Satul Socialist, ianuarie 1972 (Anul 4, nr. 826-849)

1972-01-15 / nr. 836

PAGINA 2 Am mers la un magazin din Tîrgovişte şi am cumpărat un aparat de radio cu tranzistori. Nou-năut. Abia ieşit din fabrică. Cu sigiliile intacte. Funcţiona ire­proşabil. Apoi, m-am prezentat la şeful reprezentanţei uzinelor „Electronica" din judeţul Dîmbo­viţa şi l-am rugat să provoace, la aparatul abia cumpărat, un de­fect, cit mai banal cu putinţă, cel mai uşor de depistat şi remediat. Omul a luat o şurubelniţă şi în două secunde mi-a stricat aparatul. „Ce i-ai făcut ?“ „Am slăbit un contact din sistemul de alimentare. Defectul este atît de simplu şi atît de uşor de depistat, încît mi-e teamă că şi copiii vor ride de dumneata cînd vor afla că umbli cu acest aparat pe la cen­trele de reparaţii... Am plecat cu aparatul în bra­ţe. Era mut ca un peşte. Străbatem sat după sat, depă­şim limita judeţului Dîmboviţa, intrăm în Vîlcea. Şoferul accele­rează, ne zbuciumăm de la o mar­gine la alta a judeţului, dar la Voineasa, Băbeni, Pietrari, Ber­­beşti şi Slătioara centrele de reparaţii au obloanele trase (6 şi 7 ianuarie). Ajungem la Brezoi, dar şi aici atelierul este închis la ora la care ar fi trebuit să nu fie. Aşteptăm. Se face ora 17,30, apoi 18. Nimic. Cineva ne dă a­­dresa depanatorului Gh. Duţule­­te. Mergem la el acasă. Il găsim dormind. Specialistul în depanări se uită la aparat, îl zgîlţîie, se şter­ge la ochi, cască, ne invită să luăm loc, desface aparatul — dar acesta tace cu încăpăţînare. — Treceţi pe aici peste două zile şi-l luaţi bun. Ii spunem că nu se poate, ne grăbim, sîntem în trecere, totuşi aşteptăm, numai să ne repare a­­paratul. Se chinuie, asudă, zice că n-are cu ce-l repara, că cole­gul lui a scăpat pe jos aparatul de control şi a plecat la Rîmni­­cu-Vîlcea după altul, aşa că sin­gurul instrument de depistare a defectului a rămas şurubelniţa. Zîmbim în sinea noastră, gîndind că nici nu trebuie mai mult, dar, în cele din urmă, Gh. Duţulete ne asigură că defectul se află la etajul superior al aparatului şi că cere timp. După o oră de cău­tări infructuoase cedează şi ne înapoiază resemnat aparatul. „Mă uit la el ca şi dv.“ zice. Adică, nu poate face nimic. Este ora 19, de două ceasuri atelierul stă în­chis, gazda ne mulţumeşte că l-am sculat, altfel ar fi dormit pînă a doua zi, noi ne scuzăm încă o dată pentru deranj şi plecăm aşa cum am venit. Pornim din nou la drum, kilo­metri după kilometri, nu găsim Scurt­­in reţeaua aparate nici un atelier. Ajungem, a doua zi, dimineaţa, la Răşinari, in ju­deţul Sibiu. Intîlnim pe stradă un cetăţean în scurtă de piele şi-l întrebăm unde se află atelierul de reparaţii radio. „Ceva mai sus, prima stradă la stingă. Dar nu e nimeni acolo. încercaţi după­­amiază, deşi cred că nici atunci..." Totuşi, surpriză. Atelierul e deschis şi tînărul Ion Tincu ne ia aparatul în primire. Minutele trec greu. In încăpere e frig. Fu­măm şi tăcem. Sub ochii noştri, aparatul de radio nou-nouţ se des­face în bucățele. Defectul nu se lasă depistat. Letconul intră în funcțiune. Din aparat nu mai ră­­mîne nimic. A trecut o oră de cînd am in­trat aci, cînd specialistul ne a­nunță că de-acum totul e sim­plu : unul dintre tranzistori e de­fect și trebuie înlocuit. — Cit ne costă ? — 30—40 lei verificatul, plus tranzistorul... cam 80—90 lei ! Il rugăm să ne permită să-l fo­tografiem în exerciţiul funcţiunii, el pozează cu plăcere şi ne spune că am avut noroc că l-am găsit la atelier. Facem o vizită şi la sediul coo­perativei de consum din Răşinari şi avem surpriza de a constata că preşedintele acesteia, Nicolae circuit de reparat de radio Muţiu, este chiar cetăţeanul pe care-l întîlnisem în stradă şi ne spusese că atelierul ar putea fi închis, li spunem toată povestea. Se întristează şi ne declară că e sătul pînă în gît, că nici chiar el nu ştie ce să mai facă, sunt prea mulţi cei din subordinea sa care nu-şi văd de treabă şi um­blă numai după cîştiguri uşoare. Băiatul ăsta, Ion Ţincu, lucrează cu o jumătate de normă la coo­perativă, de fapt e angajat la „Flamura roşie d in Sibiu, ca electrician. Nu are calificare de depanator radio, n-a absolvit de­cit un Curs scurt de radio-ama­­tori. La televizoare nu se pricepe de loc, totuşi... le repară. — Cînd l-aţi angajat, dîndu-i mină liberă să lucreze sub firma cooperativei, l-aţi supus la vreo probă ? — Nu. — De ce ! — Nu are cine să-l pună la probă. Nici chiar Uniunea jude­ţeană a cooperativelor de consum nu are un tehnician specialist în acest domeniu... ...Oamenii vin cu încredere la atelierul de depanare radiotelevi­­zoare, dar aci sunt înşelaţi. Spe­cialistul cooperativei „este cîr­­paci" (aprecierea aparţine pre­şedintelui Nic. Muţiu) face şi el se poate, încărcînd la maximum nota de plată, nerespectînd pro­gramul de lucru. Ultimul popas îl facem în co­muna Arpaşu de Jos, tot în ju­deţul Sibiu. E seară. Atelierul este, de fapt, o cameră a locuin­ţei tovarăşului Graur Viorel Ion. Acesta controlează aparatul și după citeva minute ni-l dă gata reparat. în sfîrşit, un adevărat de­panator. — Cit ne costă ? Aşteptăm răspunsul cu stringe­­re de Inimă. — Pentru atîta lucru... A fost un fleac, aţi văzut şi dv. Mi-a fă­cut plăcere să vă servesc. Nu vă costă nimic. încă din momentul în care am pornit în acest raid ştiam că re­medierea defectului n-ar trebui să coste ceva. încheiem aici constatările noas­tre din acest raid, nu mai înainte însă de a consemna cîteva apre­cieri cu caracter general : • Majoritatea atelierelor de re­paraţii radio-T.V. din judeţele vizi­tate (Dîmboviţa, Vîlcea, Sibiu) nu respectă programul de funcţionare. • Reglementările (încă) în vi­goare, privitoare la stabilirea ta­rifelor nu sunt precise, dind loc la interpretări abuzive, in defa­voarea cetăţenilor, permiţind unor lucrători din acest sector să-şi manifeste nu numai incapacitatea profesională, dar mai cu seamă dorinţa de a realiza cu orice preţ planul de încasări şi chiar de chiverniseală proprie. De altfel, aceste reglementări datea­ză de pe vremea fostelor Uniuni regionale ale cooperativelor de consum şi ele nu sunt unitare, prevăzînd tarife diferite de la o zonă geografică la alta. • Mulţi dintre cei care efec­tuează reparaţii radio — TV nu au calificarea necesară, uniunile ju­deţene manifestînd prea puţin in­teres în acoperirea reţelei cu ca­drele de specialişti necesari, ab­solvenţi ai unei