Scînteia Tineretului, martie 1956 (Anul 11, nr. 2125-2151)
1956-03-21 / nr. 2142
I ! Tovarăşi, Consfătuirea noastră are loc la Cinci ani de la prima consfătuire a tinerilor scriitori. De atunci, literatura a făcut progrese însemnate, urmind, în linii largi, dezvoltarea impetuoasă a construcţiei socialiste în R.P.R. Aşa cum se constată în Raportul de activitate al C.C. al P.M.R. la Congresul al Il-lea al Partidului: „Scriitorii şi artiştii noştri continuă tradiţiile literaturii şi artei înaintate a trecutului, tradiţiile clasicilor literaturii şi artei noastre. Ei se străduiesc în marea lor majoritate, să reflecte in operele lor realitatea noastră şi să contribuie activ la opera de educare a oamenilor muncii în spiritul socialismului“. Este de ajuns să comparăm consfătuirea din august 1950 cu aceea de astăzi, pentru a pune în evidenţă creşterea calitativă şi cantitativă a forţelor tinere care se manifestă în scris. Mulţi dintre cei care atunci erau la primii paşi, s-au afirmat între timp cu prisosinţă, începind să-şi contureze personalităţile artistice. Unii dintre ei, ca Al Andrijoiu, Dumitru Mircea, Francisc Munteanu sau Şt. Iureş, au primit înalta distincţie a Premiului de Stat, iar alţii, ca Titus Popovici, Ion Brad, Aurel Rău, Remus Luca, Ana Novac, Octav Pancu-Iaşi, Gica Iuteş ş.a., au făcut din plin dovada talentului lor, devenind apreciaţi de mase largi de cititori. In răstimp s-a ridicat un nou detaşament, incă şi mai numeros, ale căror lucrări trezesc cele mai îndreptăţite speranţe. Cui oare datorăm aceste succese ? Se putea oare vorbi în trecut despre o mişcare literară de o asemenea amploare legată strîns de viaţa poporului ? Fără îndoială că nu. Revoluţia socialistă, iniţiată, organizată şi condusă de partidul clasei muncitoare, include, ca una dintre componentele de bază, revoluţia culturală. Descătuşînd poporul muncitor din lanţurile asupririi, clasa muncitoare, condusă de Partid, îl descătuşează şi din lanţurile neştiinţei. Evidenţiind condiţiile tot mai bune de muncă şi de trai pe care partidul le-a creat scriitorilor, ceea ce a dat un mare avînt dezvoltării frontului literar, ridicării de noi şi noi talente, punînd îrş lumină puternica unitate a diferitelor generaţii de scriitor, care-şi dau mina pentru a duce spre noi culmi literatura patriei noastre, raportorul a arătat că actuala consfătuire reprezintă o importantă verificare de forţe înaintea Congresului scriitorilor care va avea loc in curînd. Raportul a trecut apoi în revistă principalele succese obţinute în diferite domenii ale literaturii. Referindu-se la tinerii poeţi, raportorul a citat numele unora dintre cei mai talentaţi făuritori de versuri din tînăra generaţie ca : Aurel Rău, Ion Brad, Tiberiu Utan, Aurel Gurghianu, Rusalin Mureşan, Konyadi Sandor, Florin Mugur, Violeta Zamfirescu, Toma George Maiorescu, Victor Felea, Ion Petrache, Ion Meiţoiu, Aurora Cornu, N. Dumbravă şi alţii Acestora li se adaugă tineri care sunt încă în aşteptarea primului lor volum, dar care s-au făcut deja cunoscuţi printr-o susţinută colaborare în presa noastră, cum sunt: N. Labiş, Ion Horea, Leonida Neamţu, Gh. Tomozei, Emilia Căldăraru, Doina Sălăjan, Paskandi Géza, Bodor Pai, N. Stoian, C. Scripcă Valeria Boiculeşti, Valeriu Gorupescu, Pop Gheorghe, H Aramă şi alţii In sfîrşit, există poeţii celui mai tînăr contingent, cei care abia au trecut pragul debutului, cei care solicită toată atenţia noastră: M. Negulescu, Mihaela Monoranu, Ana Şolt, Radu Rupea, Aurel Storin, Letiţia Roşulescu, Ioana Andrei, Petre Ghelmez şi mulţi alţii. O trăsătură pozitivă, majoră, caracteristică în linii mari tuturor poeţilor tineri este categorica lor orientare spre actualitate, spre temele cele mai arzătoare ale vremii noastre. Crescuţi şi educaţi de partid şi de organizaţia revoluţionară de tineret, tinerii poeţi se avîntă cu tot elanul lor spre cuprinderea şi zugrăvirea realităţii noi. Se dezvoltă o poezie militantă, combativă, curajoasă-,,Scînteia tineretului“ . Pag. 2a 21 martie 1956 Analizînd problemele de creaţie ale unor tineri poeţi în lumina străduinţei de a-şi găsi şi promova o personalitate artistică distinctă, raportorul a arătat apoi unele aspecte care frînează dezvoltarea tinerei poezii. Unele derivă din lipsurile generale ale literaturii noastre, altele sunt proprii tinerilor poeţi. Multe dintre ele îşi au rădăcina mai ales în necunoaşterea vieţii şi în lipsa de experienţă. Este normal ca un tinăr să cunoască mai puţin Dar tocmai de aceea