Satul Socialist, martie 1974 (Anul 6, nr. 1494-1520)
1974-03-28 / nr. 1517
! Starea timpului reclamă eforturi ca stăruitoare pentru SEMINŢELE SĂ FIE PUSE CÎT MAI I REPEDE ÎN BRAZDE! încălzirea accentuată a vremii a determinat intensificarea insămîntării culturilor din epoca întii si a doua, in toate zonele tării. Iată citeva concluzii desprinse din sinteza întocmită, la 26 martie, la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor . • Din cele 1 699 953 hectare destinate culturilor din epocile I si II au fost insămintate peste 810 000 hectare, ceea ce reprezintă 53 la sută din prevederi in întreprinderile agricole de stat si 41 la sută în cooperativele agricole. • Urgenţa acestei săptămini : încheierea semănatului mazării, orzoaicei şi a culturilor furajere : borceag, lucernă, trifoi etc. • Sfecla de zahăr a fost pusă în brazdă pe 86 562 hectare — 20 la sută din suprafeţele ce-i sunt rezervate ; semănatul acestei culturi trebuie încheiat pinâ la sfirşitul lunii martie. • In ultimele zile, insămintarea inului şi cînepii s-a desfăşurat cu toate forţele ; realizările însumează 68 000 hectare in pentru ulei, 17100 hectare in pentru fibre şi 1100 hectare cinepă. • Condiţiile climatice au impus semănatul mai timpuriu al florii-soarelui, care a şi fost realizat pe aproape 95 000 hectare — 18 la sută din suprafeţele planificate. • Cartofii au fost plantaţi pe 16 102 hectare pentru culturile timpurii şi de vară şi pe 9108 hectare pentru producţia de toamnă. Prezentind aceste date, precizăm că specialiştii recomandă intensificarea ritmului însămînţărilor, astfel ca rezervele de apă din sol — deficitare, după cum se ştie — să poată fi utilizate pentru germinarea seminţelor, răsărirea şi dezvoltarea culturilor. _ _ ______| PAGSMA 2 • La ordinea zilei în agricultură • La ordinea zilei în agricultură • La ordinea zilei • PLANTAREA POMILOR • Întreţinerea livezilor E vremea plantării pomilor. In această primăvară, patrimoniul livezilor ţării va trebui să sporească cu 4 750 hectare. Gospodarii satelor şi-au propus, de asemenea, să planteze pomi în curţi, pe marginile drumurilor, pe alte terenuri care pot fi valorificate superior in acest fel. Semnificativ pentru însufleţirea cu care oamenii satelor răspund Chemării ce Ie-a fost adresată de Conferinţa pe ţară a cadrelor de conducere din agricultură este că nu numai in bazinele pomicole cu renume, ci în majoritatea localităţilor ţării au fost organizate acţiuni de amploare pentru extinderea plantaţiilor, completarea golurilor in livezi, sădirea pomilor în vatra satelor. Numeroase fapte de muncă, dar şi unele greutăţi şi neajunsuri care se cer de urgenţă înlăturate ne sunt comunicate de corespondenţii noştri din judeţele Dîmboviţa, Argeş şi Hunedoara. ARGEŞ UNII PLANTEAZĂ, ALŢII NICI N-AU DESFUNDAT TERENUL... Pentru extinderea plantaţiilor de pomi cu 530 hectare, in cele mai multe cooperative agricole au fost luate, din vreme, toate măsurile necesare. Terenul a fost desfundat, pregătit, pichetat, gropile au fost săpate şi, imediat ce vremea a devenit favorabilă, s-a trecut cu toate forţele la plantarea pomilor. Aprecieri merită pomicultorii din Domneşti, Jugur, Drăganu şi din alte localităţi care depun eforturi susţinute pentru a-şi dezvolta livezile. Dar nu peste tot se acţionează în ritmul impus de primăvara timpurie. La cooperativa agricolă din Richiţele, unde pomii urmează a fi plantaţi pe 50 de hectare, terenul a fost desfundat şi nivelat. Dar consiliul de conducere nu a manifestat aceeaşi grijă şi pentru mobilizarea oamenilor la săparea gropilor. Restanţe am întîlnit şi la cooperativele agricole din Poiana Lacului, Cocu, Grupiu şi Păduroiu, unităţi care urmează să planteze pomi pe suprafeţe cuprinse