Saptamina, 1989 (Anul 19, nr. 2-50)

1989-01-13 / nr. 2

rpfrale la judecata de apoi­­ a poeților LAOCOON­ U. Pînâ la urmă „iubiți-vă PC țm­­­pri“ mi se pare un serial al denu­­m~âarii poetului. Cit se potrivește cu regulile lirismului acest .Jurnal__de, sex“, cum zicea cineva, nu știm încă. Oricum, enumerarea și catalogarea de impresii lasă o senzație de șicitate lirică. Una este să dai glas unui ero­tism sublim și auster de genul celui al lui Petrarca și alta să te exprimi ca într-o scrisoare oarecare, de pildă: „In pieptul meu mai plinge încă rana (care e frumos spus) / și ochii mei de ochii ei sunt grei / să nu v-atin­­geți imprudent de Ioana (sic !) / sunt grădinarul amintirii ei“. Mi se scrie de către admiratori ai poetului că Păunescu este un liric mare și mi se­ reproșează că-i șicanez, dar un poet mare nu sare de la versuri înălțătoa­re la banalități epistolare. Iată o stro­fă foarte frumoasă din „A mea“: „Cum treci acum și apa e-n ruine / și-ți este bine și îmi este bine, / aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine / e vie vrerea ambelor destine“ (acest ultim vers anulează ceea ce a fost mai sus). După care urmează o altă strofă frumoasă : „Te voi iubi cu milă și mirare / cu întrebare și cu disperare, / cu gelozie și cu larmă mare, / c-un fel de fărdelege care doare“, după care urmează ceva care stinge fiorul acestor patru versuri : „Și jur pe tine și pe apa toată / care ne ține barca înclinată / că vei ră­­mîne — dincolo de număr / și din­colo de vorbe, măști și forme — / a mea — prin orice încercări enor­me, — / a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr“. într-o altă poezie găsim o strofă autocritică­. »Și liber vei fi ■st" fii ci­­­­nie din nou / Și liber vei fi să nu știi de durere / Si liber vei fi—să­ apari ca erou / Zidit la minciună, in somn si-n avere“. Poetul vrea să ia V' acutele și intră în falset. într-un poem intitulat „Paharul cu apă“ se trece de la Hamlet la Stalin și Hitler,­­ subsemnatul neînțelegînd nimic din­ /această operație,­­pentru că a scrie că ..mustața lui Stalin / cade ca o ghi­lotină simpatică / peste popoare“ ni se pare un hibrid, nici măcar liric,­ în același poem mai întîlnim o idee­­ demnă de premiul Nobel : transfor­­marea pietrei în ceva potabil. Și, în continuare, poetul intră în rolul unui actor care aduce pe scenă un pahar de apă iubitei : „dacă acolo unde nu pătrunde nimeni­­ se află un pahar de apă­­ pentru sănătatea și surîsul său / jur să merg să-l aduc / un pahar cu apă, atît, / un pahar din care nu se va clinti / nici un strop“. Operația, trebue să recunoaștem, destul de dificilă, chiar dacă poetul e și-a propus acest lucru, și încă și-n alte variante, să-l lăsăm deci să ofe­re iubitei paharul cu apă, și încă după propria-i mărturisire : «Ți-l voi aduce in palmă, / pe frunte, / în cîrcă, / oricum, imposibil, eroic, / pa­harul de apă. // Ți-i voi aduce. Ți-l voi aduce / întreg și inviolabil / pen­tru tine și pentru binele tău / și voi urca scările / spre turnul negru / de prințesă meridională, și voi striga: „dulcea mea, / iată paharul cu apă / de care buzele tale au nevoie“ / și dacă nu-mi vei răspunde / sau imi vei spune „mulțumesc, / omule, am băut destulă apă“ / mă voi întoarce să-l duc inapoi / și abia atunci mă voi zvîrli in el / să mă fnec de do­rul / de a-ți­­ fost pahar de apă / paharul de la capătul lumii». Această poezie cuprinde un risc pentru paharul cu apă respectiv . Nu știm cum ar încăpea Păunescu în el, dat fiind statura sa herculeană, dar cum în poezie totul este posibil, să-l credem pe cuvint. Năravul acesta de jț versifica_price _ íul celor" din jurul slu7 prin repetiție, devine insu­portabil. In „Gerunziul“, ni se poves­tește iar un fapt intim petrecut între emițător și iubita sa : „Sentimental și mot-ă-moi, love story / Mi te-a