trebuie, credem, să se zbată din răsputeri pentru a cunoaşte cît mai mult, pentru a simţi din plin dogoarea binefăcătoare a vieţii. Viaţa este o luptă necurmată. Numai necunoscînd-o poţi crede că există pajişti atemporale, în care totul e bine şi frumos, o frumuseţe definitivă, fără viitor. Această înfăţişare trandafirie se întîlneşte deseori la tinerii poeţi Idilismul, ca una dintre formele cele mai ascunse ale ideologiei burgheze, vrea să facă abstracţie de lupta de clasă, de existenţa vechiului. Uneori el se înfrăţeşte cu simbolismul obscur, vag, încercînd, chipurile, să se salveze. In aceste cazuri poezia se încarcă de imagini ceţoase care ar dori să reprezinte idei înaintate. înrudit, ca fenomen negativ, este ceea ce s-a numit în critica noastră „botanism"1 Acest curent a avut, din fericire, o viaţă scurtă, întrucît a fost descoperit şi combătut la scurtă vreme de la naştere. Un succes de seamă, dobîndit de tinerii scriitori în perioada dintre prima şi a doua consfătuire pe ţară, este apariţia şi afirmarea unor noi prozatori de valoare: Titus Popovici, Francisc Munteanu, Eugen Mândrie, Al. Ivan Qnirlea, Mircea Zaciu, Ştefan Luca, Nicuţă Tănase, Radu Cosaşu, Huszár Sándor, Aurel Martin Bojoga, George Sidorovici, Haralamb Zincă, Domokos Géza, Silviu Podină Ioan Grigorescu, Tita Chirper, Victor Vîntu, Ion Băieşu, Camil Baciu, Szabó Gyula, Fodor Sándor, Penek Zoltán, Sanda Ghinea Prisăcaru, Dionisie Şincan, Simion Pop, Adrian Cernescu, Petre Surupaceanu, Tamara Pînzaru, Florin Petrescu, Pavel Aioanei, Vasile Albu, IonGrecea, Teodor Mazilu, Ion Lăncrănjan şi alţii. Mulţi dintre aceştia încă nu publicaseră nimic înainte de prima consfătuire, sau se aflau abia la debut. Intre aceştia trebuiesc arătaţi în primul rind Titus Popovici, cu romanul său „Străinul", Francisc Munteanu cu nuvelele „Lenta", şi „Ciocîrlia" şi cu romanul „In oraşul de pe Mureş“, apoi Eugen Mândrie, autorul volumului de reportaje „Bătînd drumurile ţării": Mircea Zaciu din Cluj, care a publicat nuvele, fragmente din romanul „Şobolanii" şi un interesant scenariu de film , Ştefan Luca, autor de schiţe satirice; Alecu Ivan Ghilea, nuvelist şi reporter, care a terminat de curînd un roman etc. După ce a analizat pe scurt creaţiile lui Titus Popovici, Francisc Munteanu, Eugen Mândrie şi alţii, raportorul a spus : Vrem să scoatem, însă, în evidenţă, faptul deosebit de important că toţi, sau aproape toţi, acordă o mare atenţie aşa numitu, iui „gen scurt“ — sosita şi portretul. Frate bun cu acestea este şi reportajul. Ne referim la reportajul cu un evident caracter literar, care surprinde cu vigoare şi talent impasionantele şi semnificativele înfăţişări ale vieţii. Tocmai pentru că munca de reporter îi dă tînărului scriitor atât de largi şi de imediate posibilităţi de investigaţie în contemporaneitate, sîntem datori să punem în discuţie unele scăderi şi pericole care se vădesc în foarte multe reportaje unde viaţa apare numai în culori luminoase, ferită de contradicţii, de luptă între vechi şi nou, străină de duşmani vieieni. Conducerile unor ziare şi reviste publică şi încurajează în paginile lor reportaje uscate, seci. In general, în viaţa literară şi ziaristică nu există o întrecere pentru cel mai bun reportaj. După ce a combătut tendinţa unor tineri prozatori de a evidenţia cu orice preţ cazuri ciudate, care raportorul a spus : Folosind din plin minunata şcoală a schiţei, portretului, reportajului, tinerii prozatori trebuie să privească mereu mai larg, ţintind la zugrăvirea cît mai autentică a bogatei noastre realităţi. Să trecem la sectorul dramaturgiei, în care tinerii scriitori s-au afirmat de asemenea deși nu cu intensitatea din alte sectoare. Tineri dramaturgi atacă, în majoritatea cazurilor, genul scurt, adică piesa într-un act, și mai rar piesa mare, în mai multe acte, sortită să umple un spectacol întreg. Un tînăr scriitor care a izbutit să vadă lumina rampei şi a tiparului cu două piese aproape în acelaşi timp de Ana Novac. „Preludiu" şi apoi „Familia Kovács" au fost primite cu căldură, cu dragoste de publicul şi de presa noastră. Analizâd sumar şi unele piese ale altor tineri scriitori ca ,,Boeri şi ţărani" de Al. Sever, „Trestiile de aur" de Mioara Cremene, „Flori de vişin" de Maria Zoe Ionescu şi Adrian Cernescu şi altele, raportorul a subliniat printre altele foloasele pe care le aduce scrierea de piese într-un act pentru cîştigarea experienţei dramatice de către tinerii scriitori. Ca un aport preţios adus de tinerii