Scînteia Tineretului, martie 1956 (Anul 11, nr. 2125-2151)

1956-03-21 / nr. 2142

I ! Tovarăşi, Consfătuirea noastră are loc la Cinci ani de la prima consfătuire a tinerilor scriitori. De atunci, li­teratura a făcut progrese însem­nate, urmind­, în linii largi, dez­voltarea impetuoasă a construc­ţiei socialiste în R.P.R. Aşa cum se constată în Raportul de acti­vitate al C.C. al P.M.R. la Con­gresul al Il-lea al Partidului: „Scriitorii şi artiştii noştri conti­nuă tradiţiile literaturii şi artei înaintate a trecutului, tradiţiile clasicilor literaturii şi artei noas­tre. Ei se străduiesc în marea lor majoritate, să reflecte in operele lor realitatea noastră şi să con­tribuie activ la opera de educare a oamenilor muncii în spiritul so­cialismului“. Este de ajuns să comparăm consfătuirea din august 1950 cu aceea de astăzi, pentru a pune în evidenţă creşterea calitativă şi cantitativă a forţelor tinere care se manifestă în scris. Mulţi dintre cei care atunci erau la primii paşi, s-au afirmat între timp cu prisosinţă, începind să-şi contureze personalităţile artistice. Unii dintre ei, ca Al Andrijoiu, Dumitru Mircea, Francisc Mun­teanu sau Şt. Iureş, au primit înalta distincţie a Premiului de Stat, iar alţii, ca Titus Popovici, Ion Brad, Aurel Rău, Remus Lu­ca, Ana Novac, Octav Pancu-Iaşi, Gica Iuteş ş.a., au făcut din plin dovada talentului lor, de­venind apreciaţi de mase largi de cititori. In răstimp s-a ridi­cat un nou detaşament, incă şi mai numeros, ale căror lucrări trezesc cele mai îndreptăţite spe­ranţe. Cui oare datorăm aceste succe­se ? Se putea oare vorbi în tre­cut despre o mişcare literară de o asemenea amploare legată strîns de viaţa poporului ? Fără îndoia­lă că nu. Revoluţia socialistă, ini­ţiată, organizată şi condusă de partidul clasei muncitoare, inclu­de, ca una dintre componentele de bază, revoluţia culturală. Des­­cătuşînd poporul muncitor din lanţurile asupririi, clasa muncitoa­re, condusă de Partid, îl descă­tuşează şi din lanţurile neştiinţei. Evidenţiind condiţiile tot mai bune de muncă şi de trai pe care partidul le-a creat scriitorilor, ceea ce a dat un mare avînt dez­voltării frontului literar, ridicării de noi şi noi talente, punînd îrş lumină puternica unitate a diferi­telor generaţii de scriitor, care-şi dau mina pentru a duce spre noi culmi literatura patriei noastre, raportorul a arătat că actuala consfătuire reprezintă o impor­tantă verificare de forţe înaintea Congresului scriitorilor care va avea loc in curînd. Raportul a trecut apoi în re­vistă principalele succese obţinu­te în diferite domenii ale litera­turii. Referindu-se la tinerii poeţi, raportorul a citat numele unora dintre cei mai talentaţi făuritori de versuri din tînăra generaţie ca : Aurel Rău, Ion Brad, Tiberiu Utan, Aurel Gur­­ghianu, Rusalin Mureşan, Kony­­adi Sandor, Florin Mugur, Violeta Zamfirescu, Tom­a Geor­ge Maiorescu, Victor Felea, Ion Petrache, Ion Meiţoiu, Aurora Cornu, N. Dumbravă şi alţii A­­cestora li se adaugă tineri care sunt încă în aşteptarea primului lor volum, dar care s-au făcut deja cunoscuţi printr-o susţinută colaborare în presa noastră, cum sunt: N. Labiş, Ion Horea, Leo­nida Neamţu, Gh. Tomozei, Emilia Căldăraru, Doina Sălăjan, Pas­­kandi Géza, Bodor Pai, N. Sto­­ian, C. Scripcă Valeria Boicu­­leşti, Valeriu Gorupescu­, Pop Gheorghe, H Aramă şi alţii­ In sfîrşit, există poeţii celui mai tînăr contingent, cei care abia au trecut pragul debutului, cei care solicită toată atenţia noastră: M. Negulescu, Mihaela Monoranu, Ana Şolt, Radu Rupea, Aurel Sto­­rin, Letiţia Roşulescu, Ioana An­drei, Petre Ghelmez şi mulţi al­ţii. O trăsătură pozitivă, majoră, caracteristică în linii mari tutu­ror poeţilor tineri este categorica lor orientare spre actualitate, spre temele cele mai arzătoare ale vre­­mii noastre. Crescuţi şi educaţi de partid şi de organizaţia revo­luţionară de tineret, tinerii poeţi se avîntă cu tot elanul lor spre cuprinderea şi zugrăvirea realită­ţii noi. Se dezvoltă o poezie mi­litantă, combativă, curajoasă-,,Scînteia tineretului“ . Pag. 2­a 21 martie 1956 Analizînd probleme­le de creaţie ale unor tineri poeţi în lumina străduinţei de a-şi găsi şi promova o personalitate artisti­că distinctă, raporto­rul a arătat apoi une­le aspecte care frî­­nează dezvoltarea ti­nerei poezii. Unele derivă din lipsurile generale ale literaturii noastre, al­tele sunt proprii tineri­lor poeţi. Multe dintre ele îşi au rădăcina mai ales în necunoaş­terea vieţii şi în lipsa de experienţă. Este normal ca un tinăr să cunoască mai puţin Dar tocmai