şcoli care să le ateste buna pregătire profesio­nală. Aşa se face că pe posturi de depanatori radio-TV sunt În­cadraţi şoferi, electricieni etc. • Mult lăudatele caravane de depanare (ceea ce presupune de­plasarea specialiştilor după un program dinainte stabilit şi cu­noscut, in localităţile rurale) sunt sublime, dar ... lipsesc cu desă­vârşire. „Cetăţenii comunei noas­tre, ne spunea Gh. Buzatu, se­cretarul comitetului de partid din Ioneşti-Vilcea, atunci cind au nevoie de reparaţii, iau aparate­le de radio şi televizoare in bra­ţe şi pleacă cu ele la Drăguşani sau la Rîmnicu-Vilcea". • Cuprinderea teritorială cu posturi de reparaţii este defici­tară, ea inregistrind, de la un Ju­deţ la altul mari diferente. Un exemplu: judeţul Vîlcea are 10 asemenea centre. In timp ce Ju­deţul Sibiu numai 4, PAUL URDEA FILMULUI LA SATE Coproducţie sovieto-italiană. Scenariul : Robert Bolt, Ennio de Con­­cini, Iuri Naghibin. Regia : Mihail Kalatozov. In distribuţie : Peter Finch (Nobile), Sean Connery (Amundsen), Claudia Cardinale (Valeria), Hardy Kruger (Lundborg). Cortul roşu evocă unul dintre marile momente ale istoriei ştiin­ţei, unul dintre acele fapte care — asemenea multor altora — demon­strează setea de cunoaştere a o­­mului, curajul şi spiritul său de sacrificiu în lupta cu natura. Este vorba despre expediţia la Polul Nord, organizată de italianul Um­berto Nobile. După ce, in 1926, a­­cesta luase parte, in calitate de comandant al dirijabilului „Norve­gia", la expediţia polară condusă de celebrul R. Amundsen, doi ani mai tirziu — deci in 1928 — el ia iniţiativa unei noi călătorii, care-şi atinge intr-adevăr scopul. Dar, o dată ajuns la Pol, dirijabilul „Ita­lia" se prăbuşeşte, supravieţuito­rii catastrofei găsindu-se dintr-o dată izolaţi intre gheţuri. Apelu­rile lor disperate, eforturile bărbă­teşti de a supravieţui, strădaniile celor „de dincolo“ de a-i repera şi salva, in fine, chinuitorul pro­ces de conştiinţă al lui Nobile, care pleacă de pe banchiză cu pri­mul avion, dar numai şi numai pentru ca, luind contact direct cu organizatorii operaţiilor de salva­re, să le poată dirija şi impulsiona — toate acestea constituie subiec­tul filmului de faţă. Intimplările nu sunt insă pur şi simplu povestite, di in primul rind interpretate. Semnificaţia lor, con­cluziile morale ce trebuie trase, îi preocupi pe cineaşti în cea mai mare măsură. Filmul îşi declară de altfel deschis caracterul de­ dezbatere: el e construit ca un proces imaginar al „cazului" No­bile. Bătrin, chinuit de insomnii şi îndoieli în ciuda anilor ce s-au scurs între timp, fostul comandant al dirijabilului „Italia" convoacă în jurul său (nn închipuire, fireşte) toate personajele dramei de odi­nioară. Ele vor alcătui o instanţă ce trebuie să pronunţe, o dată pentru totdeauna, verdictul vino­văţiei sau nevinovăţiei sale■ Fără îndoială, toate aceste fiinţe — u­­nele dintre ele moarte de mult, continuind să existe însă în me­moria torturată a Celui ce se simte răspunzător de pieirea lor — nu reprezintă un fond pentru Nobile altceva decit glasurile propriei sa­le conştiinţe. Deşi puţin artificios la prima ve­dere, acest mod de a aborda su­biectul prezintă în schimb