Satul Socialist, noiembrie 1971 (Anul 3, nr. 774-798)

1971-11-26 / nr. 795

PAGINA 2 MĂRÂŞEŞTI Măreţul mausoleu de la Mără­şeşti parcă te cheamă şi inaintînd spre el, ai sentimentul că mergi să cunoşti tot ceea ce are mai sfînt străvechiul nostru pămînt româ­nesc : mormintele eroilor săi. „Pe aici — scria Mihail Sado­­veanu în amintirile sale — timp de aproape două săptămîni cît a ţinut bătălia, soldaţii noştri au fost neadormiţi şi neobosiţi. Au respins atacuri, au contraatacat, s-au bătut cu o energie înfricoşă­toare. Această energie fără sea­măn, poate fără precedent in ana­lele războiului, este cel mai mare titlu de glorie al oştirii noastre..." Zeci de mii de vizitatori suie treptele monumentului care păs­trează vie amintirea marilor vi­teji căzuţi în luptă, pentru ţară. In faţa lor se înalţă sarcofagul gene­ralului erou Eremia Grigorescu, neîntrecutul şi viteazul comandant al frontului de la Mărăşeşti care lansase lozinca... „pe aici nu se tre­ce" şi care, în faţa ostaşilor, spu­nea că „numai acela este învins care se crede învins". Dorm sub sarcofagul marelui general, şase sute de ostaşi necunoscuţi, stau a­­dunate împrejurul lui, osemintele a şase mii de eroi. Este aproape cripta unde odihneşte copila Ma­rina Ion Zaharia, în vîrstă de 12 ani, în fiecare dimineaţă fetiţa se suia intr-un copac înalt de pe cum­păna dealului. De-acolo observa mişcările vrăjmaşului cotropitor şi le transmitea ostaşilor români din tranşee. A căzut şi ea la da­torie, străfulgerată de arşiţa unui glonţ. Peste tot, împrejur, se văd măr­turiile celor mai înalte dăruiri pentru slavă şi pentru libertatea pămîntului. „­Rămin in urmă zidurile mau­soleului de la Mărăşeşti. Drumul înaintează spre Soveja. Undeva, printre brazi şi arini, străluceşte pirîul Zăbrănciorului lingă dealul de legendă al Secului, acolo unde a căzut eroina de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu, din regimentul 43/59 Lupeni. Părea un copilandru războinic, cu faţa palidă, cu ochii mari, ar­zători, cu pletele scurte. Înainta cu paşi hotărîţi spre duşman şi cu glasul ei subţire îşi îmbărbăta os­taşii : „înainte, băieţi, nu vă lă­saţi ! Sunteţi cu mine­­“ Două gloanţe au lovit-o în inimă. Eca­terina Teodoroiu, Cătălina cum i se spunea acasă, s-a prăbuşit în braţele soldaţilor săi. Cu un ultim efort a mai spus : „înainte ! Răz­­bunaţi-mă !". Intre fagii şi stejarii văii Pîrn­a­­şului, pe plaiul numit Poienele, os­taşii i-au săpat mormînt. La sfîr­­şitul lunii august 1917, eroina de la Jiu, era citată pe ordin de zi, de către comandantul regimentu­lui, colonelul Constantin Pompo­­noiu : „...In timpul ciocnirii de ieri noapte, pe dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său, lovită în inima-i generoasă, de două gloanţe de mitralieră, sublocote­nentul Ecaterina Teodoroiu. Pildă Locuri de lupte şi jertfe caldă a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie şi-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deşartă am­biţie, numai din dragoste de a a­­păra pămîntul ţării noastre cotro­pit de duşmani. Ecaterina Teodo­roiu a fost la înălţimea celor mai viteji apărători ai ţării pe care i-a întrecut prin puterea cu care îşi infringe slăbiciunea femeiască, ştiind să dovedească vigoarea băr­băţiei de trup şi de suflet şi cali­tăţile întregi ale unui ostaş îndrăz­neţ neobosit şi plin de entuzias­mul de a se face folositor cu orice preţ. ...Pentru dragostea-i