scriitori, trebuie citată şi orientarea unora către dramaturgia cinematografică, gen nou şi plin de dificultăţi. Succesul obţinut de filmul „Alarmă în munţi" se datoreşte, desigur, în mare măsură, scenariului literar scris de Petre Luscalov Recent a fost prezentat filmul „Nufărul roşu“, primul nostru film tehnicolor, cu scenariul scris de Paul Anghel. De asemenea, s-au afirmat ca scenarişti pentru comedii de scurt metraj Nicuţă Tănase şi Silviu Georgescu. Un alt sector în care s-au obţinut succese frumoase este literatura pentru copii şi tineret. In afară de preţioasele daruri aduse literaturii noastre actuale pentru copii, de fruntaşi ai frontului nostru literar, avem astăzi o serie de cărţi cunoscute ca : Nufărul Roşu de P. Luscalov, Marea Bătălie de la Iazul Mic de O. Pancu-Iaşi, Inimoşii de Gris Iuteş, Serile lui Moş Nechifor de Cezar Drăgoi şi altele, care merită toată atenţia şi împărtăşesc pe deplin încrederea că mult căutatul „condur" al cenuşăresei, cum a fost numită în trecut literatura pentru copii , a fost găsit. A atras atenţia pentru creaţia din ultima vreme în proza pentru copii şi tineret povestirea „Zile de ficţie“ a lui Ştefan Luca. Ultimele povestiri şi schiţe ale lui Octav Pancu-Iaşi sînt scrise nu numai cu o vioaie pană de umorist, dar reprezintă şi un pas înainte în înţelegerea acelor aspecte specifice literaturii pentru copii. Raportorul a mai amintit scrierile pentru copii ale lui Sopia Larian, Mircea Sîntimbreanu, Mihail Stoian etc. Referindu-se la problemele liricii în literatura pentru copii raportorul a spus apoi: Lucrurile ar sta mult mai bine dacă cei două arme ale poeziei pentru copii, lirica şi fantezia, ar sluji mai mult descrierii realităţii contemporane, a relaţiilor de la noi, a copiilor noştri. Fantezia nu a împiedicat-o pe pieantes să scrie „Praştia năzdrăvana", o carte actuală pe o temă importantă, ci a ajutat-o în realizarea ei. Dacă tot ce au mai bun tiperii scriitori ar fi îndreptat spre realizarea, şi în scrisul lor pentru copii, a portretului patriei noastre în toate culorile ei, ce epopee plină de înţelepciune şi de frumos s-ar crea! Această epopee trebuie scrisă şi se scrie, dar prea încet şi cu încă prea puţin aport din partea tineretului. Printre problemele deosebit de importante ale acestui sector al literaturii noastre trebuie amintită literatura fantastico-ştiinţifică şi de aventuri. încercările tovarăşilor I. M. Ştefan şi Radu Nor sînt încă departe de literatura propriu zisa, iar colecţia editată de revista „Ştiinţă şi tehnică“ pune in circulaţie multe lucrări dubioase. A crescut simţitor în ultima vreme şi calitatea articolelor de critică literară scrise de tineri. Sporeşte şi exigenţa autorilor şi a redactorilor. Sînt din ce în ce mai rare articolele şablonarde, anemice, apar tot mai puţine articole contabiliceşti, şi mai numeroase acelea în care se încearcă surprinderea esenţialului în opera literară, analizarea cu pricepere a specificului artistic. Evidenţiind realizările în acest domeniu ale unor tineri critici ca : Dumitru Micu, S. Damian, Lucian Raicu, B Elvin, Aurel Martin, Al. Oprea, Georgeta Horodincă şi contribuţia unor tineri la dezvoltarea istoriei literare raportorul a spus în continuare : Există indicii sigure de formarea unor personalităţi distincte în rîndul tinerilor critici. În lucrările citate pînă acum (şi lista putea fi mult mărită !) s-a dat dovadă de prezenţa spiritului de partid, de judecarea operei literare în funcţie de nevoile construcţiei socialiste şi tocmai în aceasta constă şi chezăşia valorii lor instructive şi educative. Tinerii critici au înţeles de cele mai multe ori că literatura e o chestiune politică. Raportorul a scos la iveală apoi unele lipsuri în ceea ce priveşte activitatea tinerilor critici literari. In paginile ziarelor şi revistelor noastre se mai găsesc încă articole de critică în care întîlnim o rupere a conţinutului de idei de ceea ce se cheamă forma artistică a operei literare, considerîndu-se că imaginea artistică ar fi identică cu esenţa abstractă a proceselor oglindite în literatură. Primejdioase sînt, de asemenea, tentativele estetizante, uşor comparativiste, care neglijează raportul dintre adevărul vieţii şi adevărul artistic şi privesc eroii operei sub aspectul lor de caractere doar morale şi mai puţin sociale. Ar fi greşit să nu se vadă că asemenea tendinţe negative se datoresc influenţei ideologiei burgheze faţă de care tinerii critici n-au dovedit întotdeauna o suficientă combativitate. In