Saptamina, 1984 (Anul 14, nr. 2-52)
1984-01-13 / nr. 2
■ I spirale la judecata de apoi a poeților cacialmaua lirică 12. Poetul nu are vîrstă, are rang ! El se poate prostitua încă de cînd debutează, cum o fac unii sau i se mai întimplă să-și adrne lira în cui, tocmai cînd stă De norii Olimpului, virsta lui, e numai a talentului. Sunt bătrîni care au murit tineri ca poeți și există patriarhi rămași adolescenți în lirismul lor. Cantitatea, fabricarea în serie, impostura, dorința de a intriga, iată primejdiile cele mai mari și cel mai ades întîlnite în cariera celor ce încalecă iegasul. La Brumaru mi se pare că amenințarea vine din altă parte , de la un oarecare manierism care-l duce la repetiții și chiar la oboseala uneltelor ce l-au slujit atât de bine. Să lăsăm deci puțin acel prim volum analizat, al frumoaselor „Cîntece naive“ și să vedem ce găsim în „Ruina unui samovar“, ultimul său produs liric. Iată un poem de început, fără titlu, care începe bine. In hainele cunoscute ale poetului : „Mi-e sufletul împins de rouă / In groapa unui crin adine / Mă tin cu mîinile-amindouă / De marginile lui si Plîng // Nu vreau miresmele să-mi umple / Gura cu fluturi, nici lumini / Să mă imbrace-n raze scumpe / Cu hățuri ticălos de fini // Ci Îmi doresc o portocală / Mare si grea (oh, pe-ntuneric !) / Ca să mă joc in pielea goală / Cu trupu-i copilin si sferic“. Ultimul catren e penibil si strică totul. Intr-o „Elegie“ găsim acest distih plin de frăgezime : „începi să rupi naive recipise / Mari fluturi iscăliți ai dimineții“, dar restul poemului nu depășește banalul. In „Rugăciune", iată versuri, amintindu-l pe vechiul Brumaru : „Și-apropie-mi cu mina ta / Prinsă-n lumina de amiază / Un crin curgind ca o cișmea / Pune-mi, viclean și crud de pază/ îngeri frumoși ce pe saltea / fac dragoste e-o lină groază“, finalul și începutul nemaiconcurînd la salvarea poemului Foarte frumoasă mi se pare și „Scrisoarea* trimisă poetului Dimov : „O, Leonid Dimov, e seară / Și trec femei cu trupuri lungi / Ca niște viespi uriașe / Pe care nu poți să le-alungi / Cu mina leneșe din minte / Femei cu sini licențiosi / Umflați de-un inger pneumatic / Pin la absurd in plușuri roș / Femei ce ne-ar lisa-n burice / Plutind pe pintecă murim / Fără speranțe, fără apă / Cum ne corăbii Gordon Pym / Halucinind vechi etichete / Pe butoiașele cu spirt / O. Leonid Dimove seară / Si eu beau singur intr-un birt“. „Bocetul de adult“ mi se pare in linia bună a lui Brumaru : „Surioară, surioară / Face-m-ai o birjă clară / (puțin forțată imaginea dacă a vrut să fie o birjă luminată) De surîsuri dulci de fante / Cu perdelele bufante / Trasă-n praf pe două mure / Să te port tot în murmure / Pe la chioșcuri și cișmele / Trintită pe canapele / Ca să-ti speli trupul de rele // Și mai face-m-ai garoafă / De pus noaptea-n șip cu apă / Ca să n-ai vise de scroafă // Și placă de bulion / Să-mi ascult la patefon / Sufletul ca pe-un baston / De din zori și pină-n Seară / Surioară, surioară...“, încet. Încet, cu cit înaintăm In volumul ultim se simt semnele unui mic naufragiu care amenință creația acestui poet foarte bun. Iată „Epigrama“ : „O, melancolia / Acelor zile , / Palidul scaun Vasîle / Iubea De masa Maria // Si-n ce bulion / Isi vineca infidela / Strecurătoare/ Angela / Amorul ei pentru ligheanul Napoleon ! // Iar sticla Dumitru / Satisfăcea / Tristetea-i un litru / C-o patimă grea // Astfel, întrucit / Isi băga către seară / O sforicică pe git / Nemaiscotînd-o afară.»