Scînteia Tineretului, iunie 1962 (Anul 18, nr. 4058-4083)
1962-06-01 / nr. 4058
în sprijinul producţiei nsufleţiţi de succesele obţinute de oamenii muncii în realizarea sarcinilor trasate de cel de-al lll-lea Congres al P.M.R., cercetătorii Institutului de cercetări forestiere au abordat în cursul, acestui an o serie de probleme menite să sprijine producţia, mai bine-zis, menite să ridice munca noastră la nivelul cerințelor practicii. Profilul institutului nostru este complex. Cercetătorii din sectorul forestier se ocupă — în cadrul aceluiaşi institut ■—■ atît de probleme legate de îmbunătăţirea stării pădurilor noastre şi găsirea metodelor de creştere a producţiei şi productivităţii lor, prin diferite metode, cît şi de probleme legate de extinderea metodelor celor mai avansate de lucru în exploatările forestiere. O pondere însemnată în activitatea institutului o ocupă preocupările privind alegerea şi extinderea unor noi maşini şi utilaje — la nivelul tehnicii mondiale — precum şi crearea de utilaje noi sau perfecţionarea celor existente atît pentru lucrările de cultura pădurilor, de exploatare forestieră, de transport al lemnului, cît şi pentru sectorul de prelucrare a lemnului în cherestea şi produse finite din lemn. O problemă de care institutul s-a ocupat în anii anteriori şi care face obiectul cercetărilor şi în acest an este legată de găsirea căilor de reducere a cantităţilor de material lemnos, sub diferite forme, care rămîne neutilizat în parchetele exploatate anual. In acest sens au fost definitivate noile normative de pierderi și consumuri tehnologice de material lemnos rezultate în cadrul procesului de exploatare și transport al materialului lemnos. Ele au fost difuzate în acest an în sector pentru aplicare. Prin extinderea în producţie a măsurilor preconizate în acest studiu se va reduce volumul pierderilor de material lemnos la nivelul indicilor stabilii prin Directive. Dintre măsurile preconizate enumerăm : folosirea resturilor de exploatare sub formă de crăci cu diametrul de peste 2 cm, a rupturilor, a aşchiilor etc. ca materie primă pentru industria papetară sau pentru producerea plăcilor fibrolemnoase (P.F.L.). In acest scop int. G. Murasem candidat în ştiinţe tehnice, director adjunct ştiinţific al Institutului de cercetări forestiere s-au experimentat diferite mașini mobile, menite să asigure colectarea și pregătirea deșeurilor, astfel ca ele să poată fi transportate cu maximum de randament economic pînă la combinatele de prelucrare a lor. Se preconizează, ca resturi,le de exploatare să fie transformate în tocătură de lemn cu dimensiunile de 15-35 de mm şi sub această formă să fie transportate la combinatele de prelucrare. În cursul anului 1961 Cercetări forestiere s-au făcut experimentări privind calitatea produselor obţinute prin folosirea resturilor de exploatare. S-a ajuns la concluzia că acest material lemnos constituie o materie primă corespunzătoare atît pentru industria papetară cît și pentru plăcile fibrolemnoase. In prezent, se studiază problema eliminării coajei de pe această Tocătură (coaja influențînd negativ asupra calităţii produselor obţinute) şi se realizează prototipul maşinii de tocat resturile de exploatare. Prin extinderea acestor maşini, în sector se va putea antrena în circuitul economic o cantitate de circa 800.000 de mc. material lemnos care în prezent rămîne neutilizat. Pe linia eliminării pierderilor de material lemnos şi a perfecţionării maşinilor folosite în lucrările de exploatare, institutul a realizat o maşină portabilă de cojit buştenii de răşinoase care înlocuieşte în mare măsură munca manuală la această operare. Maşina a fost omologată la finele anului 1961 iar în prezent se definitivează proiectul de execuţie pentru producerea ei în serie. Prin extinderea ei în sector se reduce preţul de cost la această operaţie cu circa 20 la sută iar productivitatea muncii va creşte cu 100 la sută. Tot în această ordine de preocupări, un colectivde cercetători de la institut au realizat prototipul unei maşini pentru s cojirea labdelor de fag pentru celuloză. Maşina lucrează după un principiu nou de funcţionare, diferit de cel al maşinilor existente în prezent în sector (desprinderea cojii se realizează prin lovire şi nu prin cioplire) ceea ce duce la eliminarea pierderilor de material lemnos aproape la zero faţă de 8,5 la Sută cît se pierde prin cojirea cu maşinile existente. In faţa cercetătorilor ’ Institutului nostru mai stau o serie de Sarcini