Satul Socialist, martie 1974 (Anul 6, nr. 1494-1520)

1974-03-28 / nr. 1517

! Starea timpului reclamă eforturi ca stăruitoare pentru SEMINŢELE SĂ FIE PUSE CÎT MAI I REPEDE ÎN BRAZDE! încălzirea accentuată a vremii a determinat intensificarea in­­sămîntării culturilor din epoca întii si a doua, in toate zonele tării. Iată citeva concluzii des­prinse din sinteza întocmită, la 26 martie, la Ministerul Agri­culturii, Industriei Alimentare și Apelor . • Din cele 1 699 953 hectare destinate culturilor din epocile I si II au fost insămintate peste 810 000 hectare, ceea ce repre­zintă 53 la sută din prevederi in întreprinderile agricole de stat si 41 la sută în cooperati­vele agricole. • Urgenţa acestei săptămini : încheierea semănatului mazării, orzoaicei şi a culturilor fura­jere : borceag, lucernă, trifoi etc. • Sfecla de zahăr a fost pusă în brazdă pe 86 562 hectare — 20 la sută din suprafeţele ce-i sunt rezervate ; semănatul acestei culturi trebuie încheiat pinâ la sfirşitul lunii martie. • In ultimele zile, insăminta­­rea inului şi cînepii s-a desfăşu­rat cu toate forţele ; realizările însumează 68 000 hectare in pen­tru ulei, 17100 hectare in pen­tru fibre şi 1100 hectare cinepă. • Condiţiile climatice au im­pus semănatul mai timpuriu al florii-soarelui, care a şi fost realizat pe aproape 95 000 hec­tare — 18 la sută din suprafe­ţele planificate. • Cartofii au fost plantaţi pe 16 102 hectare pentru culturile timpurii şi de vară şi pe 9108 hectare pentru producţia de toamnă. Prezentind aceste date, preci­zăm că specialiştii recomandă intensificarea ritmului însămîn­­ţărilor, astfel ca rezervele de apă din sol — deficitare, după cum se ştie — să poată fi utili­zate pentru germinarea seminţe­lor, răsărirea şi dezvoltarea culturilor.­ ­_ _ ______| PAGSMA 2 • La ordinea zilei în agricultură • La ordinea zilei în agricultură • La ordinea zilei • PLANTAREA POMILOR • Întreţinerea livezilor E vremea plantării pomilor. In această primăvară, patrimoniul live­zilor ţării va trebui să sporească cu 4 750 hectare. Gospodarii satelor şi-au propus, de asemenea, să planteze pomi în curţi, pe marginile drumu­rilor, pe alte terenuri care pot fi valorificate superior in acest fel. Sem­­nificativ pentru însufleţirea cu care oamenii satelor răspund Chemării ce Ie-a fost adresată de Conferinţa pe ţară a cadrelor de conducere din agricultură este că nu numai in bazinele pomicole cu renume, ci în ma­joritatea localităţilor ţării au fost organizate acţiuni de amploare pentru extinderea plantaţiilor, completarea golurilor in livezi, sădirea pomilor în vatra satelor. Numeroase fapte de muncă, dar şi unele greutăţi şi neajunsuri care se cer de urgenţă înlăturate ne sunt comunicate de co­respondenţii noştri din judeţele Dîmboviţa, Argeş şi Hunedoara. ARGEŞ UNII PLANTEAZĂ, ALŢII NICI N-AU DESFUNDAT TERENUL... Pentru extinderea plantaţiilor de pomi cu 530 hectare, in cele mai multe cooperative agricole au fost luate, din vreme, toate măsurile necesare. Terenul a fost desfundat, pregătit, pichetat, gropile au fost săpate şi, imediat ce vremea a devenit favorabilă, s-a trecut cu toate forţele la plantarea pomilor. Aprecieri me­rită pomicultorii din Domneşti, Jugur, Drăganu şi din alte loca­lităţi