“. Stai si te întrebi : molima a atins și lașul ? Un „Cîntec naiv” sună de data asta astfel : „Iubito, hai să mlncăm cretă / Să bem sticluțe cu cerneală / Să fim din nou elevii leneși / Din catalogul de la școală // Ne-am face temele pe mîine / Și hărțile la geografie / Cu sufletele-n munți și ape / Fără ca nimeni să ne știe // Iar la sfîrșitul sîptăminii / Neascultați, uitind de toate / Mi-ai arăta, oh, Doamne sinii / In magazii dărăpănate !“. „Numărătoarea pentru puștoaice și babalîci“ este alunecarea pe o pîrtie care nu știm unde va duce : „orișice / se / poate bea / am lovit / Ieri / o perdea / vișinie / si-o / traversă / tolănită / pe / sub / trenuri / tandră / moale/ și / perversă“. Dar mai sunt și alte poeme, si ele deteriorate de o lipsă de probitate care nu era obișnuită la acest poet. Citez finalul unui fel de poveste fără noimă : „Viata, mărirea si decăderea Bul-Bukului dantelat“ : „De-atunci prin lume, morsa tristă / Cu lungi mănuși, plînge-n batistă / Trecuta-i viață de artistă / Ștergind cu oră de pe listă / Bui-Bukul ce nu mai există / Indantelat, prin lumea tristă“. Toate aceste fleacuri lingă lucruri ce-i amintesc de vechiul Brumaru : „Iubito, topită-n lumină / Precum biserică-n ceai“ sau un alt „Cîntec naiv“ pe înălțimea altora din perioada bună a poetului : „Noi bem plictisiți vitrion / Și crude infuzii de ceai // Si-avem la manșete buton / Obraznic de rouă corai / Și mari pălării cu aripi / Plutind ba pe flori, ba pe cap / Noi suntem nostalgieii tipi / Tintind lingă pomți de dulap / Pe unde ne-asteaptă-n balcon / Moi cărnuri frumoase, dar, vai ! // Noi bem plictisiți vitrion / Și crude infuzii de ceai“. Toate acestea lingă o „Scrisoare“ trimisă lui Nichita Stănescu care sună astfel : „Oh, Nichita, oh, Nichita / Mă apucă infinita / Cu o mină lungă, tristă / Care nici nu mai există // Cotcodac de prună rece ! (sic !) / Emil stă. Femeie trece / Fleașcă prin bufetul Zimbrul / (I-as lipi acestei moapse / Pupăcioase, ca pe-un zimbru / Sufletul meu cald pe coapse) / Doamne, ce duioase țurțuri ! / Mi se face mintea țurțuri / De lumină țiuită / Țurțuri tari topiți pe plită / / Oh, Nichita, oh, Nichita / Mă apucă infinita / Cu o mină lungă, tristă / Care nici nu mai există“. Asemenea poezii se trimit cu posta pe cărți poștale. Poeții adevărați nu ies în pijama la sărbătoarea poeziei. Din păcate chiar celui ce i se adresa folosea orice prilej de a rima, dar a rima, nu e neapărat Poezie ! Iată de ce vă propun să ne întoarcem la Brumaru din primul volum pe care-1 cercetam la începutul acestui capitol liric : „încins de-un străveziu cilindric godin / Cu mici ușițe și enorme cadle / Iau iar cuvinte le sug miezul, ah,le / Arunc spre tine cu candoare. Ochhii / Respir ușor să nu stirnesc cenușa / Și grațios bag lemne tropicale / Cu miros delicat si burta moale / Luate (căci le doare) cu mănușa / Si piersice prăjesc pe tăvi de alamă / Alene-mbolnăvite prin piper / Sfirțitoare, adormind, in zeamă / Cu simbur fin, montat la bijutier / Apoi trec brume roz în castronașul / De bărbierii si-nfiorat tresar / Gîndind cum o să-l spulber pe trufașul / Bob de cafea in lișnițele mari !