Scînteia Tineretului, octombrie 1956 (Anul 11, nr. 2305-2330)
1956-10-14 / nr. 2316
Să cunoaştem istoria tehnicii „Peştera comorilor“ Intr-o clădire din Parcul Libertăţii din Bucureşti s-a deschis Muzeul tehnic, din cadrul centrului de Documentare tehnică al Ministerului Energiei Electrice Elcetrice şi Industriei Electroteh-Muzeul este o adevărată „peşteră a comorilor" unde fiecare obiect expus trezeşte interes şi admiraţie pentru geniul inventiv al constructorului şi admiraţie faţă de o serie din marii înaintaşi ai tehnicii actuale care cu mijloace puţine însă înzestraţi cu scînteia inspiraţiei şi cu dîrzenie au pus bazele unor Ingenioase realizări ale tehnicii. Spre deosebire de un muzeu obişnuit, o mare parte din obiectepot fi cercetate în timpul funcţionării, făcîndu-ne să înţelegem şi să reţinem mai bine fenomenul pe care Îl ilustrează. Pe ipereţii muzeului este expus un material bogat ilustrativ cuprinzînd portretele marilor oameni de ştiinţă şi inventatori precum şi reprezentarea momentelor celor mai caracteristice legate de opera lor, astfel maşinile şi aparatele expuse îşi pierd caracterul lor impersonal şi se leagă în memoria noastră de figurile celor care le-au inventat. DE LA HERON LA TURBINELE CU ABURI MODERNE Intr-un colţ al muzeului am văzut funcţionînd cea mai veche maşină cu aburi din lume: aelipita lui Heron. Un cazan cu apă în clocote dă aburi unei sfere de cupru cu două ţevi din care iese aburul care prin reacţiune roteşte sfera. Trecînd mai departe ne apare în faţă maşina lui Denis Papin, machetele primelor maşini cu aburi, maşina atmosferică a lui Watt, maşinile primelor transatlantice cu staturi de la 1850, modelele primelor locomotive. In muzeu mai sunt păstrate cilindrul primei maşini cu abur adusă în ţară, care a fost montată în moara cu foc de la Colentina, pompele de la „stabilimentul fîntînilor“, maşina care acţiona presele la monetărie, maşinile de la Grozăveşti care luminau bulevardele. Expoziţia este dominată de silueta impunătoare a căldării Babcock care fusese montată la Grozăveşti în 1912. Interiorul ei poate fi cercetat cu de-amănuntul datorită faptului că este luminată cu becuri puternice. ROATA CU FĂCAIE ŞI TURBINA PELTON Este surprinzătoare asemănarea dintre lingurile de lemn montate pe roata unei mori ţărăneşti (pe care o putem vedea funcţionînd în mărime naturală) şi cupele rotorului unei turbine Pelton de construcţie modernă asemănătoare cu cea de la Dobreşti care este montată în sala de la parter împreună cu un uriaş alternator. In muzeu se mai pot vedea machetele unor hidrocentrale cu turbine Francis şi Kaplan. DE LA MOTORUL LUI VLAICU LA I.A.R. DE 100 C.P. Motoarele de aviaţie sunt reprezentate de „Gnome-Rhone-U'l“ cu cilindrii în stea al lui Vlaicu şi de motorul Anzani întrebuinţat de Blériot. Vizitînd Muzeul tehnic din Capitală Mai putem admira câţiva cilindri răciţi cu apă cu cămaşă de cupru, iar la capătul celălalt al seriei istorice avem motorul I.A.R. cu ciliindru în stea de 1.000 de cai şi un motor Junkers-Juno cu 16 cilindri în V. AUTOMOBILISM ŞI NAVIGAŢIE Automobilul electric şi automobilul cu aburi trezesc compătimirea noastră. Urmaşii lor au fost puţini. Cum vezi trăsurica cu motor cu benzină de pe la 1900 parcă auzi păcănitul strident al celor doi cilindri răciţi cu aer şi zornăitul lanţului care transmite mişcarea la roţi. Un colţ al muzeului adăposteşte modelele unor vase care ne fac imaginaţia să-şi ia zborul: o galeră antică grecească, caravela lui Cristofor Columb, vaporul cu roţi „Ştefan cel Mare“, fregata cu 3 punţi şi 94 de tunuri a amiralului Uşacov, şi, pentru a încheia seria, un