de aceea trebuie, credem, să se zbată din răsputeri pentru a cunoaşte cît mai mult, pentru a simţi din plin dogoarea binefă­cătoare a vieţii. Viaţa este o luptă necurmată. Numai necu­­noscînd-o poţi crede că există pajişti atemporale, în care totul e bine şi frumos, o frumuseţe de­­finitivă, fără viitor. Această înfăţişare trandafirie se întîlneşte deseori la tinerii poeţi Idilismul, ca una dintre forme­le cele mai ascunse ale ideologiei burgheze, vrea să facă abstracţie de lupta de clasă, de existenţa vechiului. Uneori el se înfrăţeşte cu simbolismul obscur, vag, în­­cercînd, chipurile, să se salveze. In aceste cazuri poezia se încarcă de imagini ceţoase care ar dori să reprezinte idei înaintate. înrudit, ca fenomen negativ, este ceea ce s-a numit în critica noastră „botanism"1­ Acest curent a avut, din fericire, o viaţă scur­tă, întrucît a fost descoperit şi combătut la scurtă vreme de la naştere. Un succes de seamă, dobîndit de tinerii scriitori în perioada din­­tre prima şi a doua consfătuire pe ţară, este apariţia şi afirmarea unor noi prozatori de valoare: Titus Popovici, Francisc Muntea­­nu, Eugen Mândrie, Al. Ivan Qnir­lea, Mircea Zaciu, Ştefan Luca, Nicuţă Tănase, Radu Cosaşu, Hu­szár Sándor, Aurel Martin Bojo­­ga, George Sidorovici, Haralamb Zincă, Domokos Géza, Silviu Po­­dină Ioan Grigorescu, Tita Chir­per, Victor Vîntu, Ion Băieşu, Ca­­mil Baciu, Szabó Gyula, Fodor Sándor, Penek Zoltán, Sanda Ghinea Prisăcaru, Dionisie Şin­­can, Simion Pop, Adrian Cer­nescu, Petre Surupaceanu, Ta­mara Pînzaru, Florin Petrescu, Pavel Aioanei, Vasile Albu, Ion­­Grecea, Teodor Mazilu, Ion Lăn­­crănjan şi alţii. Mulţi dintre aceştia încă nu pu­blicaseră nimic înainte de prima consfătuire, sau se aflau abia la debut. Intre aceştia trebuiesc ară­taţi în primul rind Titus Popovici, cu romanul său „Străinul", Fran­cisc Munteanu cu nuvelele „Len­ta", şi „Ciocîrlia" şi cu romanul „In oraşul de pe Mureş“, apoi Eugen Mândrie, autorul volumu­lui de reportaje „Bătînd drumurile ţării": Mircea Zaciu din Cluj, care a publicat nuvele, fragmente din romanul „Şobolanii" şi un interesant scenariu de film , Şte­fan Luca, autor de schiţe satirice; Alecu Ivan Ghilea, nuvelist şi re­porter, care a terminat de curînd un roman etc. După ce a analizat pe scurt creaţiile lui Titus Popovici, Fran­­cisc Munteanu, Eugen Mândrie şi alţii, raportorul a spus : Vrem să scoatem, însă, în evi­denţă, faptul deosebit de impor­tant că toţi, sau aproape toţi, a­­cordă o mare atenţie aşa numitu, iui „gen scurt“ — sosita şi por­tretul. Frate bun cu acestea este şi reportajul. Ne referim la reportajul cu un evident caracter literar, care sur­prinde cu vigoare şi talent im­­pasionantele şi semnificativele înfăţişări ale vieţii. Tocmai pentru că munca de re­porter îi dă tînărului scriitor atât de largi şi de imediate posibilităţi de investigaţie în contemporanei­tate, sîntem datori să punem în discuţie unele scăderi şi pericole care se vădesc în foarte multe reportaje unde viaţa apare nu­mai în culori luminoase, ferită de contradicţii, de luptă între vechi şi nou, străină de duşmani vieieni. Conducerile unor ziare şi revis­te publică şi încurajează în pagi­nile lor reportaje uscate, seci. In general, în viaţa literară şi zia­ristică nu există o întrecere pen­­tru cel mai bun reportaj. După ce a combătut tendinţa unor tineri prozatori de a evi­denţia cu orice preţ cazuri ciu­­date, care raportorul a spus : Folosind din plin minunata şcoală a schiţei, portretului, re­portajului, tinerii prozatori tre­buie să privească mereu mai larg, ţintind la zugrăvirea cît mai au­tentică a bogatei noastre realităţi. Să trecem la sectorul drama­turgiei, în care tinerii scriitori s-au afirmat de asemenea deși nu cu intensitatea din alte sec­toare. Tineri­ dramaturgi atacă, în majoritatea cazurilor, genul scurt, adică piesa într-un act, și mai rar piesa mare, în mai mul­te acte, sortită să umple un spectacol întreg. Un tînăr scriitor care a izbutit să vadă lumina rampei şi a tipa­rului cu două piese aproape în a­celaşi timp d­e Ana Novac. „Pre­ludiu" şi apoi „Familia Kovács" au fost primite cu căldură, cu dragoste de publicul şi de presa noastră. Analiz­âd sumar şi unele pie­se ale altor tineri scriitori ca ,,Bo­­eri şi ţărani" de Al. Sever, „Tres­tiile de aur" de Mioara Creme­ne, „Flori de vişin" de Maria Zoe Ionescu şi Adrian Cernescu şi altele, raportorul a subliniat printre altele foloasele pe care le aduce scrierea de piese într-un act pentru cîştigarea experien­ţei dramatice de către tinerii scriitori. Ca un