de ţară, pentru simţu-i rar al datoriei, pen­tru energia şi avîntul cu care şi-a împlinit ceea ce socotea misiune, pînă la jertfa supremă, o citez cu ordin de zi pe regiment, dînd-o ca pildă tuturor ostaşilor, subofiţeri­lor şi ofiţerilor." Peste patru ani, în iunie 1921, pe vechiul loc de glorie al oştirii române, pe cîmpia Mărăşeştilor şi pe valea Zăbrănciorului, în pre­zenţa gărzii de onoare comandată de locotenentul de rezervă Gheor­­ghe Rădulescu au fost deshumate osemintele fecioarei de la Jiu şi aşezate într-un sicriu turnat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic. La 8 iunie 1921, cortegiul istoric care însoţea pe eroină, în drum spre mormîntul-monument din Tîrgu-Jiu, a parcurs străzile Capitalei, în uralele nestăvilite şi emoţionante ale mulţimii. „Este plin acest colţ de pămînt al Moldovei de mărturii, de cîn­­tece populare, de monumente isto­rice şi naturale... In drum spre Soveja, pe un adevărat itinexjir is­toric, se zăresc Raducanii sau Pan­­ciu, Vizantea sau Cîmpuri, dea­lul Ouşorului sau al Răchitaşului, culmea Chilugului sau a Bisericii, într-un cuvînt, locuri şi aşezări unde ostaşii români s-au jertfit, pentru ţară." La Soveja, sub ramuri de cetini, se înalţă, un alt mare­­ mausoleu ridicat în memoria eroilor noştri. Pe zidul monumentului stau scrise cuvintele : „Cei ce căzut-au pentru ţară Pe lanul cîmpului, bogat, Jertfind a vieţii primăvară Nu au murit ci au înviat." Sînt versuri care însufleţesc ini­mile celor ce vin prin aceste locuri, dornici să urmeze exemplul înain­taşilor şi să apere cu acelaşi elan, pămîntul liber al scumpei noastre patrii socialiste. NICOLAE NASTA Mausoleul din Mărăşeşti evocă tradiţiile glorioase de luptă ale poporului nostru. Aici, în vara anului 1917, au răsunat cu bărbăţie cuvintele : „Pe aici nu se trece l" Sîmbătă 27 noiembrie PROGRAMUL 1. 6.00 Muzică şi actualităţi. 6.20 Jurnal agrar. 7.00 Radiojurnal. 7.45 Sfatul medicului. 8.00 Sumarul presei. 8.25 Moment poetic. 8.30 La microfon, melodia preferată. 9.00 Buletin de ştiri. 9.30 Mioriţa. 11.00 Buletin de ştiri. 11.15 Atenţiune şoferi, atenţiune pietoni! 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.30 întîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radio­jurnal. 17.00 Ştiinţă, tehnică, fan­tezie. 17.30 Concert de muzică populară. Solişti : Angela Buciu, Maria Stoica şi Tudor Pană. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Ştiin­ţa la zi. 20.45 La hanul melodiilor. 22.00 Radiojurnal. 22.30 Expres me­lodii. 22.55 Moment poetic. 23.00 Expres melodii. 24.00 Buletin de ştiri. PROGRAMUL­­ : 6.00—8.05 Pro­gram muzical de dimineaţă. 6.05 Buletin de ştiri. 7.00 Radiojurnal. 8.20 Compozitorul interpret al lu­crărilor sale : Darius Milhaud. Pie­să simfonică şi Simfonia a VIII-a. 9.15 Mult mi-e dragă Dobrogea. 9.30 Buletin de ştiri. 10.05 Cenaclul artelor (emisiune pentru tineret). 10.50 Melodii populare cu Magda Constantinescu şi Ion Săbădiş. 12.00 Buletin de ştiri. 12.15 Piese de vir­tuozitate executate la instrumente populare. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Viaţa de concert a Capitalei. 14.00 Buletin de ştiri. 14.03 De toate pentru toţi — reluare. 15.15 Or­chestra de muzică populară din co­muna Vînju Mare-Mehedinţi şi formaţia de fluieraşi şi băciţe din comuna Vaideeni-Vîlcea. 15.30 Ra­­dio-şcoală. 16.55 Sfatul medicului. 17.00 Buletin de ştiri. 17.05 Or­chestra de muzică populară a ra­­dioteleviziunii. 