adus bolnavă, tristă, pură, / La Lugoj în­tr-o casă de cultură, / Tu singură, eu încărcat de glorii. // Te îmbrăcase Dumnezeu în verde, / Deși, secret, te pregăteai de moarte, / Mai așteptind o șansă de departe, / O șansa ca de-obicei se pierde. // Zeița mea din­­ nenoroc întoarsă, / Aveai în ochi o tristă demnitate, / Și toți spuneau atunci că nu se poate, / Și gitul tău era o rană arsă. // Și un oficial te-a dat afară, / Tu ai venit­ la mine cu o carte, / Și eu ți-am scris de viață și de moarte / Și ploaia hohotea ele­mentară // O remușcare te chema ne­bună, / Suplinitoare la o școală mică, / Trecuse și de tristețe și de frică, / Și-ai tăi, trăiau bolnavi într-o comu­nă. // Ce mai era nici nu mai pot descrie, / Bandajele pe arsa, trista carne, / Și gîndul meu capabil să răstoarne / Confortul meu să ți-l în­toarcă ție. // Am hotărît atunci să-mi fii mireasă, / Și de pierdea­ o clipă, numai una, / Ai fi pierdut-o pentru totdeauna, / Dar ai venit, lumină ne­guroasă, / Și te iubesc cum nu poate să spună, / Dicționarul vorbelor de­șarte, / Și nu mai știu ce-i viață și ce-i moarte, / Știu că luptăm cu moartea împreună. // Sentimental Love story te mai doare, / Din moarte, în­viață Julietă, / Tîmiș aș merge astăzi pe Planetă, / Ca să te rezidesc nemu­ritoare“. între atîtea intimități făcute public de către poet i-aș mai recomanda poeme despre dereticarea de dimi­neață prin casă, întinderea rufelor pe ratorul prin odăi și dusul deșeurilor la pude­ă, între care aș adăuga și niște poeme proprii.^— Revenind la obsesiile freudiene ale lui Păunescu care-1 persecută — vezi: „Jurămînt de dragoste și gelozie“ din car­e­­ voi cita —, găsim ace­leași fixații: „Sînt gelos pe în­treaga ta viață / Aș fi vrut să-ți fiu frate Iutii / Să te învăț un cu­vînt de verdeață (sic !) / Și străină apoi să-mi rămîi. // Aș fi vrut să-ți fiu tată, iubito, / Ocrotind inceputul fragil, / Și-apoi vîrsta în foc mistuin­­d-o / Să mă nasc și să-ți fiu eu, co­pil. //Să fiu pavăza ta absolută / Eu, prieten și tot eu dușman / Și du­­hovnica ta surdomută / Și profesorul tău de plan. // Căci aproape imi ești, dar străină / Felinarul ce sunt arde gri / Dacă simte făcîndu-ți lumină / Nălucirea că nu-i aparții / Și te-aș duce în circă și-n creier / Și trecutul ți l-aș cumpăra / Să-mi rămîi ori pe unde cutreier / Doar a mea, doar a mea, doar a mea. // Mînuit de nebuna idee, / De întrebarea cea fără răs­puns / M-aș preface în atom de fe­meie (sic !) / Dacă ție ți-aș fi de a­­juns. /../ Ți-s și tată, și frate, și soră, (sic!) / Ți-s prieten și-ți sunt și dușman / Și mar­cat de o gamă minoră / Sunt profe­sorul tău de pian. // Croitor pentru hainele tale / Eu pe față in rană te spăl / Și-ți așez în picioare sandale / Și-ți sunt drag, și-ți sunt chin, și-ți sunt văl. // Blestemat sunt de lacrima mumii / Pentru tine ce ard in pră­­­­păd / Sunt gelos pe femeile lumii / Că mă fac uneori să le văd. // Dul­cea mea, taina mea voluntară / Ru­gul meu concret și abstract / O iu­bire de-abis tare-i ca orice mă omoară / Și mai contract. // Gelozie urlînd cu tandrețe / Eu sub piele la mine te duc / Gurii mele i-aș da să învețe / In duet acest bocet de cuc. // Dacă-ți spun că te-aș face mireasă / Și un alb nupțial să te-nchid / Vreau să știi că te-aș duce acasă / Ca la nuntă să și te ucid (vai, vai!) // Prea cumintea și apoi prea rebele / Ju­lietă din neam dispărut / N-aș voi să mă chem Othelo / Dar din umeri ce mîini mi-au crescut. // Sunt gelos pe văzduh și pe mare / Și mă doare cînd calc pe pămint / Sunt gelos și pe scri­sul cu care / Iți trimit gelozia ce sunt". Această ultimă strofă salvează într-un fel răul poem și încă o dată deplîng nefrenarea repetată a rimă­­rilor care îl fac să deraieze pe poet, din rațiuni de rimă, ajungîndu-se la o poezie hibridă și chiar surrealistă in cele din urmă.