Satul Socialist, octombrie 1971 (Anul 3, nr. 747-773)

1971-10-26 / nr. 768

i! . г Ч .. . EVENIMENTE m­ate, %­g£sCm • Luni dimineaţă au plecat la Budapesta tovară­şii Manea Mănescu şi Paul Niculescu-Mizil, membri ai Comitetului Executiv, ai Prezidiului Permanent, se­cretari ai C.C. al P.C.R., care, la invitaţia C.C. al P.M.S.U., vor face o vizită de prietenie în R. P. Ungară. • Luni dimineaţa, a plecat la Budapesta o dele­gaţie condusă de tovarăşul Dumitru Popescu, mem­bru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socia­liste, care va participa la lucrările Consfătuirii mi­niştrilor culturii din ţările socialiste. • la invitaţia Consiliului Culturii şi Educaţiei So­cialiste, luni dimineaţa a sosit în Capitală o delega­ţie de cineaşti sovietici, condusă de regizorul V. S. Ordînski, care va participa la Festivalul filmului so­vietic, manifestare organizată în cadrul schimburilor culturale româno-sovietice. Festivalul, care se va des­făşura începînd cu 27 octombrie, în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, oferă spectatorilor români po­sibilitatea de a cunoaşte o serie de realizări re­cente ale cineaştilor sovietici : „Piaţa Roşie", „Gara Bielorusă", „Unchiul Vania", „Fuga", „Un amanet ciu­dat".­­ Expoziţia industrială a Republicii Socialiste România la Pekin şi-a închis porţile duminică dupâ­­amiazâ. De la deschidere, ea a fost vizitată, zilnic, de zeci de mii de oameni — muncitori, membri ai comunelor populare din suburbii, militari, funcţio­nari, specialişti. Se apreciază că, în cele două săp­­tâmîni, cît a fost deschisă, pragul expoziţiei a fost trecut de peste 300 000 de persoane. * Luni dimineata a părăsit Capitala delegaţia Partidului Socialist Popular din Norvegia, condusă de Finn Gustavssen, preşedintele partidului, care, la in­vitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, a făcut o vizită in țara noastră. SAUL SOCIALIST ANUL III Nr. 768 MARI! 26 OCTOMBRIE 1971 4 pagini — 30 bani | La asociaţia intercooperatistă de irigaţii Tupilaţi-Boţeşti. Nesiguranţa sursei de apă nu poate garanta stabilitatea recoltelor Rîul Moldova, purtîndu-şi apele pe teritoriul judeţului Neamţ, ofe­ră agricultorilor terasa sa inferi­oară deosebit de roditoare. Acest pămînt a căpătat valori noi atunci cînd patru cooperative agricole din zonă au hotărît să amenajeze, prin unirea eforturilor materiale, financiare şi de muncă, un sistem de irigaţii pe o suprafaţă de apro­ximativ 1 300 hectare. Ideea folosirii mai eficiente a acestor pămînturi, prin dirijarea raţională a apei către plante, a aparţinut lui Vasile Bujdea, preşe­dintele cooperativei agricole din Boteşti, care, ca om al acestor locuri, ştie ce şi cît pot produce terenurile de luncă. Recepţionat de organele agricole judeţene, „semnalul" s-a transformat, trep­tat, in studii, schiţe, proiecte, iar acum, după doi ani, a devenit re­alitate : sistemul de irigaţii Tupi­­laţi-Boteşti. O staţie de pompare, echipată cu opt motopompe, soarbe şi pom­pează apa pe un canal de aducţi­­une de aproximativ 11 km spre canalele reţelei interioare a siste­mului de irigaţii. Peste 40 000 de dalie din beton, confecţionate de cooperativele agricole din Boteşti, Tupilaţi, Săbăoani şi Gherăeşti — de fapt beneficiarele sistemului de irigaţii — au căptuşit aproape ju­mătate din canalul principal pe porţiunea unde structura