aport preţios adus de tinerii scriitori, trebuie citată şi orientarea unora către dramatur­gia cinematografică, gen nou şi plin de dificultăţi. Succesul ob­ţinut de filmul „Alarmă în mun­ţi" se datoreşte, desigur, în mare măsură, scenariului literar scris de Petre Luscalov Recent a fost prezentat filmul „Nufărul roşu“, primul nostru film tehnicolor, cu scenariul scris de Paul Anghel. De asemenea, s-au afirmat ca scenarişti pentru comedii de scurt metraj Nicuţă Tănase şi Silviu Georgescu. Un alt sector în care s-au ob­ţinut succese frumoase este li­teratura pentru copii şi tineret. In afară de preţioasele daruri aduse literaturii noastre actuale pentru copii, de fruntaşi ai fron­tului nostru literar, avem astăzi o serie de cărţi cunoscute ca : Nufărul Roşu de P. Luscalov, Marea Bătălie de la Iazul Mic de O. Pancu-Iaşi, Inimoşii de Gris Iuteş, Serile lui Moş Ne­­chifor de Cezar Drăgoi şi altele, care merită toată atenţia şi îm­părtăşesc pe deplin încrederea că mult căutatul „condur" al ce­­nuşăresei, cum a fost numită în trecut literatura pentru copii , a fost găsit. A atras atenţia pentru creaţia din ultim­a vreme în proza pen­tru copii şi tineret povestirea „Zile de ficţie“ a lui Ştefan Luca. Ultimele povestiri şi­ schiţe ale lui Octav Pancu-Iaşi sînt scrise nu numai cu o vioaie pană de u­­morist, dar reprezintă şi un pas înainte în înţelegerea acelor as­pecte specifice literaturii pentru copii. Raportorul a mai amintit scri­erile pentru copii ale lui Sopia Larian, Mircea Sîntimbreanu, Mihail Stoian etc. Referindu-se la problemele liricii în literatura pentru copii raportorul a spus apoi: Lucrurile ar sta mult mai bine dacă cei­ două arme ale poeziei pentru copii, lirica şi fantezia, ar sluji mai mult descrierii rea­lităţii contemporane, a relaţiilor de la noi, a copiilor noştri. Fan­tezia nu a împiedicat-o pe piea­­ntes să scrie „Praştia năzdră­vana", o carte actuală pe o temă importantă, ci a ajutat-o în realizarea ei. Dacă tot ce au mai bun tiperii scriitori ar fi­ îndreptat spre realizarea, şi în scrisul lor pentru copii, a por­tretului patriei noastre în toate culorile ei, ce epopee plină de înţelepciune şi de frumos s-ar crea! Această epopee trebuie scrisă şi se scrie, dar prea încet şi cu încă prea puţin aport din partea tineretului. Printre problemele deosebit de importante ale acestui sector al literaturii noastre trebuie amin­tită literatura fantastico-ştiinţifi­­că şi de aventuri. încercările tovarăşilor I. M. Ştefan şi Radu Nor sînt încă departe de litera­tura propriu zisa, iar colecţia editată de revista „Ştiinţă şi tehnică“ pune in circulaţie multe lucrări dubioase. A crescut simţitor în u­ltima vreme şi calitatea articolelor de critică literară scrise de tineri. Sporeşte şi exigenţa autorilor şi a redactorilor. Sînt din ce în ce mai rare articolele şablonarde, anemice, apar tot mai puţine articole contabiliceşti, şi mai nu­meroase acelea în care se în­cearcă surprinderea esenţialului în opera literară, analizarea cu pricepere a specificului artistic. Evidenţiind realizările în acest domeniu ale unor tineri critici ca : Dumitru Micu, S. Damian, Lu­cian Raicu, B Elvin, Aurel Mar­tin, Al. Oprea, Georgeta Horodin­că şi contribuţia unor tineri la dezvoltarea istoriei literare rapor­torul a spus în continuare : Există indicii sigure de forma­rea unor personalităţi distincte în rîndul tinerilor critici. În lucrările citate pînă acum (şi lista putea fi mult mărită !) s-a dat dovadă de prezenţa spi­ritului de partid, de judecarea o­­perei literare în funcţie de ne­voile construcţiei socialiste şi tocmai în aceasta constă şi che­zăşia valorii lor instructive şi e­­ducative. Tinerii critici au înţe­les de cele mai multe ori că li­teratura e o chestiune politică. Raportorul a scos la iveală apoi unele lipsuri în ceea ce pri­veşte activitatea tinerilor critici literari. In paginile ziarelor şi revis­telor noastre se mai găsesc încă articole de critică în care întîl­­nim o rupere a conţinutului de idei de ceea ce se cheamă forma artistică a operei literare, con­­siderîndu-se că imaginea artisti­că ar fi identică cu esenţa ab­stractă a proceselor oglindite în literatură. Primejdioase sînt, de asemenea, tentativele esteti­zante, uşor comparativiste, care neglijează raportul dintre ade­vărul vieţii şi adevărul artistic şi privesc eroii operei sub aspec­tul lor de caractere doar mo­rale şi mai puţin sociale. Ar fi greşit să nu se vadă că asemenea tendinţe negative se datoresc influenţei ideologiei burgheze faţă de care tinerii critici n-au dovedit întotdeauna