presa noastră nu numai că apar foarte rar articole care să combată estetica burgheză sau rămăşiţele ei manifestate încă în unele din materialele periodicelor, criticilor şi istoricilor noştri literari, dar văd lumina tiparului şi articole confuze, vulgarizatoare, care se adapă în fond, din orientarea neştiinţifică a vechii critici. Unul dintre aspectele cele mai neplăcute în scrisul unora dintre tinerii critici, este acela cînd nu se mai utilizează condeiul sau stiloul, ci cădelniţa. Sărind peste marginile bunului simţ, unii tămîiaza autori mari sau mici, utilizînd o gamă infinită de superlative. Legată de problema atitudinii este şi problema curajului. E firesc ca tinerii să dea dovadă, în primul rînd, de îndrăzneală, fugind de locuri comune, scheme, şabloane luptînd pentru nou. Curajul nu e însă un scop în sine. E nevoie de curajul pus în slujba unei cauze majore, curajul de a lua atitudine fermă faţă de problemele esenţiale ale actualităţii, de a afirma păreri, convingeri temeinice Din păcate însă, de multe ori unii critici sunt descurajaţi şi aduşi „la ordine" prin metode incompatibile cu noul climat al vieţii noastre literare. In continuare raportorul a vorbit despre succesele obţinute de tinerii scriitori din rîndurile minorităţilor naţionale, citind numele lui Szabó Gyula, Fodor Sándor, Hornyák Josef, Panek Zoltán, Huszár Sándor, Bajor A., Kanyadi Sándor, Janki Béla, Székely János, Bodor Pál, Paskandi Gheza, Gélfalvy Zoltán, Szöcs István, Kilven Janos, Fridi Pfaff, Paul Schuster, Hédi Rayzer, Hans Bergel, Josef Werner etc. Analizînd apoi felul cum a evoluat revista „Tînărul scriitor“ ca o revistă menită în primul rînd a se preocupa de promovarea tinerelor talente, raportorul a spus : Astăzi revista se străduie să adune în jurul ei, în prmul rînd, scriitorii cei mai talentaţi din generaţia tînără, cît şi scriitorii din toate generaţiile, de la Ana Şolt şi Titus Popovici pînă la Tudor Arghezi, Al. Cazaban, N. Dunăreanu, Mihai Beniuc. Sectorul de critică şi îndrumare a început să se îmbunătăţească începînd să-şi aducă şi el contribuţia nu numai la îndrumarea tinerei generaţii de scriitori, dar şi la discutarea problemelor celor mai importante legate de fenomenul literar şi istorico-literaţr, prin publicarea de documente şi studii despre literatura trecutului. Redacţia nu a reuşit, însă, să stabilească o legătură trainică cu toate cercurile literare din ţară, să publice materiale de îndrumare în acest sens. Nu întotdeauna sînt atacate în articolele de critică problemele esenţiale ce privesc creaţia tinerilor scriitori şi literatura noastră in general. Nu se reuşeşte să se cuprindă dezvoltarea amplă pe care o ia creaţia tînără contemporană. Strîns legată de activitatea revistei este activitatea Comisiei de îndrumare a tinerilor scriitori, reorganizată în cursul anului trecut Comisia a fost întărită, cooptîndu-se un mai mare număr de scriitori cu experienţă, care şi-au început activitatea pe baza unui plan de muncă mai cuprinzător, sub îndrumarea directă a secretariatului Uniunii Scriitorilor Ca obiective principale şi-a fixat măsurile în vederea organizării celei de a doua consfătuiri a tinerilor scriitori şi stimularea activităţii lor creatoare. Raportorul a discutat apoi activitatea de stimulare a tinerilor de către redacţiile ziarelor locale şi centrale şi ale editurilor. In ceea ce priveşte editurile acestea publică un număr destul de mic de tineri scriitori Putem spune că editurile sînt lipsite de iniţiativă şi curaj în promovarea a cît mai numeroşi tineri scriitori talentaţi Practica unor reviste centrale a fost preluată se pare, şi de editurile E.S . L.A. şi Tineretului, care tergiversează cu anii rezolvarea unor lucrări primite de la tinerii scriitori, le resping din lipsă de curaj sau din incompetenţă, iar unele se pierd. Editura Tineretului, pînă în prezent nu a reuşit să tipărească Almanahul pe 1955 ceea ce denotă o slabă preocupare şi grijă faţă de tinerii scriitori. Raportorul s-a referit în continuare la activitatea cercurilor şi cenaclurilor literare. Acolo unde forurile locale acordă atenţia cuvenită şi asigură o conducere sănătoasă, discuţiile din cercurile literare se duc la un Înalt nivel, lucrările se îmbunătăţesc în urma criticilor, astfel că din aceasta cîştigă atît autorul, cît şi publicaţia respectivă. Printre cercurile care au o activitate rodnică, putem aminti : I Păun Pincio, D. Th. Neculuţă, Cercul Tineretului — din Bucureşti, cercul „16 iunie 1916“ — din Galaţi, cercurile