nisipoa­să a terenului duce la pierderi în­semnate de apă prin infiltraţie. Toate lucrările executate, în va­loare de aproximativ 1,4 milioane de lei, au ca autor cooperato­rii. Organizaţi in echipe de cîte 30—40 de oameni, peste 600 de cooperatori au lucrat, din zi şi pînă-n noapte, la realizarea pro­iectului lor. Argumentul care i-a determinat (ca de altfel şi pe preşedintele Bujdea din Boteşti) pe cooperatori să par­ticipe masiv la amenajarea siste­mului de irigaţii este foarte con­vingător. Intr-unul din anii tre­cuţi, mai sărac în precipitaţii, de la sfecla de zahăr irigată s-a ob­ţinut un spor de producţie de a­­proximativ 25 de tone la hectar faţă de cultura neirigată. Aşa a fost începutul, un început bun, promiţător. Care este însă si­tuaţia acum ? Au fost rezolvate toate problemele impuse de aceas­tă amplă acţiune ? Cel puţin două dintre ele îşi aşteaptă rezolvarea. Este vorba, în primul rînd, de ne­siguranţa sursei de apă, ca urmare a fluctuaţiei debitului rîului Mol­dova, dar mai ales datorită schim­bării albiei acestuia. Deoarece al­bia nu este regularizată, pentru a se asigura o permanenţă a cursu­lui, anual se fac lucrări provizorii în valoare de circa 50 000 de aţei pentru săparea unui canal de rea­ducere a apei pînă la priză. Chiar şi în aceste condiţii însă, o simplă viitură mai puternică schimbă din nou albia rîului, determinînd, a­­şadar, o fluctuaţie mare în folosi­rea sistemului de irigaţii. Este greu de înţeles cum, pînă acum, nu s-a luat nici o măsură pentru asigurarea stabilităţii sursei de apă. Mai mult, la Oficiul de îm­bunătăţiri funciare din Roman, chiar la conducătorii acestui or­gan specializat, este încă neclară modalitatea de rezolvare a acestei probleme. Se acreditează ideea că abia în 1975 se va pune capăt a­­cestei anomalii, cînd sistemul de FILON TODEROIU (Continuare în pag a 3-a) Па G!Ç!f dâ !s ffibricS ds 220* tat de amoniu a Combinatului chimic Făgăraș, pornesc spre ogoarele patriei importante cantitați de îngrășăminte SUCCESUL PE FRONTUL RECOLTEMEIZEI» Angajarea totală, ceas de ceas, A FIECĂRUI COOPERATOR SI MECANIZATOR O imagine ce poa­ta fi incă dec intîl­­nittt pa ogoarele cooperativelor a­­gri­cole din judeţul Prahova, care mai aveau de semănat griul, la începutul acestei sâptâmini, pe 5 000 de hec­tare ÎN PAGINA A 3-A • Raidul nostru în judeţul Prahova: CINE LUNGEŞTE DRUMUL LEGUME­LOR DIN GRĂDINĂ ÎN CĂMARA PENTRU IARNĂ? • ZOR LA CULESUL RECOLTEI, DAR ŞI O EVIDENŢĂ STRICTĂ A RODU­LUI MUNCII DE PESTE AN! • La panoul de onoare: Г/COMANDANTUL­ BĂTĂLIEI DIN TOAMNĂ f S vVWVWVWWWWW*. Cînd am ajuns pentru prima oară in viaţa mea la Cotu Văii, in Dobrogea, cu vreo unsprezece ani in urmă, trecusem intii pe la Mangalia şi Limanu cu sufle­tul încărcat de ecourile poeziei clasice a lui Hesiod. Pricina a stat in faptul că, edificîndu-se noile construcţii din Mangalia, lingă excavatoare ţi lopeţi, lingă betoniere ţi tîrnăcoape văzusem nu numai zidari, ci ţi arheologi. Atunci au fost descoperite un important număr de mărturii is­torice ale străvechiului Callatis, amfore ţi vase de ceramică, ta­­nagre ţi monezi, ba chiar ţi un manuscris care a produs vîlvă in lumea ştiinţifică. Mergînd pe traseul anticului sistem local de aducţiune a apei potabile, am a­­juns la punctul său de plecare din Limanu. Şi, pe neaşteptate, am găsit acolo, lingă o