o suficientă combativitate. In presa noastră nu numai că apar foarte rar articole care să combată estetica burgheză sau rămăşiţele ei manifestate încă în unele din materialele perio­dicelor, criticilor şi istoricilor noştri literari, dar văd lumina tiparului şi articole confuze, vul­garizatoare, care se adapă în fond, din orientarea neştiinţifică a vechii critici. Unul dintre aspectele cele mai neplăcute în scrisul unora din­tre tinerii critici, este acela cînd nu se mai utilizează condeiul sau stiloul, ci cădelniţa. Sărind pes­te marginile bunului simţ, unii tămîiaza autori mari sau mici, utilizînd o gamă infinită de su­perlative. Legată de problema atitudinii este şi problema curajului. E firesc ca tinerii să dea dovadă, în primul rînd, de îndrăzneală, fugind de locuri comune, scheme, şabloane luptînd pentru nou. Cu­rajul nu e însă un scop în sine. E nevoie de curajul pus în sluj­ba unei cauze majore, curajul de a lua atitudine fermă faţă de problemele esenţiale ale actuali­tăţii, de a afirma păreri, convin­geri temeinice Din păcate însă, de multe ori unii critici sunt descurajaţi şi aduşi „la ordine" prin metode incompatibile cu noul climat al vieţii noastre literare. In continuare raportorul a vorbit despre succesele obţinute de tinerii scriitori din rîndurile minorităţilor naţionale, citind numele lui Szabó Gyula, Fodor Sándor, Hornyák Josef, Panek Zoltán, Huszár Sándor, Bajor A., Kanyadi Sándor, Janki Béla, Székely János, Bodor Pál, Paskandi Gheza, Gélfalvy­­ Zol­tán, Szöcs István, Kilven Ja­nos, Fridi Pfaff, Paul Schuster, Hédi Rayzer, Hans Bergel, Josef Werner etc. Analizînd apoi felul cum a e­­voluat revista „Tînărul scriitor“ ca o revistă menită în primul rînd a se preocupa de promova­rea tinerelor talente, raportorul a spus : Astăzi revista se străduie să adune în jurul ei, în prmul rînd, scriitorii cei mai talentaţi din generaţia tînără, cît şi scrii­torii din toate generaţiile, de la Ana Şolt şi Titus Popovici pînă la Tudor Arghezi, Al. Cazaban, N. Dunăreanu, Mihai Beniuc. Sectorul de critică şi îndrumare a început să se îmbunătăţească începînd să-şi aducă şi el contri­buţia nu numai la îndrumarea ti­nerei generaţii de scriitori, dar şi la discutarea problemelor celor mai importante legate de feno­menul literar şi istorico-literaţr, prin publicarea de documente şi studii despre literatura trecutu­lui. Redacţia nu a reuşit, însă, să stabilească o legătură trainică cu toate cercurile literare din ţară, să publice materiale de în­drumare în acest sens. Nu întot­deauna sînt atacate în articolele de critică problemele esenţiale ce privesc creaţia tinerilor scrii­tori şi literatura noastră in ge­neral. Nu se reuşeşte să se cu­prindă dezvoltarea amplă pe care o ia creaţia tînără contem­porană. Strîns legată de activitatea revistei este activitatea Com­i­siei de îndrumare a tinerilor scrii­­tori, reorganizată în cursul anu­lui trecut Comisia a fost întărită, cooptîndu-se un mai mare număr de scriitori cu experienţă, care şi-au început activitatea pe baza unui plan de muncă mai cuprin­zător, sub îndrumarea directă a secretariatului Uniunii Scriitorilor Ca obiective principale şi-a fixat măsurile în vederea organizării celei de a doua consfătuiri a ti­­nerilor scriitori şi stimularea ac­tivităţii lor creatoare. Raportorul a discutat apoi ac­tivitatea de stimulare a tinerilor de către redacţiile ziarelor locale şi centrale şi ale editurilor. In ceea ce priveşte editurile acestea publică un număr destul de mic de tineri scriitori Putem spune că editurile sînt lipsite de iniţiativă şi curaj în promovarea a cît mai numeroşi tineri scrii­tori talentaţi Practica unor re­viste centrale a fost preluată se pare, şi de editurile E.S . L.A. şi Tineretului, care tergiversează cu anii rezolvarea unor lucrări pri­mite de la tinerii scriitori, le res­ping din lipsă de curaj sau din incompetenţă, iar unele se pierd. Editura Tineretului, pînă în pre­zent nu a reuşit să tipărească Almanahul pe 1955 ceea ce de­­notă o slabă preocupare şi grijă faţă de tinerii scriitori. Raportorul s-a referit în conti­nuare la activitatea cercurilor şi cenaclurilor literare. Acolo unde forurile locale a­­cordă atenţia cuvenită şi asigură o conducere sănătoasă, discuţiile din cercurile literare se duc la un Înalt nivel, lucrările se îmbunătă­ţesc în urma criticilor, astfel că din aceasta cîştigă atît autorul, cît şi publicaţia respectivă. Prin­tre cercurile care au o activitate rodnică, putem aminti : I Păun Pincio, D. Th. Neculuţă, Cercul Tineretului — din Bucureşti, cer­cul „16 