Satul Socialist, octombrie 1971 (Anul 3, nr. 747-773)
1971-10-14 / nr. 758
Nr. 758 Joi 14 octombrie PAGINA ? w SATUL SOCIALIST (Urmare din pag. I) din cele de partid de la ministere s-au şi evidenţiat aceste lucruri — că munca de partid în ministere a decurs la un nivel destul de scăzut, că atît comitetele sectoarelor de partid cît şi comitetul municipal nu au asigurat îndrumarea efectivă a acestei munci, nu au căutat ca organizaţiile din aceste instituţii centrale să-şi îndeplinească rolul înscris în statut. Este adevărat, în statut nu este prevăzut rolul de control asupra conducerii ministerului, dar organizaţiile de partid din aceste instituţii centrale au atîtea sarcini şi obligaţii încît dacă comuniştii şi le vor îndeplini, atunci, fără îndoială, activitatea din ministere se va îmbunătăţi radical. Nu vreau să vorbesc acum despre unele neajunsuri din activitatea acestor organizaţii — nu aceasta este tema adunării noastre — dar ştim cu toţii că există încă multe manifestări de indisciplină, de lipsă de răspundere faţă de gospodărirea şi îndrumarea sectoarelor respective, faţă de folosirea mijloacelor pe care statul, clasa muncitoare le pun la îndemînă pentru a asigura progresul mai rapid al societăţii noastre. De ce să nu vorbim despre faptul că nu s-a făcut aproape deloc simţită prezenţa comitetelor de partid ale sectoarelor şi a comitetului municipal la uniunile de creatori ? Mă refer la organizaţiile de partid, pentru că organizaţiile de partid din aceste uniuni sunt, de asemenea, sub conducerea şi îndrumarea Comitetului municipal din Bucureşti. De ce să nu ne punem întrebarea : Cum a fost posibil să se manifeste neajunsurile cunoscute la radio şi televiziune, în cinematografie, în teatru şi aşa mai departe ? Acolo lucrează comunişti, şi ei au obligaţia — cum au toţi comuniştii — să înfăptuiască principiile comuniste în munca lor, iar comitetele de sectoare şi comitetul municipal de partid trebuia să îndrume şi să asigure ca toţi comuniştii din aceste domenii de activitate să-şi facă pe deplin datoria. Deci, dacă privim lucrurile mai îndeaproape, vom constata că în însăşi şedinţa de astăzi s-a trecut cu destulă uşurinţă, cu superficialitate, peste o serie de răspunderi şi sarcini , iar unii tovarăşi au crezut, poate, că este suficient să se dea asigurări, să se ia angajamente. De aceea, sunt de acord că nu trebuie să răspundem numai cu angajamente, ci cu fapte. (Vii aplauze). Este necesar să trecem la activitate practică, să acționăm fiecare în domeniul său pentru a lichida neajunsurile, pentru a face ca munca noastră politico-ideologică, de formare a omului nou, să se ridice la nivelul rezultatelor pe care le avem în dezvoltarea generală a ţării. De asemenea, nu putem trece cu vederea că au început să se înmulţească manifestările de carierism, de căpătuială, că, în locul grijii pentru interesele generale ale clasei muncitoare, ale ţărănimii, ale tuturor oamenilor muncii, unii încep să se îngrijească numai de ei, de familia lor. Nu e nimic rău dacă cineva se îngrijeşte de familia sa — noi punem, cum se ştie, un accent deosebit pe dezvoltarea şi întărirea familiei — dar această grijă trebuie să se manifeste în contextul general al societăţii noastre şi în strînsă unitate cu marea noastră familie — naţiunea socialistă. Nu acceptăm şi nu vom accepta conceptul mic-burghez sau burghez, individualist, că „nu mă interesează ce se întîmplă cu alţii că totul este ca „eu să-mi asigur pentru familia mea cît mai mult“, chiar dacă aceasta se face în dauna altora şi chiar frustrînd, mai mult sau mai puţin, societatea, deci pe alţi membri ai marii noastre familii. Este necesar să vorbim şi de aceste lucruri. De ce să ne fie ruşine să le discutăm cu activul de partid ? Oare în Capitală nu sunt asemenea manifestări ? Chiar în activitatea consiliului popular municipal sunt asemenea manifestări de favoritism, de aprobare a diferitelor intervenţii şi paraintervenţii, de încălcare a legilor ţării noastre. Dacă aş lua numai problema construcţiilor de locuinţe, cred că am găsi sute şi mii de asemenea încălcări. De ce oare să nu vorbim de ele aici, în activul de partid ? Aceasta este una din laturile principale ale răspunderii noastre, ale conştiinţei şi atitudinii