERARĂ • VERSURI ANULUI • UNIVERSITATEA RACII • CEL MAI ÎNALT TELEFERIC 7