cargobot şi vasul de pasageri „Transilvania“. Istoria busolei ne este şi ea prezentată, începînd cu figurina chinezească ce arată sudul şi tabela cu cele 12 carturi chinezeşti botezate cu nume de animale, pînă la girocompasele şi radiocompasele moderne. CE LUMINĂ PREFERAŢI? Puteţi alege din colecţia muzeului orice sursă de lumină începînd cu opaiţul şi terminînd cu lămpile luminiscente. Veţi găsi lămpi de miner cu ulei de răpită, carbid sau acumulatori, lămpi de petrol cu fitil sau cu manşon Auer, vestitele lămpi Cârcei care luminau farurile în vremurile romantice ale navigaţiei cu pînze, lămpi cu arc electric, lămpi cu filament de cărbune de bambus. O CENTRALĂ TELEFONICĂ AUTOMATĂ IN FUNCŢIUNE... ...surprinde pe cel care o vede pentru prima oară. Funcţionarea sigură şi grăbită a selectoarelor şi releelor care fac legătura între cel care cheamă şi chemat trezesc admiraţia faţă de această capodoperă a automatizării. Alături de centrala telefonică mai găsim şi o colecţie de aparate telegrafice începînd de la modelul Tui Morse montat pe o ramă de tablou şi terminînd cu teleimprimatoarele moderne care se aseamănă cu nişte maşini de scris mînuite de fantome. Aparatele de telefonie cu curenţi purtători permit ca pe acelaşi fir să se poată efectua simultan cîteva zeci de convorbiri. Radiolocaţia nu este uitată nici ea, împreună cu televiziunea. „PARADISUL“ ELECTRICIENILOR Muzeul posedă o colecţie de maşini electrostatice de cele mai diverse tipuri. întîlnim bastonul de sticlă şi blana de pisică, electroforul, sfera de sulf a lui Otto de Guercke, sfera de sticlă Nollet, toate acestea în stare de funcţiune, maşinile Wimshurst produc trăsnete în miniatură de toată frumuseţea. Toate numele savanţilor din manualele de fizică sînt ilustrate cu cel puţin cite un aparat. Este păstrată mereu vie amintirea lui Lomonosov, Lenz, Ampere, Ohm, Daniel, Franklin, Faraday, Dersted, Leclanche, Gramme şi alţii. Producţia, transportul şi distribuţia energiei electrice este tratată pe larg cu machete de diferite tipuri de termocentrale, hidrocentrale ş.a. In expoziţie sînt montate în mărime naturală o parte din vechea termocentrală de la Grozăveşti. Mai sînt expuse cîteva din primele instalăţii energetice de la noi din ţară. Muzeul are o colecţie complectă de maşini electrice începînd cu mașina cu magnet rotativ a lui Pixi. S-ar mai putea spune foarte multe despre sutele de exponate pe care le găsim în muzeu. Dar, legat de aceasta, aș vrea să vă fac — dragi cititori — o ultimă recomandare : Muzeul este deschis duminică toată ziua pentru marele public iar în timpul săptămînii, dimineţile numai colectivelor cu delegaţii. Ing. A. NEGRU Maşină cu aer cald utilizată în trecut pentru pomparea apei Unul dintre primele motoare de tramvai folosite în ţara noastră Machetele turbinelor Francis şi Kaplan Aflaţi că... ...în stratosferă, (spre deosebire de ceea ce se intîmplă in atmosferă), temperatura cea mai scăzută, adică gerul cel mai năpraznic, domneşte deasupra ecuatorului şi că deasupra paturilor găsim temperaturile ceie mai ridicate. ...fulgerele se datoresc unor diferenţe de potenţial care ating uneori 1 miliard de volţi, sau chiar mai mult, iar in- ^ tensitatea curentului acestor descărcări este de cca. 200000 A. Cu toate acestea energia lor electrică este foarte mică 0 fiindcă durata unui fulger nu C depăşeşte cîteva fracţiuni din ( tr-o secundă. y ...pietrele preţioase ca, ruy bunul şi safirul nu sînt nimic altceva decit oxid de aluminiu colorat de urmele altor acizi metalici. ...zincul poate fi recunoscut prin aceea că pirite cind e îndoit.” Aceste zgomote sînt produse de