iunie 1916“ — din Galaţi, cercurile din Craiova, Bacău, Buzău, Oraşul Stalin şi Brăila. Cercurile literare nu încearcă totdeauna să depisteze elemente tinere din diferite întreprinderi şi şcoli, nu ştiu să atragă profe­sori şi o seamă de scriitori mai vîrstnici care cu experienţa lor să poată aduce un aport preţios în cadrul activităţii cercului, nu duc o muncă susţinută pentru ridicarea nivelului cultural, de orientare, a tinerilor începători spre problemele mari, contem­porane. Spuneam, la începutul raportu­lui, că trebuie să punem in cen­trul discuţiilor noastre, proble­mele cele mai importante ale creaţiei, şi anume : zugrăvirea vieţii noastre noi şi lupta pentru un cît mai înalt nivel artistic. Tînărul scriitor se prezintă la poarta literaturii înarmat cu ta­lentul, dorinţa de a crea opere care să ajute la construirea so­cialismului şi cu un foarte mo­dest bagaj de experienţă de via­ţă şi artistică. Cunoaşterea vieţii se imp­un­e, deci, cu cea mai mare acuitate. Insistînd asupra necesităţii ca tinerii scriitori să studieze şi să aprofundeze marxism-leninismul raportorul a spus­­ însuşirea ştiinţei marxist-leni­niste este strîns legată de însuşi­rea valorilor literaturii clasice, ro­­mîneşti şi universale, de însuşirea datelor importante ale ştiinţei contemporane. Unii tineri scriitori citesc întristător de puţin şi pe apucate, şi în loc să se ruşineze de incultura lor, o consideră drept o calitate lată încă o ramă­şiţă a proletcultismului pe care trebuie s-o combatem din răs­puteri. O problemă de cea mai mare importanţă este problema limbii Este de mult cunoscut faptul că principalul element al operei li­terare este limba. însuşirea te­meinică a vocabularului, cunoaş­­terea expresiilor, ripia, locuţiunile populare, cunoaşterea tuturor resorturilor morfologice şi sintac­tice sînt sarcini permanente ale tinerilor scriitori, îşi face iluzii deşarte cel care mai crede că este suficient să cunoşti ortografia şi gramatica elementară pentru a deveni scriitor. Unii poeţi tineri n-au reflectat, însă, asupra aces­tui adevăr. Ei scriu din goana condeiului, trîntind cuvintele, cum se spune, cu furca. Alteori, încercînd să fie gravi, de o gravitate fabricată pe mo­ment, unii tineri poeţi cad într-un simplism de idei şi de exprimare mai mult decît dăunător. Munca asiduă pentru stăpini­­rea limbii este un element de bază al măiestriei artistice şi o datorie a tinerilor scriitori Să studiem cu seriozitate şi pasiune limba vorbită de popor, să stu­diem limba marilor noştri clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Sadoveanu ! Trăim într-o epocă, tovarăşi, cînd talentul nu mai este sortit să cerşească înţelegere. Climatul construcţiei socialiste asigură ti­nerilor o dezvoltare firească, condiţii optime, înţelegere de­plină. Să ne gîndim la cei care şi-au dăruit viaţa pentru cauza literaturii adevărate, în vremea cînd domnea „orînduirea cea cru­dă şi nedreaptă". Eliberîndu-se pe sine, clasa muncitoare a eliberat întreg po­porul, ne-a eliberat și pe noi, scri­itorii ! Pe ea s-o cîntăm, această eroică clasă muncitoare, care duce pe umerii ei destinul fericit al omenirii ! Să-i cîntăm pe cei mai buni fii ai ei, pe comuniști, oa­menii care iau cerut cu asalt I înlături cu teribilismul gău­nos, cu suficienţa, cu înfumu­rarea, cu spiritul de grup ! Să promovăm munca, eroismul, efortul creator neîntrerupt Emi­­nescu a publicat doar un volum de versuri, dar operele lui com­plecte, adunate din manuscrise, ar cere peste 15 volume masive, însumînd mii şi mii de pagini Să nu fim niciodată mulţumiţi de noi, să scriem mereu mai bine, mereu mai aproape de oa­menii cei mulţi ! Voi sînteţi cei care mîine veţi răspunde în faţa poporului şi a istoriei de soarta literaturii române Fiţi demni de viitorul pe care patria vi-l fău­reşte I Ascultaţi cuvintele lui Lenin: Învăţaţi, învăţaţi, învă­ţaţi I înainte, spre triumful realismu­lui socialist în literatura noas­tră I Trăiască părintele iubit al tine­retului, sfetnicul înţelept al poe­ţilor şi artiştilor, constructorul frumuseţii şi al fericirii poporului român. — Partidul Muncitoresc Romín I Trăiască scumpa noastră patrie Republica Populară Romină I Trăiască tinereţea I Raport asupra creaţiei tinerilor scriitori (în perioada 1950—1956) prezentat de tov. Mihu Dragomîr la cea de a doua consfătuire pe ţara a tinerilor scriitori (Text prescurtat) Tov. Mihu Dragomir prezentîndu-şi raportul S­e lasă seara. Prin văioage și unghere dosnice, um­brele alungă cele din ur­mă pînze de lumină ale zilei. Ici una, dincolo alta, apoi mai