17.30 Lecturi la ce­rerea iubitorilor de literatură de la cooperativa agricolă de pro­ducţie din Călugăreni, judeţul Il­fov. 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Melodii de estradă. 19.30 Revista revistelor culturale. 19.40 Jocuri populare. 22.00 Romanţe cu Lilia­na Neagu, Alia Baianova şi Barbu Constantinescu. 22.30 Muzică de dans. 23.00 Buletin de ştiri. 23.05 Muzică de dans — continuare. 0.55—1.00 Buletin de știri. TELEVIZIUNE SIMBATA, 27 NOIEMBRIE 16.15 Deschiderea emisiunii — emisiune în limba germană. 18.00 Bună seara, fete ! Bună seara, bă­ieţi ! 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Săptămîna internaţională. 20.15 Tele-enciclopedie. 21.00 Film serial : Invadatorii (II). 21.50 Tele­­divertisment. 22.50 Telejurnalul de noapte. Sport. 23.05 Un cîntec de demult. STAREA VREMII. Timpul probabil pentru 26 no­iembrie , vremea se va răci şi în sud estul ţării. Cerul va fi schim­bător, mai mult acoperit. Vor că­dea ninsori slabe izolate în Crişa­­na, Maramureş, Transilvania şi nordul Moldovei, iar pe alocuri, în sudul ţării se vor semnala pre­cipitaţii sub formă de burniţe şi ploi. Vin­­ul va sufla slab pînă la potrivit. Minimele vor fi cuprin­se între minus 9 şi plus un grad izolat mai coborîte în depresiunile din estul Transilvaniei, iar maxi­mele între minus 2 şi plus un grad. Ceaţă locală. Timpul probabil pentru 27, 28 şi 29 noiembrie , vremea va intra într-un proces de încălzire uşoară. Cerul va fi variabil. Se vor sem­nala precipitaţii izolate. Vîntul va sufla potrivit. Minimele vor osci­la între minus 5 şi plus 5 grade, iar maximele între 3 şi 13 grade, local mai ridicate. Ceaţă locală. I i SATUS SOCIAUST Jud. Timiş : Balin­ — 2 ; Făget — 3 ; Mânăştur — 5 ; Recaş — 5. Jud. Sibiu : Afel — 4 ; Coma­tei — 1. Jud. Caraş-Severin : Bocşa — 4 ; Oraviţa — 4 ; Bozovici — 5. Jud. Hunedoara: Săcărimb —31; Simeria — 5 ; Brad — 2; Bai­­­a — 3. Jud. Harghita : Atit — 5. Jud. Alba : Blaj — 3 ; Avram Ian­cu — 2 ; Cîînic — 2 şi 3. TÂRGURI TRADIŢIONALE 29 noiembrie— 5 decembrie Jud. Bistriţa Năsăud : Bistriţa — 5. Jud. Bihor : Tileaga — 3. Jud. Mureş : Chibeld — 2 ; Pete­­lea — 3 ; Vînători — 1 şi 2 ; Sârmaşu — 4 şi 5. Jud. Maramureş : Seini — 29 ; Ardusat — 1. Jud. Satu Mare : Medieşu Au­rit — 30 ; Supuru de Jos — 2. Jud. Braşov : Fagaraş — 4 şi 5 ; Crihalma — 2. Nr. 795 Vineri 26 noiembrie In depozit, marfă destulă, de ce nu şi in prăvălie ?­ ­ Fiindcă vînzătorii nu-şi fac meseria . Pentru o aprovizionare, bună a magazinelor săteşti este necesar, printre altele, ca gestionarii unităţilor să întocmească corect no­tele de comandă. Şi este firesc : dacă ei nu cer ceea ce au nevoie, e mai greu să ştim noi, şefii de depozite, care sunt sortimentele şi cantităţile necesare fiecăruia. Totuşi, există încă responsabili de unităţi care întocmesc formal notele de comandă, producînd defi­cienţe în aprovizionarea populaţiei cu unele mărfuri ce există, din belşug, în depozitele noastre. Una din deficienţele pe care le pot semnala, în legătură cu mo­dul de întocmire a notelor de comandă, este solicitarea unui sorti­ment restrîns de mărfuri, de regulă cele ce se vînd mai uşor. In acelaşi timp însă, gestionarii la care mă refer, evită să solicite alte mărfuri, pe care populaţia le caută, dar care, deşi nu sunt dintre cele greu vandabile, se desfac într-un interval mai mare de timp. Precizez că aceste mărfuri fac