avanta­jul clarităţii concluziilor. Cortul roşu ne propune citeva pasionan­te subiecte de discuţie. Cel din­ţii­ dintre ele este responsabilitatea conducătorului şi, legate de ea, o­­bligaţia sa de a-şi înfrîn­a porni­rile omeneşti îngăduite tuturor ce­­lori,alţi, riscul său de a fi de multe ori greşit înţeles în reţinerile sa­le şi dramele ce pot izvorî dintr-o atare înţelegere greşită. Drama lui Umberto Nobile — ne explică fil­mul lui Kalatozov — este tocmai aceea că el n-are voie să-şi rişte viaţa, ca oricare dintre membrii de rind ai expediţiei sale. Erois­mul îngăduit soldaţilor e interzis DIRECTORUL CĂMINULUI CULTURAL (Urmare din pag. I) muncă, de vîrsta şi preocupările oamenilor, de gradul de cultură şi de concepţiile acestora. Competenţa se exprimă, de cele mai multe ori, în modul de îndru­mare şi desfăşurare a acţiunilor culturale şi educative de explicare a politicii partidului şi statului nostru, de popularizare a legilor după care se conduce societatea noastră. Se cere, de asemenea, mai multă pricepere în condu­cerea unei formaţii corale, teatrale, în coordonarea unei universităţi săteşti, în valorificarea muzeistică a tezaurelor arheologice, etnografi­ce şi literare, a celui folcloric, în stabilirea unor seri tematice inte­resante în programul săptămînal al căminului cultural. Prestigiul, per­sonalitatea directorului de cămin cultural nu pot fi imaginate şi cu atît mai puţin obţinute dacă-i lip­seşte calitatea de animator cultu­ral, entuziasmul. Competenţa se relevă şi în ca­drul colaborării cu alţi factori de culturalizare şi de educaţie. Un di­rector de cămin cultural compe­tent va şti să solicite o asistenţă tehnică de calitate pentru forma­ţiile artistice, va discerne şi va op­ta pentru anumite spectacole, con­certe propuse de ansamblurile pro­fesioniste, va pretinde lectorilor, conferenţiarilor teme speciale, a­­decvate categoriilor de public din localitatea sa şi va aprecia exact ţinuta şi eficienţa acestor manifes­tări. Se înţelege că nu poate fi direc­tor de cămin cultural cu personali­tate decit cel care apare în faţa consătenilor săi ca un om cu ţi­nută etică şi intelectuală deosebită. De fapt, a defini, cum am încer­cat mai sus, personalitatea directo­rului de cămin cultural înseamnă — în cele din urmă — a contura aria responsabilităţii sale cultura­le, atitudinea sa faţă de actul de cultură pe care îl realizează, mo­dul de a răspunde cerinţelor impe­rative ale diverselor perioade ca om politic, continuu ancorat în realităţile concrete ale vieţii, bine orientat şi întotdeauna receptiv la nou, la ideile şi observaţiile oa­menilor în mijlocul cărora trăieşte şi le consacră programul de activi­tate culturală. SATUL SOCIALIST CORTUL ROŞU comandantului care, conştient de răspunderea sa faţă de soarta în­tregii echipe, se salvează pe sine pentru a-i putea salva apoi pe toţi ceilalţi, in loc să rămină ca să moară împreună cu ei, printre gheţuri. Fără a respinge ideea e­­roismului aşa cum sîntem obişnuiţi să-l înţelegem, Cortul roşu ne vorbeşte şi despre un alt fel de eroism: curajul de a nu muri. Dar Cortul roşu nu este numai o foarte interesantă discuţie• Fil­mul conţine totodată situaţii pli­ne de