multe deodată, ferestrele satului se lu­minează. In unele case ard lămpi de gaz, in altele becuri; sfa­tul popular se străduieşte să e­­lectrifice cît mai curînd întreaga comună. După truda zilei, oamenii se string în odăi, la căldură. Afară-i încă ger, sîrmele de telefon şi pomii sînt încărcaţi de promoroa­­că. Ca străin care vii aici pentru prima oară, aştepţi ca o dată cu liniştea nopţii tot satul să a­­doarmă. Dar pe uliţe se mişcă umbre grăbite, care se opresc în poarta unei case. Gazda iese în uşa tindei şi pofteşte musafirii înăuntru. Ei sînt obişnuiţii ca­sei ; adesea se întîlnesc seara în cercul de citit din care fac parte. In comuna Şoldanu din apro­pierea Olteniţei, pe fiecare stradă sînt cîte două case de citit. Ve­cinii se adună aici ca să afle din cărţi şi din ziare ce se mai pe­trece prin lume şi prin ţară De activitatea multor cercuri de citit răspund tinerii din comună. Pe unii din ei, utemişti destoinici, i-a recomandat organizaţia de bază U.T.M ca responsabili de cerc. Am amintit despre aceste case de citit, pentru că şi discuţiile purtate aici au făcut parte din munca de atragere a ţăranilor muncitori din comună pe drumul agriculturii socialiste. Dar s-o luăm pe îndelete ca să înţele­gem mai bine fiecare parte din munca organizată de comuniştii din comună şi susţinută de ti­neri. Din 1951 şi pînă acum cîtva timp în comuna Şoldanu au luat fiinţă o gospodărie colectivă şi trei întovărăşiri agricole Totuşi, mai rămăseseră mulţi ţărani mun­citori care stăteau în cumpănă îndoiala se spărgea ici, colo şi la întovărăşirile vechi veneau ce­reri noi; munca de agitaţie dă- Noutăţi tehnice Automobil triciclu P­înă de curînd, motocicle- ' ta era cel mai ieftin ve- 1 v hicul motorizat. Această 1 Q ieftinătate era însă tn detri- 1 V mentul comodităţii şi al sigu- 1 V ranţei. ( v Tehnica modernă şi-a spus ( v însă cuvîntul şi in acest do- * v meniu. Astăzi se fabrică auto- › v mobile ieftine şi uşoare, de › V mici dimensiuni, la un preţ ‰­­v de vînzare şi un consum­ de › v combustibil apropiat de cel al­­ V motocicletelor. › V Astfel, vehiculul cjin figura › v de mai jos are un motor de 173 * v cm. c, de 9 C P., care antre- › V nează roata din spate prin in- e­x­termediul unei cutii de viteze 1 V cu 4 trepte, realizînd o viteză 1 v maximă de 78 km. pe oră şi 1 X avînd 2 locuri. Consumul de 1 v benzină este de 2,4 1. la 100 1­0 km., rezervorul conţinind 12 1­0 x de benzină. Acoperişul este­­ x construit din plexiglas. Fere- ( x strele laterale se pot deschide, , x realizîndu-se o bună ventj- . A 'at'e- I x Un proiectant glumeț pro- , x punea ca în cazul cînd moto­­- rul se defectează, călătorii să X scoată picioarele prin podeaua \ cabinei reușind astfel să ducă A automobilul ...în spinare. I n- Cn­tr-adevăr propunerea ar fi­­ foarte practică pentru timp de '­ X ploaie... Ecou la scrisoarea colectiviştilor din comuna Bucu dea roade Era totuşi nevoie ca ea să fie înviorată şi sectorul so­cialist să se dezvolte într-un ritm mai viu ;• posibilităţi existau După Congresul al II-lea a! partidului, la îndemnul comuniş­­tilor, s-au întărit formele de mun­că ce dăduseră roade pînă atunci -- muncă de lămurire dusă de la om la om, brigăzi artistice ,de a­­giteţie etc. — şi s-au introdus altele noi. Şi acum iată de ce am pomenit de casele de citit Aici problemele se dezbateau mai In voie, cu în­trebări „cu miez", cu răspunsuri exemplificate imediat cu ajuto­rul cărţilor sau ziarelor, cu creio­nul pe hîrtie. ntr-o seară, atem­istul Ma­rin Muşat, secretarul orga­nizaţiei de bază U.T.M. din sat, a intrat la un cerc unde era responsabil unul dintre ti­neri Aristita Drăghici sau alt­cineva, nu mai ţine minte cine, în casă, cald şi miros de pline proaspătă. Pe scaune, pe laviţă, tineri şi vîrstnici stau la sfat. Cînd a intrat el, tocmai se dis­cutau unele capitole din statutul model al întovărăşirii agricole. A întrebat cineva despre avanta­jele muncii cu tractorul pe tarla­le întinse, sau i s-a părut ? N-are importanţă , şi aşa şi aşa tot e timpul prielnic să intervină cu fi­xem pi­e. — De ce-i mai bună treaba fă­cută cu tractorul ? Avem dovada aici, în ochii noştri. Cît au scos colectiviştii la hectar ? Aproape 2500 kg. de grîu şi vreo 3000 kg. porumb. Plusul faţă de individuali depăşeşte două sute de kilograme la hectar şi chiar mai mult Păi tot mna-i ? Şi-apoi şi întovărăşiţii au scos aproape cît colectiviştii Uitaţi-vă numai pe panourile în care sînt compa­rate rezultatele, staţi apoi de vorbă cu cei care sînt scrişi acolo şi convingeţi-vă de adevărul spuselor