care depun eforturi susţi­nute pentru a-şi dezvolta livezile. Dar nu peste tot se acţionează în ritmul impus de primăvara timpurie. La cooperativa agricolă din Richiţele, unde pomii urmează a fi plantaţi pe 50 de hectare, te­renul a fost desfundat şi nivelat. Dar consiliul de conducere nu a manifestat aceeaşi grijă şi pentru mobilizarea oamenilor la săparea gropilor. Restanţe am întîlnit şi la cooperativele agricole din Poiana Lacului, Cocu, Grupiu şi Păduroiu, unităţi care urmează să planteze pomi pe suprafeţe cu­prinse între 10­ şi 20 de hectare, precum şi la Săpata de Jos, Be­­revoieşti, Ştefan cel Mare, Izvorul de Vedea, Mălureni şi Bogaţi, unde terenurile sunt încă ocupate cu pomi în declin şi vii hibride nedefrişate. Consiliile populare, conducerile cooperativelor agricole au dato­ria să mobilizeze neintîrziat for­­ţele pentru executarea tuturor lu­crărilor de pregătire şi plantare cu pomi a suprafeţelor prevăzute. DÎMBOVIŢA URGENŢA URGENŢELOR : ASIGURAREA MATERIALULUI SADITOR „Avem de plantat 50 de hec­tare in cooperativele agricole, iar 10 000 pomi fructiferi vor fi sădiţi în curţile cetăţenilor , ne spunea recent tovarăşul Ion Bă­­lăşescu, inginerul şef al între­prinderii de legume şi fructe Dîmboviţa. Avem, însă, greutăţi cu procurarea puieţilor. Judeţul Argeş, de exemplu, nu-şi ono­rează contractul de 10 000 de meri. Pentru cooperativele agri­cole, am asigurat întregul nece­sar, nu însă şi­­putu­ri gospodări­ile populaţiei“.-- ■ zzc Ce se intimplă, însă, în cele şase cooperative agricole­ care şi-au propus extinderea plantaţiilor, completarea golurilor din livezi ? • Cooperatorii de la Malu cu Flori au sădit pomi pe toate cele 10 hectare planificate. Secretul ? Terenul a fost pregătit iar mate­rialul săditor a fost procurat din vreme. • La Văleni, stăm de vorbă cu inginerul șef, Aurel Spinu care ne spune că planul de plantări in­sumează 10 hectare, că s-a și re­alizat pe jumătate şi că au fost procuraţi 1500 puieţi de vişin, că vor fi sădiţi cit mai repede cu putinţă. „Am fi dorit să com­pletăm golurile din livada de măr şi păr, dar nu avem repartiţie pentru materialul săditor“ — se plinge inginerul şef. • La Hulubeşti, aflăm că plan­tarea a întîrziat pentru că după cum afirmă inginerul şef Marian Loliceru, s-au repartizat puieţi de prun vinăt, necorespunzător condiţiilor specifice unităţii. Pro­blema a fost soluţionată procu­­rindu-se de la Tirgu Jiu puieţi din soiul „Tuleu gras“. Dar, oare, cei ce au emis repartiţia nu cu­nosc condiţiile pedoclimatice lo­cale ? Pentru plantarea celor 10 hec­tare cooperatorii din Răzvad au pregătit terenul, iar materialul săditor a fost procurat. Lucrarea, însă, întirzie. De ce oare ? • Greutăţi în procurarea mate­rialului săditor există şi la Ani­­noasa, unde s-a planificat plan­tarea de cireşi pe 10 hectare. Nu s-a plantat nimic şi iată ce ni se spune : „Ni s-a rep£ţfţi?qt_,S9,­­iul „Pietroasă neagră“ care* nu *e specific zonei noastre. 