între 10 şi 20 de hectare, precum şi la Săpata de Jos, Berevoieşti, Ştefan cel Mare, Izvorul de Vedea, Mălureni şi Bogaţi, unde terenurile sunt încă ocupate cu pomi în declin şi vii hibride nedefrişate. Consiliile populare, conducerile cooperativelor agricole au datoria să mobilizeze neintîrziat forţele pentru executarea tuturor lucrărilor de pregătire şi plantare cu pomi a suprafeţelor prevăzute. DÎMBOVIŢA URGENŢA URGENŢELOR : ASIGURAREA MATERIALULUI SADITOR „Avem de plantat 50 de hectare in cooperativele agricole, iar 10 000 pomi fructiferi vor fi sădiţi în curţile cetăţenilor , ne spunea recent tovarăşul Ion Bălăşescu, inginerul şef al întreprinderii de legume şi fructe Dîmboviţa. Avem, însă, greutăţi cu procurarea puieţilor. Judeţul Argeş, de exemplu, nu-şi onorează contractul de 10 000 de meri. Pentru cooperativele agricole, am asigurat întregul necesar, nu însă şiputuri gospodăriile populaţiei“.-- ■ zzc Ce se intimplă, însă, în cele şase cooperative agricole care şi-au propus extinderea plantaţiilor, completarea golurilor din livezi ? • Cooperatorii de la Malu cu Flori au sădit pomi pe toate cele 10 hectare planificate. Secretul ? Terenul a fost pregătit iar materialul săditor a fost procurat din vreme. • La Văleni, stăm de vorbă cu inginerul șef, Aurel Spinu care ne spune că planul de plantări insumează 10 hectare, că s-a și realizat pe jumătate şi că au fost procuraţi 1500 puieţi de vişin, că vor fi sădiţi cit mai repede cu putinţă. „Am fi dorit să completăm golurile din livada de măr şi păr, dar nu avem repartiţie pentru materialul săditor“ — se plinge inginerul şef. • La Hulubeşti, aflăm că plantarea a întîrziat pentru că după cum afirmă inginerul şef Marian Loliceru, s-au repartizat puieţi de prun vinăt, necorespunzător condiţiilor specifice unităţii. Problema a fost soluţionată procurindu-se de la Tirgu Jiu puieţi din soiul „Tuleu gras“. Dar, oare, cei ce au emis repartiţia nu cunosc condiţiile pedoclimatice locale ? Pentru plantarea celor 10 hectare cooperatorii din Răzvad au pregătit terenul, iar materialul săditor a fost procurat. Lucrarea, însă, întirzie. De ce oare ? • Greutăţi în procurarea materialului săditor există şi la Aninoasa, unde s-a planificat plantarea de cireşi pe 10 hectare. Nu s-a plantat nimic şi iată ce ni se spune : „Ni s-a rep£ţfţi?qt_,S9,iul „Pietroasă neagră“ care* nu *e specific zonei noastre. 'Cf.am re fuzat, dar nu am primit _,altul. Avem, de asemenea, dăcomple- • tat 250 de goluri in plantaţia de măr, dar nu avem material“. „ Greutăţi de acest fel există şi in privinţa proiectatelor plantări in gospodăriile populaţiei. Locuitorii din Aninoasa vor’ să planteze 3 000 de pomi fructiferi, la Ulmi, Răzvad, Doiceşti şi Şotinga, urmează să se sădească alţi 3 400 de pomi. Comenzile s-au făcut, dar nu au fost onorate nici măcar in parte. Este regretabil că întreprinderea judeţeană de profil, în loc să se ocupe de procurarea materialului săditor, oferă solicitanţilor doar... justificări. Să nu uităm că, de fapt, cele 50 de hectare plantaţii noi constituie aminări din toamna trecută. »I® ÎNTÂRZIEREA POATE FI (ÎNCĂ) RECUPERATĂ Livezile hunedorene se întind pe mai mult de 6 500 de hectare. Un nou bazin pomicol, ce în următorii ani va ajunge la 1200 hectare, a luat ființă la poalele Retezatului. Dealurile altădată steppenite cooperativelor agricole dîn Toteşti, Peşteana,Demsus, Ostrov, Sarmilegetusa ■éíc'.,''“au fost trasformate , in livezi, roditoare. ' Tn ‘ denumitul bazin al VHăţigului, pre Ztdn.’