Saptamina, 1982 (Anul 12, nr. 578-629)
1982-01-15 / nr. 580
_______ SERIE NOUĂ, Nr. 580, vineri 15 ianuarie 1982 — redactor șef EUGEN BARBU — 8 pagini 1 teu CULTURALĂ A CAPITALEI cointeresare și răspundere 1932 a debutat sub semnul angajării plenare a întregului popor pe drumul înfăptuirii mărețelor sarcini trasate de Congresul al XII-lea al partidului. Realistul program de dezvoltare economico-socială a României impune participarea unanimă, conștientă, angajată a tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, la realizarea exemplară a planului în toate domeniile de activitate. înalta mesiune de a ridica România pe culmile civilizației și progresului presupune un efort susținut de perfecționare continuă a tuturor domeniilor de activitate, de cunoaștere aprofundată și aplicare constructivă a legislației socialiste, al cărei rol este acela de a asigura crearea unui cadru corespunzător acestei perfecționări. Recentul Decret al Consiliului de Stat pentru instituirea unor reguli privind exploatarea și întreținerea instalațiilor, utilajelor și mașinilor, întărirea ordinei și disciplinei în muncă în unitățile cu foc continuu sau care au instalații cu grad ridicat de pericol în exploatare se înscrie în cadrul reglementărilor menite să asigure modernizarea și bunul mers al producției, ridicarea industriei P* o treaptă superioară. Funcționarea ireproșabilă a instalațiilor impune înaltă disciplină tehnologică și de muncă, responsabilitatea colectivelor de oameni ai muncii, o atitudine intransigentă față de practicile de orice natură ce pot produce nereguli în producție. Munca disciplinară, responsabilă, îndeplinirea exemplară sarcinilor ce revin fiecăruia la locul de muncă constituie chezășia transpunerii în viață a prevederilor Programului partidului. Noua revoluție agrară, domeniu prioritar în această etapă, presupune sporirea contină a eforturilor de creștere a contribuției agriculturii la progresul continuu al economiei naționale, la ridicarea bunăstării întregului popor. Decretul Consiliului de Stat privind îmbunătățirea activității de mecanizare, reglementarea raporturilor dintre stațiunile pentru mecanizarea agriculturii și unitățile agricole din cadrul consiliilor unice agroindustriale de stat și cooperatiste ca și Decretul Consiliului de Stat privind efectuarea recensămintului animalelor domestice sunt reglementări care își au sorgintea în legislația României socialiste la elaborarea cărora un rol determinant l-a avut secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, și care au primit girul Marii Adunări Naționale. Dezbaterile care au avut loc în colectivele de oameni ai muncii din industrie și agricultură sunt o dovadă elocventă a adeziunii ferme, a hotărîrii nestrămutate a tuturor celor ce muncesc de a înfăptui neabătut hotăririle adoptate de conducerea de partid și de stat. În conformitate cu prevederile Programului privind autoconducerea* autoaprovizionarea în profil teritorial, care constituie o dezvoltare pe plan superior a prevederilor Legii autoaprovizionării, se oferă tuturor județelor și localităților patriei posibilitatea de a valorifica într-un grad superior potențialul propriu, de a contribui, în folosul oamenilor muncii. • la fructificarea inițiativei locale, in ultimă Instanță, la creșterea calității vieții pe întreg teritoriul țării. Se impune ca în toate colectivele de muncă să se desfășoare o susținută activitate politico-educativă de cunoaștere și respectare a hotărîrilor partidului, a legilor țării, pentru a obține rezultate menite să contribuie la înlăturarea greutăților și neajunsurilor care mai există încă, pentru a urca pe treapta superioară pe care ne-am propus-o pentru anul 1982. „Organele și organizațiile de partid trebuie să facă totul ca atît hotăririle partidului, cit și legile statului să fie aplicate și respectate în întregime, să constituie baza întregii noastre activități. Aceasta cere în primul rînd o bună organizare a cunoașterii și înțelegerea hotărîrilor și legilor“ — remarca secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae ceaușescu. „saptămâna“ „ISTORICUL NU TREBUIE NICI SA MORALIZEZE, NICI SA FILOSOFEZE, CI SA EXPUSE CLAR ȘI IN ÎNLĂNȚUIRE LOGICA FAPTELE“. VASILE PÂRVAN centenar i. „Viteji au fost flăcăii tăi, o, patria mea frumoasă, pretutindeni unde ți-au apărat moșia de năvăla dușmană. Dar nicăieri sufletele lor n-au ars de un foc mai mistuitor ca la Mărășești și Tîrgul Ocnei (...) Au învins pentru că a muri nu puteau , căci nu sufletul lor era acum puterea tuturor strămoșilor, era viața nemuritoare a rasei dacoromâne, era voința de a birui a Romei eterne (...) în Cosmos sunt toate cum au fost. Pe Pămînt e iarăși pace și între oameni bună învoire. Somn ușor, camarazii mei, copiii mei. Somn blind !