'Cf.am re fuzat, dar nu am primit _,altul. Avem, de asemenea, dă­­comple- • tat 250 de goluri in plantaţia de măr, dar nu avem material“. „ Greutăţi de acest fel există şi in privinţa proiectatelor plantări in gospodăriile populaţiei. Locui­torii din Aninoasa vor’ să plan­teze 3 000 de pomi fructiferi, la Ulmi, Răzvad, Doiceşti şi Şo­­tinga, urmează să se sădească alţi 3 400 de pomi. Comenzile s-au făcut, dar nu au fost onorate nici măcar in parte. Este regretabil că întreprinde­rea judeţeană de profil, în loc să se ocupe de procurarea materia­lului săditor, oferă solicitanţilor doar... justificări. Să nu uităm că, de fapt, cele 50 de hectare plan­taţii noi constituie aminări din toamna trecută. »I® ÎNTÂRZIEREA POATE FI (ÎNCĂ) RECUPERATĂ Livezile hunedorene se întind pe mai mult de 6 500 de hectare. Un nou bazin pomicol, ce în ur­mătorii ani va ajunge la 1200 hectare, a luat ființă la poalele Retezatului. Dealurile altădată steppenite cooperativelor­­ agricole dîn Toteşti, Peşteana,­­Demsus, Os­trov, Sarmilegetusa ■éíc'.,''“au fost­­ trasformate , in livezi, roditoare. ' Tn ‘ denumitul bazin al VHăţigului, pre Ztdn.’­şi cel al 'Dra Stiei, se­­vor­ planta-pomi pe de­­fectare. „ ' Concomitent cu înfiinţarea no­ilor plantaţii, se desfăşoară lu-­­­crările de întreţinere în livezile existente. La Toteşti, o echipă specializată formată din Emil Caza­­cu, Pavel Vasiu, Antiţa Popa, Save­­ta Mihuţeni, sub îndrumarea ingi­nerei Veronica Serena, şefa fer­mei pomicole, a executat tăierile de fructificare şi de formare a coroanei, pe toate cele 110 hec­tare de livadă intensivă. Tot Plantatul arpagicului se des­făşoară din plin pe ogoarele cooperativei agricole din To­­polog, judeţul Tulcea aici, mecanizatorii Valentin Si­­mina, Ion Braica, Nicolae Todor au executat tratamentele fitosani­­tare şi au arat printre rindurile de pomi. Iată, însă, că pentru ex­tinderea livezii (planul prevede plantarea a cinci hectare cu păr) există un impediment: lipseşte materialul săditor. La Peşteana, cooperativă ce dis­pune de 196 hectare de livadă, din care 54 hectare intensivă, se desfăşoară o activitate susţi­nută. Pomii au fost stropiţi de două ori, s-au executat aratul şi pregătirea terenului dintre rân­duri. Din păcate, însă, planta­rea celor 33 hectare cu meri in­tirzie. Doar jumătate din suprafaţa respectivă a fost desfundată, iar materialul săditor s-a asigurat numai pentru 26 de hectare. Rămase in urmă sunt acţiunile de înfiinţare a celor 50 de hectare de livadă şi la Demsuş, Vîlcele, Dincul-Mare, Ciula-Mare, Unirea, Livadia, Finteag, Ohaba, Hărău. Precizînd că în acest judeţ pomi­cultura este un sector agricol de bază şi că timpul este avansat, subliniem necesitatea unor acţi­uni hotărîte pentru a se asi­gura atît realizarea planului de plantaţii­ cit şi întreţinerea live­zilor existente. La direcţia gene­­rală agricolă am aflat că există un program judicios de lucru, privind sprijinirea unităţilor pen­tru recuperarea restanţelor amin­tite. Se impune, insă, ca acest program să fie riguros aplicat. DAN ZAMFIRESCU M. ŞTEFANE»«I ZINA VESESCU coresp. „Satului socialist“ Stadiul însăminţărilor de primăvară, epoca I şi a agricole, la 26 martie 1974 ll-a, in cooperativele . ‘ Î ! ' ; . „MAI POFTIJI PE LA NOI“ (CA TOT NU NE DERANJEAZĂ) Două constatări importante se impun, din capul locului, celui ce face o analiză a modului de des­făşurare a activităţii de îndruma­re şi control a unor unităţi comer­ciale săteşti. Prima : Inspectorii diverselor or­ganisme autorizate merg în maga­zine, verifică, interoghează, cerce­tează etc., consemnează cele con­statate, trasează sarcini : „este necesar ca... trebuie... se impune ca...