mele. S-au discutat în seara aceea multe probleme legate de avan­tajele muncii în întovărăşire. Tîr­­ziu oamenii s-au împrăştiat pe la casele lor în cugetul multora îşi croia drum o speranţă ca o rază de lumină şi o hotărîre în­colţea, timidă la început. — Trebuie s-o luminez şi pe nevastă-mea... — Trebuie să-l lămuresc pe tata... n altă zi, la chemarea or­ganizaţiei de bază U.T.M., agitatorii utemişti au por­nit din casă în casă, pe la cu­noscuţi, pe la prieteni, pe la ve­cini. Andrei Vasile, Domnica Iordan, Maria Topală şi alţi a­­gitatori, ai căror părinţi făcu­seră mai de­vreme primul pas spre bunăstare, îi chemau alături de ei pe cei ce mai şovăiau încă... Maria Topală şi-a început mun­­ca de agitaţie prin lămurirea pă­rinţilor săi Era convinsă că vic­toria aceasta a ei va sta la te­melia muncii pe care o va des­făşura în mijlocul celorlalţi ţă­rani muncitori Ştia că adesea pe teren i se va pune întrebarea : — Dar taică tău s-a înscris? Au urmat apoi alte exemple. Din familia utemistului Petre Mi­­hală, doi fraţi erau înscrişi în gospodăria colectivă şi unul în întovărăşire Au stat deoparte pînă acum cîtva timp doar taică-său şi un frate — Costică. Frate-său s-a convins curînd şi s-a înscris în întovărăşire, dar bătrînul parcă era pironit de cele două hectare de pe coastă care nu-i aduceau mare belşug în casă Petre U a arătat cu rabdare că-i numai spre binele lui dacă intră în întovărăşire, dă cote mai puţine, plăteşte impozit mai mic şi apoi ni trebuie să se mai spe­­tească la arat şi însămînţat din zori şi pînă în noapte. Muncile acestea vor fi executate cu trac­­torul. La scurtă vreme după a­­ceea, Cristea Mihală a făcut ce­rere de înscriere. Mult de luptat - chiar cu ini­ma lui — a avut utemistul Ma­­rin Constantin .Clama lui, femeie în vîrstă, nu vroia nici în ruptul capului să se înscrie în întovără­șire- l-a vorbit, i-a făcut socoteli pe hîrtie, dar n-a reușit Atunci s-a gîndit să procedeze ait­el: — Mamă, eu vreau să intru tn întovărăşire Dacă dumneata nu te-ai hotărî­ încă şi vrei să mai aştepţi, te-aş ruga să-mi dai voie să iau pămintul ce mi se cu­vine de la tata şi să mă înscriu cu el. Sînt convins că în curînd mă vei urma şi dumneata Şi utemistul Marin Constantin a intrat în întovărăşire Din cînd în cînd o mai îndeamnă pe mai­­că-sa să se înscrie şi ea. Poate că n-o să-l înţeleagă deocam­dată, dar el e sigur că în curînd, cînd va culege primele roade ale muncii în comun şi le va com­para cu ale maică-si, îi va do­vedi negru pe alb că Dasul lui a fost bun şi atunci va veni şi ea alături de ei, alături de ei, de familia mare a întovărăşiţi­­lor... E­ra pe la prînzul mare, în­­tr-o sîmbătă. La căminul cultural se strîngeau, unul cîte unul, tinerii din comună e utemişti şi neutemişti, îi invitase organizaţia de bază U T.M. la o adunare generală deschisă. S-a citit din ziarul „Steagul ro­şu" scrisoarea colectiviştilor din comuna Bugu adresată ţăranilor cu gospodărie individuală din co­mună : „Vă chemăm alături de noi“. După citirea scri­scris au pornit propunerile . ţ. Mîine au loc intilniri ale a­­legătorilor cu candidaţii - a spus utemista Margareta Zaharia Av­­em şi noi un candidat al nostru, un utemist, pe tovarăşul Marin Constantin. Să alcătuim o echipă­­de agitatori care să meargă în tot circumscripţia lui, la adunare, şi să desfăşoare acolo munca de lă­murire pentru atragerea de noi membri în întovărăşirile existente şi in cea nouă, cea de a patra din comună, care a luat fiinţă de cu­rînd în comuna noastră sînt pes­­te 800 familii Din acestea doar vreo 40 au mai rămas în afara gospodăriei colective şi întovără­şirilor. Să-i atragem pe toţi ală­turi de noi Propunerile au controluat o bună bucată de vreme. A vorbit Vic­tor Tănase, secretarul organizaţiei de bază U.TM. din gospodăria colectivă, apoi tînărul colectivist Alexandru Măianu şi Marin I. Doneanu — elev în clasa a VII-a elementară . -T Deseară - a spus el — îm- • preună cu colegii mei Marin Ciu­­tacu, Ilie Tudor şi Gheorghe Pîr­­vi) o să facem citeva lozinci pe care să le afişăm la locurile unde mîine se vor întîlni alegătorii cu candidaţii lor... îndrumaţi de comunişti, ute­­miştii din comuna Şoldanu con­tinuă munca politică pentru atra­gerea tuturor ţăranilor muncitori din comună spre gospodăria co­lectivă şi întovărăşirile existente. Formele de muncă sînt interesante şi variate. Qpce prilej prielnic este folosit. La casele de citit se ci­teşte şi se discută despre supe­rioritatea agriculturii socialiste. Agitatorii merg pe la cei pe care îi mai frămîntă încă tot