socialiste în societate, ale eticii şi echităţii sociale. Deci, este greu să apreciez că discuţiile de astăzi au mers la rădăcina problemelor şi că au atras atenţia activului de partid asupra unor stări de lucruri a căror înlăturare trebuie să constituie o preocupare de seamă a comitetului de partid, a activului, a organizaţiilor de partid, a tuturor organelor noastre de stat. In ţara noastră, în rîndul opiniei publice se desfăşoară o activitate intensă împotriva unor manifestări negative, antisociale, cum sunt delapidarea, furtul, favoritismul, bacşişul, parazitismul. Aceste lucruri n-au fost abordate în suficientă măsură în discuţiile purtate în cadrul plenarei noastre. De ce nu ne referim la ele ? Oare acestea nu fac parte din etică, din echitatea socialistă ? Nu ne dau de gîndit asupra felului în care desfăşurăm activitatea politico-ideologică ? Dacă am ţine seama de aceste fapte, ar apărea şi mai pregnant în evidenţă cum şi-a îndeplinit rolul politico-educativ Radioteleviziunea, ce influenţe negative a avut prezentarea la televiziune — şi la cinematograf — a tot felul de filme, peste care aici tovarăşul Шpeanu a trecut cu uşurinţă, în mod superficial, ţinîndu-ne, în schimb, o lecţie de estetică. Rog să nu fiu rău înţeles : apreciez mult şi consider necesar ca activul nostru de partid să cunoască problemele esteticii , dar nu la o şedinţă de activ de partid, unde trebuie să dezbatem lucrurile în mod deschis. Eu mă aşteptam ca plenara noastră să fie mai combativă, să abordeze problemele într-un spirit mai concret. Este drept, au fost cîteva intervenţii bune, care au ridicat probleme importante, dar peste o serie de lucruri s-a trecut superficial, ca şi cînd în Capitală asemenea probleme nici nu ar exista. Cum ne putem propune să lichidăm neajunsuri despre care nu vorbim, pe care nici nu le înţelegem ? Cum putem declara că vrem să dezvoltăm activitatea noastră de educare în spiritul eticii şi echităţii comuniste, dacă nu ştim ceea ce vrem, ce ne propunem ? Eu m-am uitat şi în planul de măsuri al comitetului municipal, dar nici el nu răspunde cerinţelor mari ce se pun astăzi în faţa organizaţiei de partid din Capitală. Nu am auzit aici prea multe lucruri despre desfăşurarea activităţii din învăţămînt, deşi în Bucureşti sunt concentrate aproape o treime din institutele de învăţămînt superior şi o bună parte din învăţămîntul liceal şi de cultură generală. Este adevărat — am mai vorbit despre aceasta — s-au luat un şir de măsuri, dar nu se poate spune că în Capitală lucrurile au fost soluţionate şi acum am putea să stăm liniştiţi. Cu toată aprecierea bună pe care o dăm rezultatelor „Obţinute în activitatea de învăţământ, trebuie să spunem că în acest domeniu s-au manifestat şi continuă să existe neajunsuri serioase. Nu putem trece peste lipsurile pe care le avem în acest sector — m-am referit recent la ele şi nu mă mai opresc acum asupra lor — şi mă aşteptam ca în cadrul activului de partid asemenea probleme să fie analizate într-un mod mai concret. Pînă la urmă, putem spune că lipsurile din activitatea educativă se resimt într-o oarecare măsură şi în munca organelor noastre de partid şi de stat, în felul în care activiştii de partid şi de stat îşi îndeplinesc îndatoririle pe care le au, în atitudinea lor faţă de avutul obştesc, faţă de gospodărirea întreprinderilor, a instituţiilor ce le sunt încredinţate şi — dacă m-aş referi la Capitală — în gospodărirea şi întreţinerea Capitalei. De aceea, dezbătînd problemele activităţii ideologice, măsurile care trebuie luate, se impune să avem în vedere şi repercusiunile pe care aceste neajunsuri le au în toate sectoarele de activitate, precum şi faptul că uneori sunt neglijate sau soluţionate cu încetineală problemele ridicate de masele largi populare. Iată, tovarăşi, o serie de stări de lucruri negative, care arată că în activitatea politico-ideologică, în munca de formare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii s-au manifestat lipsuri importante — şi, dacă nu vom interveni cu toată fermitatea pentru înlăturarea lor, ele pot avea consecinţe deosebit de dăunătoare, de grave asupra activităţii de edificare a societăţii noastre socialiste. De aceea, punîndu-ne problema îmbunătăţirii muncii