“ Apoi, își pun pălăria pe o ureche și pleacă bine mersi, fără să-i impacienteze faptul că multe dintre sarcinile trasate intră chiar în atribuţiile şi competenţa lor de rezolvare şi fără a mai urmări, în continuare, dacă, cum şi cînd s-au rezolvat deficienţele semnalate de ei. A doua: Deşi, încă din 1972, prin legea nr. 6, privind organi­zarea şi funcţionarea controlului obştesc, se stipulează obligativita­tea introducerii registrului unic de îndrumare şi control, punîndu-se astfel ordine şi în acest domeniu, prin scoaterea din uz a diverselor caiete, condici şi registre (pentru control comercial, sanitar, profe­sional, obştesc etc., etc.), totuşi a­­cest­ registru unic abia a apărut în unele unităţi comerciale şi foile sale sunt imaculate. Dacă în unele cazuri registrul cuprinde ceva ob­servaţii, acestea au rămas sub straşnica pază a gestionarului res­pectiv. Nerezolvate, bineînţeles, însoţiţi de lucrători ai inspecto­ratului judeţean de miliţie Bacău, am întreprins un raid-anchetă în magazine comerciale şi unităţi de alimentaţie publică din localităţi rurale din judeţ. Am urmărit, în special, eficienţa actului de inspecţie, întreprins de cei inves­tiţi prin lege cu acest drept, şi — în particular — participarea echi­pelor de control obştesc în pro­cesul educaţiei civice, de dezvol­tare a unei atitudini înaintate a celor ce lucrează în unităţile de servire publică, de generalizare a experienţei înaintate­ , în multe locuri treburile sunt în ordine, legea este respectată, cetă­ţenii sunt mulţumiţi de „comerci­anţii lor“. Dar nu peste tot domneşte ordi­nea. Iată cîteva din neajunsurile în­­tîlnite. Bufetul din comuna He­­meiuş. Gestionarul Andrei Tirziu are 23 de ani vechime în meserie. Ce fel de comerţ practică ? „Aşa cum mă pricep, tovarăşe“ — afir­mă, afişînd modestie. Dacă a lec­­turat (nu, n-am întrebat dacă a studiat şi şi-a însuşit) legea cu privire la activitatea, de comerţ interior şi legea privind organiza­rea şi funcţionarea controlului ob­ştesc ? Nu, de ce să vorbească cu păcat, nu le-a citit, dar a auzit wmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmn Raid-anchetă prin cîteva unităţi comerciale săteşti din judeţul Bacău de existenţa lor. Evident, registrul unic de control este imaculat. N-au fost controale ? Au fost, cum să nu, chiar tovarăşul Petru Sub­­cinschi, preşedintele U.J.C.C., a ve­nit la jumătatea lunii ianuarie şi s-a interesat de toate. — Adică ? — M-a întrebat dacă avem vin fiert. Aveam. Dar gogoşi faceţi ? Facem. Cu planul cum staţi ? Bine, cum să stăm... Apoi, la 5 martie ne-a vizitat Mihai Vidra — preşedintele cooperativei integrate. „Merge planul, merge ?“­­„Merge, tovarăşe şef“. „Dar aproviziona­rea ?