parte din sortimentul strict necesar unei aprovizionări bune a populaţiei. Iată, de exemplu, cazul ges­tionarului Marin Neagu, de la magazinul universal din comuna Schela. In nota de comandă cu numărul 16 din 20 noiembrie, el solicită doar două sortimente : dresuri pentru copii și cîteva pălări. Dar în magazinul de a cărui activitate răspunde, lipsesc, așa cum ne-a spus — cînd l-am întrebat dacă altceva nu-i este necesar — ciorapi de diferite dimensiuni, articole casnice, paste făinoase. Aceste mărfuri există în cantităţi mari la noi în depozite. Sigur că pentru procurarea lor M. Neagu trebuie să ştie ce-i este necesar şi ce avem noi în rafturi. Dar pe el nu-l interesează aceste obligaţii ce-i revin, ca gestionar. Alţi vînzători cer mărfuri din import sau unele produse ce ne lipsesc momentan, dar care pot fi uşor suplinite de altele, pe care le deţinem. Aşa de pildă a procedat Ion Căliman, gestionarul ma­gazinului din comuna Licuriciu. A cerut, prin nota de comandă 41 din 21 noiembrie, biscuiţii „Eu­genia“, deşi noi avem alte 20 de sor­timente similare. Pentru evitarea unor asemenea situaţii noi am întocmit un do­cument numit ofertă, care se află acum în posesia fiecărui ges­tionar. Această ofertă conţine lista mărfurilor din depozit şi are, deci, rolul de a informa. Totuşi, sunt încă puţini gestionari care se orientează, în completarea notelor de comandă, după aceste oferte. Iată, de exemplu, cazul notei de comandă întocmită de Ma­rin Benu, responsabilul magazinului din Păuleasa. El a solicitat doar cîteva produse alimentare, în timp ce numeroase mărfuri de sezon — pălării, căciuli, paltoane — i-au scăpat din vedere. De ce ? Susţine că nu ştia că le avem în depozit. Aşadar, nici măcar nu s-a ostenit să citească oferta pe care i-am trimis-o. Sunt convins că, dacă merceologii şi preşedinţii de cooperative ar urmări cu mai multă atenţie felul în care se întocmesc, de către gestionari, notele de comandă, aprovizionarea unităţilor n-ar avea decit de cîştigat. Şi, în acelaşi sens, ar acţiona completarea corectă, zilnică, de către vînzători, a caietului de cerere, an mijloc eficace de cunoaştere a preferinţelor publicului. NICA HARALAMBIE _ şef de depozit la întreprinderea Economică judeţeană Teleorman a cooperaţiei de consum­ ------------------­ (Urmare din pag. I.) se simte apropiat — spune Vasile Motrea, primarul comunei. Apoi a­­ceste exigenţe faţă de ceea ce face căminul cultural sunt amplificate prin responsabilităţile sporite pe care le avem, în lumina documen­telor recentei Plenare a Comitetu­lui Central al partidului. Mai ales că secretarul general al partidului cere în mod deosebit caselor de cultură, căminelor culturale, „să desfăşoare o activitate cultural-ar­­tistică multilaterală, să cuprindă milioane de oameni, îndeosebi ti­neretul, contribuind activ la educa­ţia socialistă a maselor, la ră­spîn­­direa culturii şi ştiinţei, organizind în aşa fel munca cultural-artistică incit oamenii muncii să-şi poată petrece timpul liber cît mai plăcut şi în acelaşi timp educativ". Aceas­tă cerinţă nu se poate realiza decît cu oameni înaintaţi, dotaţi cu un larg orizont de cunoştinţe, cu înal­te trăsături morale, oameni respon­sabili, dăruiţi cu trup şi suflet cau­zei patriei, poporului. — Ce întreprindeţi pentru a ar­moniza aspectul de divertisment, de deconectare din activitatea căminului cultural, cu cel educa­tiv, aspect ce dobîndeşte azi