şi cel al 'Dra Stiei, sevor planta-pomi pe defectare. „ ' Concomitent cu înfiinţarea noilor plantaţii, se desfăşoară lu-crările de întreţinere în livezile existente. La Toteşti, o echipă specializată formată din Emil Cazacu, Pavel Vasiu, Antiţa Popa, Saveta Mihuţeni, sub îndrumarea inginerei Veronica Serena, şefa fermei pomicole, a executat tăierile de fructificare şi de formare a coroanei, pe toate cele 110 hectare de livadă intensivă. Tot Plantatul arpagicului se desfăşoară din plin pe ogoarele cooperativei agricole din Topolog, judeţul Tulcea aici, mecanizatorii Valentin Simina, Ion Braica, Nicolae Todor au executat tratamentele fitosanitare şi au arat printre rindurile de pomi. Iată, însă, că pentru extinderea livezii (planul prevede plantarea a cinci hectare cu păr) există un impediment: lipseşte materialul săditor. La Peşteana, cooperativă ce dispune de 196 hectare de livadă, din care 54 hectare intensivă, se desfăşoară o activitate susţinută. Pomii au fost stropiţi de două ori, s-au executat aratul şi pregătirea terenului dintre rânduri. Din păcate, însă, plantarea celor 33 hectare cu meri intirzie. Doar jumătate din suprafaţa respectivă a fost desfundată, iar materialul săditor s-a asigurat numai pentru 26 de hectare. Rămase in urmă sunt acţiunile de înfiinţare a celor 50 de hectare de livadă şi la Demsuş, Vîlcele, Dincul-Mare, Ciula-Mare, Unirea, Livadia, Finteag, Ohaba, Hărău. Precizînd că în acest judeţ pomicultura este un sector agricol de bază şi că timpul este avansat, subliniem necesitatea unor acţiuni hotărîte pentru a se asigura atît realizarea planului de plantaţii cit şi întreţinerea livezilor existente. La direcţia generală agricolă am aflat că există un program judicios de lucru, privind sprijinirea unităţilor pentru recuperarea restanţelor amintite. Se impune, insă, ca acest program să fie riguros aplicat. DAN ZAMFIRESCU M. ŞTEFANE»«I ZINA VESESCU coresp. „Satului socialist“ Stadiul însăminţărilor de primăvară, epoca I şi a agricole, la 26 martie 1974 ll-a, in cooperativele . ‘ Î ! ' ; . „MAI POFTIJI PE LA NOI“ (CA TOT NU NE DERANJEAZĂ) Două constatări importante se impun, din capul locului, celui ce face o analiză a modului de desfăşurare a activităţii de îndrumare şi control a unor unităţi comerciale săteşti. Prima : Inspectorii diverselor organisme autorizate merg în magazine, verifică, interoghează, cercetează etc., consemnează cele constatate, trasează sarcini : „este necesar ca... trebuie... se impune ca...“ Apoi, își pun pălăria pe o ureche și pleacă bine mersi, fără să-i impacienteze faptul că multe dintre sarcinile trasate intră chiar în atribuţiile şi competenţa lor de rezolvare şi fără a mai urmări, în continuare, dacă, cum şi cînd s-au rezolvat deficienţele semnalate de ei. A doua: Deşi, încă din 1972, prin legea nr. 6, privind organizarea şi funcţionarea controlului obştesc, se stipulează obligativitatea introducerii registrului unic de îndrumare şi control, punîndu-se astfel ordine şi în acest domeniu, prin scoaterea din uz a diverselor caiete, condici şi registre (pentru control comercial, sanitar, profesional, obştesc etc., etc.), totuşi acest registru unic abia a apărut în unele unităţi comerciale şi foile sale sunt imaculate. Dacă în unele cazuri registrul cuprinde ceva observaţii, acestea au rămas sub straşnica pază a gestionarului respectiv. Nerezolvate, bineînţeles, însoţiţi de lucrători ai inspectoratului judeţean de miliţie Bacău, am întreprins un raid-anchetă în magazine comerciale şi unităţi de alimentaţie publică din localităţi rurale din judeţ. Am urmărit, în special, eficienţa actului de inspecţie, întreprins de cei investiţi prin lege cu acest drept, şi — în particular — participarea echipelor de control obştesc în procesul educaţiei civice, de dezvoltare a unei atitudini înaintate a celor ce lucrează în unităţile de servire publică, de generalizare a experienţei înaintate , în multe locuri treburile sunt în