către cristalele mici din structura metalului care se freacă intre ele. Cînd v-aţi aplecat să ridicaţi un obiect căzut pe jos şi v-aţi ridicat după aceea brusc, nu vi s-a intîmplat ca In faţa ochilor lumina să se întunece sau puncte mici ca nişte stele să vă joace în sus şi In jos ? Ce credeţi: se întunecase dintr-o dată afară, sau răsăriseră în plină zi stelele? Bineînţeles, nici una, nici alta. Afară continua să strălucească soarele, iar totul nu era decit oînchipuire. A durat o clipă şi vălul negru, ceaţa sau punctele luminoase dispăruseră. Au existat ele oare intr-adevăr, sau totul se datora unor anumite cauze ? Răspunsul e simplu : de vină era doar modificarea presiunii singelui din cauza schimbării brusce a poziţiei corpului. Dar se mai intîmplă uneori să întîlnim oameni care să susţină cu tărie că aud voci, că văd obiecte, că simt mirosuri, care în realitate să nu existe. Asemenea ciudăţenii impresionează mult pe acei oameni care nu cunosc adevărata lor cauză. In cele ce urmează vă vom prezenta Insă părerea ştiinţei, a medicinii, care a reuşit să lămurească pe deplin cauza acestor ciudăţenii. ★ In mod obişnuit, la omul sănătos, cu creierul şi simţurile sănătoase, lumea înconjurătoare se oglindeşte pe scoarţa cerebrală aşa cum este ea în realitate. Dar, in cazul unor boli, care vatămă creierul sau simţurile, lucrurile se schimbă. In acest caz, simţurile ne pot înşela şi creierul nu va mai oglindi exact lumea înconjurătoare. Simţurile vătămate pot arăta o lume care nu există în realitate ci numai in închipuirea noastră. Asemenea închipuiri asupra unor lucruri care nu există, poartă numele de năluciri, vedenii sau halucinaţii. De obicei, cele mai întîlnite halucinaţii sînt de domeniul văzului sau al auzului. In astfel de cazuri, bolnavului i se năzăreşte, de pildă, că vede diferite lumini, sântei de diferite culori, cercuri care i se par de foc. Alteori, bolnavului i se pare că vede cîini, pisici, şerpi sau oameni cu chipuri duşmănoase, care-i vor răul. Asemenea năluciri le întîlnim mai ales la oamenii care suferă de boala numită „delirul de persecuţie". Alţi bolnavi cu halucinaţii îşi închipuie că văd figuri de „sfinţi“ care le şi vorbesc, mîngîindu-le suferinţa. In sfîrşit, nălucirile mai pot apare şi la simţul pipăitului. Bolnavilor li se pare că simt atingeri, lovituri, arsuri. Nici simţul mirosului nu e scutit de năluciri, iar şirul nesfirşit de halucinaţii cuprinde chiar şi pretenţia unor bolnavi precum că ei ar fi de aur, de sticlă sau chiar de hîrtie. . Cum se explică toate acestea ? Noi ştim, cît de mare este influenţa creierului asupra activităţii întregului organism. I. P. Pavlov a demonstrat in lucrările sale că fără participarea creierului nu este posibilă nici o activitate a nici unui organ din corpul nostru. El a dovedit că tot ce face omul cu voia sau fără voia lui, se află sub conducerea şi sub controlul creierului. Legătura dintre creier şi restul organelor din corp se face cu ajutorul nenumăratelor fibre nervoase răspîndite în tot corpul. In mod permanent creierul transmite ordine şi primeşte rapoarte. Cită vreme scoarţa creierului nu este tulburată, simţurile noastre oglindesc în mod fidel lumea înconjurătoare şi starea unor organe interne ale corpului. E de ajuns însă ca scoarţa creierului să sufere cîtuşi de puţin, pentru ca simţurile să nu mai funcţioneze cum trebuie, să ne informeze greşit şi să dea naştere la vedenii sau orice fel de alte închipuiri. Dar, acum cineva s-ar putea întreba cum putem dovedi că nălucirile, vedeniile depind de starea de sănătate sau de boală a scoarţei creierului ? O dovadă că lucrurile se