rezo­nanţe deosebite ? — Trebuie să îmbini permanent cele două laturi, intervine directo­rul căminului cultural. Aşa cum profesorul la catedră trebuie să folosească orice moment al lecţiei pentru ca pe lîngă volumul de cu­noştinţe predat să facă şi educaţie, tot aşa, la căminul cultural, fieca­re activitate organizată trebuie ast­fel concepută incit omul să plece nu numai deconectat, dar să se simtă cît mai bogat sufleteşte. — Puteţi să exemplificaţi ? — Desigur. Brigada artistică de agitaţie îşi poate realiza excelent menirea educativă prezentînd pro­grame legate de munca şi preocu­pările cooperatorilor. Spectacolul atrăgînd prin cîntece, prin scurte scenete, determină în acelaşi timp pe omul din sală să reflecteze, să ia atitudine împotriva mentalităţi­lor vechi satirizate de artiştii ama­tori. Sigur că la asemenea specta­cole oamenii se amuză, dar rîsul lor are şi calitatea de a veşteji a­­titudini, concepţii perimate. Apoi, poeziile şi cîntecele patriotice din repertoriul nostru au capacitatea de a emoţiona pe oameni, dar şi de a le amplifica sentimentele de dra­goste faţă de patrie, faţă de partid. Nu mai vorbesc de rolul important pe care îl au diverse expuneri şi conferinţe în ajutorarea oamenilor de a pătrunde tot mai adînc în lu­mea fenomenelor ştiinţifice, econo­mice, cultural-artistice etc. Intervine în discuţie preşedintele cooperativei agricole de producţie, Ilie Lustrea, dirijorul corului din comună. — Nu vreau să mă îndepărtez de la cele discutate pînă acum. Aş vrea să spun doar cîteva cuvinte despre corul din Buteni, care va împlini în curînd 90 de ani de ac­tivitate. Există în comuna noastră o adevărată tradiţie a cîntatului. Cred că tocmai această tradiţie tre­buie folosită pentru a atrage pe oa­meni la căminul cultural, pentru a le îmbogăţi într-un cadru organizat cunoştinţele, a-i educa în spiritul principiilor ce guvernează societa­tea noastră. Să cînţi azi în corul din Buteni este o adevărată cinste. Oamenii îi venerează pe cei care au dus faima comunei în toată ţara. Şi prin laurii dobîndiţi de cor şi căminul cultu­ral a cîştigat în prestigiu. — Pe acest fond al unor solide tradiţii culturale este mult mai uşor să-i atragi pe oameni, să organizezi pentru ei activităţi interesante şi educative, completează Vasile Mo­trea. Şi aş putea spune că în acest sens acţionăm şi noi. Se ţin pre­legeri pe teme de educaţie patrioti­că, ateist-ştiinţifică, de respectare a legalităţii socialiste, de prezentare a realizărilor obţinute de popor sub conducerea partidului. Chiar serile de dans pentru tineret se pot trans­forma în seri educative, fără a le răpi nimic din farmec. O muzică bună, cerinţa ca toţi participanţii jjSă aibă o ţinută decentă, organiza­­rea unor mici concursuri pe teme­­i de cultură, contribuie la întreţine­rea unui climat sănătos, educativ. De altfel, putem spune, şi faptele o demonstrează, că tineretul, ute­­ciştii din comună s-au ataşat de căminul cultural. Am aflat, de pil­dă, că în timpul verii, tinerii din sat au lucrat, din propria lor ini­ţiativă, la terminarea clădirii că­minului cultural. Contribuţia lor se materializează în importante eco­nomii. Construcţia căminului cul­tural, pentru care s-a planificat 1 300 000 lei, în realitate a costat numai 54 000. Iată deci, că acolo unde există dorinţa de a realiza ceva, unde co­muniştii ştiu să îmbine tradiţia cu noul, se creează un climat propice muncii