Satul Socialist, decembrie 1971 (Anul 3, nr. 799-825)

1971-12-08 / nr. 805

Nr. 805 Miercuri 8 decembrie 4. Puncte de reper pentru activitatea viitoare După cum am văzut, comisiile pe probleme ale uniunilor judeţene şi-au propus — şi, în bună parte au reuşit — să întreprindă o serie de acţiuni vizînd aspectele cele mai importante ale activităţii din cooperativele agricole. Este de la sine înţeles că rostul lor nu se rezumă la efectuarea unor simple controale sau strîngerea de date informative. Dimpotrivă, ele au menirea ca — pe baza concluziilor desprinse in urma consultării ma­sei largi a cooperatorilor — să ajute birourile executive la adop­tarea unor hotăriri judicioase, care să determine înlăturarea neajunsu­rilor constatate într-un sector sau altul, contribuind astfel la continua îmbunătăţire a activităţii. In ce măsură au reuşit comisii­le pe probleme să răspundă aces­tei cerinţe ? Iată întrebarea pe care am adresat-o unor preşedinţi ai uniunilor cooperatiste judeţene. Din capul locului trebuie men­ţionat că interlocutorii noştri au scos în evidenţă faptul că organi­zarea activităţii pe comisii s-a do­vedit utilă. „In felul acesta , a­­precia tovarăşul ing. VASILE DRAGOŞ, preşedintele Uniunii coo­peratiste din judeţul Bihor — s-a reuşit să se facă o repartizare ju­dicioasă a atribuţiilor, s-a realizat, o specializare a ac­tiviştilor pe probleme, cre­­îndu-se condiţii pentru a se acţiona mai organizat, în cunoştinţă de cauza, cu competenţă. Dar tot atît de important consider şi fap­tul că prin cooptarea ca membri ai comisiilor , a unor oameni ce îşi desfă­şoară nemijlocit activitatea în unităţi am reuşit să sta­bilim o legătură directă cu cooperativele, să cunoaştem mai bine problemele ce se ridică in procesul muncii şi împreună să acţionăm pen­tru soluţionarea lor. Astfel,­­ în urma discuţiilor ce au avut, loc într-o şedinţă de lucru a comisiei organizatorice, a rezultat că există unele cooperative agrico­le (Ceica, Talpoş, Ceia, Tăuteu etc.) unde consiliile de conducere nu se preocupă în suficientă măsură de bunul mers al activităţii. Cum era firesc, situaţia semnalată nu a fost trecută cu vederea. Au fost orga­nizate cîteva colective care au a­­nalizat această problemă sub dife­rite aspecte : cum se desfăşoară şedinţele de consiliu şi adunările generale, dacă se dezbat probleme­le cele mai importante, ce hotărîri se adoptă, cum sînt aplicate etc. Cu acest prilej a rezultat că" în vreme ce la unele­ co­operative : Sîn­­martin, Borș, Călacea, Mădăraș, Sa­lonul etc., au fost analizate proble­me importante, cum ar fi îndepli­nirea planului economic-financiar, executarea lucrărilor din campanii­le agricole, stadiul realizării obiec­tivelor de investiţii, preocuparea pentru îndeplinirea sarcinilor de livrare la fondul de stat, în altele lucrurile se desfăşurau la voia în­­tîmplării, formal. La Cubulcut, Cefa, Chiraleu, spre exemplu, deşi s-au stabilit în cîteva rînduri mă­suri pentru îmbunătăţirea muncii în sectorul zootehnic, nu s-a între­prins — practic — nimic, astfel că realizarea producţiilor planificate se află sub semnul incertitudinii. Situaţii asemănătoare s-au consta­tat şi în alte unităţi : Luncşoara, Drăgeşti, Sîntandrei etc., unde nu se ţinea seama de propunerile coo­peratorilor, iar unii preşedinţi ac­ţionau fără să se consulte cu cei­lalţi membri ai consiliilor de con­ducere, se săvîrşeau abuzuri, se luau măsuri necorespunzătoare etc., ceea