­­ eugen Barbu cronica limbii românești apropo de arta portretului... Am dat recent peste un portret care mi-a sugerat rîndurile de față și despre care va fi vorba în încheierea lor. După cum se știe, neîntrecuți în arta portretului au rămas Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, G. Călinescu, E. Lovi­ni­escu, înzestrați cu intuiția scă­părătoare a trăsăturilor caracteris­tice personajului văzut sub raport moral și, uneori, chiar fizic. De obicei, la cel dintîi, ca în oameni care au fost, portretul­ se constituie din cîteva sugestive linii. In­tr-o viziune cu semnificații majore, ca, de exemplu, atunci cînd evocînd, în octombrie M36, figura unui reputat artifculal francez, Meillet, scria :­­ „Franța a pierdut pe cel mai mare dintre lingviștii ei, pe omul cu scăpărări geniale despre care se poate zice că știa și pătrundea cu mintea toate limbile de samă ale lumii. Din această i­­mensă conștiință, Meillet scotea principii pe care pină atunci nu le putuse fixa ni­meni. Tot ce era ca operație sufletească in formele cuvintelor II atrăgea și­­ pa­siona. Gîndirea lui puternică descoperea operațiile de o extremă fineță prin care gîndul, așa de greu de prins, devenea graiu și, peste alte fenomene ale minții, graiul mergea mai departe. „Avea o înfățișare de preot oriental omul cu barba lungă răsfrintă, cu ochii obosiți sub ochelari, cu discreta Înfățișare atît de cucernic modestă. Dar, cînd începea să deslușească teoriile sale, verva se ridica simpatică și convingătoare din acel mărunt trup obosit de muncă“. Se oglindește, magistral, în rîndurile ci­tate, chipul spiritual și fizic al marelui învățat francez, aureolat de calda umani­tate pe care i-a insuflat-o neîntrecutul portretist. Aștern, aici, aceste fugare note, pentru a sublinia, o dată mai mult, ceea ce, de­sigur, în general, se știe, și anume, că arta portretistului se sprijină pe iscusința, aș zice chiar, pe vocația celui care apelea­ză la atributele ei. Am spus, în general, fiindcă, se pare, unii autori care se încu­metă a folosi genul si subapreciază cerin­țele. Numai așa îmi pot “explica ,de ce, în­tr-un — ca să-l numesc așa — portret, pe care autoarea îl creionează, evocînd ima­ginea unui defunct critic literar, H pre­zintă — contrar țelului propus — prin fi­nele formulări cu caracter negativ menite mai mult să coboare decit să ridice per­spectiva asupra lui. Un exemplu : „(Cri­­ticul) era îndrăgostit de frumos — un fru­mos pur și clasic, ferit de amprentele sen­zualității“. Ce vrea, adică, să spună au­toarea evocării­­ — că respectivul critic iubea frumosul în sine, fără a-l asocia cu senzualitatea, altfel spus, cu plăcerile trupești . Autoarea face, aici, o gravă confuzie de noțiuni care nu se condițio­nează cu necesitate — noțiunea estetică fiind una și cea fiziologică, alta... Un alt exemplu din același portret : „De­parte de a fi un tocilar, era un admi­rator al marii culturi antice...”. Iarăși o confuzie de noțiuni : cum, adică, sintag­ma admirator al marii culturi antice o poate implica pe aceea de a fi un tocilar (— „elev sau student care își învață lec­țiile pe dinafară, in mod mecanic , bu­­chet“ — DEX) 7... Cu asemenea însușiri de intuiție și de expresie, cum ni se înfățișează în evocarea publicată de Sanda Diamantescu în Luceafărul (nr.