culturale, favorabil îmbogă­ţirii cunoştinţelor oamenilor. Pe lîngă activitatea de explicare a do­cumentelor de partid, cinemato­graful, biblioteca cu cele peste 10 000 de volume, fanfara, forma­ţiile de dansuri, brigada artistică de agitaţie îşi aduc o contribuţie importantă la educarea cooperato­rilor în spiritul respectului pen­tru muncă, al dragostei faţă de pa­trie şi partid. Aici, datorită preocupărilor celor ce conduc activitatea culturală, s-au creat condiţii pentru dezvol­tarea talentelor. Ne vorbesc despre aceasta picturile unor artişti ama­tori, reprezentînd aspecte din sat, case, străzi, oameni. Autorii lor sînt doi ţărani cooperatori. In timpul li­ber mînuiesc pensula şi penelul. O fac pentru bucuria oamenilor din sat. Privesc simplitatea şi frumuseţea plastică a acestor pînze ce includ în ele universuri din viaţa de zi cu zi a cooperatorilor. Ii văd pe oa­meni veniţi la cămin studiindu-le cu emoţie. Se recunosc. Aici sînt redate viaţa lor, bucuriile, munca. 1i văd şi pe cei 90 de corişti privind concentraţi bagheta lui Ilie Lustrea, preşedintele, cîntînd „Tricolorul", sau alte melodii. Il văd pe prima­rul comunei plecînd seara de la re­petiţii Este, am putea spune, o sete de a învăţa dar şi de a transmite din noile cuceriri ale ştiinţei, de a face cunoscute valorile culturii. Cei care conduc destinele satului, sînt în frunte. Ei vor să dea noi dimen­siuni vieţii spirituale care să lu­mineze sufletele oamenilor şi să le cultive cele mai înaintate trăsături ale omului socialismului — abnega­ţia, devotamentul, răspunderea, in­teresul pentru înnoire, perfecţio­nare, creaţie. CE CER OAMENII CĂMINULUI CULTURAL Alcoolul de la volan şi victimele sale Legislaţia care reglementează circulaţia pe drumurile publice în ţara noastră sancţionează sever consumul de alcool la volan, con­ducerea autovehiculului pe drumu­rile publice sub influenţa alcoolu­lui. Sunt lucruri bine cunoscute de toţi acei care, prezentîndu-se în faţa comisiei de examinare, candi­dează pentru obţinerea permisului de conducere a unui autovehicul. Alcoolul nu face casă bună cu volanul ! Acest adevăr simplu îi era, de­sigur, bine cunoscut şi conducăto­rului auto Preda Mihai, din co­muna Drăgăneşti-Vede, judeţul Te­leorman, care, după consumarea unei cantităţi apreciabile de bău­turi alcoolice, şi-a continuat dru­mul la volanul autoutilitarei. Ur­marea ? Trei oameni accidentaţi, dintre care unul, Zanea Ancuţă, a încetat din viaţă. După comiterea accidentului, pentru a-şi ilustra parcă inconştienţa, lipsa de ome­nie, Preda Mihai i-a lăsat pe cei trei oameni accidentaţi în mijlocul şoselei, fugind. A fost găsit după cîteva zile cu un aparat de şpriţuit şi cu vopsea pregătindu-se să înlă­ture urmele accidentului, ceea ce, desigur, îi agravează vina. Bocşan Gavrilă din comuna Re­­metea-Mare, judeţul Timiş, după ce s-a îmbătat zdravăn, împreună cu cîţiva amici la bufetul din comună, uitînd că nu are permis de condu­cere şi că este beat, a împrumutat o motoretă şi a plecat să se plimbe împreună cu Balint Martin. Răs­­turnîndu-se pe şosea, cei doi im­prudenţi au fost grav accidentaţi, Balint Martin, plătind cu viaţa uşu­rinţa comisă la băutură. Două ca­zuri semnificative, soldate cu vieţi omeneşti pierdute, cu răniri, cu pa­gube materiale importante ; două cazuri, dar nu singurele, care do­vedesc încă o dată ce riscuri îşi a­­sumă cei care consumă băuturi al­coolice înainte de a