Satul Socialist, decembrie 1971 (Anul 3, nr. 799-825)
1971-12-08 / nr. 805
Nr. 805 Miercuri 8 decembrie 4. Puncte de reper pentru activitatea viitoare După cum am văzut, comisiile pe probleme ale uniunilor judeţene şi-au propus — şi, în bună parte au reuşit — să întreprindă o serie de acţiuni vizînd aspectele cele mai importante ale activităţii din cooperativele agricole. Este de la sine înţeles că rostul lor nu se rezumă la efectuarea unor simple controale sau strîngerea de date informative. Dimpotrivă, ele au menirea ca — pe baza concluziilor desprinse in urma consultării masei largi a cooperatorilor — să ajute birourile executive la adoptarea unor hotăriri judicioase, care să determine înlăturarea neajunsurilor constatate într-un sector sau altul, contribuind astfel la continua îmbunătăţire a activităţii. In ce măsură au reuşit comisiile pe probleme să răspundă acestei cerinţe ? Iată întrebarea pe care am adresat-o unor preşedinţi ai uniunilor cooperatiste judeţene. Din capul locului trebuie menţionat că interlocutorii noştri au scos în evidenţă faptul că organizarea activităţii pe comisii s-a dovedit utilă. „In felul acesta , aprecia tovarăşul ing. VASILE DRAGOŞ, preşedintele Uniunii cooperatiste din judeţul Bihor — s-a reuşit să se facă o repartizare judicioasă a atribuţiilor, s-a realizat, o specializare a activiştilor pe probleme, creîndu-se condiţii pentru a se acţiona mai organizat, în cunoştinţă de cauza, cu competenţă. Dar tot atît de important consider şi faptul că prin cooptarea ca membri ai comisiilor , a unor oameni ce îşi desfăşoară nemijlocit activitatea în unităţi am reuşit să stabilim o legătură directă cu cooperativele, să cunoaştem mai bine problemele ce se ridică in procesul muncii şi împreună să acţionăm pentru soluţionarea lor. Astfel, în urma discuţiilor ce au avut, loc într-o şedinţă de lucru a comisiei organizatorice, a rezultat că există unele cooperative agricole (Ceica, Talpoş, Ceia, Tăuteu etc.) unde consiliile de conducere nu se preocupă în suficientă măsură de bunul mers al activităţii. Cum era firesc, situaţia semnalată nu a fost trecută cu vederea. Au fost organizate cîteva colective care au analizat această problemă sub diferite aspecte : cum se desfăşoară şedinţele de consiliu şi adunările generale, dacă se dezbat problemele cele mai importante, ce hotărîri se adoptă, cum sînt aplicate etc. Cu acest prilej a rezultat că" în vreme ce la unele cooperative : Sînmartin, Borș, Călacea, Mădăraș, Salonul etc., au fost analizate probleme importante, cum ar fi îndeplinirea planului economic-financiar, executarea lucrărilor din campaniile agricole, stadiul realizării obiectivelor de investiţii, preocuparea pentru îndeplinirea sarcinilor de livrare la fondul de stat, în altele lucrurile se desfăşurau la voia întîmplării, formal. La Cubulcut, Cefa, Chiraleu, spre exemplu, deşi s-au stabilit în cîteva rînduri măsuri pentru îmbunătăţirea muncii în sectorul zootehnic, nu s-a întreprins — practic — nimic, astfel că realizarea producţiilor planificate se află sub semnul incertitudinii. Situaţii asemănătoare s-au constatat şi în alte unităţi : Luncşoara, Drăgeşti, Sîntandrei etc., unde nu se ţinea seama de propunerile cooperatorilor, iar unii preşedinţi acţionau fără să se consulte cu ceilalţi membri ai consiliilor de conducere, se săvîrşeau abuzuri, se luau măsuri necorespunzătoare etc., ceea ce a avut urmări negative asupra bunului mers al activităţii. Pe baza concluziilor desprinse, am stabilit ca în unităţile respective să repartizăm cîţiva activişti care au ajutat consiliile de conducere să-şi îmbunătăţească stilul de muncă, astfel că acum ele rezolvă mai bine sarcinile ce le revin". Acţiuni utile, la obiect — care au dat birourilor executive posibilitatea să cunoască exact situaţia din unităţi şi să intervină cu măsuri chibzuite au iniţiat şi comisiile pe probleme