Radosav, Doru et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 4. (1980)
Arheologie
30 6 trează sunt foarte reduse (40—50 cm grosime) și suprapun direct roca de bază formată din aglomerate vulcanice. Fără a putea vorbi de o precizare a poziției stratigrafiei, în aceste depuneri ca și la suprafață am putut recupera unele materiale a căror tipologie ne-a ajutat la identificarea apartenenței culturale a acestei locuiri. Ca piese tipice amintim 3 lame microlitice retușate mărunt, un vîrf microlitic cu ambele capete ascuțite și o latură retușată abrupt, 2 gratoare pe lame, toate cioplite din silex cu granulație fină. La acestea se adaugă o lamă de obsidiană și o așchie de gresie cu dimensiuni mai mari, retușate prin desprinderi largi, oblice. Deși retușarea oblică a pieselor nu lipsește din gravettian, ea caracterizează totuși culturile mai vechi. In cazul de față e greu de spus dacă cele două piese reprezintă o tradiție în maniera de cioplire sau dacă sunt dovezi ale unui strat de cultură mai vechi. Cert este că aceste două piese se deosebesc de celelalte atît prin tehnica de cioplire cit și prin rocă și dimensiuni. Alături de piesele retușate descrise mai sus s-au mai descoperit patru lame simple cioplite din silex cu granulație fină și cinci lame scurte cioplite din opaluri cu nuanțe diferite. Exceptînd cele două piese retușate oblic prin desprinderi mai largi ventro-dorsale, materialele descoperite aici fac dovada unui complex cu caracter microlitic, unitar ca tehnică de cioplire și materie primă. Cioplirea măruntă abruptă care predomină, ca și tipologia uneltelor, indică o fază tîrzie a culturii gravetiene în Oaș, contemporană probabil cu cele de la Călinești III, Boinești și Remetea-Șomeș. Turulung (Pusztahegy) — Dealul Pustiu La circa 15 km nord-vest de Călinești, pe un piemont de circa 400 m înălțime, aflat în zona de contact a Depresiunii Oaș cu Cîmpia Someșului, s-au descoperit urmele unei locuiri gravetiene parțial distruse de eroziune. Dealul Pustiu are pantele neregulate cu versanți abrupți și sectoare fin înclinate, toate acoperite de păduri pînă în zilele noastre. Sus pe culme, în poiana de pe capătul nordic al dealului, la suprafața solului, s-au descoperit mai multe piese paleolitice scoase în timpul desfundării pămîntului, în vederea împăduririi, cit și în urma eroziunii naturale. De-a lungul poienii, care prezintă o ușoară alveolare spre mijloc, s-au deschis mai multe sondaje spre a identifica poziția stratigrafică a urmelor de locuire și centrul așezării paleolitice. Fiind vorba de culmea unui deal înalt, a cărui suprafață este intens degradată, stabilirea poziției stratigrafice a descoperirilor arheologice rămîne o problemă dificilă. Așa cum se prezintă situația în prezent, stratul superior are o alcătuire granulometrică luto-prăfoasă, de culoare închisă, care suprapune un strat gălbui mai argilos. Ambele depuneri sunt