politico-ideologice, a ridicării conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, avem în vedere că trebuie să trecem cu hotărîre la lichidarea lipsurilor în toate sectoarele de activitate. Să facem ca organizaţia de partid din Capitală să fie un detaşament de frunte în lupta împotriva a tot ceea ce este negativ, pentru promovarea noului, aducîndu-şi şi în acest domeniu al muncii politico-educative o contribuţie de seamă la activitatea partidului nostru. (Vii aplauze) Dragi tovarăși, Au trecut trei luni de la adoptarea hotărîrilor Comitetului Executiv privind îmbunătățirea activității ideologice-politice. După cum este cunoscut, în întreaga ţară au avut loc largi dezbateri ; se poate spune că întregul partid şi întregul nostru popor au aprobat cu însufleţire aceste măsuri, văzînd în ele o expresie a preocupării şi grijii partidului pentru crearea celor mai bune condiţii pentru mersul înainte al României pe calea socialismului şi comunismului. Plenarele comitetelor judeţene de partid, plenara Comitetului municipal Bucureşti, activele de partid care au participat la aceste adunări au elaborat — aşa cum veţi face şi dumneavoastră — programe de măsuri pentru înfăptuirea acestor sarcini. Despre importanţa ridicării nivelului muncii ideologice, educative, s-a vorbit mult, s-a scris mult. Desigur, despre aceasta s-ar mai putea vorbi — şi, fără îndoială că se va mai vorbi — s-ar putea scrie, şi se va scrie mult. Nu va trebui să considerăm aceasta o campanie, să credem că, o dată cu încheierea adunărilor de activ de partid și, ulterior, a plenarei Comitetului Central, am terminat cu munca ideologică și trebuie să ne apucăm de altceva. De altfel, activitatea politico-ideologică nu poate fi tratată în nici un fel ca o activitate de campanie , nici în agricultură problemele nu se mai rezolvă în campanii, pentru că anul agricol începe de la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie, şi numai acel gospodar, acel lucrător din agricultură care ţine seama de aceasta face treabă bună. Este în sală preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole — întrebaţi-l ce înseamnă agricultura de astăzi ! (Aplauze prelungite), cu atît mai mult nu pot fi rezolvate în campanii problemele activităţii ideologice. Trebuie să înţelegem că acum sunt necesare măsuri concrete, acţiuni practice pentru a traduce în viaţă hotărîrile Comitetului nostru Central, programele de măsuri elaborate în acest scop de activele de partid din judeţe şi din Capitală. La aceasta trebuie să concure toate forţele pe care le avem. îmi pare rău că aici nu s-a vorbit deloc de Academia de Ştiinţe Politice şi Sociale, care a fost creată tocmai pentru a impulsiona, pentru a introduce un spirit nou în domeniul activităţii ideologice, pentru a desfăşura o intensă şi permanentă muncă în sfera ştiinţelor sociale. Consider că această Academie trebuie să-şi facă mai puternic simţită prezenţa în viaţa noastră ideologică, în dezvoltarea gîndirii sociale din România, în clarificarea numeroaselor probleme teoretice, de principiu, încă insuficient aprofundate. Pentru rezolvarea marilor sarcini din domeniul activităţii ideologice este necesar să începem prin îmbunătăţirea muncii comitetului municipal de partid, a comitetelor de sectoare, a activului de partid. Pînă la urmă, de felul cum aceste organisme vor acţiona pentru realizarea în practică a măsurilor depind lichidarea neajunsurilor şi îmbunătăţirea muncii politico-ideologice din Capitală. în primul rînd, biroul comitetului municipal de partid şi birourile comitetelor de sectoare trebuie să fie ceva mai active. Ar trebui să se înţeleagă clar că atît comitetele de partid de sectoare cît şi comitetul municipal nu sunt nişte organisme reprezentative care doar participă la unele adunări sau aprobă anumite rapoarte şi dări de seamă, ci sunt organisme vii de muncă, ele purtînd răspunderea întregii activităţi. Biroul este un organism executiv al comitetului. Răspunderea pentru întreaga muncă de partid din Capitală o poartă comitetul municipal — şi aş putea spune că nu se simte cum trebuie prezenţa comitetului municipal în conducerea întregii activităţi de partid din Bucureşti. Trebuie să începem cu aceasta, tovarăşi ! Fiecare membru al