pielite. Adunările care au avut loc cu ocazia alegerilor de deputati­­n sfaturile populare au constituit un minunat mijloc de agitaţie. Roadele acestei munci sunt îm­­bucurătoare. Din cele peste 800 familii din comuna Şoldanu, doar vreo 40 mai trebuie să vină ală­turi de ceilalţi,­in gospodăria co­lectivă şi în cele patru întovără­şiri existente. Pînă acum cîtăva vreme au fost numai trei întovă­răşiri, dar din cele peste 140 fa­milii de ţărani muncitori care au păşit pe drumul agriculturii socialiste de la 1 ianuarie anul acesta şi pînă acum, 24 familii au format o nouă întovărășire —. ..8 Martie“ — și cereri noi se fac mereu. N. SIMIONESCU I I . A.N. Ce o preocupă pe Magdalena Măru? ! Magdalena Măru a fost una dintre fruntaşele clasei, sîrguin­­cioasă, disciplinată şi cu dragoste de carte. Spun a fost pentru că acum Magda urmează o altă linie, care nu mai corespunde întru totul ce­rinţelor şcolare. In primul rînd cartea a devenit pentru ea ceva plictisitor, fără un folos. Magda nu mai este eleva care să ia nu­mai 5, iar la un 4 să fie su­părată pe sine că nu a putut să dea un răspuns mai bun. Acum Magda se mulţumeşte şi cu nota 3, ba chiar şi cu media 3 Dar nu numai atît, a început să ia şi 2 Care este cauza pentru care Magda a ajuns aşa ? Toate fetele din clasă spun că sportul a dus-o pe Magdalena pe acest drum, dar eu nu vreau să mă mărginesc numai la această afirmaţie, ci să explic pe îndelete întîmplările şi frămîntările Mag­­dei atît în clasă cît şi în afara şcolii. Cînd spunem sport ne gîndim la o activitate folositoare, intere­santă, atractivă De altfel, fiecare tînăr trebuie să dorească să prac­tice sportul, să asiste la anumite manifestări sportive Noi, elevele clasei a IX a C de la Şcoala me­die de 10 ani nr 15 din Bucureşti, nu ne-am gîndit niciodată că sportul poate fi dăunător. Mag­­dalenei însă sportul îi dăunează. Ei nu-i place să practice vreo ramură sportivă, îi place în schimb să asiste la diferite me­ciuri. Foarte frumos din partea ei. In timpul verii Magdei ii plă­cea foarte mult să se ducă la meciurile de fotbal. Nu exista vreun meci de la care să lip­sească, iar serile și le petrecea la Teatrul de vară „23 August". A venit iarna, au venit meciu­rile de volei, handbal, baschet. Nici de aici Magda nu a lipsit niciodată, dar de la școală a în­ceput să lipsească. Lucrul acesta le-a dat de gîn­dit colegelor ei, care au ajuns la concluzia că Magda nu era atrasă de desfășurarea jocului, fel de ju­cători, că dorea cu orice chip să fie remarcată de aceștia. — Magda dragă, ești tu atît de pasionată după sport îneît nu te mai interesează nimic ? — a în­trebat-o într-o zi una dintre colege. — Ce vă interesează ce fac ?— a răspuns atunci Magdalena... Şi fetele au continuat să-i arate Magdei că această comportare nu-i va folosi în viaţă, că-i va veni greu la absolvirea şcolii să-şi aleagă un drum dacă ea nu dă atenţia cuvenită învăţă­turii. Zilele s-au scurs foarte repede. Au venit studenţi la practică în şcoala noastră şi Magda a în­ceput să aibă purtări nedemne pentru o elevă. — Fetelor, văd că Magda nu vrea de loc să ne dea ascultare. Trebuie să facem ceva nu putem să o lăsăm aşa — a propus una dintre eleve. Şi atunci s-a iscat o întreagă discuţie între elevele clasei. San­da Buculescu era de părere ca Magda să fie lăsată în pace Al­tele o contraziceau arătîndu-l că ele nu vor ca toată clasa a IX-a C să fie arătată cu degetul din cauza Magdalenei. Unele au mers mai departe, ac­­centuînd mai ales pe faptul că Magda vrea să urmeze și o fa­cultate, să devină inginer Or, lipsurile pe care le are acum nu pot fi tratate cu uşurinţă şi a­­ceste lipsuri se vor răsfrînge nu numai asupra ei, ci şi a tovarăşi­lor ei de muncă. Aşa s-au desfăşurat schimbu­rile de păreri între noi, colegele Magdei. Magdalena Măru era insa departe de noi, mergea ne­­păsătoare pe drumul ei. Intr-una din zile era frig afară. Magda n-a venit dimineaţa la şcoală dar după amiază s-a dus la meci tocmai la Giuleşti A doua zi cînd a venit la şcoală, s-a scuzat că nu a putut să în­veţe fiindcă a fost­ să-şi scoată buletinul. Fireşte, Magdalena minţea. Şi de atunci ne tot întrebăm: ce să facem cu Magdalena cum să discutăm cu ea ca să ne în­țeleagă ? • Am ajuns însă la concluzia că ^ noi nu vom putea face nimic pînă cînd Magdalena nu ne va spune ce vrea, ce o interesează, ce s-a întîrrtplat cu ea, ce o frămîntă. Dacă ne-ar spune poate am pu­tea s-o ajutăm Și ar trebui să aibă încredere în noi, doar sîn­tem colegele ei. DORINA BIGIU elevă la Şcoala medie de 10 ani Nr. 15 fete-Bucureşti

Next