din alte judeţe : Dîmboviţa, Neamţ, Buzău, Arad, Ilfov, Timiş etc. Un singur exemplu — din atîtea altele — ni se pare semnificativ. în trimestrul II, biroul executiv al Uniunii cooperatiste din judeţul Neamţ şi-a propus să analizeze cum se preocupă consiliile de conducere de dezvoltarea activităţilor industriale şi prestărilor de servicii. In acest scop, comisia de resort a format cîteva colective care s-au deplasat mai ales în acele unităţi unde treburile se desfăşurau anevoie : Agapia, Roman, Valea Ursului, Costişa, Bodeştii de Jos etc în urma discuţiilor purtate cu cooperatorii au fost scoase la iveală o serie de neajunsuri, găsindu-se totodată noi şi importante resurse ce nu erau valorificate în suficientă măsură. Astfel, la cooperativa agricolă din Costişa se stabilise să se producă prefabricate din beton şi să se execute diferite lucrări de tîmplărie, fără a exista însă baza materială necesară şi oameni pricepuţi. In schimb, unele unităţi din cadrul consiliilor intercooperatiste Sagna, Ion Creangă, Gherăeşti etc., care dispun de cantităţi importante de materiale de construcţie, şi-au propus să realizeze din exploatarea şi prelucrarea acestora venituri minime. De asemenea, cooperatorii din Agapia şi Vînători au solicitat sprijin pentru înfiinţarea unor ateliere de ţesut covoare. Fireşte, situaţia a fost analizată cu fiecare consiliu de conducere în parte, în unele cazuri acţionîndu-se pe loc , acolo unde a fost necesar sprijinul altor organizaţii sau întreprinderi a intervenit biroul executiv. Iar rezultatele bune n-au întîrziat să apară. Producţia planificată iniţial a se obţine din acest sector a fost suplimentată cu aproape 50 la sută. „Cu toate rezultatele bune pe care le-am obţinut — spunea tovarăşul ing. AUREL ZBANŢ, preşedintele uniunii judeţene — trebuie să arăt că nu am reuşit încă să situăm activitatea comisiilor pe probleme la un nivel corespunzător, astfel ca obiectivele stabilite să fie soluţionate în timp util. Sînt situaţii cînd comisiile îşi prevăd un număr prea mare de probleme — uneori 20—25 — fără a le selecta, în funcţie de cerinţele concrete ale unităţilor dintr-o perioadă anume, ci mai mult cu scopul de a le şti trecute în plan. Din această cauză, unele rămân nefinalizate în vreme ce altele sunt rezolvate superficial. Comisia organizatorică, spre exemplu, şi-a propus ca în trimestrul IX să analizeze cum se respectă normele democraţiei cooperatiste. O temă vastă, care — în mod normal — necesita un studiu temeinic. Dacă lucrul acesta s-ar fi făcut numai în cîteva unități, cu siguanța că ar fi dat rezultatele dorite. In realitate, însă, s-a mers în 20 de unităţi şi — pentru ca treaba să se termine cît mai repede — s-a acţionat în fugă, fără a se aprofunda lucrurile, astfel că în locul studiului pe care-1 aşteptam ni s-a prezentat, de fapt, o simplă informare". Se înţelege că un asemenea mod de rezolvare nu foloseşte nimănui. Pentru ca toate acţiunile pe care le întreprind comisiile pe probleme să-şi poată atinge scopul propus — EFICIENŢA — trebuie avut în vedere ca activitatea de îndrumare şi control să fie bine organizată, iar cînd se efectuează vreun studiu, acesta să scoată in evidenţă cauzele reale ale neajunsurilor, să conţină propuneri clare, precise — formulate pe baza consultării unui număr cit mai mare de cooperatori — in măsură să determine îmbunătăţirea situaţiei într-un domeniu sau altul. „Totodată — a completat tovarăşul TUDOR DONE, preşedintele Uniunii cooperatiste a judeţului Suceava — consider că este deosebit de important ca membrii comisiilor să nu aştepte ca altcineva să le spună ce trebuie să facă, ci dimpotrivă. Cunoscîndu-şi atribuţiile, aflîndu-se permanent în mijlocul oamenilor, fiind receptivi la tot ce se întîmplă in unităţi, să dea dovadă de iniţiativă. Cînd fac această afirmaţie am în vedere faptul că unele comisii ale noastre au obţinut