comitetului municipal să înţeleagă că are obligaţia să ia parte activă la înfăptuirea în viaţă a hotărîrilor de partid şi de stat în sectorul în care lucrează în Capitală. Este necesar, de asemenea, să ridicăm rolul activului de partid. Să înţelegem că nici un comitet, că nici un om, oricît ar fi el de capabil, nu poate să soluţioneze cu succes problemele pe care le are de rezolvat fără a se sprijini în munca sa pe un larg activ de partid în toate domeniile de activitate, şi mai cu seamă în domeniul muncii politico-ideologice. în Capitală avem multe forţe în stare să acorde un ajutor uriaş comitetului municipal, dar ele nu sunt folosite cum trebuie, pentru că nu se apelează în măsură suficientă la acest activ de partid. Este, de asemenea, necesar să fie luate măsuri în vederea îmbunătăţirii muncii şi ridicării rolului organizaţiilor de partid în toate întreprinderile şi instituţiile. Atît acolo unde este prevăzut dreptul lor de control, cît şi unde acest drept nu este înscris formal, organizaţiile de partid poartă răspunderea pentru activitatea politico-ideologică, pentru bunul mers al instituţiei respective ; ele răspund de felul în care comuniştii puşi în diferite munci de răspundere îşi îndeplinesc îndatoririle. Organizaţiile de partid au obligaţia să tragă la răspundere, să controleze şi să îndrume munca pe care comuniştii o desfăşoară în toate sectoarele de activitate. Realizarea măsurilor de îmbunătăţire a învăţămîntului de partid, a activităţii politice de masă, a întregii munci ideologice nu este posibilă decît cu participarea largă a tuturor comuniştilor. Numai în măsura în care comitetul municipal de partid va şti să unească eforturile acestui detaşament uriaş de 211 000 de comunişti, va putea într-adevăr să obţină rezultate bune în activitatea sa. Eu cunosc bine organizaţia de partid din Capitală, ştiu ce forţe are şi sunt convins că, acţionînd cu fermitate, comuniştii din Bucureşti vor putea să lichideze într-un scurt timp neajunsurile care s-au manifestat. Să facem ca Bucureştiul, capitala patriei noastre, să devină şi din punct de vedere al activităţii politice ideologice un puternic centru care să influenţeze întreaga ţară ! (Aplauze prelungite) Este necesar să dezbatem foarte serios problemele politicii partidului şi statului nostru, diferitele fenomene noi care apar în viaţa socială, spre a le face înţelese de membrii de partid, de toţi cetăţenii patriei noastre. Pînă la urmă, vorbind de activitatea ideologică, este necesar să asigurăm tocmai înţelegerea fenomenelor noi, pentru a şti ce poziţie trebuie să adoptăm faţă de ele. Este îmbucurător că problemele generale ale politicii, inclusiv ale politicii externe, sunt bine înţelese ; dar sunt şi o serie de alte fenomene — ce apar continuu în viaţa societăţii noastre — care nu sunt aprofundate , nu ne oprim suficient asupra lor, nu le dezbatem îndeajuns în partid şi în instituţiile noastre, nu înarmăm în măsura cuvenită pe comunişti, pe oamenii muncii cu înţelegerea clară a transformării societăţii, pentru a putea fi astfel participanţi conştienţi, activi, la făurirea noii orînduiri sociale. M-am referit la unele din aceste probleme cu prilejul întîlnirii cu activul de bază din iulie şi nu doresc să mă opresc acum asupra lor. Vorbind de activitatea ideologică, trebuie să pornim de la aceste probleme, ele trebuie să stea în centrul învăţămîntului de partid, al tuturor formelor muncii ideologice. Vreau să menţionez şi cu această ocazie că munca de însuşire a unei educaţii înaintate, comuniste, este vastă, multilaterală, ea însemnînd însuşirea a tot ce a creat mai bun, mai valoros cunoaşterea umană. Este oare astăzi posibil progresul societăţii fără fizică, fără biologie, fără chimie , ca să nu mai enumăr şi alte ramuri ale ştiinţei ? Este de înţeles pentru toată lumeacă educaţia, formarea conştiinţei socialiste presupun tocmai cunoaşterea cuceririlor ştiinţei înaintate. Numai înţelegerea şi cunoaşterea marilor descoperiri ale omului, însuşirea noilor cuceriri ale ştiinţei — care, în epoca actuală, a revoluţiei tehnico-ştiinţifice, transformă radical întreaga omenire, modul de a înţelege diferitele fenomene sociale — vor putea să dea omului înaintat orizontul de care avem noi nevoie, o