străve­che sursă de ape freatice, o sta­ţie de pompe, on mecanic im­ Hesiod stă la Cotu Văii brăcat în salopetă, un mic lac de acumulare fi câteva zeci de hec­tare irigate. Atunci m-am gîndit pentru prima oară la Hesiod, la poetul lucrărilor agricole care ifi im­parte cu Virgiliu fi azi, după mai bine de douăzeci de secole, gloria clasică a metaforei izvorî­­tă din bucuria muncii pe câmp, intre poate fi semănături. A­­tunci m-am gîndit pentru întiia oară ce potrivit ar fi, cu însefi istoria în durată, să descopăr aci un nou Hesiod, un nou cântăreț al plugului, fi al tractorului, al as­­persoarelor fi al muncii unite în marea familie a cooperativei a­­gricole. Cu acest vis nostalgic am ajuns intr-un sat aproape total necu­noscut, la câţiva pafi de Manga­lia fi anume la Cotu Văii. Era in crugul cerii, de pe cîmp ve­neau camioane cu saci de grîu fi in Ufa unei mari magazii de cereale un om stătea atent ca un cantonier la o barieră, cîntărind la basculă rodul de aur ; mi s-a părut că scanda chiar fi vorbele cele mai obişnuite în ritmul me­trului antic. Era Gheorghe Bică, un bătrânel slab, neras de vreo săptămână şi cu faţa plină de colb. Avea pe măsuţa aşezată în soare, un dosar de contabil şi un caiet de şcolar. In caiet nota transporturile de grîu, iar în do­sar migălea un mic şi fermecă­tor convoi de metafore. Dialo­gând cu Dobrogea, el o întreba astfel : —• Те-ai fi mai gîndit › vreodată › Să scoţi recoltă din­­ piatră ? ( Pe deal cu piatră pustie › Cresc ciorchini de ” razachie. ‚ Pe unde creşteau scaieţi,­­ Porumb cu patru ştuleţi...­­ Magazinerul cooperativei din Cotu Văii făcea poezii despre : PETRU VINTILA . (Continuate in pag. a 2-a) „COMUNIŞTII preţuiesc c dar mai ales Mărturisesc că ideea din titlu nu-mi aparţine. Poate aş fi căutat-o mult pînă s-o aştern pe hîrtie, dacă ea n-ar fi apărut, în chipul cel mai firesc cu putinţă, în toiul dis­cuţiilor purtate într-o recentă a­­dunare de partid deschisă, dedicată analizei muncii politice şi cultural­­educative din comună. Vorbea, la un moment dat, un brigadier şi se vedea că omul cam ocolea anumite probleme, de fapt, pe cele mai im­­portante, referindu-se în schimb, foarte pe larg la succese de parcă lipsurile ar fi fost numai ale altora. In loc să-şi analizeze deschis, prin­cipial, activitatea — doar avea o muncă de răspundere ! — brigadie­rul prefera să-şi ia, cum procedase şi altă dată, sumedenie de angaja­mente. Intervenţia adunării a fost promptă şi mi se pare că poziţia ei a fost exprimată foarte exact de un vechi membru de partid din comună care l-a întrerupt pe vor­bitor printr-o propoziţie, de alt­fel, foarte simplă : „Comuniştii pre­ţuiesc cuvintele, dar mai ales faptele". O dată rostite şi aprobate de adunare — intervenţia a fost aplaudată — aceste cuvinte au încetat să aparţină numai celui ce le rostise. Adevărul exprimat de ele aparţinea, de acum, tuturor ce­lor prezenţi. Ce vreau să subliniez prin acest exemplu pe care mi l-a oferit însăşi viaţa, practica, con­fruntările zilnice de idei dintre oa­menii comunei noastre ? Cred că se desprinde de aici cel puţin un aspect şi anume : fiecare trebuie să cunoască cît mai bine realităţile obştii din care face parte, să-şi cunoască nu numai sarcinile lui, ci şi pe ale celorlalţi. Fac această remarcă deoarece sunt convins că pe această cale se asigură fiecărui