-ul din 15 oct. 1988) putem vorbi de portret, dar nu de arta acestuia.» n. mihăescu SAPTAMAU # pe scurt 0 „AVORTONI DE ÎNGERI FĂCUȚI CU VREUN ȘOBOLAN” 0 CEL MAI MARE VELIER « SINAIA - BUCUREȘTI IN 12 ZILE • IGIENIZAREA CAPULUI 0 ȘLAGĂRE IN URECHE • La Pincești, pe Valea Siretului, spe­cialiști de la Muzeul din Bacău au desco­perit urmele unor așezări succesive datind încă din mileniile IV—111 î e.n. Ceramica, uneltele din piatră și os, figurinele antro­pomorfe și zoomorfe datează din neolitic . In India, s-a constatat că pașnicele pa­chiderme sunt pe cale să devină agresive. Cauza : extinderea terenurilor agricole care au „înghițit“ și teritoriile pe care străbat elefanții în migrațiile lor periodicele • De la Muzeul Național Kroeller-Mueller din Olanda au fost furate trei prize de Van Gogh, evaluate la circa 100 de milioa­ne de dolari • Nova Pharmaceutical Cor­poration experimentează un medicament care, se speră, va reuși să vindece cea mai banală și cea mai răspindita maladie : guturaiul . Pină la sfîrșitul anului 1990, în Franța: În regiunea Auvergne, vor fi domesticite căprioare și cerbi pentru carnea lor. S-ar fi împuținat atît de mult animalele domestice. Incit trebuie sa verifi­­cate gingașele, decorativele locuitoare ale pădurilor ? • La întreprinderea „Perla“ din Buzău s-a constituit, recent, un ate­lier special pentru realizarea de produse tip Gallé • Un grup de cercetători din Massachusetts cred că au reușit să locali­zeze zona din creier în care se află ceasul biologic. In felul acesta, se va putea elabora o metodă eficientă de combatere a Insomniilor • In Italia, patria lui Dante și a lui Pico della Mirandola, există nu mai puțin de­­ 600 000 de analfabeți versurile sântaminii : -Ascultă la mine... circu­ ta baza ! Nu -ma crezi,­­nu ? Iți spun ? eu c-aș putea fi doctor In frumosu ăsta al vostru 1 circu — asta e ! Că de-abia acolo se chinuie, domne, animalele-astea cu Arta. Ascultă ce-ți spun : sunt chiar bătute din cauza frumosului ! Nu ca la voi... mai mare risu.» Eu i-aș vindeca pe toți. Nu mă crezi, nu ? Fii atent , o dresură cu două suau de nebuni. Da nu așa... Nebuni d­ ăma fioroși, domne, unu și unu, după gratii, In lanțuri, cu spume. Numai așa m-aș face o dată Înspre ei cu Arta și imediat ar fi cuminți, sănătoși și-ar scrie versuri. Ge­ni-a­le, domne, ge­­ni-a­le ! Că ce crezi ? Dacă se-mbolnăvește omu de la frumosu ista al tău — de ce să nu se vindece cu el­e... Sau tigrii, domne ! Leoaicele ! Ursu ! Foca ! Oaia Oaia, baä ! Aia e­i înveți să cînte maimuța la fluier... și ce mai ! : „Dresură unică In Europa ! Trei turme de miei ! Oaia năzdrăvană ! Vorbeș­te omenește ! Frînge eu »Inge ! Zice laie, zice bălaie, zice bucălaie !“. Ra­lu, băă !­a fluieri — și ea ți se gudură la picioare. O strigi — și ea , după tine ! Poți s-o plimbi în fiecare seară pe cheiul Dîmbovi­ței. In lesă, ca pe-un buldog. Că dacă a­­nimalele­ astea aduc a om din cauza Artei, atunci de ce să nu semene și Popescu cu omu dacă scrie și un vers-două acolo ?... Dresura ! Ala e ! Circu ! Ascultă la mine, o dată dai cu căciula de pămînt, așa, o sănătate și-ncepi să scoți din ea lilieci ! Ce porumbel, mă ?! Ce porumbei ?!... Pui de lilieci ! Că ăștia ce sînt ? Avortoni ! Aia stat ! Avortoni de îngeri făcuți cu vreun șobolan ! Cu șobolanii... ascultă la mine... Ieși seara pe cheia Dîmboviței, plimbi oaia, plimbi buldogu — și al zece mii de ingeri-ingerași de-ăștia pe capul tău mare de locuitor ! Ori așa — ori de­geaba ! Ascultă la mine , circu e totul ! Asta-i baza ! Dresura ! In__rest ——numai prostii...». Multe mai suportă și hîrtia. Piata I . Turnul din Pisa s-a înclinat în ""1908, cu 1,27 mm. Se crede că va mai re­zista 100—150 de ani. Om trăi ș-om vide . In apropierea orașului Saida din Liban, au fost descoperite un sarcofag bizantin (secolele IV—V e.n.) și manuscrise foni elene de mare valoare istorică • Un număr bine structurat, echilibrat — nr. 12 al prestigioasei reviste „Pentru patrie“. Remarcăm din bogăția sumarului : „Româ­nia socialistă pe coordonatele definitorii ale lumii contemporane“; paginile dedicate anchetelor sociale și de specific, semnate de I. Droiu, N. Dogaru, D. Catiagheorghe, N. Pietriș, S. Alexandru, M. Bratu, N. Rotaru, ca și nu mai puțin fascinantele pagini de proză, datorate lui O. Ungherea, L Tiribegea, E. Teodoru, C. Năstase ștk. O