“ (Fără titlu) ca și acest poem : „O, vremea cînd eram copii / Tutungerii, tutungerii / Cărți de aventuri nuci cu magiun / Ce să vă spun, cum si vă spun ? / Iubiri ascunse in ghiozdan / Sutiene mici cu miros rar / Decolorate an de an / Prinsul adune dintr-o vacantă / In frina unui tren marfar“, o mică capodoperă realizată cu mijloace atât de simple ! Sau alt „Cîntec naiv”: „Și facem leneș noduri la batistă / Spre a ne-aminti de noi si de azur / Și fericiți ei fluturii există / Ținuți de mîini de razele din jur // Tu nasturi mari să-mi coși cu ață tristă / La pardesiul meu de bun augur / In timp ce-o să-ntocmesc naiva astă / A vieții cu creionul cel mai pur / Voi pune roua nzi ca-n vechi 11 ghene / Să ne spălăm rizînd cu calzi clăbuci / Miresme-apoi cu talie și gene // Motani invidioși si clăpăugi / Ce te gîndesc cind dormi iar la sfirsit / Sinii tăi albi cu frunte-n infinit...“. Unde ești tu, motane ale detectivului Arthur ? Cel ce simțea ca o mătase ? Și scria cu literele pe care le face bruma ? e. b. cronica limbii românești pleonasmul... Cred că nu există greșeală de exprimare mai încăpățînată, mai rezistentă la critică ș 1 chiar la ironie decît pleonasmul. Nu-i vorbă că, pentru a-și impune prezenta recurgeri la mijloace dintre cele mai viclene. Mă gîndesc atunci cînd afirm aceasta la elementele neologice, cu al căror sprijin de ce de mai multe ori își face apariția și al căror înțeles — după cum se vede — scapă unor vorbitori, aceștia fiind, astfel, induși în eroare. Voi cita„ In această privință, cu titlu illistrativ, citeva exemple. Primul dintre ele ni-1 procură — bineînțeles, involuntar — un articol apărut într-o revistă, sub titlul Taine ale organismului uman. Iată pasajul în cauză : „Georges Duhamel, medic, academician și scriitor francez de mare reputație, era pe deplin convins că între sănătate și creativitate există strînse raporturi de intercondiționare reciprocă“. întrebarea este : se poate spune, fără a greși, intercondiționare reciprocă ? Răspunsul nu poate fi decît negativ, dacă știm ce înseamnă intercondiționare. Acest cuvint este format cu inter element de compunere, al cărui sens este între. Intercondiționare exprimă, deci, înțelesul condiționare existentă între doi factori — ca atare, condiționare reciprocă. Deci, a atașa de termenul intercondiționare adjectivul reciprocă înseamnă a te exprima pleonastic. Să observăm, acum, din punctul de vedere care ne interesează în comentariul de față, pasajul ce urmează : „Simpatia coexistă, e adevărat, cu ironia, dar o și covârșește..." Rândurile pe care le-am citat sunt desprinse dintr-un articol al cărui autor vădește o netăgăduită iscusință a mînnuirii frazei. Cu toate acestea, l-a scăpat printre degete, ca să zic așa, pleonasmul coexistă cu..., știindu-se că respectivului verb, care înseamnă a exista împreună cu altcineva sau cu altceva nu poate fi asociat cu un complement introdus prin prepoziția cu. Mai generos ilustrativ pentru ceea ce urmărim să demonstrăm se dovedește a fi, după cum se va vedea, formularea următoare dintr-o cronică a edițiilor : „I-am reproșat (autorului unei ediții critice a operei lui Dimitrie Bolintineanu, mi.) stilul uneori prea ceremonios, umflat, retoric si patetic (editorul