ce a avut urmări negative asupra bunului mers al activităţii. Pe baza concluziilor desprinse, am­ stabilit ca în unităţile respective să repartizăm cîţiva activişti care au ajutat consiliile de conducere să-şi îmbunătăţească stilul de mun­că, astfel că acum ele rezolvă mai bine sarcinile ce le revin". Acţiuni utile, la obiect — care au dat birourilor executive posibilita­tea să cunoască exact situaţia din unităţi şi să intervină cu măsuri chibzuite au iniţiat şi comisiile pe probleme din alte judeţe : Dîmbo­viţa, Neamţ, Buzău, Arad, Ilfov, Timiş etc. Un singur exemplu — din atîtea altele — ni se pare sem­nificativ. în trimestrul II, biroul executiv al Uniunii cooperatiste din judeţul Neamţ şi-a propus să analizeze cum se preocupă consi­liile de conducere de dezvoltarea activităţilor industriale şi prestări­lor de servicii. In acest scop, co­misia de resort a format cîteva co­lective care s-au deplasat mai ales în acele unităţi unde treburile se desfăşurau anevoie : Agapia, Ro­man, Valea Ursului, Costişa, Bo­­deştii de Jos etc în urma discuţii­lor purtate cu cooperatorii au fost scoase la iveală o serie de neajun­suri, găsindu-se totodată noi şi im­portante resurse ce nu erau valo­rificate în suficientă măsură. Ast­fel, la cooperativa agricolă din Costişa se stabilise să se producă prefabricate din beton şi să se exe­cute diferite lucrări de tîmplărie, fără a exista însă baza materială necesară şi oameni pricepuţi. In schimb, unele unităţi din cadrul consiliilor intercooperatiste Sagna, Ion Creangă, Gherăeşti etc., care dispun de cantităţi importante de materiale de construcţie, şi-au pro­pus să realizeze din exploatarea şi prelucrarea acestora venituri mini­me. De asemenea, cooperatorii din Agapia şi Vînători au solicitat spri­jin pentru înfiinţarea unor ateliere de ţesut covoare. Fireşte, situaţia a fost analizată cu fiecare consiliu de conducere în parte, în unele ca­zuri acţionîndu-se pe loc , acolo unde a fost necesar sprijinul altor organizaţii sau întreprinderi a in­tervenit biroul executiv. Iar rezul­tatele bune n-au întîrziat să apa­ră. Producţia planificată iniţial a se obţine din acest sector a fost suplimentată cu aproape 50 la sută. „Cu toate rezultatele bune pe care le-am obţinut — spunea tovarăşul ing. AUREL ZBANŢ, preşedintele uniunii judeţene — trebuie să arăt că nu am reuşit încă să si­tuăm activitatea comisiilor pe pro­bleme la un nivel corespunzător, astfel ca obiectivele stabilite să fie soluţionate în timp util. Sînt situa­ţii cînd comisiile îşi prevăd un nu­măr prea mare de probleme — uneori 20—25 — fără a le selecta, în funcţie de cerinţele concrete ale unităţilor dintr-o perioadă anume, ci mai mult cu scopul de a le şti trecute în plan. Din această cauză, unele rămân nefinalizate în vreme ce altele sunt rezolvate superficial. Comisia organizatorică, spre exem­plu, şi-a propus ca în trimestrul IX să analizeze cum se respectă nor­mele democraţiei cooperatiste. O temă vastă, care — în mod normal — necesita un studiu temeinic. Dacă lucrul acesta s-ar fi făcut nu­­mai în cîteva unități, cu siguanța că ar fi dat rezultatele dorite. In realitate, însă, s-a mers în 20 de unităţi şi — pentru ca treaba să se termine cît mai repede — s-a acţionat în fugă, fără a se apro­funda lucrurile, astfel că în locul studiului pe care-1 aşteptam ni s-a prezentat, de fapt, o simplă informare". Se înţelege că un asemenea mod de rezolvare nu foloseşte