din Craiova, Bacău, Buzău, Oraşul Stalin şi Brăila. Cercurile literare nu încearcă totdeauna să depisteze elemente tinere din diferite întreprinderi şi şcoli, nu ştiu să atragă profesori şi o seamă de scriitori mai vîrstnici care cu experienţa lor să poată aduce un aport preţios în cadrul activităţii cercului, nu duc o muncă susţinută pentru ridicarea nivelului cultural, de orientare, a tinerilor începători spre problemele mari, contemporane. Spuneam, la începutul raportului, că trebuie să punem in centrul discuţiilor noastre, problemele cele mai importante ale creaţiei, şi anume : zugrăvirea vieţii noastre noi şi lupta pentru un cît mai înalt nivel artistic. Tînărul scriitor se prezintă la poarta literaturii înarmat cu talentul, dorinţa de a crea opere care să ajute la construirea socialismului şi cu un foarte modest bagaj de experienţă de viaţă şi artistică. Cunoaşterea vieţii se impune, deci, cu cea mai mare acuitate. Insistînd asupra necesităţii ca tinerii scriitori să studieze şi să aprofundeze marxism-leninismul raportorul a spus însuşirea ştiinţei marxist-leniniste este strîns legată de însuşirea valorilor literaturii clasice, romîneşti şi universale, de însuşirea datelor importante ale ştiinţei contemporane. Unii tineri scriitori citesc întristător de puţin şi pe apucate, şi în loc să se ruşineze de incultura lor, o consideră drept o calitate lată încă o ramăşiţă a proletcultismului pe care trebuie s-o combatem din răsputeri. O problemă de cea mai mare importanţă este problema limbii Este de mult cunoscut faptul că principalul element al operei literare este limba. însuşirea temeinică a vocabularului, cunoaşterea expresiilor, ripia, locuţiunile populare, cunoaşterea tuturor resorturilor morfologice şi sintactice sînt sarcini permanente ale tinerilor scriitori, îşi face iluzii deşarte cel care mai crede că este suficient să cunoşti ortografia şi gramatica elementară pentru a deveni scriitor. Unii poeţi tineri n-au reflectat, însă, asupra acestui adevăr. Ei scriu din goana condeiului, trîntind cuvintele, cum se spune, cu furca. Alteori, încercînd să fie gravi, de o gravitate fabricată pe moment, unii tineri poeţi cad într-un simplism de idei şi de exprimare mai mult decît dăunător. Munca asiduă pentru stăpinirea limbii este un element de bază al măiestriei artistice şi o datorie a tinerilor scriitori Să studiem cu seriozitate şi pasiune limba vorbită de popor, să studiem limba marilor noştri clasici: Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc, Sadoveanu ! Trăim într-o epocă, tovarăşi, cînd talentul nu mai este sortit să cerşească înţelegere. Climatul construcţiei socialiste asigură tinerilor o dezvoltare firească, condiţii optime, înţelegere deplină. Să ne gîndim la cei care şi-au dăruit viaţa pentru cauza literaturii adevărate, în vremea cînd domnea „orînduirea cea crudă şi nedreaptă". Eliberîndu-se pe sine, clasa muncitoare a eliberat întreg poporul, ne-a eliberat și pe noi, scriitorii ! Pe ea s-o cîntăm, această eroică clasă muncitoare, care duce pe umerii ei destinul fericit al omenirii ! Să-i cîntăm pe cei mai buni fii ai ei, pe comuniști, oamenii care iau cerut cu asalt I înlături cu teribilismul găunos, cu suficienţa, cu înfumurarea, cu spiritul de grup ! Să promovăm munca, eroismul, efortul creator neîntrerupt Eminescu a publicat doar un volum de versuri, dar operele lui complecte, adunate din manuscrise, ar cere peste 15 volume masive, însumînd mii şi mii de pagini Să nu fim niciodată mulţumiţi de noi, să scriem mereu mai bine, mereu mai aproape de oamenii cei mulţi ! Voi sînteţi cei care mîine veţi răspunde în faţa poporului şi a istoriei de soarta literaturii române Fiţi demni de viitorul pe care patria vi-l făureşte I Ascultaţi cuvintele lui Lenin: Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi I înainte, spre triumful realismului socialist în literatura noastră I Trăiască părintele iubit al tineretului, sfetnicul înţelept al poeţilor şi artiştilor, constructorul frumuseţii şi al fericirii poporului român. — Partidul Muncitoresc Romín I Trăiască scumpa noastră patrie Republica Populară Romină I Trăiască tinereţea I Raport asupra creaţiei tinerilor scriitori (în perioada 1950—1956) prezentat de tov. Mihu Dragomîr la cea de a doua consfătuire pe ţara a tinerilor scriitori (Text prescurtat) Tov. Mihu Dragomir prezentîndu-şi raportul Se lasă seara. Prin văioage și unghere dosnice, umbrele alungă cele din urmă pînze de lumină ale zilei. Ici una, dincolo alta, apoi