“ (Fragmente din „Memorialul“ în onoarea camarazilor căzuți în războiul pentru unitatea națională, citit în ziua de 20 nov. 1918, la redeschiderea cursurilor de istorie antică , apud Ediția de Scrieri îngrijită de Al. Zub, Editura științifică și enciclopedică, 1981). Neîndoielnic, un om care a putut simți și scrie asemenea cuvinte a fost un sfint. Aflate la înălțimea jertfelor pe care le glorifică, aceste cuvinte așteaptă cu întemeiere a fi săpate pe marmora conștiinței noastre. Asemenea cuvinte au puterea de a-ți răpi graiul, tulburîndu-te pînă la adîncul ființei, topindu-te vijelios în revărsarea lor de orgă. Ele întregesc catehismul scris al neamului, alăturîndu-se cu cinste marilor texte de inimă și cuget ale suflării românești din toate timpurile, in pîlpîirea lor de rubin aprins, în subteranele izvoarelor lăuntrice și în Discurile înzăpezite pe care ni le înfățișează dinainte, se împletesc dramele și măreția acestui neam eroic. Chiar dacă ar fi scris numai aceste Memoriale, concepute ca Rosalii dar și ca Parentalii pentru cinstirea martirilor, Vasile Petrvan ar fi rămas în pleiada de foc a urmerilor neamului. Iată că mersul implacabil al vremurilor face ca în acest an să celebrăm un secol de la nașterea sa. Cînd tubîleele marilor cărturari a unui popor încep a se număra în sute de ani, este un semn de vechime tărie și permanentă a culturii sale. Tu areopagul de umbre sacre care au vegheat la înflorirea României există la mijloc, un triptic uriaș, aidoma dolmenelor megalitice, alcătuit din bărbați de aceeasi statură morala și de aceeași esență tragică a geniului. Ei sunt, cel puțin după pârvani priceperea și simțirea noastră. Eminescu, Iorga și Pârvan. Trei spirite înfrățite în eternitate, de profunzimi abisale și înălțimi cosmice, trei magi ai unei orbitoare Antares care se petrece pe boltă, de mii și mii de ani, dinspre trecutul spre viitorul patriei. Au fost și alții mari, gigantici în felul lor, și alții au lucrat la zona invincibilă a făpturii neamului nostru, revărsînd semințe binefăcătoare pe solul inimilor, potopindu-și semenii din mijlocul cărora s-au ridicat, dar și străinătatea uimită, cu explozia de raze a aureilor. Însă, acest triumvirat eroic a pătruns mai ferm și mai cu credință în tainițele neamului, el a răscolit sufletul romanității în cele mai intime articulații ale lui, izvorînd comori demiurgice din urzeala simplă de lacrimi, sînge și speranțe a pătimirii naționale. La umbra lor se întrepătrund rădăcinile celor mai alese virtuti ale scoborîtorilor din daco-romani, de la înțelepciune și omenie, până la muncă silnică și jertfă de sine. Prin creațiile lor excepționale, ei au izbutit, fiecare în felul său și toți laolaltă, să ne facă contemporani cu strămoșii și, deopotrivă, cu urmașii, prin boltirea unui Arc de Triumf care unifică destinele patriei dintotdeauna. Fără doar și poate, un popor care are asemenea plăsmuiri umane nu poate, nu are voie să piară, nu răstimpul dintre 1882 (nașterea lui Pârvan) și 1889 (moartea lui Eminescu) cei trei tribuni au avut fericirea de a fi contemporani. E un răstimp de șapte ani. Fericit neam al românilor, care după cele mai cumplite osînde *i pustiiri ce ți-au încrîncenat ființa, mai ai puterea primăvăratecă de a naște sub soare asemenea oameni fără seamăn ! Fericită cultură care, fără a fi nevoită să te aservești altora, știi să rodești din dubblața și amarul. sevelor tale, pomi înfloriți ca aceștia ? Cine a fost Vasile Pârvan ? Cum ne apar astăzi, la scurgerea unui veac de la naștere viața și opera acestui profet al conștiinței naționale ? cornelii] vădim tudor (Va urma) virtuți morale Pentru noi, astăzi, principiul fundamental al respectului față de o scară stabilă de valori constituită pe nucleul-lege creației de bunuri folositoare omului, prosulperității sale, fericirii lui, cu efecte propagate asupra conștiinței, asupra personalității, asupra tipologiei sale proprii de a distinge binele, frumosul, adevărul și a le opune necontenit răului, uritului, minciunii nu se rezumă doar la o simplă scoatere afară din paranteze a categoriei de acțiune. Scara noastră de valori supune acțiunea însăși virtuților