nimănui. Pentru ca toate acţiunile pe care le întreprind comisiile pe probleme să-şi poată atinge scopul propus — EFICIENŢA — trebuie avut în ve­dere ca activitatea de îndrumare şi control să fie bine organizată, iar cînd se efectuează vreun stu­diu, acesta să scoată in evidenţă cauzele reale ale neajunsurilor, să conţină propuneri clare, precise — formulate pe baza consultării unui număr cit mai mare de coo­peratori — in măsură să determine îmbunătăţirea situaţiei într-un do­meniu sau altul. „Totodată — a completat tovară­şul TUDOR DONE, preşedintele Uniunii cooperatiste a judeţului Su­ceava — consider că este deose­bit de important ca membrii co­misiilor să nu aştepte ca altcineva să le spună ce trebuie să facă, ci dimpotrivă. Cunoscîndu-şi atribu­ţiile, aflîndu-se permanent în mij­locul oamenilor, fiind receptivi la tot ce se întîmplă in unităţi, să dea dovadă de iniţiativă. Cînd fac această afirmaţie am în vedere faptul că unele comisii ale noastre au obţinut rezultate bune tocmai pentru că au procedat aşa. Comi­sia pentru probleme economice şi relaţii contractuale, spre exemplu, a constatat că lucrările de recolta­re a cartofilor se desfăşoară încet, ca urmare a numărului insuficient de atelaje, sau utilizării neraţiona­­le a acestora. Fără să se mai aştep­te nici un fel de indicaţie sau apro­bări, s-au luat măsurile ce se im­puneau, împreună cu consiliile de conducere s-au stabilit grafice de transport, de a căror respectare au răspuns persoane anume desemna­te, iar acolo unde numărul atela­jelor era mic, s-au organizat ac­ţiuni de întrajutorare. Dar mai sînt cazuri cînd membrii comisii­lor se pierd în rezolvarea unor sar­cini mărunte neglijînd — în schimb — o serie de probleme importante, sau pur şi simplu aş­teaptă ca altcineva să le spună ce trebuie să facă. Din această cauză, pe agenda lor de lucru există mul­te probleme ce îşi aşteaptă rezol­varea. Mă gîndesc, bunăoară, la faptul că în unele unităţi — Vico­­vul de Jos, Băiseşti, Siret, ca să amintesc doar cîteva — în adună­rile generale, deşi se dezbat pro­bleme deosebit de importante şi se adoptă hotărîri chibzuite, numai o mică parte dintre acestea sînt a­­plicate. Dacă comisia organizatori­că — din proprie iniţiativă — ar fi efectuat un studiu pe această temă, ar fi rezultat propuneri care să contribuie la îmbunătăţirea mun­cii consiliilor de conducere. De a­­semenea, există unele greutăţi în ce priveşte organizarea activităţi­lor industriale şi prestărilor de ser­vicii. Astfel, la Marginea, Băiseşti, Bogdăneşti etc., rezultatele înregis­trate pînă acum nu sunt pe măsu­ra posibilităţilor". Prin urmare, lipsurile, existente în activitatea comisiilor sunt cunos­cute — în bună parte — de birou­rile executive ale uniunilor coope­ratiste. Aşa cum a rezultat din discuţiile avute, birourile executive şi-au propus să se preocupe mai îndeaproape de activitatea comisiilor pe probleme. Ne întrebăm însă : oare nu bi­rourile executive sunt ace­lea care au datoria să ve­gheze ca aparatul uniunii, toţi membrii comisiilor să acţioneze organizat, în cu­noştinţă de cauză, pentru rezolvarea problemelor ? Fireşte că da. Numai că în unele judeţe s-a considerat mai comod să se apeleze — cînd a fost cazul — la cîţiva activişti, care să re­zolve situaţiile ivite. Iar rezultatele sînt cunoscute : o serie de obiective au fost scăpate din vedere, iar al­tele îşi aşteaptă — pînă cînd ? —• rezolvarea. Fără a inten­ţiona să