mai multe deodată, ferestrele satului se luminează. In unele case ard lămpi de gaz, in altele becuri; sfatul popular se străduieşte să electrifice cît mai curînd întreaga comună. După truda zilei, oamenii se string în odăi, la căldură. Afară-i încă ger, sîrmele de telefon şi pomii sînt încărcaţi de promoroacă. Ca străin care vii aici pentru prima oară, aştepţi ca o dată cu liniştea nopţii tot satul să adoarmă. Dar pe uliţe se mişcă umbre grăbite, care se opresc în poarta unei case. Gazda iese în uşa tindei şi pofteşte musafirii înăuntru. Ei sînt obişnuiţii casei ; adesea se întîlnesc seara în cercul de citit din care fac parte. In comuna Şoldanu din apropierea Olteniţei, pe fiecare stradă sînt cîte două case de citit. Vecinii se adună aici ca să afle din cărţi şi din ziare ce se mai petrece prin lume şi prin ţară De activitatea multor cercuri de citit răspund tinerii din comună. Pe unii din ei, utemişti destoinici, i-a recomandat organizaţia de bază U.T.M ca responsabili de cerc. Am amintit despre aceste case de citit, pentru că şi discuţiile purtate aici au făcut parte din munca de atragere a ţăranilor muncitori din comună pe drumul agriculturii socialiste. Dar s-o luăm pe îndelete ca să înţelegem mai bine fiecare parte din munca organizată de comuniştii din comună şi susţinută de tineri. Din 1951 şi pînă acum cîtva timp în comuna Şoldanu au luat fiinţă o gospodărie colectivă şi trei întovărăşiri agricole Totuşi, mai rămăseseră mulţi ţărani muncitori care stăteau în cumpănă îndoiala se spărgea ici, colo şi la întovărăşirile vechi veneau cereri noi; munca de agitaţie dă- Noutăţi tehnice Automobil triciclu Pînă de curînd, motocicle- ' ta era cel mai ieftin ve- 1 v hicul motorizat. Această 1 Q ieftinătate era însă tn detri- 1 V mentul comodităţii şi al sigu- 1 V ranţei. ( v Tehnica modernă şi-a spus ( v însă cuvîntul şi in acest do- * v meniu. Astăzi se fabrică auto- › v mobile ieftine şi uşoare, de › V mici dimensiuni, la un preţ ‰v de vînzare şi un consum de › v combustibil apropiat de cel al V motocicletelor. › V Astfel, vehiculul cjin figura › v de mai jos are un motor de 173 * v cm. c, de 9 C P., care antre- › V nează roata din spate prin in- extermediul unei cutii de viteze 1 V cu 4 trepte, realizînd o viteză 1 v maximă de 78 km. pe oră şi 1 X avînd 2 locuri. Consumul de 1 v benzină este de 2,4 1. la 100 10 km., rezervorul conţinind 12 10 x de benzină. Acoperişul este x construit din plexiglas. Fere- ( x strele laterale se pot deschide, , x realizîndu-se o bună ventj- . A 'at'e- I x Un proiectant glumeț pro- , x punea ca în cazul cînd moto- rul se defectează, călătorii să X scoată picioarele prin podeaua \ cabinei reușind astfel să ducă A automobilul ...în spinare. I n- Cntr-adevăr propunerea ar fi foarte practică pentru timp de ' X ploaie... Ecou la scrisoarea colectiviştilor din comuna Bucu dea roade Era totuşi nevoie ca ea să fie înviorată şi sectorul socialist să se dezvolte într-un ritm mai viu ;• posibilităţi existau După Congresul al II-lea a! partidului, la îndemnul comuniştilor, s-au întărit formele de muncă ce dăduseră roade pînă atunci -- muncă de lămurire dusă de la om la om, brigăzi artistice ,de agiteţie etc. — şi s-au introdus altele noi. Şi acum iată de ce am pomenit de casele de citit Aici problemele se dezbateau mai In voie, cu întrebări „cu miez", cu răspunsuri exemplificate imediat cu ajutorul cărţilor sau ziarelor, cu creionul pe hîrtie. ntr-o seară, atemistul Marin Muşat, secretarul organizaţiei de bază U.T.M. din sat, a intrat la un cerc unde era responsabil unul dintre tineri Aristita Drăghici sau altcineva, nu mai ţine minte cine, în casă, cald şi miros de pline proaspătă. Pe scaune, pe laviţă, tineri şi vîrstnici stau la sfat. Cînd a intrat el, tocmai se discutau unele capitole din statutul model al întovărăşirii agricole. A întrebat cineva despre avantajele muncii cu tractorul pe tarlale întinse, sau i s-a părut ? N-are importanţă , şi aşa şi aşa tot e timpul prielnic să intervină cu fixem pie. — De ce-i mai bună treaba făcută cu tractorul ? Avem dovada aici, în ochii noştri. Cît au scos colectiviştii la hectar ? Aproape 2500 kg. de grîu şi vreo 3000 kg. porumb. Plusul faţă de individuali depăşeşte două sute de kilograme la hectar şi chiar mai mult Păi tot mna-i ? Şi-apoi şi întovărăşiţii au scos aproape cît colectiviştii Uitaţi-vă numai pe panourile în care sînt comparate rezultatele, staţi apoi de vorbă cu cei care sînt scrişi acolo şi convingeţi-vă de adevărul