rezultate bune tocmai pentru că au procedat aşa. Comisia pentru probleme economice şi relaţii contractuale, spre exemplu, a constatat că lucrările de recoltare a cartofilor se desfăşoară încet, ca urmare a numărului insuficient de atelaje, sau utilizării neraţionale a acestora. Fără să se mai aştepte nici un fel de indicaţie sau aprobări, s-au luat măsurile ce se impuneau, împreună cu consiliile de conducere s-au stabilit grafice de transport, de a căror respectare au răspuns persoane anume desemnate, iar acolo unde numărul atelajelor era mic, s-au organizat acţiuni de întrajutorare. Dar mai sînt cazuri cînd membrii comisiilor se pierd în rezolvarea unor sarcini mărunte neglijînd — în schimb — o serie de probleme importante, sau pur şi simplu aşteaptă ca altcineva să le spună ce trebuie să facă. Din această cauză, pe agenda lor de lucru există multe probleme ce îşi aşteaptă rezolvarea. Mă gîndesc, bunăoară, la faptul că în unele unităţi — Vicovul de Jos, Băiseşti, Siret, ca să amintesc doar cîteva — în adunările generale, deşi se dezbat probleme deosebit de importante şi se adoptă hotărîri chibzuite, numai o mică parte dintre acestea sînt aplicate. Dacă comisia organizatorică — din proprie iniţiativă — ar fi efectuat un studiu pe această temă, ar fi rezultat propuneri care să contribuie la îmbunătăţirea muncii consiliilor de conducere. De asemenea, există unele greutăţi în ce priveşte organizarea activităţilor industriale şi prestărilor de servicii. Astfel, la Marginea, Băiseşti, Bogdăneşti etc., rezultatele înregistrate pînă acum nu sunt pe măsura posibilităţilor". Prin urmare, lipsurile, existente în activitatea comisiilor sunt cunoscute — în bună parte — de birourile executive ale uniunilor cooperatiste. Aşa cum a rezultat din discuţiile avute, birourile executive şi-au propus să se preocupe mai îndeaproape de activitatea comisiilor pe probleme. Ne întrebăm însă : oare nu birourile executive sunt acelea care au datoria să vegheze ca aparatul uniunii, toţi membrii comisiilor să acţioneze organizat, în cunoştinţă de cauză, pentru rezolvarea problemelor ? Fireşte că da. Numai că în unele judeţe s-a considerat mai comod să se apeleze — cînd a fost cazul — la cîţiva activişti, care să rezolve situaţiile ivite. Iar rezultatele sînt cunoscute : o serie de obiective au fost scăpate din vedere, iar altele îşi aşteaptă — pînă cînd ? —• rezolvarea. Fără a intenţiona să dăm anumite „reţete", ne permitem să sugerăm birourilor executive, comisiilor pe probleme, să-şi îndrepte atenţia — în mod deosebit — asupra acelor forme şi metode de muncă ce s-au dovedit eficiente şi anume : • întocmirea planurilor de muncă să nu se mai facă din birou, ci cu participarea activă a tuturor membrilor comisiei respective, astfel ca problemele înscrise să răspundă cerințelor reale ale cooperativelor agricole ; • cînd se prevăd studii și analize, să se aibă in vedere ca acestea să nu se refere la un număr exagerat de unităţi ; numeroase exemple demonstrează că atunci cînd se stabilesc cîteva unităţi, se aprofundează problemele sub toate aspectele, se pot trage concluzii clare, utile, evitindu-se irosirea a unui important volum de muncă şi timp ; • la aceste acţiuni să fie atraşi toţi membrii comisiilor pe probleme, cărora să li se încredinţeze sarcini şi răspunderi precise ; • printr-o temeinică organizare, să se îmbine armonios munca operativă cu cea de perspectivă. Evident, acestea sunt doar cîteva idei ce pot fi îmbunătăţite. Important este ca prin eforturi susţinute să se acţioneze hotărît, in deplină cunoştinţă de cauză, pentru înfăptuirea tuturor măsurilor stabilite, contribuind astfel la perfecţionarea continuă a activităţii cooperativelor agricole. EMIL BUNEA Comisiile pe probleme ale UNIUNILOR COOPERATISTE «ATRIBUȚII ■ • STIL DE MUNCĂ ♦ EFICIENTĂ PE ADRESA... CONSILIULUI POPULAR (Urmare din pag 1) se răceşte