a căzut victimă, se vede bine, retorismului grandilocvent al poetului) ". Autorul frazei pe care am semnalat-o cade și el victimă, se vede bine (spunem asa, spre a-i parafraza formularea) unui pleonasm multiplu — ceea ce ne-a determinat să afirmăm că formularea discutată e mai... darnică în exemple. Aceasta, deoarece și umflat și retoric și patetic se află la o succesiune directă de parcă respectivele adjective ar fi deosebite ca sens. Și n-am isprăvit cu fraza în cauză, căci autorul ei mai vorbește de retorism grandilocvent, cînd cunoscut este că prin retorism se înțelege o exprimare plină de emfază, iar grandilocvent înseamnă emfatic! Și pentru a demonstra cît de perfid se insinuează pleonasmul pînă și în textele apartinînd unor lucrări de specialitate in materie, să mai cităm un exemplu : «Tertina are totdeauna strofe de trei versuri, primul rimînd cu al treilea, al doilea cu primul din strofa următoare, în ritm iambic." Să notăm, mai întîi, că regula enunțată de autorul pasajului cu privire la rimele celor două tertine ale sonetului nu e obligatorie și, ca atare, nu e confirmată întotdeauna de realitatea artistică. De pildă, următoarele tertine ale unui sonet de Eminescu prezintă o altă dispunere a rimelor decit cea nejustificat impusă pe care am citat-o : „Cobori încet... aproape, mai aproape. / Te pleacă iar zîmbind peste-a mea fată. / A ta Iubire c-un suspin arat-o, // Cu geana ta m-atinge op pleoape. / Să Mint florii strîngerii în brațe — / Pe voci pierdute, vecinie adorate !“. Dar, nu pentru aceasta am reprodus patatul în chestiune, ci, așa cum menționam, pentru pleonasmul flagrant pe care îl conține, căci terțina (strofa de trei versuri) nu poate avea Întotdeauna decît... trei versuri !... Și, spre a se vedea cît de răzbătător este pleonasmul, să amintim că, după ce s-a compromis prin formula, necruțător ironizată, baza fundamentului, se travestește în variante ale acesteia, cum dovedește pasajul care urmează și pe care îl desprind dintr-un studiu privind contribuția lui Timotei Cipariu la teoria limbii, deci dintr-o lucrare cu preocupări din domeniul lingvisticii : „Principiile lingvisticii generale (...) au izvorît din studiul istoric și comparativ al limbilor, fundamentat teoretic, mai ales, pe bazele logico-filozofice..." Nu spuneam că pleonasmul — cum necum — pătrunde, răzbate unde nici nu te așteptai ?... n. mihăescu pe scurt • „SEMESTRUL FRANCEZ* • WIESENTHAL NU SE LASA • „BORIS GODUNOV* LA OPERA COVENT GARDEN DIN LONDRA • AL 181-LEA • Franța a preluat, pentru &ine președinția CXE. Experții apreciază lum, că pe parcursul „sonestorului francez", Tem asista la dure confruntări anglo-francaze (sau franco-britanice) privind probleme de fond ale Comunității Economice (vest)Europene • Aproape în întregime dedicat teatrului, cu „luări de cuvinte ce acoperă o vastă arie tematică, ultimul număr (13/ 1083) al revistei băcăuane ATENEU ne aduce — prin Bogdan Ulmu — și surpriza publicării unei patetice scrisori pe care, la 13 martie 1960, Ștefan Ciubotărașu i-o adresa lui Lázár Vrabie... Popas de-o clipă la masa umbrelor .