spuselor mele. S-au discutat în seara aceea multe probleme legate de avantajele muncii în întovărăşire. Tîrziu oamenii s-au împrăştiat pe la casele lor în cugetul multora îşi croia drum o speranţă ca o rază de lumină şi o hotărîre încolţea, timidă la început. — Trebuie s-o luminez şi pe nevastă-mea... — Trebuie să-l lămuresc pe tata... n altă zi, la chemarea organizaţiei de bază U.T.M., agitatorii utemişti au pornit din casă în casă, pe la cunoscuţi, pe la prieteni, pe la vecini. Andrei Vasile, Domnica Iordan, Maria Topală şi alţi agitatori, ai căror părinţi făcuseră mai devreme primul pas spre bunăstare, îi chemau alături de ei pe cei ce mai şovăiau încă... Maria Topală şi-a început munca de agitaţie prin lămurirea părinţilor săi Era convinsă că victoria aceasta a ei va sta la temelia muncii pe care o va desfăşura în mijlocul celorlalţi ţărani muncitori Ştia că adesea pe teren i se va pune întrebarea : — Dar taică tău s-a înscris? Au urmat apoi alte exemple. Din familia utemistului Petre Mihală, doi fraţi erau înscrişi în gospodăria colectivă şi unul în întovărăşire Au stat deoparte pînă acum cîtva timp doar taică-său şi un frate — Costică. Frate-său s-a convins curînd şi s-a înscris în întovărăşire, dar bătrînul parcă era pironit de cele două hectare de pe coastă care nu-i aduceau mare belşug în casă Petre U a arătat cu rabdare că-i numai spre binele lui dacă intră în întovărăşire, dă cote mai puţine, plăteşte impozit mai mic şi apoi ni trebuie să se mai spetească la arat şi însămînţat din zori şi pînă în noapte. Muncile acestea vor fi executate cu tractorul. La scurtă vreme după aceea, Cristea Mihală a făcut cerere de înscriere. Mult de luptat - chiar cu inima lui — a avut utemistul Marin Constantin .Clama lui, femeie în vîrstă, nu vroia nici în ruptul capului să se înscrie în întovărășire- l-a vorbit, i-a făcut socoteli pe hîrtie, dar n-a reușit Atunci s-a gîndit să procedeze aitel: — Mamă, eu vreau să intru tn întovărăşire Dacă dumneata nu te-ai hotărî încă şi vrei să mai aştepţi, te-aş ruga să-mi dai voie să iau pămintul ce mi se cuvine de la tata şi să mă înscriu cu el. Sînt convins că în curînd mă vei urma şi dumneata Şi utemistul Marin Constantin a intrat în întovărăşire Din cînd în cînd o mai îndeamnă pe maică-sa să se înscrie şi ea. Poate că n-o să-l înţeleagă deocamdată, dar el e sigur că în curînd, cînd va culege primele roade ale muncii în comun şi le va compara cu ale maică-si, îi va dovedi negru pe alb că Dasul lui a fost bun şi atunci va veni şi ea alături de ei, alături de ei, de familia mare a întovărăşiţilor... Era pe la prînzul mare, într-o sîmbătă. La căminul cultural se strîngeau, unul cîte unul, tinerii din comună e utemişti şi neutemişti, îi invitase organizaţia de bază U T.M. la o adunare generală deschisă. S-a citit din ziarul „Steagul roşu" scrisoarea colectiviştilor din comuna Bugu adresată ţăranilor cu gospodărie individuală din comună : „Vă chemăm alături de noi“. După citirea scriscris au pornit propunerile . ţ. Mîine au loc intilniri ale alegătorilor cu candidaţii - a spus utemista Margareta Zaharia Avem şi noi un candidat al nostru, un utemist, pe tovarăşul Marin Constantin. Să alcătuim o echipăde agitatori care să meargă în tot circumscripţia lui, la adunare, şi să desfăşoare acolo munca de lămurire pentru atragerea de noi membri în întovărăşirile existente şi in cea nouă, cea de a patra din comună, care a luat fiinţă de curînd în comuna noastră sînt peste 800 familii Din acestea doar vreo 40 au mai rămas în afara gospodăriei colective şi întovărăşirilor. Să-i atragem pe toţi alături de noi Propunerile au controluat o bună bucată de vreme. A vorbit Victor Tănase, secretarul organizaţiei de bază U.TM. din gospodăria colectivă, apoi tînărul colectivist Alexandru Măianu şi Marin I. Doneanu — elev în clasa a VII-a elementară . -T Deseară - a spus el — îm- • preună cu colegii mei Marin Ciutacu, Ilie Tudor şi Gheorghe Pîrvi) o să facem citeva lozinci pe care să le afişăm la locurile unde mîine se vor întîlni alegătorii cu candidaţii lor... îndrumaţi de comunişti, utemiştii din comuna Şoldanu continuă munca politică pentru atragerea tuturor ţăranilor muncitori din comună spre gospodăria colectivă şi întovărăşirile existente. Formele de muncă sînt interesante şi variate. Qpce prilej prielnic este folosit. La casele de citit se citeşte şi se discută despre superioritatea agriculturii socialiste. Agitatorii merg pe la cei pe care îi mai frămîntă încă tot pielite. Adunările