conştiinţă comunistă. Eu aş putea spune că aceasta este o cerinţă generală pentru toate sectoarele, inclusiv pentru cele ale creaţiei literar-artistice. Numai înţelegerea implicaţiilor mari ale revoluţiei tehnicoştiinţifice asupra dezvoltării sociale va putea să dea omului de artă, de literatură, de muzică, dimensiunea nouă, perspectiva nouă a viitorului şi îl va putea pune în condiţia de a crea corespunzător epocii în care trăieşte, cerinţelor viitorului spre care se îndreaptă omenirea. Vorbind, deci, de activitatea de ridicare a conştiinţei generale a societăţii noastre, trebuie totuşi să începem cu ştiinţele de bază, care dau adevărata conştiinţă a omului despre capacitatea lui, despre faptul că în el stă acea forţă în stare să modifice, să transforme natura, dar şi să se transforme pe el însuşi, cum arătau Marx şi Engels. Aş putea spune că una din lipsurile noastre în activitatea ideologică o constituie tocmai faptul că nu suficient şi nu în măsura corespunzătoare înarmăm societatea, membrii societăţii, tineretul nostru mai cu seamă, cu înţelegerea acestor realităţi. în al doilea rînd, este necesar totuşi să se înţeleagă — deşi, într-adevăr, s-ar părea că de mult s-a înţeles în întreaga lume acest adevăr — că factorul principal în societate îl constituie munca şi că, pînă la urmă, aşa cum spunea Engels, chiar şi omul este rezultatul muncii. Prezentul omului este rezultatul muncii, viitorul omului va fi rezultatul muncii — desigur, munca amplificată cu toate cunoştinţele şi descoperirile tehnicii. Deci, pînă la urmă, munca rămîne factorul de bază al educaţiei, al formării omului, al progresului social. La noi sunt oameni care nu înţeleg nici măcar acest adevăr elementar, care consideră munca o corvoadă, o ruşine, ceva nedemn de ei. O lipsă a învăţămîntului nostru constă şi în felul în care această problemă fundamentală este abordată din punct de vedere filozofic, teoretic, pentru a fi cît mai bine înţeleasă. Este, de asemenea, necesară lupta împotriva concepţiilor filozofice retrograde. Lumea s-a dezvoltat în confruntarea dintre diferite concepţii despre viaţă, ea se va dezvolta şi în viitor în această confruntare. Dezvoltarea societăţii demonstrează zi de zi, ceas de ceas, minut de minut — pentru că astăzi cuceririle ştiinţei sînt de o asemenea amploare încît nu este minut sau chiar secundă în care să nu apără pe plan universal o cucerire ştiinţifică — justeţea concepţiei materialist-dialectice despre viaţă şi despre societate. Aceasta nu înseamnă însă că dezvoltarea materialismului dialectic şi istoric a fost încheiată şi că de acum ne putem mulţumi să repetăm nişte adevăruri generale — cum fac unii din filozofii noştri. Este necesar să acţionăm pentru dezvoltarea şi îmbogăţirea concepţiei noastre despre lume cu noile cuceriri, pentru a o ridica la dimensiunile noi ale cunoaşterii ştiinţei şi nu de a ne închina în faţa unor citate şi a unor date învechite. Materialismul dialectic şi istoric creează premisele pentru a înţelege mai bine procesul dezvoltării sociale, fenomenele noi, pentru a interpreta realitatea, pentru a acţiona în vederea transformării societăţii şi a omului. Nu aş putea spune că sîntem mulţumiţi de felul în care realizăm acest lucru. Iată — ca să nu merg mai departe — unele aspecte asupra cărora este necesar să ne oprim, confruntînd părerile, pentru a găsi căile în vederea dezvoltării societăţii noastre. In acest spirit trebuie privite şi activitatea şi locul uniunilor de creatori. Societatea noastră are nevoie de muzică, de poezie, de pictură, de teatru, în viitor, cred că vom avea nevoie de şi mai multă muzică, de şi mai multă poezie ; omul va avea mai mult timp liber, va simţi şi mai mult nevoia îmbogăţirii sale spirituale. Trebuie însă să ne punem întrebarea : ce fel de artă şi ce fel de literatură oferim societăţii ? Asupra acestor lucruri am discutat de multe ori. In principiu, toată lumea este de acord — poate cu unele mici excepţii — să se realizeze o artă corespunzătoare necesităţilor societăţii noastre. Cînd se trece la traducerea în fapt a acestui deziderat, se vede că înţelegerea sa este foarte diferită. De aceea, comitetul municipal, organizaţiile de partid din uniunile de creaţie au datoria de a clarifica mai