tensiune, caractere puterni­ce , şi captivează mai ales specta­torul prin măreţia înfruntării din­tre om şi forţele oarbe ale naturii. De aici şi optimismul pe care ni-l comunică. MARA TEODORIAN SATU MARE: Consfătuire pe tema producerii şi valorificării superioare a legumelor şi fructelor De curînd a avut loc la Satu Mare o consfătuire de lucru pe tema producerii şi valorifi­cării superioare a legumelor şi fructelor. La consfătuire au participat directorii întreprin­derilor judeţene şi şefii cen­trelor de producere şi valori­ficare a legumelor şi fructe­lor, directorii fabricilor de conserve de legume şi fructe, şefii centrelor de producere şi valorificare a seminţelor de legume şi a materialului sădi­­tor din 13 judeţe ale ţării. La lucrările consfătuirii au parti­cipat dr. ing. Ion Ceauşescu, secretar general în Ministe­rul Agriculturii, Industriei Ali­mentare, Silviculturii şi Ape­lor şi ing. Corneliu Nicolau, şeful centralei de producere, valorificare şi industriali­zare a legumelor şi fructelor. Au fost dezbătute probleme legate de realizarea indicato­rilor de plan pe 1972, contrac­tarea producţiei de legume şi fructe, îmbunătăţirea rela­ţiilor intre producători şi be­neficiari, extinderea acordului global ca formă superioară de retribuire a muncii şi cointe­resarea materială a producă­torilor. ALBA IULIA: Milioane de viţe altoite Au trecut trei luni de la a­­doptarea de către Marea Adu­nare Naţională a Legii privind producerea, valorificarea şi controlul calităţii seminţei şi a materialului săditor. în aceste zile cînd legea intră în vigoare, cele 11 cooperative agricole din judeţul Alba, po­sesoare de pepiniere viticole, îşi încheie bilanţul şi în sec­torul producerii materialului săditor. Bilanţul este bun. Co­operativele au pus la dispozi­ţia beneficiarilor din ţară şi de peste hotare mai bine de 3 300 000 de viţe altoite de ca­litate superioară, realizînd un venit de aproape 10 milioane lei. Cu fiecare carte cititâ, cunoşti mai mult, ai sufletul mai bun şi mai fru­mos. Foto : C. STOICESCU „SFATUL OMENIEI" (Urmare din pag. I.) vorbă cu fiecare tînăr în parte, iar astâzi 6 dintre ei lucrează la dife­rite întreprinderi din împrejurimi, fapt ce arată că începutul este bun. La acest adevărat „schimb de ex­perienţă" organizat la Braşov s-a sta­bilit şi cine anume poate face parte din Sfatul omeniei : reprezentanţi ai consiliilor populare şi ai ordinei pu­blice, al S.M.A. şi I.A.S., al organiza­ţiei de femei, bătrîni cu multă expe­rienţă şi prestigiu in rindul sătenilor, membri ai comisiei de judecată, etc. Pe lingă discuţiile pe care ie poartă cu cei neîncadraţi în cîmpul muncii, pentru Sfatul omeniei din comună s-a stabilit şi o altă sarcină: acea de a ţine permanent legătura cu consiliile populare din oraşele apropiate, cu oficiile de recrutare şi repartizare a forţei de muncă pentru a putea a­­juta încadrarea celor fără ocupaţie la diferite întreprinderi sau Institu­ţii. Iniţiativa de la Braşov merită toată atenţia, iar crearea Sfatului omeniei se poate extinde în ţară. Pentru ju­deţul Braşov s-au şi luat unele mă­suri. In această lună se vor organiza schimburi de experienţă la care vor participa reprezentanţi din diferite localităţi ale judeţului, care vor dis­cuta despre perfecţionarea activităţii Sfaturilor omeniei. DUMINICA 10 IANUARIE PROGRAMUL 1. 