se urca la volan. La cei 23 de ani ai săi, numai după cîţiva ani de meserie, Gheor­­ghe Simion, conducător auto la I.T.A. Olt, a fost sancţionat de cî­teva ori pentru nerespectarea regu­lilor ferme, impuse de meseria sa. A circulat fără foaie de parcurs, cu itinerar depăşit, a făcut curse clandestine, a condus sub influenţa alcoolului. Pentru aceste fapte, în urmă cu trei luni, a fost sancţionat cu suspendarea pe o lună a permi­sului de conducere. în aceste condiţii, potrivit dispo­ziţiilor Ministerului Transporturi­lor şi Telecomunicaţiilor, urma să i se desfacă contractul de muncă, pentru gravele şi repetatele aba­teri comise. Şefii săi, din conduce­rea autobazei Corabia, s-au dove­dit însă oameni „înţelegători", tre­­cînd cu buretele peste slaba califi­care a şoferului, peste năravurile sale. Urmarea acestei atitudini „în­ţelegătoare" ? Acum cîteva zile, conducînd un autobuz încărcat cu călători (cu mult peste limita ad­misă) datorită ignorării vădite a regulilor de circulaţie, devenită o­­bişnuinţă, G.S. a provocat un grav accident de circulaţie în comuna Vişina-Olt, tamponînd o cisternă. 15 oameni accidentaţi grav datori­tă indolenţei şi slabei calificări pro­fesionale a conducătorului auto, in­ternaţi acum pentru o lungă pe­rioadă în spital, rupţi de familie, de preocupările lor, suportă, fără a fi vinovaţi cu ceva, consecinţele lipsei de fermitate în aplicarea mă­surilor legale, a unei false îngă­duinţe. „Datorită unor acţiuni susţinute întreprinse de miliţie, în colabo­rare cu Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, ne spunea recent tovarăşul colonel Victor Beda, şeful Direcţiei Circulaţiei din Inspectoratul General al Miliţiei, curba accidentelor de circulaţie în­registrează în prezent o scădere a­­preciabilă, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut Dar, chiar în aceste condiţii, nu putem ignora faptul că accidentele fac anual sute de victime, produc importante pa­gube materiale. In anotimpul rece, datorită înrăutăţirii condiţiilor me­teorologice, dar şi abundenţei vinu­rilor şi rachiurilor din noua re­coltă, se constată în fiecare an o sporire a numărului de accidente, 7 la sută din numărul total dato­­rîndu-se exclusiv alcoolului. Accidentul de circulaţie, departe de a reprezenta un „tribut fatal" plătit maşinii, un rezultat datorat efectiv aglomeraţiei rutiere, „ar­gumente" pe care nu o dată le-am putut auzi exprimate „cu fermă convingere" de către unii şoferi, are cauze legate direct de neres­pectarea regulilor de circulaţie ru­tieră. Reducerea şi chiar înlăturarea totală a pierderilor umane şi ma­teriale, înregistrate ca efect al ac­cidentelor de circulaţie, sunt pe de­plin posibile. Aceasta depinde de creşterea nivelului de conştiinţă profesională, de eforturile continue care trebuie depuse în această di­recţie. C. LEONARD La acest accident de circulaţie, comis recent de conducătorul auto Gheor­­ghe Simion în comuna Vişina-Olt, au contribuit slaba sa calificare profesio­nală şi atitudinea îngăduitoare a șefilor săi A [ШИИ.