care au avut loc cu ocazia alegerilor de deputatin sfaturile populare au constituit un minunat mijloc de agitaţie. Roadele acestei munci sunt îmbucurătoare. Din cele peste 800 familii din comuna Şoldanu, doar vreo 40 mai trebuie să vină alături de ceilalţi,in gospodăria colectivă şi în cele patru întovărăşiri existente. Pînă acum cîtăva vreme au fost numai trei întovărăşiri, dar din cele peste 140 familii de ţărani muncitori care au păşit pe drumul agriculturii socialiste de la 1 ianuarie anul acesta şi pînă acum, 24 familii au format o nouă întovărășire —. ..8 Martie“ — și cereri noi se fac mereu. N. SIMIONESCU I I . A.N. Ce o preocupă pe Magdalena Măru? ! Magdalena Măru a fost una dintre fruntaşele clasei, sîrguincioasă, disciplinată şi cu dragoste de carte. Spun a fost pentru că acum Magda urmează o altă linie, care nu mai corespunde întru totul cerinţelor şcolare. In primul rînd cartea a devenit pentru ea ceva plictisitor, fără un folos. Magda nu mai este eleva care să ia numai 5, iar la un 4 să fie supărată pe sine că nu a putut să dea un răspuns mai bun. Acum Magda se mulţumeşte şi cu nota 3, ba chiar şi cu media 3 Dar nu numai atît, a început să ia şi 2 Care este cauza pentru care Magda a ajuns aşa ? Toate fetele din clasă spun că sportul a dus-o pe Magdalena pe acest drum, dar eu nu vreau să mă mărginesc numai la această afirmaţie, ci să explic pe îndelete întîmplările şi frămîntările Magdei atît în clasă cît şi în afara şcolii. Cînd spunem sport ne gîndim la o activitate folositoare, interesantă, atractivă De altfel, fiecare tînăr trebuie să dorească să practice sportul, să asiste la anumite manifestări sportive Noi, elevele clasei a IX a C de la Şcoala medie de 10 ani nr 15 din Bucureşti, nu ne-am gîndit niciodată că sportul poate fi dăunător. Magdalenei însă sportul îi dăunează. Ei nu-i place să practice vreo ramură sportivă, îi place în schimb să asiste la diferite meciuri. Foarte frumos din partea ei. In timpul verii Magdei ii plăcea foarte mult să se ducă la meciurile de fotbal. Nu exista vreun meci de la care să lipsească, iar serile și le petrecea la Teatrul de vară „23 August". A venit iarna, au venit meciurile de volei, handbal, baschet. Nici de aici Magda nu a lipsit niciodată, dar de la școală a început să lipsească. Lucrul acesta le-a dat de gîndit colegelor ei, care au ajuns la concluzia că Magda nu era atrasă de desfășurarea jocului, fel de jucători, că dorea cu orice chip să fie remarcată de aceștia. — Magda dragă, ești tu atît de pasionată după sport îneît nu te mai interesează nimic ? — a întrebat-o într-o zi una dintre colege. — Ce vă interesează ce fac ?— a răspuns atunci Magdalena... Şi fetele au continuat să-i arate Magdei că această comportare nu-i va folosi în viaţă, că-i va veni greu la absolvirea şcolii să-şi aleagă un drum dacă ea nu dă atenţia cuvenită învăţăturii. Zilele s-au scurs foarte repede. Au venit studenţi la practică în şcoala noastră şi Magda a început să aibă purtări nedemne pentru o elevă. — Fetelor, văd că Magda nu vrea de loc să ne dea ascultare. Trebuie să facem ceva nu putem să o lăsăm aşa — a propus una dintre eleve. Şi atunci s-a iscat o întreagă discuţie între elevele clasei. Sanda Buculescu era de părere ca Magda să fie lăsată în pace Altele o contraziceau arătîndu-l că ele nu vor ca toată clasa a IX-a C să fie arătată cu degetul din cauza Magdalenei. Unele au mers mai departe, accentuînd mai ales pe faptul că Magda vrea să urmeze și o facultate, să devină inginer Or, lipsurile pe care le are acum nu pot fi tratate cu uşurinţă şi aceste lipsuri se vor răsfrînge nu numai asupra ei, ci şi a tovarăşilor ei de muncă. Aşa s-au desfăşurat schimburile de păreri între noi, colegele Magdei. Magdalena Măru era insa departe de noi, mergea nepăsătoare pe drumul ei. Intr-una din zile era frig afară. Magda n-a venit dimineaţa la şcoală dar după amiază s-a dus la meci tocmai la Giuleşti A doua zi cînd a venit la şcoală, s-a scuzat că nu a putut să înveţe fiindcă a fost să-şi scoată buletinul. Fireşte, Magdalena minţea. Şi de atunci ne tot întrebăm: ce să facem cu Magdalena cum să discutăm cu ea ca să ne înțeleagă ? • Am ajuns însă la concluzia că ^ noi nu vom putea face nimic pînă cînd Magdalena nu ne va spune ce vrea, ce o interesează, ce s-a întîrrtplat cu ea, ce o frămîntă. Dacă ne-ar spune poate am putea s-o ajutăm Și ar trebui să aibă încredere în noi, doar sîntem colegele ei. DORINA BIGIU elevă la Şcoala medie de 10 ani Nr. 15 fete-Bucureşti