ordinii, disciplinei și întregului lanț de consecințe cîte pot fi deduse de aici. Fiindcă, firește, ordinea și disciplina nu pot fi înțelese de nimeni doar în accepțiunea restrânsă la teritoriile economice, cu foc continuu, doar în ipostaza omului care supraveghează o Instalație de cracare catalitică, sa zicem, ori un cuptor de oțelăre. Focul continuu se aprinde și arde sau trebuie să se aprindă și să ardă, mai înainte, ca reflex modelator al muncii, pe vatra conștiinței individuale, celălalt foc, cel al confruntării la vedere din procesul de supunere a materiei, de transformare a ei în bunuri pentru viață fiind dovada modului de înțelegere de către om a simbolului arderii însăși. Cred că lucrul cel mai important pentru noi acesta este — nu să acceptăm cu vorba o teoremă pe care, oricum, nimic n-o poate umbri, ci să așezăm faptele noastre într-o succesiune dictată de obiectivele cele mai fierbinți, mai aproape de viață, mai încărcate de sensuri proiectate asupra zilei de mîine. Optica răbdării fataliste, a rabatului inevitabil, insinuarea lipsei de mijloace compensatoare sunt sugestii pentru o morță a inacțiunii de care suntem absolut străini. Fiindcă mijloacele educative de a aduce conștiința la nivelul exigențelor dezvoltării noastre economico-sociale nu ne lipsesc. Dimpotrivă. Și acest dimpotrivă are în vedere, acum și aici, un ansamblul pâighiilor formative create și perfecționate de-a lungul anilor și care dispun de ramificații multiple în întreaga suprastructură a statului, ci numai o parte a acestui ansamblu, o parte modestă la întîia vedere dar cu resurse de eficacitate indiscutabile — munca culturală de masă, activitatea de microcolectiv, de la om la om. Unii ridică din umeri, atotștiutori, cînd vine vorba despre subiectul acesta, cu un gest care ar vrea, parcă, să-ți reteze nasul pentru faptul că dai importanță mărunțișurilor și, nu o dată, mi s-a întîmplat să întilnesc fie instructori de formații, fie activiști culturali uniți sub semnul aceleiași încruntări de sprinceană. ..Facem și noi eite ceva, zic el cu lehumetiseala, dar să nu ne închipuim acum câ treaba asta ar fi chiar atît de importantă. Ca fără ea nu merge treaba, că stă viața-n loc“. Unui asemenea punct de vedere sceptic , datorăm starea de lîncezeală de ici, de colo in desfășurarea muncii culturale din unele întreprinderi sau cluburi, din unele case de cultură, de pe lingă căminele culturale din sectorul agricol Ilfov. Unei asemenea indiferențe defăimătoare îi plătim tributul costisitor al ineficienței, al dispariției unor formații artistice, de la brigăzi pînă la ansambluri corale, al ieșiri la rampă numai în zi festivă peste rest dominind co v’a unor programe fantomatice, a unor repertorii impersonale, scălîmbe, fără adresă, fără sare, fără pper. A redescoperi eficiența muncii culturale acolo unde ea a dispărut sau a sărăcit, a repune pe p cloare, în tot locul, activitatea culturală și nu pentru a arăta cîte sute de premii sîntem noi în stare să obținem în întrecerile Festivalului național „Cîntarea Româncei“ ci pentru a consacra mijloacele acestei activități formării trăsăturilor conștinței comuniste la fiecare om al muncii înseamnă, pur și simplu, a grăbi procesul înțelegerii de către oameni a unor lucruri asupra cărora e de prisos să mai stăruim Nu e vorba de inventarieri și recensăminte de formații, de șters praful de pe diplome și distincții vechi, ci de stimularea repertoriilor, de înnoirea textelor, de învățarea unor cîntece noi, de trecerea la repetarea și punerea în scenă a unor piese definitorii pentru dramaturgia politică actuală, de cultivarea dansurilor tematice purtătoare ale unui mesaj optmist, capable să exprime încrederea noastră în vată. In viitor Avem mari forte culturale si a le da posibilitatea să se manifeste, a le crea întreaga ambiantă necesară acestei manifestări constituie mai mult decit ** pune accentul agrementului pe o după amiază sau alta. Căci înzestrînd oricare din formele activității culturale cu mesajele educației comuniste, făcindu-le ,se desfășoare, ele visele. Intr-un climat de ordine și disciplină, de negare a boemei viciviiile care scuzi lenea și neputința, acestea vor servi direct virtuțile moralele muncii 'rdenat“ străini» de trasul chiulului pe «* cal“ sau alta, de manifestări cu consecințe năsubitoare pentru munca de educație vor menține nervetita stare de verbă» a oamenilor la vatra cu foc continuu a propriei lor conștiințe. Nicolae ioceag )