cetăţean o participare vie, nemij­locită la viaţa colectivului, la tre­burile tuturor. Pentru comunişti această partici­pare are o importanţă deosebită : înseamnă însăşi onorarea calităţii de membru de partid. Recent, în­­tr-o cuvîntare, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a exprimat ideea că „a fi membru de partid nu În­seamnă numai a-ţi exprima acordul cu politica partidului, ci a lupta cu toată hotărirea, de a-i mobiliza şi pe ceilalţi la transpunerea ei in practică". Intr-adevăr, la unii membri de partid, şi spun aceasta din practica mea, s-a cuibărit ideea că e de ajuns să voteze hotărârile adunări­lor generale, să ia cuvântul şi să susţină anumite idei, teze şi docu­mente, cu care de altfel, sînt de acord toţi cetăţenii patriei. Calita­tea de comunist se reduce, oare, la atîta lucru ? Hotărît, nu ! Ca la orice sfîrşit de an, şi frun­taşii comunei noastre s-au gîndit, prin decembrie trecut, la ceea ce vor face oamenii pentru comuna lor în anul ce se apropie. Poate vorbesc de o experienţă trecută, dar mate­rializarea celor discutate atunci are loc şi acum, în aceste zile de toamnă. Comitetul comunal de partid s-a adresat atunci tuturor cetăţenilor comunei pentru întoc­­mirea unei „agende de lucru" pe un an întreg. Au răspuns mulţi săteni, locuitori ai comunei. Spre satisfacţia noastră membrii de partid au fost la înălţime, propu­nerile lor dovedindu-se cele mai judicioase şi argumentate. La ce s-au gîndit comuniştii comunei Bo­­deşti ca fiind probleme de bază . Iată câteva dintre ele : valorifica­rea superioară a mijloacelor şi forţelor de care dispune comu­na ; continuarea acţiunii de sistematizare a comunei ; asigura­rea unei informări sistematice a comuniştilor şi a celorlalţi oameni ai muncii ; îndrumarea mai com­petentă şi mai susţinută a orga­nizaţiilor de masă, de stat şi ob­şteşti etc. Comuniştii comunei Bodeşti au considerat toate aceste probleme, dacă nu la fel de importante, în orice caz, ca având o strânsă legă­tură între ele. Mai ales că toate vizau comuna ca un întreg, cu toţi oamenii ei. Comuniştii au fost, de asemenea, primii care au propus comitetului comunal de partid întocmirea unor studii cu privire la dezvoltarea e­­conomică a cooperativelor de pro­ducţie, a reţelei de prestări de ser­vicii şi a activităţilor industriale etc. Desigur, se cuvine să arăt şi ce a urmat. Adică să vorbesc despre fapte, singurele care reprezintă in­tegral un om, o colectivitate. Lu­crările în cooperativele de produc­ţie au fost realizate anul acesta, în majoritatea lor, în timp optim şi de bună calitate , rezultatul di­rect fiind realizarea planului de venituri pe nouă luni, dar nu numai atît, ci şi o depăşire a lui cu 20 la sută. După cum se ştie, comuniştii, oricît s-ar bucura de munca lor, de rezultate, nu pot să nu se în­trebe : oare nu se putea munci şi mai bine ? Şi iată de ce spun asta s aportul cel mai mare la realiza- V. TOMESCU secretar al Comitetului comunal P.C.R. și primar al comunei Bodești, jud. Neamt (Continuare In pag. a 2-a) Citiţi în pag. a 4-a RUBRICA NOASTRĂ U.T.A. ISI MENŢINE PO­­ZIŢIA DE LIDER „CUPA SATELOR VRAN­­CENE" — O INIŢIATI­VA DEMNA DE URMAT FISCHER SI-A MARIT A­­VANSULIA 3 PUNCTE MUNCA — factorul de bază al educaţiei, al formării omului nou Se pune, în zilele noastre, un accent atît de important pe educaţie, pe procesul