dăm anumite „reţete", ne permitem să sugerăm birourilor e­­xecutive, comisiilor pe probleme, să-şi îndrepte atenţia — în mod deosebit — asupra acelor forme şi metode de muncă ce s-au dove­dit eficiente şi anume : • întocmirea planurilor de mun­că să nu se mai facă din birou, ci cu participarea activă a tuturor membrilor comisiei respective, ast­fel ca problemele înscrise să răs­pundă cerințelor reale ale coopera­tivelor agricole ; • cînd se prevăd studii și ana­lize, să se aibă in vedere ca aces­tea să nu se refere la un număr exagerat de unităţi ; numeroase exemple demonstrează că atunci cînd se stabilesc cîteva unităţi, se aprofundează problemele sub toate aspectele, se pot trage concluzii clare, utile, evitindu-se irosirea a unui important volum de muncă şi timp ; • la aceste acţiuni să fie atraşi toţi membrii comisiilor pe proble­me, cărora să li se încredinţeze sarcini şi răspunderi precise ; • printr-o temeinică organizare, să se îmbine armonios munca ope­rativă cu cea de perspectivă. Evident, acestea sunt doar cîteva idei ce pot fi îmbunătăţite. Im­portant este ca prin eforturi sus­ţinute să se acţioneze hotărît, in­ deplină cunoştinţă de cauză, pen­tru înfăptuirea tuturor măsurilor stabilite, contribuind astfel la per­fecţionarea continuă a activităţii cooperativelor agricole. EMIL BUNEA Comisiile pe probleme ale UNIUNILOR COOPERATISTE «ATRIBUȚII ■ • STIL DE MUNCĂ ♦ EFICIENTĂ PE ADRESA... CONSILIULUI POPULAR (Urmare din pag 1) se răceşte tot mai mult, priza nu se mai realizează aşa cum tre­buie, iar calitatea prefabricatelor suferă , reţeaua electrică de ilu­minat este improvizată puţin„ duce uşor la accidente“. De trei luni nimeni din con­ducerea şantierului şi nici măcar­­ a lotului n-a trecut vreodată pe­­ aici. Ba m­ai mult, „procedeul“­­ şefului de lot, Iulian Cuţa, a fost­­ adoptat şi de normatorul Ion­­ Stoica. Acesta normează lucrările­­ executate la Bîrla în birourile lo­tului de la.. Costeşti. Pe măsură ce lucrările in cîmp se restring, centrul de activitate al mecanizatorilor se mută în ateliere unde maşinile trebuie revizuite, iar defecţiunile reme­diate. Pentru executarea acestor lucrări în condiţii cît mai bune, mecanizatorii au nevoie de spaţiu şi nu de promisiuni. De aceea, în numele loi adresăm Trustului de Construcţii Piteşti şi lotului Costeşti întrebarea : Pe cînd mă­suri concrete de eliminare a lip­surilor semnalate şi recuperarea rămmerilor în urmă ? SATUL SOCIALIST PAGINA 3 PĂREREA UNUI„BĂTR‰N“ VITICULTOR !f De aproape 20 de ani lucrez în podgoria Şiria-Maderat din jude­ţul Arad. In această lungă peri­oadă am participat direct la extin­derea plantaţiilor nobile şi mi-am putut da seama de problemele pe care le ridică viticultura locului. Ca bătrîn podgorean, proiectul Legii viei şi vinului, mă intere­sează mult. Mă interesează cu deo­sebire secţiunea a treia din prima parte, în care este vorba de înfiin­ţarea plantaţiilor de vii. Experien­ţa podgoriei în care lucrez m-a convins că stabilirea corectă a structurii soiurilor şi înfiinţarea corectă a plantaţiilor de vii au o mare importanţă. Eu îmmi propun nu atît să fac ob­servaţii asupra proiectului, cît să arăt ce aştept de la viitoarea lege. Poate ca şi aceasta să folosească la definitivarea proiectului. Cooperativa „Siriana", în care lucrez de 12 ani, şi-a propus să înlocuiască treptat viile bătrîne, dar întinerirea nu decurge în ritmul dorit. Anul acesta, bunăoară, nu am putut