tot mai mult, priza nu se mai realizează aşa cum trebuie, iar calitatea prefabricatelor suferă , reţeaua electrică de iluminat este improvizată puţin„ duce uşor la accidente“. De trei luni nimeni din conducerea şantierului şi nici măcar a lotului n-a trecut vreodată pe aici. Ba mai mult, „procedeul“ şefului de lot, Iulian Cuţa, a fost adoptat şi de normatorul Ion Stoica. Acesta normează lucrările executate la Bîrla în birourile lotului de la.. Costeşti. Pe măsură ce lucrările in cîmp se restring, centrul de activitate al mecanizatorilor se mută în ateliere unde maşinile trebuie revizuite, iar defecţiunile remediate. Pentru executarea acestor lucrări în condiţii cît mai bune, mecanizatorii au nevoie de spaţiu şi nu de promisiuni. De aceea, în numele loi adresăm Trustului de Construcţii Piteşti şi lotului Costeşti întrebarea : Pe cînd măsuri concrete de eliminare a lipsurilor semnalate şi recuperarea rămmerilor în urmă ? SATUL SOCIALIST PAGINA 3 PĂREREA UNUI„BĂTR‰N“ VITICULTOR !f De aproape 20 de ani lucrez în podgoria Şiria-Maderat din judeţul Arad. In această lungă perioadă am participat direct la extinderea plantaţiilor nobile şi mi-am putut da seama de problemele pe care le ridică viticultura locului. Ca bătrîn podgorean, proiectul Legii viei şi vinului, mă interesează mult. Mă interesează cu deosebire secţiunea a treia din prima parte, în care este vorba de înfiinţarea plantaţiilor de vii. Experienţa podgoriei în care lucrez m-a convins că stabilirea corectă a structurii soiurilor şi înfiinţarea corectă a plantaţiilor de vii au o mare importanţă. Eu îmmi propun nu atît să fac observaţii asupra proiectului, cît să arăt ce aştept de la viitoarea lege. Poate ca şi aceasta să folosească la definitivarea proiectului. Cooperativa „Siriana", în care lucrez de 12 ani, şi-a propus să înlocuiască treptat viile bătrîne, dar întinerirea nu decurge în ritmul dorit. Anul acesta, bunăoară, nu am putut planta cele 20 de hectare planificate din cauză că ne-a lipsit materialul săditor adecvat condiţiilor podgoriei. Din aceeaşi cauză, planul de dezvoltare a podgoriei nu a putut fi respectat în ultimii ani, în bazinul nostru dau recolte mari de struguri şi vinuri de calitate, căutate nu numai în ţară, ci şi peste hotare, soiurile Mustoasă de Moderat şi Fetească Regală pentru care materialul săditor este încă produs în cantităţi mici.. Cauza lipsei materialului, săditor o constituie după părerea mea centralizarea exagerată a răsîn dezbatere publică. PROIECTUL LEGII VIEI ŞI VINULUI ponderii producerii lui. De aceea opiniez ca în viitoarea lege a viei şi vinului să se introducă o precizare prin care instituţiile agricole centrale să fie obligate să respecte, în domeniul producerii materialului săditor, structura soiurilor propusă de către organele judeţene. Pină acum una s-a propus la judeţ şi alta s-a hotărît la minister. Aşa s-a ajuns ca unitatea noastră să fie pusă in situaţia de a planta in anii din urmă soiuri de struguri de masă, deşi podgoria e specializată in producerea vinurilor albe curente de masă, care i-au adus consacrarea. Anomalia apare şi mai evidentă dacă spun că materialul pe care l-am plantat in apropierea Aradului a fost produs undeva in preajma Mării Negre, înscrierea în lege a obligaţiei ca materialul săditor să fie produs în podgoriile care îl folosesc ar fi binevenită. Obţinut în alte condiţii, decit cele în care se foloseşte, materialul săditor nu dă rezultatele aşteptate. Deşi ziceam că n-o să fac propuneri, încă două chestiuni mi se par potrivite să fie trecute în lege. Prima : interzicerea plantărilor, destinate producerii strugurilor de vin, în afara podgoriilor, a centrelor viticole şi plaiurilor consacrate. Aceasta pentru a exista siguranţa obţinerii unor vinuri de calitate superioară. In afara acestor perimetre, pe terenurile improprii altor culturi, să fie plantate soiuri