bine teoretic, principial, , problemele ideologice ale artei, astfel ca toţi creatorii să ajungă la acelaşi mod de înţelegere a valorii sociale educative a artei, rămînînd, bineînţeles, ca fiecare să scrie, să picteze sau să compună corespunzător capacităţii şi talentului său, în forma pe care o crede cea mai potrivită. Fără îndoială, societatea prezentă şi viitoare, ca şi cea trecută, are nevoie de tot felul de lucrări de artă. Dacă vorbim de literatură, de pildă, un rol educativ important au poeziile patriotice, poeziile politice — aşa-numitele „poezii manifest" , dar în aceeaşi măsură cititorii apreciază poezia filozofică, precum şi poezia de dragoste sau pastelul. Ştiţi cu toţii cu cîtă sensibilitate a descris Coşbuc în poezia sa viaţa satului. Este adevărat, pe alocuri el a idealizat realităţile din vremea sa. Dar oare satul de astăzi nu mai poate oferi poetului subiecte de inspiraţie ? Nu e vorba, desigur, de a scrie la fel ca George Coşbuc, ci este vorba ca poetul de azi să se aplece cu aceeaşi dragoste, cu aceeaşi înţelegere asupra acestei lumi, în care societatea noastră a produs uriaşe schimbări revoluţionare. Acesta este numai un exemplu, dar viaţa poporului este infinită în diversitatea ei. Aşa concepem să fie şi arta. Eminescu însuşi a scris şi poezie filozofică, şi revoluţionară, şi patriotică, şi poezie de dragoste. Vedeţi, el nu a fost exclusivist. (Aplauze). Dar, indiferent ce a scris, oricine înţelege ce a vrut să spună ! (Aplauze). Şi cînd a reflectat asupra marilor probleme ale existenţei, şi cînd a cîntat iubirea, a scris pe înţelesul tuturor, într-un limbaj poetic care face plăcere oricui. (Aplauze). Toate lucrările literare şi artistice clasice, care la noi sunt difuzate pe scară largă, fie că tratează teme de mare profunzime sau teme mai minore, sînt scrise astfel încît să poată fi înţelese, să poată da o anumită satisfacţie estetică cititorului, privitorului sau ascultătorului. De ce oare astăzi unii creatori ignoră acest lucru ? Cititorii din ţara noastră sunt, de asemenea, în drept să se întrebe : prin ce trebuie să se manifeste arta românească ? Prin ce oare s-au remarcat în trecut şi trebuie să se remarce creatorii noştri ? Prin copierea şi imitarea a ceea ce se face în străinătate, sau prin redarea vieţii, a realităţilor poporului nostru ? De unde trebuie să se inspire un scriitor, un om de artă ? Eminescu a răspuns la această întrebare în „Scrisoarea a III-a“ : „Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelei". Intr-adevăr, tovarăşi, nu de pe Calea Victoriei, de la cafenea, se pot scrie romane, poezii şi piese de teatru valoroase, ci trăind în mijlocul poporului, în mijlocul clasei muncitoare, al ţărănimii, intelectualităţii, acolo unde clocoteşte viaţa. (Aplauze prelungite). Şi dacă mari scriitori ca Eminescu nu admiteau ideea că geniile se nasc în cafenele, cu atît mai mult nu putem accepta asemenea concepţii în societatea socialistă. Este străină filozofiei noastre marxist-leniniste teoria că arta poate fi scrisă de oameni care, trăind departe de viaţă, înţeleg viaţa mai bine decît ceilalţi muritori. (Aplauze). De unde îi poate veni această înţelegere unui om care ignoră realitatea pămînteană ? Din cer ? Asemenea creatori care nesocotesc şi nu înţeleg viaţa de pe pămînt nu au ce căuta în partidul nostru şi nici în uniunile de creatori. (Aplauze). Eu sînt de acord cu libertatea de creaţie a artistului. Dar şi societatea este liberă să aleagă ceea ce-i place. Pe scenele noastre, in librăriile noastre tiu trebuie să-şi facă loc ceea ce societatea consideră că nu serveşte intereselor sale. Libertatea trebuie înţeleasă în complexitatea ei dialectică, ce înglobează atît interesele individului, cît şi interesele colectivităţii sociale. Altfel, se transformă în anarhie. Libertate înseamnă a înţelege necesităţile societăţii şi a acţiona în sensul intereselor societăţii, ale naţiunii tale. Aceasta înseamnă să fii cu adevărat liber ! (Aplauze prelungite). M-am referit la toate acestea pentru a înţelege bine că atît comitetul municipal de partid, cît şi organizaţiile de partid trebuie să-şi îndeplinească atribuţiunile pe care le au, să acţioneze cu hotărîre în acest sens. Aceste probleme trebuie soluţionate