“ „Aşa şi-aşa“. Asta a fost tot. De la inspecţia comercială n-a venit nimeni anul acesta. Echipa de control obştesc, condusă de fel­cerul igienist Vasile Mateciuc, a călcat pragul magazinului, ultima oară, la 13 august 1973. Dar pri­marul Vasile Lepădatu ? Dar ,se­cretarul comitetului executiv al consiliului popular, Ionel Frîncu ? Dar medicul Elvira Cîrlanu ? — fiecare dintre ei investiţi direct, prin lege, cu atribuţii de control şi de îndrumare a activităţii din acest domeniu ? A, dînşii nu prea au fost pe aici, că n-au timp. Sînt navetişti. în acest caz, ia să facem noi ce n-au făcut alţii. Să aruncăm o privire prin prăvălie. Depistăm, cu uşurinţă, grave încălcări ale nor­melor generale de comerţ : sticle cu vin (adus în butoi şi tras aici în sticle), puse în vînzare cu cite 100 grame lipsă fiecare ; diverse sortimente­­ de mărfuri (in special din cele mult solicitate) dosite etc. La magazinul din Girleni întîl­­nim o situaţie ce produce uimire . Stelian Ciubotaru , merceolog la I.J.E. Coop., a notat în registrul de control... chiar şi sarcini proprii de serviciu, trecîndu-le pe seama gestionarei Elisabeta Lazăr ; se va aproviziona unitatea cu mărfuri alimentare de cerere curentă ; se vor lua măsuri de îndeplinirea planului de achiziţii etc. Şi, în fi­nal, „se vor lua măsuri de păstrare a curăţeniei“. „Mulţumesc de sfaturi şi mai poftiţi pe la noi“ — a zis gestio­nara, aruncînd registrul într-un sertar. O lună mai tîrziu pică un nou control, tot de la întreprin­derea tutelară, în persoana tova­răşului Nicolae Manole. Acesta, constatând încă o dată că aprovi­zionarea cu zahăr, fidea, pateuri, marmeladă, rahat, oţet şi gemuri este deficitară, ridică degetul a mustrare la adresa gestionarei şi­­notează în registru : „nu se reali-­­zează planul de achiziţii !" „Mulţumesc mult de sfaturi“, zice din nou gestionara, fără a pune la inimă. Ca omul care a văzut şi ştie multe. Numai că localitatea aflată la doi paşi de municipiu e în drumul multora. Iar asigurarea caracteru­lui permanent şi sistematic al ac­tivităţii de îndrumare şi control avea să se facă încă o dată simţită. Inspectorul comercial de stat Ion Păduraru, la 24 ianuarie 1974, pune piciorul în prag. Avînd misiunea (mărturisită în scris) de a verifica aprovizionarea unităţii, afişarea preţurilor de informare, respectarea regulilor de igienă, să ia cunoştinţă de eventualele suges­tii şi sesizări ale cumpărătorilor şi, mai cu seamă, dacă există monedă divizionară şi cîntarele funcţionează bine, dînsul a desco­perit, printre altele, că „se respec­tă ordinul M.C.I. nr. 42/1973 de raţionalizare a consumului de energie electrică ; magazinul e do­tat cu două becuri, şi aşa cum s-a indicat, arde numai unul“ , a nu­mărat 65 de cutii cu fasole boabe, ce aveau termenul de garanţie depăşit şi a dispus trimiterea de probe la analiză, „în rest, nu se constată deficienţe“. Chiar ? Dar faptul că luni şi luni de zile nu s-a luat nici o măsură pentru buna aprovizionare a maga­zinului, mai ales cu mărfuri de ce­rere curentă , faptul că cele în­scrise anterior în registru au ră­mas fără răspuns — acestea şi multe altele nu sunt deficienţe ? Inspectorul a ţinut, însă, să-l sta­bilească ierarhii, situîndu-se întii pe sine deasupra : „In acest re­gistru (unic — n.n.) vor face în­scrieri numai organele inspecţiei comerciale de stat şi controlul ob­ştesc“. Gestionara a fost de părere că indicaţia este greşită, dar : „Lasă, tovarăşe, nu mă învăţaţi pe mine legea !