«Sunt foarte fericit că mă aflu aici cu prilejul celui de al 161-lea acord de încetare a focului In Liban», este fraza cu care și-a început Bob Hope showul prezentat de Anul Nou In fața marinarilor de pe navele flotei a 8-a americane, ancorate în largul coastelor libaneze. Nu știm dacă băierinii măscărici, specializat în asemenea spectacole pentru trupele interventioniste, a reușit să-i binedispuna pe „mariners“ • Două aniversări celebrate în săptămînalul clujean TRIBUNA : împlinirea unui secol de la întemeierea primei reviste cu acest titlu (director fondator : Ioan Slavici) și trecerea a 10 ani de cinci a apărut numărul dinții al revistei studențești ECHINOX . Deși a împlinit 75 de ani, Simon Wiesenthal e hotărit să-și continue activitatea de depistare și trimitere în judecată a foștilor naziști. «Oamenii pe care-i căutăm, a declarat el, nu mai am nici o influență politică. Ei nu mai Înseamnă nimic. Dar noi nu-i vom lăsa» [ Din săptămînalul ieșean CRONICA j] (nr. 52/1983), două articole se impun în mod deosebit atenției cititorului : M. Eminescu : Poesii 1883, de Mihai Dragan — la a cărui concluzie subscriem («La o sută de ani de la apariția acestei ediții, cel mai înalt omagiu ce s-ar fi putut aduce faptei săvârșite (...) de către Maiorescu era reeditarea acestui volum în forma lui originară (...)>*, și Brâncuși — proiecte necomentate („Vreau sa fac mormântul lui Goga“), în care Pogorilovschi emite citeva interesante ipoteze asupra unui «ungher — parcă pe totdeauna obscur — al ideației lui Brâncuși» • De la 1 Ianuarie, un nou stat independent pe harta lumii , sultanatul Brunei, de pe coasta nordică a marii insule Borneo . La Buenos Aires s-a anunțat oficial că autoritățile argentiniene de resort au dispus arestarea generalului Reynaldo Bignone, fost sef al statului în perioada guvernării militarilor , generalul n-a răspuns unei citații de a se prezenta la ancheta judiciară privind dispariția, în 1976, a doi militanți comuniști. • Tot în Argentina, au fost interzise activitățile firmei japoneze „Hinode Pinguins", care-și propusese să vîneze, anual, 50.000 de pinguini — din milioanele de asemenea viețuitoare, trăitoare pe țărmul stîncos al Patagoniei • Cîteva incitante considerații asupra evoluției prozatorilor care au debutat In anii '60 face Mihai Ungheanu (în ultimul număr al LUCEAFARULui), analizind cartea lui Mihai Pelin JSa pierdută pe mare“, reținem: «... a avea curaj în proză, astăzi. Înseamnă a scrie reportaj, a căuta o întoarcere a literaturii la firesc, la omenesc, la , mizele actualității și la temele nedefinisate» A întrebat asupra cauzelor situației conflictuale din America Centrală, marele romancier Gabriel Garcia Marquez a declarat : «Cred că situația respectivă s-a creat datorită perpetuării în regiune a multor ani de nedreptate, de inechități și inegalități, de sărăcie, de mizerie și exploatare». • După Grigore Vieru și Liviu Damian, un alt poet din același spațiu de suflet al limbii române își afflă — firesc — locul in paginile revistei LUCEAFĂRUL , e vorba de Arhip Cibotaru • Reținem, din ultimul număr (pe 1083) al revistei timișorene ORIZONT, substanțialul dialog cu Endre Károly, «unul dintre cei mai prestigioși lirici de limbă maghiară din România, decanul de vîrstă al Asociației scriitorilor bănățeni». • Tot în același număr, două pagini de umor — din care transcriem cîterva "cuvinte la patinaj" : «Punteți-mâna ••are, pretinse statuia de ghips. Vreau să mă bronzez» ; «Las-o baltă, zise