printr-o muncă politică intensă, nu recurgînd la măsuri administrative. Nu este vorba de nici un fel de întoarcere la trecut. Am răspuns la aceasta încă acum trei luni. Noi vrem să creăm viitorul şi nu putem crea viitorul cu oameni care ne trag înapoi — în trecutul întunecat — care vor să ne rupă de societate, cu oameni care nu-şi înţeleg nici rostul lor pe lume. Noi putem crea viitorul numai cu oameni care înţeleg sensul dezvoltării sociale, care sînt hotărîţi să meargă înainte, împreună cu partidul, spre făurirea comunismului în România. (Aplauze puternice). Atunci cînd vorbim de necesitatea aplicării în literatură a concepţiilor noastre despre lume, cînd vorbim despre umanismul socialist — care pune în centrul întregii activităţi sociale omul, ridicarea sa spirituală şi materială, fericirea sa — aceasta nu înseamnă întoarcere la trecut ! Trecutul este reprezentat de acei care vor să excludă — din literatură, din artă — omul, viaţa, creaţia, aspiraţiile sale, care vor să ne tragă înapoi spre literatura retrogradă a evului mediu. Ce noutate reprezintă arta ruptă de preocupările omeneşti ? Asemenea teorii retrograde au existat în trecut, în toate epocile istorice. Cei care gîndesc astfel vor să ne întoarcă înapoi nu acei care ne cheamă spre o artă pusă în slujba poporului, a comunismului, a fericirii omului. De o asemenea literatură, de o asemenea artă militantă are nevoie poporul nostru. (Aplauze puternice). în dezvoltarea sănătoasă a vieţii spirituale a poporului nostru un rol important are Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, recent creat. Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste va trebui să-şi îndeplinească sarcinile mari care i-au fost încredinţate de partid, să lichideze lipsurile existente în trecut în îndrumarea vieţii cultural-artistice din ţara noastră, să joace un rol activ în crearea unei culturi socialiste care să contribuie la elevarea morală a oamenilor, la educarea lor în spirit revoluţionar. Noi am criticat şi vom critica abuzurile, inechităţile sociale, ilegalităţile. Nu le vom admite şi vom acţiona cu hotărîre împotriva oricui ar încerca să promoveze asemenea stări de lucruri. Socialismul, democraţia socialistă presupun respectarea riguroasă a legilor, a legalităţii, participarea conştientă, activă, a omului la conducerea societăţii, asigurarea condiţiilor ca cetăţenii să-şi spună părerea în toate problemele. Dar problemele noastre sunt şi problemele artei şi literaturii, problemele generale ale culturii. Arta, literatura, învăţămîntul, televiziunea, radioul nu constituie probleme doar ale celor care lucrează în aceste domenii, ci ale întregii societăţi. Cei care activează în sferele respective sunt funcţionarii societăţii — cum spuneau Marx şi Engels. Ei nu sunt proprietarii şcolilor, radioteleviziunii, ai revistelor sau editurilor, ai uniunilor de creaţie. Ei sunt reprezentanţii şi slujitorii societăţii, ei trebuie să servească poporul. Aceasta este concepţia despre democraţia socialistă, în acest spirit trebuie să realizăm democraţia în societatea noastră ! Aceasta nu înseamnă întoarcere la trecut, ci — dimpotrivă — înaintare spre viitor. M-am referit la aceste probleme pentru că şi aici s-a spus că unii nu înţeleg bine ce înseamnă trecutul şi ce înseamnă viitorul. Probabil că va trebui să discutăm mai mult şi despre aceasta, deoarece unii, vorbind de viitor, se gîndesc la trecut. Şi, vrînd cîteodată chiar să servească viitorul, prin faptul că nu înţeleg din punct de vedere filozofic, principial, problemele, în fond servesc trecutul De aceea trebuie să discutăm deschis toate aceste lucruri, fără să se supere nimeni. Aceasta este democraţia socialistă ! Nu putem închide ochii in faţa realităţilor! Să dezbatem deschis toate problemele, cu scopul de a lichida neajunsurile, de a îmbunătăţi munca, punînd, totodată, cum spune românul, omul potrivit la locul potrivit, în orice sector de activitate astăzi poate lucra un om, mîine altul. Acestea sînt legile democraţiei socialiste. De ce trebuie să se simtă cineva jignit cînd este criticat că nu a lucrat prea bine, că trebuie să muncească mai bine acolo unde este pus ? Aceasta este valabil și pentru ministru, pentru directorul de fabrică, pentru primii