planta cele 20 de hectare planificate din cauză că ne-a lip­sit materialul săditor adecvat con­diţiilor podgoriei. Din aceeaşi cau­ză, planul de dezvoltare a podgo­riei nu a putut fi respectat în ul­timii ani, în bazinul nostru dau recolte mari de struguri şi vinuri de calitate, căutate nu numai în ţară, ci şi peste hotare, soiurile Mustoasă de Moderat şi Fetească Regală pentru care materialul să­ditor este încă produs în cantităţi mici.. Cauza lipsei materialului, să­ditor o constituie după părerea mea centralizarea exagerată a răs­în dezbatere publică. PROIECTUL LEGII VIEI ŞI VINULUI ponderii producerii lui. De aceea opiniez ca în viitoarea lege a viei şi vinului să se introducă o preci­zare prin care instituţiile agricole centrale să fie obligate să respecte, în domeniul producerii materialu­lui săditor, structura soiurilor pro­pusă de către organele judeţene. Pină acum una s-a propus la judeţ şi alta s-a hotărît la minister. Aşa s-a ajuns ca unitatea noastră să fie pusă in situaţia de a planta in anii din urmă soiuri de struguri de masă, deşi podgoria e speciali­zată in producerea vinurilor albe curente de masă, care i-au adus consacrarea. Anomalia apare şi mai evidentă dacă spun că materialul pe care l-am plantat in apropierea Aradului a fost produs undeva in preajma Mării Negre, înscrierea în lege a obligaţiei ca materialul să­ditor să fie produs în podgoriile care îl folosesc ar fi binevenită. Obţinut în alte condiţii, decit cele în care se foloseşte, materialul să­ditor nu dă rezultatele aşteptate. Deşi ziceam că n-o să fac pro­puneri, încă două chestiuni mi se par potrivite să fie trecute în lege. Prima : interzicerea plantărilor, destinate producerii strugurilor de vin, în afara podgoriilor, a centre­lor viticole şi plaiurilor consacrate. Aceasta pentru a exista siguranţa obţinerii unor vinuri de calitate su­perioară. In afara acestor peri­metre, pe terenurile improprii altor culturi, să fie plantate soiuri pro­ducătoare de struguri de masă. Int cazul că se iveşte totuşi necesita­tea derogărilor, acordarea acestora să fie dată în atribuţia Oficiului Naţional al Viei şi Vinului. Cealal­tă propunere : obligarea unităţilor producătoare să respecte la plan­tare distanţa de 1,80­2 metri între rînduri, pentru ca lucrarea solului şi tratamentele fitosanitare să poată fi făcute mecanizat. Aşadar, aş­tept ca legea să creeze viticulturii condiţii optime de dezvoltare. Noi viticultorii ne angajăm ca, respec­­tînd întocmai prevederile legii, să contribuim la propăşirea acestui important sector economic. Tehnician ROMAN DUŢA, şeful fermei viticole a cooperativei agricole din comuna Siria, judeţul Arad Vasilica Tereşeanu, îngrijitoare fruntașă în sectorul zootehnic al cooperativei agricole din Pe­­linu, județul Ialomița. O dată cu termi­narea lucrărilor în cîmp, mecanizato­rii şi-au retras uti­lajele în atelier pentru revizuiri şi reparaţii. Foto­reporterul nostru N. Buică a sur­prins un aspect de la verificarea unui tractor de către Constantin David, directorul S.M.A. Bîrla, judeţul Ar­geş şi Dumitru Boaţa, șeful atelie­rului mecanic. ACASĂ LA CEI CARE AU LANSAT CHEMAREA­ mitetele comunale de partid din ju­deţ, am discutat cu Dumitru Radu, secretarul comitetului comunal de partid . — Com­una-i mare. Avem­­ patru cooperative agricole. Pe teritoriul fie­căreia există însă suprafeţe întinse a­­fectate de excesul de umiditate. — Ce v-a determinat să lansaţi chemarea