broasca» ; «Șirămina grea i se părea treaba cea mai ușoară» ; «Lac să fie unghii destule» (autor : Lucian Bureriu) • A apărut nr. 1 .3 al revistei MANUSCRIPTUM, însoțit un excedent pliant dedicat activității celui ce a fost sufletul ei — regretatul Alexandru Oprea • La opera Covent Garden din Londra, Claudio Abbado dirijează BORIS GODUNOV, de Musorgski. Regia spectacolului poartă o semnătură celebră : Andrei Tarkovski • Simplă seducție sau adevăr interior ? este titlul unui interesant micro-eseu semnat de Alfred Hoffman în numărul 1/1864 al ROMÂNIEI LITERARE , apropo de „serialul Bernstein“, de la televiziune, criticul muzical spune : «Marea școală dirijorală ne-a obișnuit cu o tensiune, o gravitate, o pondere, chiar o rezervă în abordarea realității beethoveniane și poate că n-ar bine să ne batem pe umăr, excesiv de famimiliari, cu capodoperele clasice fundamentale», care nu pot fi tratate drept șlagăre, chiar dacă ne place să le fredonăm cîteodată... • Există un artist plastic numit Ion Stendhal ?... Probabil, de vreme ce redactorul ,,de specialitate“ al revistei CONTEMPORANUL (nr. 1/1984) îl trece printre laureații premiilor „Arta pentru pace“ — decernate unor plasticieni români și italieni de Centrul cultural „Caravaggio“. • Excelent articolul scris de Ion Dodu Bălan if despre mentalitatea criticii literare, publicat în ultimul număr din CONTEMPORANUL. • Opinia lui Sean MacBride despre retragerea S.U.A. din UNESCO : motivul real al deciziei Washington-ului ar fi că «el nu poate impune UNESCO punctele •ale de vedere» — declară fostul ministru de externe irlandez • «... ultimul său roman, Istorii, a ajuns la cel de-al treilea volum tipărit...» zice (în FLACARA) Florin Mugur despre colegul său de editură Mircea Ciobanu , înseamnă, oare, că volumul al patrulea din Istorii, pe care-l vedem de mai multă vreme in librării, se vinde... netipărit 7 • După consumul mai multor •Ude cu băutură, Tache Ionel s-a urcat la volanul unei mașini pe care vroia s-o fure — dar, „obosit“, a adormit imediat , cînd aftet trezit, a putut să constate că mașina vizată nu avea nici motor, nici roțile aferente, Ionel, Ionelule... # «A fost dromoman» zia © (în LUMEA nr. 3(1034) Ioan Grigorescu despre Mihai Tican-Rumano. Și, tot el, mai la vale : «... cum numele de Agnalatac mi se pare ușor bizar, constat că el este anagrama cuvîntului „Catalunia“». Anagramă îndeamnă altceva, prietene Ioan Grigorescu , t dt despre „dromoman“, ce să mai vorbim ai • Un articol de largă și fecundă deschide ] re culturală . Ironia ca doctrină estetică,i contează în LUCEAFĂRUL Alexandru [ Horia . iată una dintre ideile-forță ale demonstrației : «Actul poetic dizolvat în scepticismul propriei sale inutilități mi se pare un sofism obosit și stagnant, chiar dacă se bazează pe o virtuozitate stilistică remarcabilă» • Dumitru Graur, comentator sportiv al televiziunii, susține în ALMANAHUL FLACARA, în două rînduri fpp. 79 și 106 că echipa câștigătoare a Cupei UEF.A. ediția 1062—1963 a fost Benfica Lisabona,vând toată lumea știe că e vorba de Anderlecht. Și cînd te gîndești că D. G. s-a dus pină-n Suedia pentru asemenea J petria • Un scurt-metraj de mare succes la public : ÎNȚELEPCIUNEA ȘI LIMITELE K, realizat de Paula și Doru Segall în Studioul s Sahla film“.f nemo I