producătoare de struguri de masă. Int cazul că se iveşte totuşi necesitatea derogărilor, acordarea acestora să fie dată în atribuţia Oficiului Naţional al Viei şi Vinului. Cealaltă propunere : obligarea unităţilor producătoare să respecte la plantare distanţa de 1,802 metri între rînduri, pentru ca lucrarea solului şi tratamentele fitosanitare să poată fi făcute mecanizat. Aşadar, aştept ca legea să creeze viticulturii condiţii optime de dezvoltare. Noi viticultorii ne angajăm ca, respectînd întocmai prevederile legii, să contribuim la propăşirea acestui important sector economic. Tehnician ROMAN DUŢA, şeful fermei viticole a cooperativei agricole din comuna Siria, judeţul Arad Vasilica Tereşeanu, îngrijitoare fruntașă în sectorul zootehnic al cooperativei agricole din Pelinu, județul Ialomița. O dată cu terminarea lucrărilor în cîmp, mecanizatorii şi-au retras utilajele în atelier pentru revizuiri şi reparaţii. Fotoreporterul nostru N. Buică a surprins un aspect de la verificarea unui tractor de către Constantin David, directorul S.M.A. Bîrla, judeţul Argeş şi Dumitru Boaţa, șeful atelierului mecanic. ACASĂ LA CEI CARE AU LANSAT CHEMAREA mitetele comunale de partid din judeţ, am discutat cu Dumitru Radu, secretarul comitetului comunal de partid . — Comuna-i mare. Avem patru cooperative agricole. Pe teritoriul fiecăreia există însă suprafeţe întinse afectate de excesul de umiditate. — Ce v-a determinat să lansaţi chemarea la întrecere ? — Doua lucruri. Mai întîi hotărîrea comuniştilor, exprimată în adunările de dări de seamă, de a reda agriculturii 850 de hectare. Apoi un calcul simplu : sporurile de recoltă ce le putem obţine prin materializarea acestei acţiuni se cifrează la aproximativ 2 186 tone de cereale. Aceasta reprezintă hrana întregii populaţii a comunei pe trei luni de zile. Vrem insă ca aceste lucrări să fie trainice. Canalele pe care le facem să poată fi folosite mai mulţi ani. Iniţial hotărîsem să efectuăm în fiecare săptămina cîte o zi de muncă patriotică. Timpul însă se menţine frumos iar în ianuarie şi februarie nu avem certitudinea că vom putea lucra în fiecare săptămînă, aşa că în următoarele două săptămîni vom concentra zilnic toate forţele la aceste lucrări. Vrem ca cele 850 de hectare să producă la (Urmare din pag. I.) caritate, oficiul de îmbunătăţiri funciare şi oficiul de cadastru şi organizarea teritoriului asigurăm documentaţia şi asistenţa tehnică pentru lucrările mai dificile. Pentru înlăturarea băltirilor temporare, unde lucrările necesare sunt evident mai simple, asistenţa tehnică va fi acordată de specialiştii din unităţile agricole. Grupaţi în două serii aceştia sunt instruiţi timp de câte trei zile la Casa agronomului din Merişani. Ing. Alexandru Stănculescu, directorul oficiului de îmbunătăţiri funciare . „Sarcinile noastre sunt clare. Asigurarea proiectelor pentru desecarea a 3 500 ha, terenuri pe care în anii ploioşi apa bălteşte în permanenţă şi asigurarea documentaţiei tehnice amenajării pentru irigaţii a suprafeţei de 1590 de hectare. Din acestea o parte vor fi executate cu utilaje şi forţele noastre. Avem însă datoria asigurării asistenţei tehnice tuturor lucrărilor proiectate. Pentru lucrările de desecare proiectele sunt gata. In stadiu avansat se găseşte şi documentaţia amenajărilor pentru irigaţii. Se lucrează la întocmirea documentaţiei pentru ultimele 350 de hectare". Ing. Constantin Giurgea, directorul oficiului de cadastru şi organizarea teritoriului : „S-a hotărît scoaterea a 18 000 de hectare de sub influenţa băltirilor temporare. Evident, pe aceste terenuri sunt necesare lucrări simple, ce vor putea fi dirijate de specialiştii din unităţi. Intrucît şi acestea trebuie făcute însă trainic, să poată fi folosite mai mulţi ani, cu eficienţă maximă, specialiştii oficiului vor trasa canalele şi vor întocmi fişele de gabaritaj." Voicu Stan, preşedintele