formării omului nou, con­structor al societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate. La realizarea a­­cestui deziderat, educaţia prin mun­că şi pentru muncă dobîndeşte noi dimensiuni, amplificînd responsabili­tăţile celor angrenaţi în complexul proces de făurire a omului nou, cu o conştiinţă înaintată, profund devo­tat socialismului. Şi aceasta pentru că, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „Prezentul omului este re­zultatul muncii, viitorul omului va fi rezultatul muncii — desigur, munca amplificată cu toate cunoştinţele şi descoperirile tehnicii. Deci, pînă la urmă, munca rămîne factorul de ba­ză al educaţiei, al formării omului, al progresului social". Aceeaşi atenţie se acordă şi educării copiilor în spi­ritul dragostei şi respectului faţă de muncă, izvorul celor mai mari şi mai depline satisfacţii. In ancheta efectua­tă în unele comune din judeţul Timiş ne-am dat seama de contribuţia pe care şi-o aduc cadrele didactice în a­­ceastă acţiune nobilă. Directorul şcolii generale din comuna bănăţeană Orţi­­şoara, Viorel Şofran, este omul care s-a ocupat de formarea tinerei generaţii. Nu este născut în comună. E arde­lean, dar cu ani în urmă s-a stabilit aici. S-a legat de locuri, de oameni, de copii şi, îmi mărturiseşte, e hotărît să nu plece niciodată în altă parte. Şcoala pe care o conduce nu este nouă. E o clădire mai veche, dar a­­ttt de Îngrijită, de bine întreţinută, îneît îţi dă impresia unei construcţii de dată recentă. In faţa şcolii, un frumos parc cu flori, in curte un te­ren de volei, altul de hand­bal. Şi toate acestea s-au realizat prin munca elevilor. Cînd am intrat în cabinetul directorului, acesta toc­mai vorbea cu preşedintele coopera­tivei agricole din comună. Aflu că în cadrul orelor de practică productivă, elevii şcolii dau o mină de ajutor ţă­ranilor cooperatori la recoltarea po­rumbului şi a legumelor. „ Educaţia prin muncă şi pentru muncă este o componentă esenţială a procesului de educaţie comunistă, ne spune Viorel Şofran. In lumina docu­mentelor privitoare la îmbunătăţirea activităţii ideologice, de educare marxist-leninistă a maselor, şcolii, ca principală pîrghie educaţională, îi re­vin sarcini de mare răspundere. Tre­buie să formăm la elevii noştri, în­cepînd de la vîrsta cea mai fragedă, o concepţie sănătoasă despre muncă. Munca trebuie prezentată ca o înda­torire de cinste a fiecărui membru al societăţii, ca o sursă de satisfacţie morală şi materială, ca un izvor al demnităţii umane. După felul cum elevul priveşte munca se va structura cu timpul întreaga lui concepţie des­pre viaţă. Un om care are oroare de muncă, un om care priveşte activi­tatea de orice fel ca pe o corvoadă nu poate fi decit un parazit, un indi­vid lipsit de responsabilitate. Dacă în alte domenii se mai pot strecura re­buturi, în munca educativă, mai mult ca oriunde, ele nu au voie să apară, fiindcă prejudiciile le va plăti socie­tatea. — Cum se realizează concret sau cum ar trebuie să se realizeze edu­caţia în spiritul dragostei pentru muncă ? — Pornesc de la un lucru arhicu­noscut : procesul de învăţămînt pre­supune în acelaşi timp şi instrucţie şi educaţie. Predînd elevului o serie de cunoştinţe, unii profesori „uită" une­ori latura cea mai importantă, pe cea formativă. Or, esențial, cred eu, pen­­ t. PERVA (Continuare in pag. a 2-a)

Next