“ Atunci ea se adresează preşedin­telui cooperativei de consum co­munale, Ştefan Prisăcaru. Acesta, om de acţiune şi care nu acceptă compromisurile, a zis : „Bine, lasă că văd eu ce este de făcut“. Nici el n-a făcut nimic. Deşi le­gea este categorică , conducătorii unităţilor controlate sunt obligaţi să analizeze deficienţele constatate şi să stabilească măsuri pentru în­lăturarea lor ; în cazul în care în­lăturarea deficienţelor necesită timp, aceştia vor comunica, în cel mult 3 zile, organelor superioare măsurile luate şi vor face propu­neri pentru înlăturarea deficienţe­lor care depăşesc competenţa lor ; măsurile adoptate astfel se consem­nează în registrul unic de îndru­mare şi control, precizîndu-se ter­menul de executare şi persoana care răspunde de îndeplinirea lor etc. Se spune că degeaba baţi toba la urechea surdului. Este adevă­rat. Iată, spre demonstraţie, încă un exemplu. La prăvălia din satul Dumbrava, comuna Bereşti — Bis­triţa, gestionarul Vasile Tîrcă este reclamat deseori pentru faptul că ţine unitatea într-o stare ce con­travine celor mai elem­entar­e­­­or­­me de­ igienă, că nu respectă pro­gramul de lucru, că foloseşte un limbaj... suburban, cu cumpărăto­rii, că nu etichetează mărfurile etc. Ce măsuri s-au luat ? I s-a re­comandat, de un şef al său „foar­te politicos“ (citez) : „să vorbească frumos cu cumpărătorii, indiferent că e copil, femeie sau bărbat“. Ceea ce, oricum, înlătură echi­vocul... PAUL URDEA • •• ••••• In miinile meşterului popular Emil Pralea, din comuna Hodac, judeţul Mureş, lemnul se transformă in artă SATUL SOCIALIST Joi 28 martie nr. 1517 Un nou magazin universal In satul Sperieteni, din co­muna Gura Şuţii, judeţul Dîmboviţa, a fost inaugurat un magazin universal cu bu­fet. Este demn de relevat aportul cetăţenilor comunei care, efectuînd peste 20 000 de ore de muncă patriotică, au ajutat constructorii şi, totoda­tă, au diminuat substanţial va­loarea devizului, prin efectua­rea unor lucrări la fundaţii, transport şi alte operaţiuni, ce necesitau un volum mare de muncă. I. BADEA director al şcolii generale de 8 ani din Sperieţeni întoarse de la poartă în staţiunile de odihnă şi tratament vin la cură bal­neară oameni de pe ogoare, din toate judeţele ţării. Dacă aş spune şi din toate coope­rativele, aş greşi. Pentru că sunt şi unităţi din care nici un cooperator nu pleacă la băi. De ce ? Fiindcă biletele de tratament, ajunse „la poar­ta“ unor cooperative, fac cale întoarsă. Costul biletelor este suportat in proporţie de 70 la sută de către Casa de pensii şi asigurări sociale, iar restul de 30 la sută de către benefi­ ciari. In aceste condiţii, în ce constă obligaţia conducerii cooperativei ? Simplu — în a repartiza biletele celor ce le merită şi au nevoie de trata­ment. In 1973, conducerile coope­rativelor agricole din Broşteni (comuna Puca), Ighişul Nou, Mihăileni şi Săngătin (comu­na Apoldu de Jos) cărora le-au fost repartizate cite 5—3 bilete, au râspufis cate­goric „Nici un cooperator nu ,are nevoie de tratament“. "Altele s-au'folos d decît cî­teva. La Armeni­ (comuna Loamneș) ,din zece doar trei; la Blâjel din "dpt"— doar două ; la Bruiu ; din 13 — nu­mai 6. Și este păcat ca un drept ciştigat prin muncă să fie pier­dut, oameni bolnavi să nu aibă posibilitatea unui trata­ment corespunzător, pentru refacerea capacităţii de mun­că, pe motivul birocratic că este mai uşor să