uniunii judeţene a cooperativelor agricole de producţie , „întreg aparatul uniunii judeţene se află în unităţi pentru mobilizarea la lucru a tuturor membrilor cooperatori. Numărul lucrărilor agricole este acum redus, de aceea ne-am propus ca toate forţele să fie dirijate la executarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare... In teren, in unităţi şi comune, măsurile au început să prindă viaţă. Sistemul de desecare Vîlcele-Băiculeşti-Mălureni. Aici, peste cîteva luni tractoarele vor întoarce brazde reavăne pe 360 ha. Sunt terenurile cooperativelor agricole Merişani şi Vîlcele, terenuri pe care de ani de zile nu s-a obţinut nimic sau aproape nimic. Un grup de oameni cu cazmale, lopeţi şi sape conturează profilul viitorului canal. Cooperatorii de la Merişani şi salariaţii întreprinderii de producerea şi valorificarea legumelor, ne lămureşte Ion Stanciu, şeful şantierului. Ne apropiem de grupul cooperatorilor. Nicolae Oprea, secretarul comitetului comunal de partid, ne spune : — In şedinţa lărgită cu activul de partid am hotărît ca fiecare locuitor să execute cite 9 m.c. de excavaţie. — Nu-i o treabă uşoară dar se poate lucra, ne spune cooperatoarei Constantina Belie. Alături, 52 de salariaţi ai întreprinderii de producerea şi valorificarea legumelor, printre care Virgil Dobre, secretarul organizaţiei de partid, Ion Coman şi Nicolae Pătroiu, directori adjuncţi ai unităţii. Ne apropiem şi de grupul tinerilor. — Prezenţa uteriştilor, ne declara tînăra Mariana Voicu, este de sută la sută. Am lucrat la sortarea legumelor, la însilozarea cartofilor. Acum ne aducem aportul la realizarea volumului de excavaţii. Mai tîrziu vom lucra la combaterea eroziunii sau in altă parte. Acolo unde va fi nevoie. Intr-o altă zonă a şantierului, pe terenuri unde apa bălteşte şi acum, lucrările se execută mecanizat. O draglină — fotografia alăturată — lucrează la un canal de coastă pentru scurgerea gravitaţională a apelor de pe versanţii învecinaţi. Acţiunea a demarat bine şi pe alte şantiere. La cooperativa agricolă din Rica s-au executat pînă acum 1500 m.. In comuna Bîrla, de unde a pornit chemarea la întrecere către toate covaloarea lor reală încă din primăvara anului viitor. La consiliul popular din Izvorul am ajuns seara tîrziu. Aici se discutau, cum era firesc, probleme legate de acţiunea iniţiată. — Prin toate mijloacele — ne relata Neguţ Iancu, primarul comunei — în adunările generale ale organizaţiilor de partid şi tineret, în cadrul cursurilor de învăţămmt politic, adunări cu sătenii, căutăm să explicăm tuturora importanţa politică şi economică a acestor lucrări. Vom continua să mobilizăm pe toţi cooperatorii, pe toţi sătenii la executarea lor. Mulţi dintre ei, printre care comuniştii Mihai Burcea, Ion Toma, de la brigada a II-a vegetală, Vlad Marin şi Ion Stratene din brigada a IV-a sunt zilnic pe şantier. Prezenţa zilnică a unui număr de 50—120 de oameni este bună dacă ţinem seama că alţi 40—50 cooperatori execută şanţuri de scurgere a apelor de pe cultura griului. Urîndu-le succes argeşenilor ne-am propus să revenim pentru a înfăţişa şi alte aspecte ale acţiunii pentru punerea în valoare a fiecărui metru pătrat de pămînt. (Urmare din рад. I.) regretul că pămîntul nu e uscat cum ar dori dinsul, condiţie în care araturile şi transportul sfeclei ar decurge ca pe roate. Aşadar, cei doi tovarăşi aşteaptă în condiţii în care, ce-i drept mai grele, s-ar putea totuşi lucra. La arături s-ar putea munci după lăsarea inserării cînd terenul se întăreşte suficient şi permite să fie lucrat. Transportul sfeclei poate fi executat in tot cursul zilei. După cît se vede, unele cadre de specialitate şi de conducere şi-au făcut o deviză din a aştepta. Aşa se explică, bunăoară, de ce în cooperativa din Arad mai există în cîmp 3 000 de tone de sfeclă. Dacă avem în vedere că rareori se izbuteşte să fie