petrec aşa o avem în faptul că atunci cind chirurgii operează asupra creierului şi lasă să treacă, cu ajutorul unor fire, un curent electric prin diferite părţi ale scoarţei cerebrale, bolnavul afirmă — cînd curentul atinge partea dinapoi, de la ceafă a creierului unde se termină firişoarele nervoase care vin de la ochi — că vede puncte luminoase, scintei sau fulgere Cînd curentul trece prin partea creierului din dreptul tîmplelor unde se termină firele nervoase plecate de la urechi, bolnavul pretinde că ar auzi pocnituri, şuierături sau chiar note muzicale. Iar dacă acelaşi curent va trece prin partea creierului dinspre creştetul capului, bolnavul va reclama că simte furnicături pe o parte mai mare sau mai mică a corbului său. Acelaşi curent trecut prin celelalte părţi ale creierului, poate da bolnavului impresia că vede locuri cunoscute, întimplări din viaţa sa, persoane cunoscute sau chiar necunoscute, care-i fac semne, îi vorbesc, îl strigă pe nume. Este limpede că în cazul in care anumite părţi aie creierului se îmbolnăvesc pot apărea vedenii, năluciri. Aceste năluciri pot să apară şi intr-un creier sănătos dacă se foloseşte după cum am văzut otravă sau un curent electric. Astăzi cind pe undeva apare un om cu asemenea vedenii lumea din jurul său işi dă seama că are de-a face cu un om care e bolnav. In trecut lucrurile se mai petreceau şi altfel. Arătările născocite de minţi şubrezite de boală sau de oameni rău intenţionaţi nu mai pot prinde astăzi, decit acolo unde oamenii sînt uşor de păcălit, şovăielnici şi depărtaţi de lumina adevărată — ştiinţa. In zilele noastre ştiinţa se răspîndeşte larg in masele muncitoare, iar acolo unde este răspîndită ştiinţa nu este loc pentru vedeniile minţilor şubrezite sau minciunile duşmanilor. Dr. M I. SAVEANU Adevărul despre „năluciri“ La Congresul de Spectroscopie de la Amsterdam Acad. prof. E. Bădărau Directorul Institutului de Fizică al Academiei R.P.R. In urmă cu cîtva timp a avut loc la Amsterdam al VI-lea Congres Internaţional de Spectroscopie numit şi „Colloquium Spectroscopicum“. La acest Congres au participat circa 600 oameni de ştiinţă veniţi din aproape 30 ţări. La Congresele Internaţionale de Spectroscopie care se ţin la un interval de circa 3 ani sînt expuse realizările noi în spectroscopie (domeniu al fizicii care studiază structura materiei cu ajutorul spectrelor de emisie şi absorbţie ( N.R.). La acest Congres, R.P.R. a trimis o delegaţie de specialişti compusă din Acad. Bădărău, conf. univ. M. Giurgea şi prof. univ. Constantin Mihul. Participanţii la congres au ascultat circa 100 comunicări din spectroscopie pură şi aplicată, comunicări care au fost în cea mai mare parte urmate de discuţii largi. Este interesant de observat că majoritatea comunicărilor au avut o latură aplicativă fiind bine cunoscută importanţa spectroscopiei pentru agricultură, medicină, biologie etc. Delegaţii ţării noastre au făcut şi ei 3 comunicări („Descărcarea în forţă de înaltă frecvenţă ca izvor spectral“ — „Rotirea liniilor spectrale“ şi „Spectre de fluorescenţă a unor petroluri lampante“) care s-au bucurat de un interes vădit întrucît ele au fost urmate de multe întrebări şi vii discuţii. Totodată, ele au determinat şi o interesantă corespondenţă între laboratoarele noastre din Bucureşti şi cele din străinătate în vederea lămuririi unor anumite probleme. Paralel cu acest congres a fost organizată şi o expoziţie a aparaturii spectroscopice, unde mai multe firme au expt o serie de aparate interesante care au permis specialiştilor să constate enormul progres al tehnicii în acest domeniu. O expoziţie cuprinzînd