la întrecere ? — Doua lucruri. Mai întîi hotărîrea comuniştilor, exprimată în adunările de dări de seamă, de a reda agricul­turii 850 de hectare. Apoi un calcul simplu : sporurile de recoltă ce le putem obţine prin materializarea a­­cestei acţiuni se cifrează la aproxima­tiv 2 186 tone de cereale. Aceasta re­prezintă hrana întregii populaţii a co­munei pe trei luni de zile. Vrem insă ca aceste lucrări să fie trainice. Ca­nalele pe care le facem să poată fi folosite mai mulţi ani. Iniţial h­otărî­­sem să efectuăm în fiecare săptămina cîte o zi de muncă patriotică. Tim­pul însă se menţine frumos iar în ianuarie şi februarie nu avem certi­tudinea că vom putea lucra în fiecare săptămînă, aşa că în următoarele do­uă săptămîni vom concentra zilnic toate forţele la aceste lucrări. Vrem ca cele 850 de hectare să producă la (Urmare din pag. I.) c­aritate, oficiul de îmbunătăţiri fun­ciare şi oficiul de cadastru şi organi­zarea teritoriului asigurăm documen­taţia şi asistenţa tehnică pentru lucră­rile mai dificile. Pentru înlăturarea băltirilor temporare, unde lucrările necesare sunt evident mai simple, asis­tenţa tehnică va fi acordată de spe­cialiştii din unităţile agricole. Grupaţi în două serii aceştia sunt instruiţi timp de câte trei zile la Casa agronomului din Merişani. Ing. Alexandru Stănculescu, direc­torul oficiului de îmbunătăţiri funci­are . „Sarcinile noastre sunt clare. Asi­gurarea proiectelor pentru desecarea a 3 500 ha, terenuri pe care în anii ploioşi apa bălteşte în permanenţă şi asigurarea documentaţiei tehnice a­­menajării pentru irigaţii a suprafeţei de 1590 de hectare. Din acestea o parte vor fi executate cu utilaje şi forţele noastre. Avem însă datoria a­­sigurării asistenţei tehnice tuturor lu­crărilor proiectate. Pentru lucrările de desecare proiec­tele sunt gata. In stadiu avansat se­ găseşte şi documentaţia amenajărilor pentru irigaţii. Se lucrează la întoc­mirea documentaţiei pentru ultimele 350 de hectare". Ing. Constantin Giurgea, directorul oficiului de cadastru şi organizarea teritoriului : „S-a hotărît scoaterea a 18 000 de hectare de sub influenţa băltirilor temporare. Evident, pe a­­ceste terenuri sunt necesare lucrări simple, ce vor putea fi dirijate de spe­cialiştii din unităţi. Intrucît şi acestea trebuie făcute însă trainic, să poată fi folosite mai mulţi ani, cu eficienţă maximă, specialiştii oficiului vor tra­sa canalele şi vor întocmi fişele de gabaritaj." Voicu Stan, preşedintele uniunii ju­deţene a cooperativelor agricole de producţie , „întreg aparatul uniunii judeţene se află în unităţi pentru mo­bilizarea la lucru a tuturor membrilor cooperatori. Numărul lucrărilor agri­cole este acum redus, de aceea ne-am­ propus ca toate forţele să fie dirijate la executarea lucrărilor de îm­bunătăţiri funciare... In teren, in unităţi şi comune, mă­surile au început să prindă viaţă. Sistemul de desecare Vîlcele-Băicu­­leşti-Mălureni. Aici, peste cîteva luni tractoarele vor întoarce brazde rea­­văne pe 360 ha. Sunt terenurile coo­perativelor agricole Merişani şi Vîl­­cele, terenuri pe care de ani de zile nu s-a obţinut nimic sau aproape ni­mic. Un grup de oameni cu cazmale, lopeţi şi sape conturează profilul vii­torului canal.