ordine, legea este respectată, cetăţenii sunt mulţumiţi de „comercianţii lor“. Dar nu peste tot domneşte ordinea. Iată cîteva din neajunsurile întîlnite. Bufetul din comuna Hemeiuş. Gestionarul Andrei Tirziu are 23 de ani vechime în meserie. Ce fel de comerţ practică ? „Aşa cum mă pricep, tovarăşe“ — afirmă, afişînd modestie. Dacă a lecturat (nu, n-am întrebat dacă a studiat şi şi-a însuşit) legea cu privire la activitatea, de comerţ interior şi legea privind organizarea şi funcţionarea controlului obştesc ? Nu, de ce să vorbească cu păcat, nu le-a citit, dar a auzit wmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmn Raid-anchetă prin cîteva unităţi comerciale săteşti din judeţul Bacău de existenţa lor. Evident, registrul unic de control este imaculat. N-au fost controale ? Au fost, cum să nu, chiar tovarăşul Petru Subcinschi, preşedintele U.J.C.C., a venit la jumătatea lunii ianuarie şi s-a interesat de toate. — Adică ? — M-a întrebat dacă avem vin fiert. Aveam. Dar gogoşi faceţi ? Facem. Cu planul cum staţi ? Bine, cum să stăm... Apoi, la 5 martie ne-a vizitat Mihai Vidra — preşedintele cooperativei integrate. „Merge planul, merge ?“„Merge, tovarăşe şef“. „Dar aprovizionarea ?“ „Aşa şi-aşa“. Asta a fost tot. De la inspecţia comercială n-a venit nimeni anul acesta. Echipa de control obştesc, condusă de felcerul igienist Vasile Mateciuc, a călcat pragul magazinului, ultima oară, la 13 august 1973. Dar primarul Vasile Lepădatu ? Dar ,secretarul comitetului executiv al consiliului popular, Ionel Frîncu ? Dar medicul Elvira Cîrlanu ? — fiecare dintre ei investiţi direct, prin lege, cu atribuţii de control şi de îndrumare a activităţii din acest domeniu ? A, dînşii nu prea au fost pe aici, că n-au timp. Sînt navetişti. în acest caz, ia să facem noi ce n-au făcut alţii. Să aruncăm o privire prin prăvălie. Depistăm, cu uşurinţă, grave încălcări ale normelor generale de comerţ : sticle cu vin (adus în butoi şi tras aici în sticle), puse în vînzare cu cite 100 grame lipsă fiecare ; diverse sortimente de mărfuri (in special din cele mult solicitate) dosite etc. La magazinul din Girleni întîlnim o situaţie ce produce uimire . Stelian Ciubotaru , merceolog la I.J.E. Coop., a notat în registrul de control... chiar şi sarcini proprii de serviciu, trecîndu-le pe seama gestionarei Elisabeta Lazăr ; se va aproviziona unitatea cu mărfuri alimentare de cerere curentă ; se vor lua măsuri de îndeplinirea planului de achiziţii etc. Şi, în final, „se vor lua măsuri de păstrare a curăţeniei“. „Mulţumesc de sfaturi şi mai poftiţi pe la noi“ — a zis gestionara, aruncînd registrul într-un sertar. O lună mai tîrziu pică un nou control, tot de la întreprinderea tutelară, în persoana tovarăşului Nicolae Manole. Acesta, constatând încă o dată că aprovizionarea cu zahăr, fidea, pateuri, marmeladă, rahat, oţet şi gemuri este deficitară, ridică degetul a mustrare la adresa gestionarei şinotează în registru : „nu se reali-zează planul de achiziţii !" „Mulţumesc mult de sfaturi“, zice din nou gestionara, fără a pune la inimă. Ca omul care a văzut şi ştie multe. Numai că localitatea aflată la doi paşi de municipiu e în drumul multora. Iar asigurarea caracterului permanent şi sistematic al activităţii de îndrumare şi control avea să se facă încă o dată simţită. Inspectorul comercial de stat Ion Păduraru, la 24 ianuarie 1974, pune piciorul în prag. Avînd misiunea (mărturisită în scris) de a verifica aprovizionarea unităţii, afişarea preţurilor de informare, respectarea regulilor de igienă, să ia cunoştinţă de eventualele sugestii şi sesizări ale cumpărătorilor şi, mai cu seamă, dacă există monedă divizionară şi cîntarele funcţionează bine, dînsul a descoperit, printre altele, că „se respectă ordinul M.C.I. nr. 42/1973 de raţionalizare a consumului de energie electrică ; magazinul e dotat cu două becuri, şi aşa cum s-a indicat, arde numai unul“ , a numărat 65 de cutii cu fasole boabe, ce aveau termenul de garanţie depăşit şi a dispus trimiterea de probe la analiză, „în rest, nu se constată deficienţe“. Chiar ? Dar faptul că luni şi luni de zile nu s-a luat nici o măsură pentru buna aprovizionare a magazinului, mai ales cu mărfuri de cerere curentă , faptul că cele înscrise anterior în registru au rămas fără răspuns — acestea şi multe altele nu sunt deficienţe ? Inspectorul a ţinut, însă, să-l stabilească ierarhii, situîndu-se întii pe sine deasupra : „In acest registru (unic — n.n.) vor face înscrieri numai organele inspecţiei comerciale de stat şi controlul obştesc“. Gestionara a fost de părere că indicaţia este greşită, dar : „Lasă, tovarăşe, nu mă învăţaţi pe mine legea !“ Atunci ea se adresează preşedintelui cooperativei de consum comunale, Ştefan Prisăcaru. Acesta, om de acţiune şi care nu acceptă compromisurile, a zis : „Bine, lasă că văd eu ce este de făcut“. Nici el n-a făcut nimic. Deşi legea este categorică , conducătorii unităţilor controlate sunt obligaţi să analizeze deficienţele constatate şi să stabilească măsuri pentru înlăturarea lor ; în cazul în care înlăturarea deficienţelor necesită timp, aceştia vor comunica, în cel mult 3 zile, organelor superioare măsurile luate şi vor face propuneri pentru înlăturarea deficienţelor care depăşesc competenţa lor ; măsurile adoptate astfel se consemnează în registrul unic de îndrumare şi control, precizîndu-se termenul de executare şi persoana care răspunde de îndeplinirea lor etc. Se spune că degeaba baţi toba la urechea surdului. Este adevărat. Iată, spre demonstraţie, încă un exemplu. La prăvălia din satul Dumbrava, comuna Bereşti — Bistriţa, gestionarul Vasile Tîrcă este reclamat deseori pentru faptul că ţine unitatea într-o stare ce contravine celor mai elementareorme de igienă, că nu respectă programul de lucru, că foloseşte un limbaj... suburban, cu cumpărătorii, că nu etichetează mărfurile etc. Ce măsuri s-au luat ? I s-a recomandat, de un şef al său „foarte politicos“ (citez) : „să vorbească frumos cu cumpărătorii, indiferent că e copil, femeie sau bărbat“. Ceea ce, oricum, înlătură echivocul... PAUL URDEA • •• ••••• In miinile meşterului popular Emil Pralea, din comuna Hodac, judeţul Mureş, lemnul se transformă in artă SATUL SOCIALIST Joi 28 martie nr. 1517 Un nou magazin universal In satul Sperieteni, din comuna Gura Şuţii, judeţul Dîmboviţa, a fost inaugurat un magazin universal cu bufet. Este demn de relevat aportul cetăţenilor comunei care, efectuînd peste 20 000 de ore de muncă patriotică, au ajutat constructorii şi, totodată, au diminuat substanţial valoarea devizului, prin efectuarea unor lucrări la fundaţii, transport şi alte operaţiuni, ce necesitau un volum mare de muncă. I. BADEA director al şcolii generale de 8 ani din Sperieţeni întoarse de la poartă în staţiunile de odihnă şi tratament vin la cură balneară oameni de pe ogoare, din toate judeţele ţării. Dacă aş spune şi din toate cooperativele, aş greşi. Pentru că sunt şi unităţi din care nici un cooperator nu pleacă la băi. De ce ? Fiindcă biletele de tratament, ajunse „la poarta“ unor cooperative, fac cale întoarsă. Costul biletelor este suportat in proporţie de 70 la sută de către Casa de pensii şi asigurări sociale, iar restul de 30 la sută de către benefi ciari. In aceste condiţii, în ce constă obligaţia conducerii cooperativei ? Simplu — în a repartiza biletele celor ce le merită şi au nevoie de tratament. In 1973, conducerile cooperativelor agricole din Broşteni (comuna Puca), Ighişul