mențiune specială serialului „Rețeaua terorii“ (3) de A. Dunăreanu. Rubricile „cabinet juridic“, „colocviu“, ca și micro­­antologia de umor completează fericit profilul „fotogenic“ al revistei • Kyoko Imaku­ra, in virstă de 23 de ani, este prima femeie care a traversat de două ori Pa­cificul Intr-o ambarcațiune cu prize, parcurgînd 14 000 de mile • LC.R.A.L. Foișor a verificat și a remediat defecțiu­nile la părțile comune și in apartamente din peste 300 de blocuri. db Nouă temple din epoca faraonilor și al­te 544 de monumente tonte, afectate sau amenințate de imper­apela freatice, vor fi salvate și restaurate. Ope­rațiunea va costa 15 milioane de lire egiptene, adică 6 milioane și jumătate de dolari • Semnalăm ciclul de reportaje pu­blicat de ziarul „Scînteia“ sub genericul „Dîmbovița — tinerețe din noua tinerețe a Capitalei“ • Un Incendiu a distrus 9 din cele 15 etaje ale unui edificiu din Holly­wood care adăpostea companii cinemato­grafice . Aflăm cu uimire din „Informa­ția“ că o carte poștală ilustrată a parcurs distanța Sinaia — București in 12 zile. Se mai intimplă și din astea... dar se mai intîmplă ca scrisori pe care se menționează doar „Săptămîna“ să ajungă cu promptitu­dine la redacție . Un pasionat al zborului din U.R.S.S. a construit unul dintre cele mai mici avioane din lume : cîntărește 47 _de kilograme, măsoară 3 metri lungime, suprafața aripilor este 1,5 mp, viteza maximă pe care o poate atinge este de 130 km pe oră, timp în care consumă doar trei litri de benzină. Pentru decolare și a­­terizare îi este suficient un teren plan de 30 de metri . Intr-un cadru festiv, în­treprinderea de aparate și utilaje pentru cercetare (I.A.U.C.B.) a aniversat 10 ani de la Înființare­a La Le Havre a fost lansat la apă cel mai mare velier din lume, dotat și cu un puternic motor Diesel. El are lungimea de 187 m, 5 ca­targe, iar suprafața pînzelor este de 2 500 mp. Un computer de bord dirijează velele, In funcție de direcția și puterea vântului • Inscripție pe o pungă cu „Produs vegetal de uz extern pentru întreținerea părului*s „Posologie și mod de administrare . Peste 3 1 apă in fierbere se toarnă 1/2 din conținutul unei pungi, se omogenizează, sa pune capacul și se lasă In repaus cca. 20—30 minute (cu omogenizări periodice) după care se strecoară prin tifon direct în cuva de baie, reziduul se stoarce pu­ternic și apoi se aruncă. Baia și frecții­l se face la temperatura preferată (după o igienizare prealabilă a capului), iar uscarea se va face treptat în­velind capul intr-un prosop us­cat. (însoțiți orice realamație cu numă­rul de serie înscris pe pungă)". Se pare că întreprinderea „Plafar“ Botoșani e certată rău cu limba română. Se are, în schimb, bine, cu latina 1 (Batulae folium, Iridis rhizoma, Populi gemmae). Rugăm Trustul Plafar (și din alte localități) să dea denumirile „neștiințifice“ ale miraculoase­și­lor buruieni . Intr-o singură săptămână, televiziunea franceză asasinate, 27 de scurte a prezentat 670 de de tortură și numeroase alte secvențe de violență . Din sumarul revistei Sănătatea nr. 12/1988, re­marcăm Interviul „Sport și medicină“, re­alizat de C. Popovici cu conf. univ. dr„­ Ioan Drăgan, în care este relatată pe larg problema dopingului la ultima olimpiadă, precum și prezentarea, de către Lucian Huiban, a unei polemici între oamenii de știință privind virusul imunodeficienței umane . O femeie în virstă de 70 de ani s-a adresat unui medic susținînd că are un radio din Minneapolis invizibil în urechi, care 11 cînta șlagăre din ani ’30—’40. Neurologii au constatat că per­soana este perfect normală, suferind însă de otoscleroză, pe care o „tratase“ luînd zilnic cîte 12 aspirine. Din momentul in care a redus simțitor porția zilnică de acid acetilsaul­eilicum, șlagărele tinereții nu s-au mai făcut auzite . observator

Next