cărţile cele mai moderne în spectroscopie a dat posibilitatea participanţilor să se documenteze temeinic în acest domeniu. In concluzie, cel de al VI-lea Congres Internațional de Spectroscopie a fost de un mare folos pentru specialiștii din diferite țări care s-au putut orienta complect asupra progreselor importante realizate de spectroscopie. Varga fermecată“ Geologie O creangă subţire de alun, tăiată într-o noapte cu lună plină, după rostirea unor descîntece, aceasta era „varga fermecată“ cu care şarlatanii încercau să înşele buna credinţă a oamenilor naivi atribuindu-i „calitatea" de a descoperi comori. Iată însă că ştiinţa dispune în prezent de mijloace şi metode cu care poate descoperi comorile care bineînţeles nu sînt de aur ci sînt zăcăminte de minereuri, de petrol sau de sare — adevărate comori pentru economia naţională. Astăzi „varga fermecată“ nu e o poveste ştiinţifico-fantastică sau vreun basm pentru copii, ci doar o poreclă dată unui procedeu folosit în mod curent, în cercetările geologice. Ideea care stă la baza procedeului constă în aceea că viteza propagării sunetului printr-un mediu creşte cu cit creşte şi rezistenţa mecanică a acelui mediu. Astfel în corpuri lichide şi solide sunetul se propagă mai repede decît prin gaze. Printr-un teren omogen, viteza sunetului este de 15 ori mai mare decît printr-un teren accidentat, iar în rocile vulcanice cu mare rezistenţă mecanică sunetul atinge 6.000 metri pe secundă. Cum este folosit a£est principiu în practică ? Să presupunem că geologii doresc să ştie la ce adîncime începe un strat de pămînt mai dur. Ei îngroapă atunci o mică cantitate de explozibil în pămînt şi aşează la o oarecare distanţă de acolo cîteva microfoane mici. Zgomotul produs de explozie ajunge la microfoane pe două cai: (fig 1) o dată pe un drum direct, în linie dreaptă, şi a doua oară prin reflexie izbindu-se de stratul de pămînt mai dur. Se înţelege că ultimul traseu este cu atît mai lung, cu cît stratul căutat se găseşte la o adîncime mai mare. Pentru a se stabili cu precizie adîncimea mai rămîne să se determine doar diferenţa de timp în care s-a propagat sunetul direct şi cel reflectat. Acest lucru se face pe cale electrică. Acelaşi procedau este folosit pentru descoperirea zăcămintelor de sare, operaţie cu atît mai importantă cu cît alături de sare se găseşte deseori şi petrol. In aceste măsurători (fig. 2), microfoanele se aşează în cerc la egală distanţă in jurul locului exploziei şi se stabilesc timpurile după care sunetul exploziei ajunge la fiecare microfon. Ele sînt bineînţeles numai atunci egale dacă terenul prin care s-a propagat sunetul este omogen. Dacă în unul din drumurile sunetului se află însă un depozit de sare, atunci timpul de propagare respectiv se scurtează mult. Deoarece aceste încercări se întind uneori pe suprafețe mari, microfoanele nu ssînt legate de locul cu aparatele de măsură prin cabluri, ci fiecare din ele are cite un mic emiţător şi comunică semnalele electrice pe calea undelor radiofonice. Una din cele mai mari cuceriri ale ultimelor decenii, undele electromagnetice au fost puse şi ele în slujba cercetărilor geologice, deoarece de la descoperirea lor s-a stabilit că ele sînt reflectate de straturile metalice. Aceasta calitate s-a dovedit extrem de prețioasă pentru descoperirea zăcămintelor metalifere. Emițătorul dip stingă (fig. 3) radiază un fascicol foarte concentrat de unde îndreptate în jos. Dacă undele întîlnesc zăcămintul, ele sînt reflectate în sus, spre dreapta, unde sînt prinse de un receptor. Din înclinările instalaţiilor de emisie şi recepţie ca şi din distanţa dintre ele se