Nou, Mihăileni şi Săngătin (comuna Apoldu de Jos) cărora le-au fost repartizate cite 5—3 bilete, au râspufis categoric „Nici un cooperator nu ,are nevoie de tratament“. "Altele s-au'folos d decît cîteva. La Armeni (comuna Loamneș) ,din zece doar trei; la Blâjel din "dpt"— doar două ; la Bruiu ; din 13 — numai 6. Și este păcat ca un drept ciştigat prin muncă să fie pierdut, oameni bolnavi să nu aibă posibilitatea unui tratament corespunzător, pentru refacerea capacităţii de muncă, pe motivul birocratic că este mai uşor să refuzi un serviciu decit să-l faci. T. POPESCU Şcoala muncii începe în propria casă Am intilnit undeva, într-un sat din judeţul Argeş, la Mozăceni, o şcoală a muncii care are aspectul foarte obişnuit al unei case de gospodar. Curtea cu acareturile ei, locuinţa modestă dar bine gospodărită, cu paturi acoperite cu scoarţe lucrate la război ar fi clasa, iar profesorii, doi cooperatori. Constantin Voicu, şeful fermei zootehnice a cooperativei agricole, şi Dumitra (Tiţa — cum îi spun vecinii) Voicu, îngrijitoare la viţei. li ascult vorbind, îi urmez , prin, grădină şi, pe uliţă şi înceţi încet, reuşesc să aflu elford date despre această şcoalăa muncii. Au patru copii: doi băieţi şi două fete : Doru şi Ştefan, Niculina şi Aurica. Ei le spun mai simplu: „Al mare“, „ăl mic“, „a mare“, „a mică“. Aceşti patru copii au învăţat de mici ce este munca, trebăluind alături de părinţi, după puterile lor. Membrii unei familii trebuie să se ajute unii pe alţii. Aici nu s-a uitat acest amănunt, cu influenţe educative deosebite asupra modului de comportare a copilului. Spune tatăl: „I-am zis odată ălui mare : Dacă consumi, trebuie să produci. Dar de fapt lui Doru nici nu era nevoie să-i zic. Știe să muncească ! — Ce bine că vine vacanța de primăvară, să văd copiii pe lingă casă, să începem lucrul, spune Tita, mama. — Au plan de muncă, continuă tatăl... — Ce au ?... întreb zîmbină, crezînd că n-am auzit bine. — Plan de muncă !... Facem planul, întocmai ca la cooperativă, fiecare ce are de făcut în cutare zi... — Altfel, credeţi că am reuşi să avem şi 5 hectare de porumb, şi unul de floareasoarelui, în acord global, în afară de cite alte treburi de făcut ? ! Eu am în grijă o fermă zootehnică. Tiţa, un lot de viţei! Avem de lucru, nu glumă. Ajut femeii să aştearnă masa, privesc ştergarele — din cele alese în casă, nu cumpărate din tiig, aduc farfuriile, paharele şi mă simt neaşteptat de bine in atmosfera aceasta de familie. Chipul femeii tinăr, bucălat, care dezminte firele albe, se însufleţeşte vorbind de copii. Povesteşte cît drag îi cuprinde inima văzînd fetele, după orele de şcoală, muncind cot la cot cu ea, ori ce-a făcut „ăl mic“ care învaţă la " Bucureşti “ şi se află în vacanţă. Şi cit e de preţuit „cel mare“ la fabrică la Pipera, tot în Bucureşti. „Că dacă a învăţat electronica şi e băiat serios, sigur că l-au luat la fabrică“, li observ. Încearcă amîndoi să vorbească cit mai firesc despre copii dar simt, nu se poate altfel, ar fi neomeneşte, simt mîndria lor de a fi crescut oameni, pentru care sînt admiraţi (tot atît de omeneşte) de vecini. Familia Voicu a realizat în 1973 în total 1200 norme. Am, notat special „familia Voicu“, nu soţii Voicu, pentru că avem de-a face cu o familie în cel mai frumos înţeles al cuvîntului. Şi acesta în primul rînd este meritul părinţilor care au ştiut să fie un exemplu, să creeze acea atmosferă caldă, de întrajutorare, de respect reciproc, de respect pentru muncă. La Mozăceni am fost oaspetele unei familii care a înţeles că şcoala vieţii începe cu şcoala muncii, în propria casă, în propriul cămin, o familie în care copiii se deprind de mici cu gustul muncii, aducătoare de mari satisfacţii. TANIA LOVINESCU