8.15 Gimnas­tică pentru toţi. 8.30 Cravatele roşii. 10.00 Viaţa satului. 11.10 Să înţelegem muzica. 10.00 De strajă patriei. 12.30 Emisiune în limba maghiară. Mozaic duminical. 14.00 Postmeridian. 16.00 Film serial pentru tineret . Planeta giganţi­lor. 16.50 Publicitate. 16.55 Cam­pionatele europene de patinaj ar­tistic. Demonstraţiile laureaţilor . Transmisiune directă de la Gö­teborg. 19.00 Vetre folclorice . Me­hedinţi. 19.20­­ 001 de seri. Aven­turile celor doi căţei. 19.30 Tele­jurnalul de seară. 20.00 Reporta­jul săptămînii. Variantă la o doi­nă. Dimensiuni contemporane în Ţara Moţilor. 20.20 Film artistic : Bancnota de un milion de lire sterline. 21.50 Alo, Sofia, aici Bucureşti... Muzica uşoară, dansul şi buna dispoziţie şi-au dat întîl­­nire la Bucureşti într-o emisiuni realizată în colaborare de Televi­­ziunile română şi bulgară. 22.50 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL 2. 20.00 Festival Mozart. 20.35 Buletin de ştiri. 20.40 Săptămîna culturală bucu­­reşteană. 21.45 Noutăţi ştiinţifice şi tehnice din lumea întreagă. 21.55 Film serial: Invadatorii (VIII) (reluare). Nr. 836 Sîmbătă 15 ianuarie CITITORII NE SESIZEAZĂ • Alo, direcţia sanitarâ, se aude ? De curind, intr-o noapte, băiatul meu a avut o puternică hemoragie pe nas. Singura salvare e­­ra circumscripţia Sanitară. In puterea nopţii am înjugat două vaci la un car şi am pornit spre Vultureni, sa­tul reşedinţă al co­munei, unde işi are sediul unitatea me­dicală, cale de a­­proape 3 km. Cu chiu cu vai, am a­juns la circum­scripţie pe la ora 5 dimineaţa. Numai datorită priceperii, dragostei de mese­rie şi de viaţa oa­menilor ce-i are in îngrijire, medicul Mihai Fux,, ajutat de sora medicală Natalia Dobraniş, mi-a salvat copilul de la moarte. Intre timp, împreună cu sora Dobraniş ne-am dus la Con­siliul popular co­munal, alţi aproa­pe 2 km, de unde am dat telefon la Podul Turcului, so­licitînd maşina Sal­vării. Desigur, toate a­­ceste drumuri nu le-am fi făcut dacă circumscripţia sani­tară ar avea tele­fon. Faţă de cele de mai sus nu cred că mai este nevoie a insista asupra ne­cesităţii instalării unui telefon şi la instituţia sus-amin­­­ tită. H­ ILIE HUJU satul Dudeşti, jude­ţul Bacău. • Un I. L F. uituc In fiecare an co­operativa agricolă din comună noas­tră contractează li­vrarea produselor legumicole, cu În­treprinderea de le­gume și fructe-Bo­­toșani. Din păcate, în ultimul timp I.L.F-ul are pros­tul obicei de a nu respecta clauzele contractuale, ne­­prezentîndu-se să-și ridice marfa. Nu mai vorbesc de ba­nii cheltuiţi şi tim­pul irosit cu cores­pondenţa şi cu te­lefoanele. Nefiind predate la vreme, produsele se depre­­ciază, astfel incit de multe ori, în loc să ajungă în plasa gospodinelor de la oraş care le aşteaptă cu nerăbdare, aces­tea sunt date fie în hrana vitelor, fie pur şi simplu arun­cate pe grilă. Tre­buie arătat că şi azi producţia de varză de pe un hectar se află la sediul cooperativei agricole, depreciin­­du-se. Ce păcat că tovarăşii de la I.L.F• Botoşani nu sunt verze! Ar