­­ Cooperatorii de la Merişani şi salariaţii întreprinderii de producerea şi valorificarea legumelor, ne lămu­reşte Ion Stanciu, şeful şantierului. Ne apropiem de grupul cooperato­rilor. Nicolae Oprea, secretarul comi­tetului comunal de partid, ne spune : — In şedinţa lărgită cu activul de partid am hotărît ca fiecare locuitor să execute cite 9 m.c. de excavaţie. — Nu-i o treabă uşoară dar se poate lucra, ne spune cooperatoarei Constantina Belie. Alături, 52 de salariaţi ai întreprin­derii de producerea şi valorificarea legumelor, printre care Virgil Dobre, secretarul organizaţiei de partid, Ion Coman şi Nicolae Pătroiu, direc­tori adjuncţi ai unităţii. Ne apropiem şi de grupul tinerilor. — Prezenţa uteriştilor, ne declara tînăra Mariana Voicu, este de sută la sută. Am lucrat la sortarea legumelor, la însilozarea cartofilor. Acum ne a­­ducem aportul la realizarea volumu­lui de excavaţii. Mai tîrziu vom lucra la combaterea eroziunii sau in altă parte. Acolo unde va fi nevoie. Intr-o altă zonă a şantierului, pe terenuri unde apa bălteşte şi acum, lucrările se execută mecanizat. O draglină — fotografia alăturată — lucrează la un canal de coastă pen­tru scurgerea gravitaţională a apelor de pe versanţii învecinaţi. Acţiunea a demarat bine şi pe alte şantiere. La cooperativa agricolă din Rica s-au executat pînă acum 1500 m.­­. In comuna Bîrla, de unde a pornit chemarea la întrecere către toate co­valoarea lor reală încă din primăva­ra anului viitor. La consiliul popular din Izvorul am ajuns seara tîrziu. Aici se discutau, cum era firesc, probleme legate de acţiunea iniţiată. — Prin toate mijloacele — ne re­lata Neguţ Iancu, primarul comunei — în adunările generale ale organi­zaţiilor de partid şi tineret, în cadrul cursurilor de învăţămmt politic, adu­nări cu sătenii, căutăm să explicăm tuturora importanţa politică şi econo­mică a acestor lucrări. Vom continua să mobilizăm pe toţi cooperatorii, pe toţi sătenii la executarea lor. Mulţi dintre ei, printre care comuniştii Mi­­hai Burcea, Ion Toma, de la brigada a II-a vegetală, Vlad Marin şi Ion Stratene din brigada a IV-a sunt zil­nic pe şantier. Prezenţa zilnică a unui număr de 50—120 de oameni este bună dacă ţinem seama că alţi 40—50 cooperatori execută şanţuri de scurge­re a apelor de pe cultura griului. Urîndu-le succes argeşenilor ne-am propus să revenim pentru a înfăţişa şi alte aspecte ale acţiunii pentru pu­nerea în valoare a fiecărui metru pă­trat de păm­înt. (Urmare din рад. I.) regretul că pămîntul nu e uscat cum ar dori dinsul, condiţie în care araturile şi transportul sfeclei ar decurge ca pe roate. Aşadar, cei doi tovarăşi aşteap­tă în condiţii în care, ce-i drept mai grele, s-ar putea totuşi lucra. La arături s-ar putea munci după lăsarea inserării cînd terenul se întăreşte suficient şi permite să fie lucrat. Transportul sfeclei poate fi executat in tot cursul zilei. După cît se vede, unele cadre de specialitate şi de conducere şi-au făcut o deviză din a aştepta. Aşa se explică, bunăoară, de ce în coope­rativa din Arad­ mai există în cîmp 3 000 de tone de sfeclă. Dacă avem în vedere că rareori se izbuteşte să fie cărate 10 vagoane de rădăcini zilnic, ajungem la concluzia că nici o lună de zile nu va fi suficientă pentru expedierea la fabrica de za­hăr a întregii cantităţi de sfeclă. In ziua cînd am fost în unitate se transportase, pînă la prinz, mai puţin de o jumătate de vagon de rădăcini, pentru că unul din cele două autocamioane ale cooperativei era defect, iar cele cîteva zeci de atelaje repartizate la căratul sfeclei de pe ogoare pînă la şosea, aştep­tau încărcate sosirea maşinilor în­chiriate de la