cărate 10 vagoane de rădăcini zilnic, ajungem la concluzia că nici o lună de zile nu va fi suficientă pentru expedierea la fabrica de zahăr a întregii cantităţi de sfeclă. In ziua cînd am fost în unitate se transportase, pînă la prinz, mai puţin de o jumătate de vagon de rădăcini, pentru că unul din cele două autocamioane ale cooperativei era defect, iar cele cîteva zeci de atelaje repartizate la căratul sfeclei de pe ogoare pînă la şosea, aşteptau încărcate sosirea maşinilor închiriate de la autobaza din Sf. Gheorghe. Şi aşteptau din cauză că autobaza, conducerea ei, nu-şi respectă obligaţia de a pune la dispoziţia cooperativei autocamioanele închiriate, iar direcţia generală agricolă nu întreprinde nimic pentru a determina pe furnizorul mijloacelor de transport să intre în legalitate. Tovarășa Milica Toncean, impiegat de coloană, la autobază a căutat să ne explice că nu a trimis cooperativei din Arad decit două din cele zece autocamioane închiriate din cauză că restul mașinilor s-au defectat. Curioasă justificare, autocamioanele n-au lucrat, dar s-au defectat ! Conducerea autobazei ar trebui obligată să suporte costul sfeclei care se depreciază ! Ca să nu mai aştepte cu căruţele încărcate, căruţaşii aruncă sfecla în marginea şoselei. Cantităţi mari de sfeclă în cîmp se găsesc şi la cooperativa din fizin. Unitatea nu duce lipsă de mijloace de transport dar, în medie pe zi, abia dacă se cară un vagon de rădăcini. Inginerul Iosif Orban aruncă vina pe fabrica de zahăr din Bod, care cică nu ar fi pus la dispoziţia unităţii greiferul promis. Intr-adevăr, cu furcile sfecla se încarcă şi se descarcă mai greu, dar, ce să-i faci ! Neprimirea greiferului ar fi trebuit să determine conducerea cooperativei să repartizeze mai mulţi oameni la lucrările amintite, nu 10—15 cooperatori, cîţi am găsit noi. Din această cauză autocamioanele şi remorcile mai mult staţionau decît transportau. Aici, la Ozun, ne-am interesat şi de stadiul arăturilor. Fuseseră arate 110 de hectare din cele 630 prevăzute. Este greu de spus cînd se va termina această lucrare. Din cele II tractoare in stare de funcţionare numai trei lucrau efectiv. Suprafeţe relativ mari nearate se aflau şi în cooperativa agricolă din Valea Crişului. Tovarăşa Erzsébet Porp din conducerea unităţii ne-a spus că nu se poate lucra în cîmp. Inexact, l pe terenurile vecine ale cooperativelor din Arcuş şi Ghidfalău, terenuri cu aceeaşi expoziţie ca şi cele ale unităţii din Valea Crişului, tractoarele lucrau. În sfîrşit, suprafeţe mari de terenuri neogorîte sînt şi în cooperativele din Boroşneul Mare, Aita Seacă, Cernat, Zăbala, Mereni. Pe multe din acestea nu se poate ara deocamdată. Pe terenurile mai înalte, care sunt de regulă mai departe de sat, s-ar putea însă lucra, dar inginerii-şefi au încetat să mai verifice starea solului şi, în consecinţă, nu cunosc dacă este sau nu bun de atat. Situaţia relatată relevă faptul că unii specialişti atît din cooperative, cit şi din direcţia generală agricolă au abandonat ideea efectuării arăturilor, pe întreaga suprafaţă prevăzută înainte de instalarea definitivă a iernii. De aceea solicităm comitetului executiv al consiliului popular judeţean, căruia ii este subordonată direcţia agricolă, să ia măsuri pentru reluarea neîntîrziată a lucrărilor care în majoritatea unităţilor au fost întrerupte. Este, de asemenea, de datoria consiliului popular judeţean să intervină energic pentru grăbirea prin toate mijloacele a transportului sfeclei de zahăr. Este recomandabil ca, în cazul în care mijloacele de transport ale întreprinderii de transporturi auto, a celei de mecanizare a agriculturii şi ale cooperativelor agricole se dovedesc insuficiente să fie mobilizate autocamioane ale altor întreprinderi şi organizaţii economice, astfel ca sfecla să fie scoasă din cîmp şi livrată în cel mult două-trei zile. GRĂBIȚI ARATURILE ! I