stabileşte cu mare precizie unde se găseşte zăcămîntul căutat. La acest procedeu undele trebuie foarte precis dirijate și totodată concentrate intr-un fascicol cît mai strîns. Din această cauză se lucrează cu unde foarte scurte. Foarte interesante sînt procedeele folosite pentru descoperirea cablelor sau conductelor de mult îngropate și uitate sub pămînt. Iată cum se procedează într-un asemenea caz: In figura 4 dreapta se poate vedea un mic emiţător de antene foarte cadru, iar în urma lui un receptor cu acelaşi tip de antenă. Distanta dintre ele este atit de mare incit un sunet emis de emiţător se aude în receptor foarte slab. Dacă aparatele ajung însă deasupra unei conducte sau unui cablu metalic, atunci recepţia se îmbunătăţeşte brusc şi sunetul recepţionat creşte foarte mult in intensitate; cablul este descoperit. „Varga fermecată“, poreclă dată de fapt undelor care se propagă în linie dreaptă, şi care permit descoperirea de bogății subterane, este astăzi un procedeu modern folosit în cercetările geologice. Ing. I. VOICU Fig. 4. La Simposionul de Poliomielita de la Bologna Conf. univ. dr. N. Cáfol Director adjunct al Institutului de Inframicrobiologie al Academiei R.P.R. Intre 20 şi 23 septembrie a.c s-au desfăşurat la Bologna lucrările celui de-al 4-lea simposion al Asociaţiei Europene de luptă împotriva Poliomielitei. La simposion au participat specialişti veniţi din 22 ţări. Ţara noastră a fost reprezentată de o delegaţie constituită din Acad. Şt. S. Nicolau, şeful delegaţiei. Acad. Al. Rădulescu, Prof. M. Voiculescu, Prof. I. Mesrobeanu şi Conf. univ. N. Cajal. La lucrările congresului ce s-au axat pe trei mari probleme (varcinaţia antipoliomielitică, parapoliomielitele şi tratamentul sechelelor poliomielitice) delegaţia noastră a adus 8 interesante comunicări şi a participat activ la discuţii. Comunicările româneşti, ca şi punctele de vedere susţinute in discuţii şi care au arătat concepţia cercetătorilor din ţara noastră asupra căii de administrare a vaccinului, asupra posibilităţilor de creştere a stării de rezistenţă prin herpetizare, asupra mecanismului imunităţii tisulare, asupra legăturilor dintre virusurile poliomielitice şi virusurile Coxsackie, asupra aspectului clinic ca şi al tratamentului chirurgical al sechelelor — au fost urmărite cu atenţie şi apreciate de participanţi. Lucrările romineşti vor apare de altfel in volumul special al acestui simposion. Atît în timpul simposionului cit şi în decursul diferitelor întîlniri delegaţii ţării noastre, care au fost primiţi cu multă cordialitate şi considerare, au putut avea discuţii particulare ştiinţifice interesante, au legat prietenii şi relaţii de colaborare cu reprezentanţii celorlalte ţări. Ca o preţuire a ştiinţei din patria noastră, primarul Bolognei a oferit în mod solemn una din medaliile comemorative ale simposionului Academicianului Şt. S. Nicolau, şeful delegaţiei române. Aceeaşi caldă primire a fost făcută de altfel oamenilor de ştiinţă din patria noastră şi în numeroasele clinici şi instituţii medicale pe care le-au vizitat după terminarea simposionului, la Bologna, Roma, Arricia, Milano şi Torino. Tehnica atomică întarim fără cîntar Cred că astăzî a devenit anacronică sau cel puţin nepotrivită afirmaţia după care „fizica este tehnica zilei de mîine“. In această epocă cînd au fost descoperite căile prin care pot fi dobindite uriaşele energii ce sălăşluiesc în sinul atomului, fizica este nu numai ştiinţa care studiază fenomenele fizice, ci „baza tehnicii zilei de azi“. Aplicaţiile practice ale energiei atomice pe care le poţi vedea în cadrul expoziţiei „Folosirea