me­rita să fie daţi ni­ţel prin râzătoare! DUMITRU DOMNIŞORII comuna Todireni, judeţul Botoşani • Acum vor sufla şi-n iaurt La cooperativa agricolă Rediu din cauza unor defecte la motorul morii cu ciocănele s-au a­­prins pătulele de porumb. Au inter­venit pompierii mi­litari şi civili, elevii şcolii gene­rale din comună, profesorii de la şcoală şi, fireşte, ţăranii cooperatori. Focul a fost stins înainte de a fi luat proporţii, astfel in­cit pagubele sunt destul de mici. Dar, mici sau mari, ele vorbesc totdeauna despre acelaşi lu­cru condamnabil: indiferenţa. După ce s-au fript cu această ciorbă fier­binte, este de aşteptat că tova­răşii care răspund in cooperativă de paza contra incen­diilor şi în ultimă instanţă chiar con­ducerea cooperati­vei agricole din Rediu, vor avea grijă să sufle şi un iaurt. SERGIU AVRAM salariat, Piatra Neamţ DUMINICA 16 IANUARIE PROGRAMUL 1. 6.00 Buletin de ştiri. 6.05 Concertul dimineţii. 7.00 Radiojurnal. 7.45 Avanpre­mieră cotidiană. 8.00 Sumarul pre­sei. 8.08 Ilustrate muzicale. 9.00 Ora satului. 10.00 Radiomagazi­­nul femeilor. 10.30 Parada cînte­­cului. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Intilnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 De toate pentru toţi. 13.00 Radiojurnal. Sport. 13.15 Miniaturi instrumen­tale 13.30 Orchestra de muzică populară a Radioteleviziunii. 14.00 Unda veselă. „La gura... calori­ferului" 14.30 La microfon Luigi Ionescu, Mie Nakao şi Dalida. 15.00 Buletin de ştiri. 15.05 Con­cert de muzică populară. 15.30 Recital de operetă Ion Dacian şi Hilde Gueden. 16.00 Estrada du­minicală. 17.00 Serial radiofonic pentru tinerii ascultători. 19.00 Radiojurnal. 20.00 Tableta de sea­ră, de George Ivașcu. 20.40 Me­ridiane melodii. 22.00 Radiojur­nal. Buletin meteorologic. 22.10 Panoramic sportiv. 22.30 Aplauze pentru Josephine Baker și Gică Petrescu. 22.50 Moment poetic. 23.00 Muzică de dans. PROGRAMUL 2­­6.00 Matineu duminical. 7.00 Radiojurnal. 8.00 Teatru radiofonic pentru copii. 9.00 Melodii semnate de Gelu So­­lom­onescu. 9.30 Buletin de ştiri. 9.35 Vă place opera ? Emisiune de Elena Horos Rădulescu. 10.00 Avanpremieră cotidiană. 10.15 Co­rul „Madrigal". 10.30 A 7-a artă. 11.00 Concertul capod­operei or. 13.00 Varietăţi muzicale. 14.00 Bu­letin de ştiri 14.05 Melodii popi­­lare. 14.30 Cine ştie cîştigă. 15.00 Uverturi la opere Celebre. 15.30 Muzică de promenadă. 15.45 Pu­blicitate radio. 16.00 Arturo Tos­canini la pupitrul Orchestrei sim­fonice. 16.30 Cărturari români. „Vasile Alecsandri". 17.00 Buletin de ştiri. 17.05 Almanah sonor. 18.00 „Cîntecele mele, salbă de mărge­le". 18.30­ Gala marilor interpreţi de operă. 19.00 Romanţe interpre­­tate de Vali Niculescu. 19.10 Tea­tru radiofonic. 20.00 Buletin de ştiri. 20.05 Concertul orchestrei simfonice a radioteleviziunii. 22.00 In ritmul dansului. 23.00 Buletin de stiri. Peştele congelat are o mare valoare nutritivă! Bogat în grăsimi, proteine şi fos­for, peştele congelat este gustos, conţine multe calorii, păstrând Intacte toate calităţile celui proas­păt. Se recomandă decongelarea la temperatura camerei. Cumpă­raţi peşte congelat din MAGAZI­NELE ALIMENTARE ALE COO­PERAȚIEI DE CONSUM

Next