autobaza din Sf. Gheorghe. Şi aşteptau din cauză că autobaza, conducerea ei, nu-şi res­pectă obligaţia de a pune la dispo­ziţia cooperativei autocamioanele închiriate, iar direcţia generală a­­gricolă nu întreprinde nimic pen­tru a determina pe furnizorul mij­loacelor de transport să intre în le­galitate. Tovarășa Milica Toncean, impie­gat de coloană, la autobază a cău­tat să ne explice că nu a trimis cooperativei din Arad­ decit două din cele zece autocamioane închiria­te din cauză că restul mașinilor s-au defectat. Curioasă justificare, au­tocamioanele n-au lucrat, dar s-au defectat ! Conducerea autobazei ar trebui obligată să suporte costul sfeclei care se depreciază ! Ca să nu mai aştepte cu căruţele încăr­cate, căruţaşii aruncă sfecla în marginea şoselei. Cantităţi mari de sfeclă în cîmp se găsesc şi la cooperativa din fi­zin. Unitatea nu duce lipsă de mij­loace de transport dar, în medie pe zi, abia dacă se cară un vagon de rădăcini. Inginerul Iosif Orban a­­runcă vina pe fabrica de zahăr din Bod, care cică nu ar fi pus la dis­poziţia unităţii greiferul promis. Intr-adevăr, cu furcile sfecla se în­carcă şi se descarcă mai greu, dar, ce să-i faci ! Neprimirea greiferului ar fi trebuit să determine condu­cerea cooperativei să repartizeze mai mulţi oameni la lucrările a­­mintite, nu 10—15 cooperatori, cîţi am găsit noi. Din această cauză autocamioanele şi remorcile mai mult staţionau decît transportau. Aici, la Ozun, ne-am interesat şi de stadiul arăturilor. Fuseseră a­rate 110 de hectare din cele 630 prevăzute. Este greu de spus cînd se va termina această lucrare. Din cele II tractoare in stare de funcţionare numai trei lucrau efec­tiv. Suprafeţe relativ mari nearate se aflau şi în cooperativa agricolă din Valea Crişului. Tovarăşa Erzsébet Porp din conducerea unităţii ne-a spus că nu se poate lucra în cîmp. Inexact, l pe terenurile vecine ale cooperativelor din Arcuş şi Ghid­­falău, terenuri cu aceeaşi expoziţie ca şi cele ale unităţii din Valea Crişului, tractoarele lucrau. În sfîrşit, suprafeţe mari de te­renuri neogorîte sînt şi în coope­rativele din Boroşneul Mare, Aita Seacă, Cernat, Zăbala, Mereni. Pe multe din acestea nu se poate ara deocamdată. Pe terenurile mai înalte, care sunt de regulă mai de­parte de sat, s-ar putea însă lucra, dar inginerii-şefi au încetat să mai verifice starea solului şi, în conse­cinţă, nu cunosc dacă este sau nu bun de atat. Situaţia relatată relevă faptul că unii specialişti atît din cooperati­ve, cit şi din direcţia generală a­­gricolă au abandonat ideea efec­tuării arăturilor, pe întreaga supra­faţă prevăzută înainte de instala­rea definitivă a iernii. De aceea so­licităm com­i­tetului executiv al con­siliului popular judeţean, căruia ii este subordonată direcţia agricolă, să ia măsuri pentru reluarea neîn­­tîrziată a lucrărilor care în majo­ritatea unităţilor au fost întrerupte. Este, de asemenea, de datoria consiliului popular judeţean să in­tervină energic pentru grăbirea prin toate mijloacele a transportu­lui sfeclei de zahăr. Este recoman­dabil ca, în cazul în care mijloacele de transport ale întreprinderii de transporturi auto, a celei de meca­nizare a agriculturii şi ale coope­rativelor agricole se dovedesc in­suficiente să fie mobilizate autoca­mioane ale altor întreprinderi şi or­ganizaţii economice, astfel ca sfe­cla să fie scoasă din cîmp şi livra­tă în cel mult două-trei zile. GRĂBIȚI ARATURILE ! I

Next