Ш NE SESIZEAZĂ „AM, NU-ŢI DAU ŞI... BINE FAC !?" La începutul acestui an m-am dus la consiliul popular comunal să depun o cerere pentru obţi­nerea unei butelii de aragaz. Am fost primit de primând comunei, Tudor Păduraru, care m-a asigu­rat că voi fi printre primii care vor primi butelie. Precizez că, deşi am 30 de ani, sînt pensio­nar din cauza unei infirmităţi provocate de un accident de munca. Aşa încît, mi s-a părut firesc să figurez în fruntea listei celor care vor primi butelii. Au trecut cîteva luni de zile. Intre timp, consăteni de ai mei au primit butelii. Cererea mea însă, a rămas tot acolo, în dosa­rul în care fusese pusă. Am vă­zut-o cînd m-am dus din nou la primar. „Să vezi, mi-a spus dînsul, ne-am gîndit (adică dînsul şi se­cretarul) că dumneata, fiind in­­­firm, nu ai să poţi respecta re­gulile de folosire a buteliei. O vei uita deschisă şi...". I-am explicat că întrucît locu­iesc cu soţia, cu sora şi copilul, nu are de ce să se teamă. Mi-a promis din nou rezolvarea. Am aşteptat încă două luni, dar bu­telia nu mi-a fost dată. In fine, m-am adresat Consiliului popular orăşenesc Alexandria care a dis­pus rezolvarea urgentă a cererii mele. Revenind la consiliul popular comunal și arătînd primarului cererea pe care era notată apro­barea, am fost­ mustrat, după care mi s-a dat butelia. Este bine ca pe viitor, prima­rul comunei noastre și secretarul comitetului executiv să analizeze cu mai multă grijă cererile ce li se adresează şi să le rezolve ope­rativ şi corect, ca să nu mai pună oamenii pe drumuri. NICOLAE LOGHIN, cooperator pensionar comuna Nanov judeţul Teleorman DE TREI ANI AŞTEPTĂM Satul nostru a fost electrifi­cat încă în vara lui 1968, dar, cum se mai întîmplă, au mai rămas uliţe şi ulicioare nera­cordate la reţeaua electrică. Aici oamenii folosesc şi acum lampa cu gaz, iar televizoare­le şi aparatele de radio aşteap­tă şi ele curentul electric. Asta se întîmplă fiindcă în zonele mărginaşe ale satului nostru, datorită dezinteresului gospo­darilor comunei, o parte din stîlpii de lemn aduşi pentru electrificare, au fost „uitaţi" prin şanţuri, iar anul trecut, cînd cu inundaţiile, stîlpii, pu­treziţi, au fost luaţi de ape. Oamenii din sat, cu instalaţii­le electrice terminate în locu­inţe, au procurat alţi stîlpi, dar şi aceştia cunosc acum soarta vitregă a celor dinţii, putrezind în noroi, pe margi­nea şanţurilor. Locuitorii s-au oferit în nenumărate rînduri să lucreze la săparea gropilor, la plantarea stîlpilor pe uliţe, dar li s-a răspuns că „nu-i chiar atît de simplu ; trebuie lucrat după plan, sub îndru­marea tehnicianului" şi de atunci, tot aşteptăm... planu­rile şi tehnicianul ! Poate ne ajutaţi dv. să vină mai re­pede. ANTON SAMOILA conducător auto, satul Călienii Noi,­ comuna Năneşti, judeţul Vrancea UNUL HĂIS, ALTUL CEA Am 67 de ani. In 1966 am venit la Cărei, transferîndu­­mă de la cooperativa agricolă Vezendiu. De atunci, în fie­care an, am efectuat cite 450 —550 de norme convenţiona­le. Soţia mea nu a lucrat însă, deoarece încă în 1965 s-a pen­sionat din cauză de boală. Pînă anul trecut am primit, atît eu, cît şi soţia, tot ajută­tor, dar din anul 1970 condu­cerea cooperativei Cărei nu i-a mai repartizat soţiei mele teren în folosinţă personală, pe motiv că unitatea din Ve­zendiu nu a virat contrava­loarea părţii sociale. Dar ce vină avem noi dacă tovarăşii de acolo nu-şi fac datoria ? M-am adresat Uni­unii judeţene Satu Mare a cooperativelor agricole care a dispus (prin adresa 216/25 VI 1970) ca tovarășii din condu­cerea cooperativei Cărei să ne restituie lotul. Pină acum însă, deși a trecut mai mult de un an, problema nu s-a rezolvat, conducerea coopera­tivei refuzînd să respecte le­galitatea. LEONTIN FEIER membru cooperator,­­ str. Tireanului 65, Cărei, județul Satu Mare

Next