energiei atomice în scopuri paşnice“ din Moscova , vin să complecteze această imagine. Continuînd expunerea principalului aparataj atomic existent în expoziţie vă prezentăm astăzi un „cîntar atomic“. Pentru fiecare dintre noi, noţiunea de cîntar este legată de cea de „platan“. Dar la acest aşazis „cîntar atomic“ pe care vi-l prezentăm, nici nu este necesar ca obiectul de cîntărit să atingă cimtarul. Aparatul pe care-l puteţi vedea în figura alăturată este destinat măsurării continue a greutăţii substanţelor aplicate pe ţesături în procesul de producţie. Aparatul mai poate fi utilizat pentru determinarea greutăţii acoperirilor în producţia de ţesături cauciucate, de înlocuitori ai pielii ca şi pentru măsurarea greutăţii substanţelor aplicate pe ţesături sub forma de apreturi. Cum funcţionează acest aşa-zis „cîntar atomic“ ? Aparatul lucrează pe principiul absorbţiei razelor Beta. Gradul de absorbţie al razelor Beta depinde de greutatea materialului. Intensitatea radiaţiilor după parcurgerea materialului se măsoară cu o cameră de ionizare care emite un curent electric. Din camera de ionizare curentul este amplificat şi pe un cadran special este indicată greutatea materialului în grame/m2. IOSIF SEFER Realizări noi Pompa electromagnetică Marile progrese realizate in domeniul energiei atomice in ultimii ani au pus un mare număr de probleme cu totul noi in cele mai diferite ramuri ale tehnicii Rezolvarea acestor probleme tehnice noi a dus la soluţii dintre cele mai ingenioase şi interesante. Astfel, problema realizării unor pompe absolut etanşe pentru substanţele radioactive a determinat apariţia pompei electromagnetice care e cu totul deosebită ca aspect şi concepţie de toate celelalte tipuri de pompe cunoscute. In unele reactoare atomice se utilizează ca agent purtător de căldură un metal topit, sodiul Acest lichid, după ce preia căldura generată in reactor, e trecut intr-un schimbător de căldură unde e întrebuinţat la generarea de aburi dintr-un alt fluid, de pildă apa, cu care se acţionează apoi turbinele. Deoarece sodiul pe de o parte devine radioactiv prin contactul cu elementele reactorului, iar pe de altă parte, ajungând în contact cu aerul, poate reacţiona violent, circulaţia nu se poate realiza decit cu o pompă perfect etanşă. Funcţionarea pompei electromagnetice se bazează pe conductibilitatea electrică a fluidului Ea e constituită dintr-un electromagnet puternic și un tub metalic prin care trece intreferul magnetului. Prin tub trece fluidul care trebuie pompat. Pe tub, în dreptul intreferului, se conectează o sursă de curent continuu de joasă tensiune și de mare intensitate. Curentul trece prin fluid perpendicular pe liniile de forţă magnetice. Porţiunea din fluid prin care trece curentul, reprezintă un conductor care, conform cunoscutei reguli a „miinii stingi“ din electrodinamica, va fi deplasat perpendicular pe liniile de forţă Curent electric magnetice şi pe direcţia curentului, deci pe direcţia tubului Astfel se realizează o acţiune continuă de pompare a fluidului. Pompele electromagnetice au atins debite de 25 de Litri pe secundă şi presiuni de 10 atmosfere. Ing. GH. VIŞINA Cărţi noi In colecţia „Ştiinţa învinge“ a Editurii Tineretului au apărut : I. BOGHIŢOIU - Telecomunicaţii prin fire. M. SOLOMON — Pe căile chimiei. I. ANDREI — Televiziunea. A. FLEGON - Maşinile agricole de-a lungul veacurilor. Lumea a-G. A. ZISMAN tomului. L. STRAŞIN — Cinematografia. GH. RADO lui sonic. Asaltul zidut- UMOR — Mulţumesc pentru că m-ai construit, însă cred că n-ar strica să-ţi dau cîteva sugestii pentru îmbunătăţirea proiectului meu. Desen de N. ARION