refuzi un serviciu decit să-l faci. T. POPESCU Şcoala muncii începe în propria casă Am intilnit undeva, într-un sat din judeţul Argeş, la Mo­­zăceni, o şcoală a muncii care are aspectul foarte obişnuit al unei case de gospodar. Curtea cu acareturile ei, locuinţa mo­destă dar bine gospodărită, cu paturi acoperite cu scoarţe lucrate la război ar fi clasa, iar profesorii, doi cooperatori. Constantin Voicu, şeful fermei zootehnice a cooperativei a­­gricole, şi Dumitra (Tiţa — cum îi spun vecinii) Voicu, îngrijitoare la viţei. li ascult vorbind, îi urmez , prin, grădină şi, pe uliţă şi în­­ceţi încet, reuşesc să aflu elfo­rd date despre­ această şcoală­­­a muncii. Au patru copii: doi băieţi şi două fete : Doru şi Ştefan, Niculina şi Aurica. Ei le spun mai simplu: „Al mare“, „ăl mic“, „a mare“, „a mică“. Aceşti patru copii au învă­ţat de mici ce este munca, trebăluind alături de părinţi, după puterile lor. Membrii unei familii trebuie să se aju­te unii pe alţii. Aici nu s-a uitat acest amănunt, cu influ­enţe educative deosebite asu­pra modului de comportare a copilului. Spune tatăl: „I-am zis oda­tă ălui mare : Dacă consumi, trebuie să produci. Dar de fapt lui Doru nici nu era nevoie să-i zic. Știe să muncească ! — Ce bine că vine vacanța de primăvară, să văd copiii pe lingă casă, să începem lucrul, spune Tita, mama. — Au plan de muncă, con­tinuă tatăl... — Ce au ?... întreb zîmbină, crezînd că n-am auzit bine. — Plan de muncă !... Facem planul, întocmai ca la coope­rativă, fiecare ce are de făcut în cutare zi... — Altfel, credeţi că am re­uşi să avem şi 5 hectare de porumb, şi unul de floarea­­soarelui, în acord global, în afară de cite alte treburi de făcut ? ! Eu am în grijă o fermă zootehnică. Tiţa, un lot de viţei! Avem de lucru, nu glumă. Ajut femeii să aştearnă ma­sa, privesc ştergarele — din cele alese în casă, nu cumpă­rate din tiig, aduc farfuriile, paharele şi mă simt neaşteptat de bine in atmosfera aceasta de familie. Chipul femeii ti­­năr, bucălat, care dezminte firele albe, se însufleţeşte vor­bind de copii. Povesteşte cît drag îi cu­prinde inima văzînd fetele, după orele de şcoală, muncind cot la cot cu ea, ori ce-a fă­cut „ăl mic“­ care învaţă la " Bucureşti “ şi se află în vacan­ţă. Şi cit e de preţuit „cel mare“ la fabrică la Pipera, tot în Bucureşti. „Că dacă a în­văţat electronica şi e băiat se­rios, sigur că l-au luat la fa­brică“, li observ. Încearcă amîndoi să vorbească cit mai firesc despre copii dar simt, nu se poate altfel, ar fi neomeneşte, simt mîndria lor de a fi cres­cut oameni, pentru care sînt admiraţi (tot atît de omeneşte) de vecini. Familia Voicu a realizat în 1973 în total 1200 norme. Am, notat special „familia Voicu“, nu soţii Voicu, pen­tru că avem de-a face cu o familie în cel mai frumos în­ţeles al cuvîntului. Şi acesta în primul rînd este meritul părinţilor care au ştiut să fie un exemplu, să creeze acea atmosferă caldă, de întrajutorare, de respect reciproc, de respect pentru muncă. La Mozăceni am fost oaspe­tele unei familii care a înţeles că şcoala vieţii începe cu şcoa­la muncii, în propria casă, în propriul cămin, o familie în care copiii se deprind de mici cu gustul muncii, aducătoare de mari satisfacţii. TANIA LOVINESCU

Next