secretari, inclusiv pentru secretarul general al partidului , pentru toată lumea, tovarăşi ! Putem rămîne în munca pe care ne-au încredinţat-o partidul şi poporul numai în măsura în care ne îndeplinim sarcinile, în măsura în care servim poporul ! Nu trebuie să ne închinăm în faţa nimănui, numai în faţa poporului. (Aplauze puternice, îndelungate). Iată, tovarăşi, o serie de aspecte ale activităţii noastre ideologiceeducative, ale muncii organelor şi organizaţiilor de partid în diferite sectoare de activitate, pe care trebuie să le discutăm mai deschis. Dacă trecem cu vederea peste neajunsuri dorind să menajăm anumite susceptibilităţi, dăunăm însăşi muncii, dezvoltării noastre. In felul acesta facem un rău şi acelora care comit greşeli, care nu-şi îndeplinesc obligaţiile. Necriticîndu-i la timp, încep să se considere infailibili, să creadă că pot face ce vor, că nimeni nu se poate atinge de ei. In felul acesta facem rău şi societăţii, mersului nostru înainte. Trebuie să înţelegem că numai dezbătînd şi abordînd deschis problemele vieţii noastre sociale — atît ceea ce este bun, cît şi ceea ce este rău — trăgînd învăţămintele necesare pentru munca de viitor, putem asigura mersul nos- , tru înainte. Am spus la început că aceasta constituie caracteristica de bază a societăţii noastre, a partidului nostru — şi trebuie ca ea să devină caracteristica de zi de zi a activităţii în toate domeniile ; atunci, multe neajunsuri despre care am discutat astăzi nu vor mai exista. Mersul nostru înainte va fi de o mie de ori mai rapid, cu rezultate mai bune şi astfel vom reuşi să asigurăm înfăptuirea cu succes atît a programului elaborat de Congresul al X-lea cît şi a programelor de viitor privind ridicarea patriei noastre pe noi culmi, pe culmile comunismului. (Aplauze puternice). Nu doresc să mă opresc asupra problemelor internaţionale, pe care le-am dezbătut nu o dată pe larg ; m-am referit la ele recent, la adunarea cu prilejul deschiderii anului de învăţămînt. Este cunoscută politica noastră internă şi externă. Faptele demonstrează că politica internaţională a partidului şi statului nostru corespunde pe deplin atît intereselor naţionale ale poporului român, cît şi cauzei socialismului şi păcii în lume. Zi de zi, evenimentele confirmă justeţea politicii noastre internaţionale , zi de zi, viaţa atestă că numai acţionînd pentru depăşirea divergenţelor dintre ţările socialiste, dintre partidele comuniste şi muncitoreşti, militînd pentru unitatea lor, servim cauza socialismului şi comunismului — atît la noi în ţară, cît şi pe plan internaţional, zi de zi, faptele demonstrează că numai aplicind în relaţiile cu toate statele principiile independenţei, suveranităţii naţionale, ale neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc, ale renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa în raporturile interstatale, putem contribui la instaurarea în lume a unei politici de pace și colaborare între popoare. Aceasta este politica partidului nostru, aceasta este politica pe care o vom continua cu toată fermitatea, pentru că ea constituie o necesitate a dezvoltării sociale de astăzi ! (Aplauze puternice, prelungite) Avem în faţa noastră un minunat program de dezvoltare a societăţii socialiste româneşti, un program de politică internaţională. Avem un partid puternic şi unit. întregul popor înfăptuieşte neabătut politica partidului comunist, convins că aceasta corespunde intereselor sale vitale, viitorului naţiunii noastre socialiste. (Aplauze puternice) îmi exprim convingerea că organizaţia de partid a Capitalei, comuniştii, toţi oamenii muncii din Bucureşti nu vor precupeţi nici un efort pentru a-şi aduce contribuţia la înfăptuirea programului elaborat de Congresul al X-lea al partidului. (Aplauze prelungite) Urez activului de partid, comuniştilor, tuturor oamenilor muncii din Capitală succese tot mai mari în toate domeniile de activitate. Vă doresc multă sănătate şi fericire ! (Aplauze puternice, urale şi ovaţii. Se scandează : „Ceauşescu, P.C.R.“. Cei prezenţi ovaţionează îndelung pentru Partidul Comunist Român, pentru Comitetul Central, pentru secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu). CUVlNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU