Satul Socialist, octombrie 1971 (Anul 3, nr. 747-773)

1971-10-28 / nr. 770

\— CINCINAL1975 CITIŢI LEGEA IN PAGINA viei si vinului A 3-A (proiect) SAISI SOCIALIST Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie­ ANUL III Nr. 770 JOI 28 OCTOMBRIE 1971 4 pagini — 30 bani APORTUL FERTIL AL CHIMIEI Cu înţelepciunea-i milenară, o­­mul ogorului a găsit pentru îngră­­şămintele chimice o denumire de mare expresivitate : sarea pămîn­­tului. A găsit-o şi a dat-o în anii aceştia, în anii noştri, cind politica de transformare şi modernizare a agriculturii, promovată cu consec­­venţa-i caracteristică de către Par-*­tidul Comunist Român, a însemnat apariţia marilor combinate chimice de la Năvodari şi Piatra Neamţ, Craiova şi Tîrgu Mureş, Roznov şi Turnu Măgurele, înseamnă teme­liile, de acum puse, a altor com­binate chimice. A compara pro­ducţia de îngrăşăminte chimice ob­ţinută în România de dinainte de război cu cea de acum, ar fi o încercare fără rost, primul termen de comparaţie fiind aproape ne­însemnat. Este de ajuns să amin­tim că, drept urmare a eforturilor făcute de statul nostru, în 1965 a­­gricultura a folosit peste 266 000 de tone de îngrăşăminte chimice substanţă activă, ceea ce a însem­nat de 4,5 ori mai mult decît în 1959. Şi, iată, noile cifre cuprinse în planul cincinal de dezvoltare economico-socială a Republicii So­cialiste România pe perioada 1971—1975, adoptat zilele trecute de Marea Adunare Naţională : 1 257 700 tone îngrăşăminte chi­mice (100 la sută substanţă activă) produse în 1971, apoi creşteri a­­nuale tot mai accentuate, pentru a se ajunge să se producă în ulti­mul an al acestui cincinal — etapă superioară, de înaltă semnificaţie, în mersul înainte al ţării — 2 600 000—2 760 000 tone de ase­menea îngrăşăminte. In acelaşi ritm de creştere susţinută a producţiei, chimia livrează anul acesta agriculturii 938 000 de tone, pentru ca în 1972 să trimită ogoarelor ţării 1 140 000 tone, în 1973 — 1 345 000—1 475 000, in 1974 — 1 600 000—1 760 000, iar în ulti­mul an al cincinalului — 1 955 000—2 115 000 tone. Sunt cifre care arată, direct şi convingător, cum dinamismul fără precedent al întregii economii naţionale, rezultînd logic din dina­mismul fiecărei ramuri, fiecărui sector, este caracteristic şi indus­­triei chimice, sprijinitoare de bază a agriculturii în efortul acesteia spre sporirea belşugului de pro­duse agroalimentare. Realismul a­­cestor cifre este realismul tuturor prevederilor planului recent adop­tat. După cum s-a subliniat şi în timpul dezbaterilor din Marea A­­d­­una­re Naţională, care au precedat adoptarea planului cincinal, prac­tica promovată cu neabătută consecvenţă de conducerea partidului nostru, de secreta­rul său general, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, de a se sfătui permanent cu poporul asu­pra problemelor construcţiei socia­liste, şi-a găsit expresie şi în ela­borarea proiectului noului plan cincinal. In repetate rînduri, con­ducerea de partid şi de stat a ana­lizat cu colegiile ministerelor, or­ganele locale, cadrele de răspun­dere din centrale industriale, co­lectivele marilor întreprinderi, in­stitute de cercetări şi proiectări, problemele complexe ridicate de creşterea economică din următorii ani, pentru ca obiectivele stabilite să răspundă cît mai deplin nevoi­lor şi posibilităţilor reale ale eco­nomiei naţionale. In ce priveşte chimizarea, prin sutele de mii de tone de îngrăşăminte, ea îşi va aduce contribuţia de mare preţ, alături de mecanizare şi irigaţii, la intensificarea producţiei agri­cole, la satisfacerea tot mai depli­nă cu produse agroalimentare a cerinţelor populaţiei şi industriei. Se înţelege de la sine că transfor­marea în producţii mari şi con­stante a posibilităţilor create de­pinde în mod hotărîtor de munca oamenilor căror Ie sînt destinate spre valorificare. A folosi cu price­pere şi chibzuinţă, gospodăreşte, „sarea pămîntului“ şi tractorul, a­­cumularea de apă şi combina în­seamnă, pentru fiecare om al mun­cii din agricultură, îndatorirea cea mai de seamă în efortul spre bel­şug, pentru folosul propriu şi al ţării. Iar recoltele de grîu obţinute a­­nul acesta de unităţile fruntaşe — unităţi cunoscute acum întregii ţări, în urma decorării lor de către Consiliul de Stat cu „Ordinul Muncii" clasa I —, producţiile su­perioare ce se obţin de numeroase unităţi de pe întreg cuprinsul ţării la culturile de toamnă sunt răs­punsul pe care lumea satului îl dă partidului, îndemnului său spre creşterea belşugului de produse a­­gricole. PRODUCŢIA DE îngrânăiminte chimicii Zilele in care mai pot fi semănate I___ legumeie-verceiuri sint numărate SĂ LE FOLOSIM DIN PLIN! Toamna este, de acum, pe sfîrșite, dar zilele încă însorite, roadele plămădite în acest an din truda milioanelor de cooperatori și din seva pămîntului, soarta viitoarelor holde, pe care ni le dorim mai îmbelșu­gate, nu ne dau, momentan, dreptul de răgaz. Mai avem de semănat cu grîu 90 000 de hectare. Mai avem de adunat recolta de pe suprafețe ce însumează sute de mii de hectare : 277 870 hectare cu porumb, circa 13 500 hectare cu sfeclă de zahăr, 3 620 hectare cu cartofi, 21 260 hectare cu viță de vie, cărora li se adaugă întinderile apreciabile de pe care n-au fost strînse încă fructele, legumele, furajele. Mai avem de atat și fertilizat, într-un cuvînt, de pregătit pentru pri­măvară, cîteva milioane de hectare. Este, cum se vede, un volum de muncă încă imens, care impune să nu încetinim ritmul, să nu ne lăsăm amăgiţi la gîndul că am ajuns a­­proape la liman ci, dimpotrivă, să ne încordăm forţele, să facem un ultim efort — chiar mai intens decît cel din vîrful campaniei — şi să adunăm cît mai repede tot ceea ce ne-a mai rămas de adunat, să pre­gătim rapid, cît mai e vreme, tot ceea ce mai avem de pregătit, fie pentru iarnă, fie pentru primăvară. Furaţi de multitudinea problemelor de pe agenda de lucru, de îm­părţirea — uneori arbitrară — a acestora în „probleme mari“, priori­tare şi „probleme mici“, să nu uităm de legumele-verdeţuri. Cu atît mai mult, cu cît zilele imediat următoare reprezintă ultimele zile cind mai putem însămînţa aceste culturi. (Continuare în pap a 3-a) ÎN JUDEŢUL OLT a fost livrat 80 la sută din porumbul contractat, dar MERITUL NU ESTE AL TUTUROR Am întreprins acest raid-anchetă în judeţul Olt în momentul în care porumbul fusese recoltat in propor­ţie de circa 90 la sută, noi propu­­nîndu-ne să urmărim modul în care produsul este transportat din cîmp, livrat şi depozitat. De la bun înce­put trebuie spus că la data raidului peste 80 la sută din cantitatea con­tractată intrase în baze, fapt ce poate fi apreciat ca o realizare de seamă. într-adevăr, transportul şi livrarea au stat în permanenţă în atenţia organelor agricole judeţene a multor consilii de conducere şi a specialiştilor din unităţi. De o deo­sebită iniţiativă a dat dovadă şi beneficiarul care a organizat, după cum se va vedea, cu multă răspun­dere munca de preluare. Dar, să dăm cuvîntul faptelor. La una din bazele de recepţie, si­tuată în partea sudică a judeţului, predau produse cinci cooperative, din Olt şi trei unităţi agricole din Teleorman. Tehnicianul Nicolae Bold, locţiitorul şefului de­ bază, ne-a demonstrat cu documente că aici transportul şi operaţia de pre­dare-preluare a produselor decurg în concordanţă cu graficele stabilite cu unităţile furnizoare. Din eviden­ţa bazei am reţinut şi cîteva date edificatoare. După ce au livrat toa­te cele 1 350 de tone , contractate, cooperatorii din Stoicăneşti au con­tinuat livrarea fiind hotărîţi să contribuie la formarea fondului de stat la porumb cu 200 de vagoane. In timpul raidului, am stat de vorbă şi cu Gheorghe Voica, pre­şedintele cooperativei din Radomi­­reşti şi al consiliului intercoope­­ratist. El ne-a mărturisit că rezultatele bune se datoresc atît măsurilor organizatorice lua­te de fiecare unitate agri­colă, participării masive a coope­ratorilor la culesul porumbului, cît şi organizării mai bune a activităţii de preluare la baza de recepţie. ,A­­ceasta a dus în finall la reducerea timpului de staţionare a mijloacelor de Transport),vice­­efectuarea unui tou-'f măr ,sporit de­ transporturi pe zi,,La reducerea timpului de staţionare? contribuie sporir® de la doi la pa-11 tru a numărului laboranţilor şi a-a­sigurarea pentru fiecare unitate furnizoare a unei platforme beto­nate pe care cerealele pot fi descăr­cate repede şi uşor prin împingerea lor din remorci şi autocamioane. De pe platforme în pătule porumbul este ridicat cu ajutorul a şase benzi transportoare. Lucrîndu-se în felul acesta, unele cooperative au reuşit să livreze zilnic cantităţi mai mari de porumb decît în grafic. Coopera­tiva din Stoicăneşti a predat, de exemplu, pînă la 350 de tone de porumb pe zi. La întreprinderea judeţeană pen­tru valorificarea cerealelor am luat cunoştinţă şi de alte măsuri a că­ror aplicare consecventă în practică a determinat mărirea ritmului li­vrărilor.­­ Pentru folosirea cu randament sporit a mijloacelor de transport existente în unităţi, acum cînd foar- A. SURUGIU (Continuare în pag. a 2-a) Cooperatorii din renumita podgorie Valea Călugărească, judeţul Prahova, trimit zilnic pe pieţele Capitalei cantităţi tot mai mari de struguri de masă. Foto : C. DUMITRU ­um satul se culcă­­ şi la hotarul din­­zi lumină şi noapte ,­ poate fi găsit citind în faţa televizorului, ime de imagini îi stau ochi, adusă în casa de civilizaţia socia­­. El recepţionează, trează şi reţine ce-i e şi ce-i trebuie... ici nu-mi place p­e­­ine plec din faţa te­norului şi mă dau î alte trebi. Cînd mă , să citesc nu-mi pră­­jsc timpul cu o carte­­“ — spunea prese­­ele din Grindu, a­­tindu-ne că oamenii nu de la ţară, cop­­­torii noştri, intră în plexitatea vieţii spu­­ite din necesitate şi plăcere totodată şi eşuna în mod critic, fiul se află în plin mes al lărgirii orizon­­i de cunoştinţe. în ţia factorilor educa­­ali de la sate stă sar­de a forma şi între­­, în special la vîrsta tă, dorinţa învăţării, o menirea de a nu-i pe oameni să se numească cu o sumă cunoştinţe acumulate, le a-i ajuta să şi le continuu, de a fi receptivi la tot ce e nou, de a fi capabili să se adapteze schimbă­rilor rapide — economi­ce, sociale tehnico-ştiin­­ţifice — să participe la ele, să le dirijeze în folo­sul lor şi al societă­ţii. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cuvîntarea la Plenara lărgită a Co­mitetului Municipal Bucureşti al P.C.R., a a­­cordat o mare atenţie ne­cesităţii cunoaşterii. „Numai înţelegerea şi cunoaşterea marilor des­coperiri ale omului, în­suşirea noilor cuceriri ale ştiinţei — care, în epoca actuală, a revolu­ţiei tehnico-ştiinţifice, transformă radical în­treaga omenire, modul de a înţelege diferitele fenomene sociale — vor putea să dea omului înaintat orizontul de care avem noi nevoie, o con­ştiinţă comunistă". Statisticile ne pot da oricînd o idee despre in­vestiţiile care se fac pen­tru dezvoltarea bazei materiale a culturii. Se face totul pentru ca omul să beneficieze de o infor­maţie cît mai bogată şi diversificată. Sunt aproa­pe 10 000 de cămine cul­turale dotate în vederea organizării unor manifes­tări moderne. Un mare număr de specialişti a fost angajat ani în şir în conducerea învăţământu­lui agrozootehnic de masă. Este una din for­mele eficiente de infor­mare tehnico-ştiinţifică mai ales în cazurile cînd, ieşind din cadrul manua­lului, specialistul a ştiut să lărgească orizontul expunerii oferindu-le pulsanţilor ultimele da­te ale ştiinţei. Oamenii de cultură, organizaţi în brigăzi şti­inţifice, străbat satele răspunzînd acelei ne­stinse curiozităţi pentru DATORIA DE A ŞTI, A CUNOAŞTE, A ÎNVĂŢA tot ce se petrece în lu­me, dorinţei de a şti, atît de caracteristică sătea­nului nostru. Iată ce a dat naştere atîtor forme de culturalizare şi, între ele, acelor universităţi populare înfiinţate în ultima vreme şi la sate. La Peretu a luat fiinţă chiar în­ aceste zile o ast­fel de universitate popu­lară. Unul din lectorii ei, Alexandru Stanciu, cadru didactic cu expe­rienţă, care cunoaşte lo­cul şi oamenii, ne spune că universitatea răspunde unei imperioase nevoi locale — aceea de a-i a­­juta­ pe oameni să cu­noască cite ceva din ceea ce îi interesează. Sunt aici trei secţii : ştiinţifi­că, de cultură generală şi cu caracter practic-eco­­nomic. Predau cadre de specialitate : doctori, in­gineri, profesori. Faptul în sine bucură şi pro­mite. Nu greşim dacă le amintim însă celor din Peretu,, aflaţi pentru pri­ma dată în faţa unei ast­fel de experienţe, de pă- V. TOSO (Continuare in pag. a 2-a) RESTABILIREA DREPTURILOR LEGITIME ALE K­. P. CHINEZE IN C.1N­. UN ACT DE DREPTATE R­estabilirea Republicii Popu­lare Chineze în drepturile sale legitime la O.N.U.,­­ho­­tărîtă luni noaptea de Adunarea Generală a acestei organizaţii, constituie un eveniment major în viaţa internaţională, demonstrînd, cu puterea evidenţei, puterea ire­zistibilă cu care adevărul, realita­tea, morala, dreptatea îşi croiesc drum, fenomen definitor al invin­cibilităţii progresului. S-a făcut un pas însemnat pe calea însănătoşirii relaţiilor inter­naţionale, a normalizării raportu­rilor dintre state. Cît de departe se găseau aceste relaţii de starea normală rezultă, între altele, din simplul fapt că a fost cu putinţă ca, timp de peste douăzeci de ani, un popor care numără astăzi opt sute de milioane de oameni — un sfert din omenire — să fie lipsit de dreptul elementar de a fi re­prezentat în această organizaţie internaţională, la crearea căreia a participat în cali­tate de membru fondator. Desigur, această stare de lucruri a fost în dauna colaborării şi cooperării internaţionale, în dau­na — în primul rînd — a Orga­nizaţiei Naţiunilor Unite, a cărei raţiune de a fi este să constituie un centru unde să se armonizeze eforturile de colaborare paşnică a tuturor naţiunilor. Referindu-se la acest aspect — dominant — al problemei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, spunea, acum un an, la tribuna Adunării Generale : „Or­ganizaţia Naţiunilor Unite trebuie să asigure cadrul de manifestare activă a tuturor statelor la soluţio­narea problemelor vieţii interna­ţionale, în interesul colaborării în­tre­ popoare, al destinderii şi păcii. Prof. univ. dr. doc. EDWIN GLASER membru al Consiliului executiv al Asociaţiei de drept interna­ţional şi relaţii internaţionale (A.D.I.R.I.) (Continuare în pag. a 4-a) In spiritul imperativelor contempo­■ I V I II raneitatu A­ctuala sesiune a Adunării Genera­­le a Organizaţiei Naţiunilor Uni­te se înscrie ca un moment re­marcabil în evoluţia relaţiilor interna­ţionale şi aceasta, în primul rînd, da­torită votului de luni noaptea prin care, cu o mare majoritate, s-a pus capăt unei anomalii existente în activitatea acestei organizaţii, hotărîndu-se resta­bilirea drepturilor legitime ale Repu­blicii Populare Chineze în organizaţia mondială, China populară fiind unul din membrii fondatori ai O.N.U. S-a săvîrşit, astfel, un act de drep­tate, cu adinei implicaţii în viaţa in­ternaţională, şi care vine o dată în plus Inginer chimist DAN DOBRESCU (Continuare în pag. a 4-a)

Next