care cer o rezolvare urgentă, întrucît producţia aşteaptă sprijinul nostru. Aş enumera rezolvarea într-un termen cît mai scurt a problemelor legate de mecanizarea lucrărilor de încărcare şi descărcare a materialului lemnos, problema definitivării sistemei de maşini pentru utilajele necesare pe şantierele de construcţii ale drumurilor forestiere, rezolvarea problemei mecanizării scosului materialului lemnos de la cioată pînă la instalaţiile pasagere sau drumurile transport etc. Putem avea certitudinea că cercetătorii noştri îşi vor spori activitatea pentru a rezolva cît mai repede aceste probleme. regătind noi zboruri ale omului în Cosmos, savanţii sovietici studiază neîncetat fenomenele care se petrec acolo, „condiţiile“ existente pe alte planete şi problemele legate de viitoarele explorări „pe viu" ale acestora. Să răsfoim împreună presa sovietică din ultimele luni şi să facem un „tur de orizont“ asupra celor mai noi cercetări ale astronomilor sovietici. Iată mai întîi o ştire de-adreptul uluitoare cu privire la existenţa vieţii pe planeta Venus. Descoperirea se datoreşte lui Vladimir Prokofiev de la Observatorul astrofizic din Crimeea, care a stabilit că în straturile superioare ale atmosferei planetei există oxigen molecular, indispensabil vieţii. Cercetătorul sovietic a ajuns la această concluzie efectuînd analize minuţioase ale unor spectre foarte rare ale planetei Venus. Spectrele au fost obţinute graţie unui spectrograf special instalat pe telescopul solar al observatorului, în momentul în care Venusse găsea la punctul cel mai apropiat de Pămînt. Observaţiile au fost repetate în multe rînduri, în momente diferite şi la distanţe variate. Existenţa oxigenului molecular pe Venus, alături de a gazului carbonic şi a azotului (descoperită de Kozîrev la observatorul din Pulkovo) permit savanţilor să presupună că pe această planetă se poate dezvolta orice formă de viaţă organică. O altă descoperire interesantă a fost făcută de curînd de V. Troiţki, care a reuşit să stabilească graţie undelor herţiene lunare care este consistenţa suprafeţei Lunii. Intr-un interviu acordat corespondentului agenţiei TASS el a arătat că stratul superficial al satelitului nostru este format dintr-un fel de zgură, comparabil cu... bumbacul, deoarece greutatea lui este de două ori mai uşoară decît a apei. • Luna explorată prin unde herţiene • Misterul razelor cosmice • Ce este „zăpada“ cosmică ? • Inelul lui Saturn, din nou la ordinea zilei Savantul sovietic dezminte teza admisă în general, după care pătura de la suprafaţa Lunii n-ar fi decît un „ocean“ de praf mişcător. Colaboratorii institutului, condus de Troiţki au explorat solul lunar pînă la o profunzime de 5—6 m. Ei au utilizat în acest scop radiotelescoape cu diametre variind între 1,5 şi 4 m. Originea razelor cosmice constituie de mult timp un „mister“ greu de elucidat. Savanţii sovietici au adus acum noi contribuţii pentru precizarea structurii acestor raze. La o şedinţă recentă a prezidiului Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice, acad. Scobelţîn a menţionat în acest sens lucrările colaboratorilor Institutului de fizică Lebedeev. Utilizînd o nouă metodă de cercetare „calorimetrul cu ionizare“, colectivul institutului a reuşit să măsoare cu mai multă precizie energia particulelor de raze cosmice. S-a constatat astfel că aceste particule de raze cosmice au o mare forţă de penetraţie fiind veritabile „obuze“ cosmice. In sfîrşit, iată şi citeva date obţinute nu de mult de către astronomii sovietici asupra planetelor Jupiter şi Saturn. Astronomul Vasili Moroz a stabilit că planeta Jupiter, este alcătuită mai mult din... atmosferă, decît din substanţă planetară propriu-zisă. In raport cu volumul total, planeta are cam aceeaşi poziţie ca sîmburele într-o cireşă. Acest „cojoc“ uriaş este alcătuit din hidrogen, metan şi amoniac, atingînd presiuni de zeci de milioane de atmosfere. Saturn are o alcătuire asemănătoare. Deasupra straturilor de nori, amoniacul se transformă în cristale formînd aşa numita „zăpadă cosmică“. Au fost obţinute date şi asupra celebrelor inele saturniene. Astronomul sovietic Mari Bobrov, a stabilit că micii sateliţi care le alcătuiesc au dimensiuni aproximative de un metru. Pe de altă parte astronomul Vasili Morozov a constatat că sateliţii uriaşei planete sunt acoperiţi cu brumă. Cu privire la Jupiter, a stîrnit o mare vîlvă în lumea ştiinţifică ipoteza astronomului Elena Kazmirceak Polonskaia din Leningrad care după studii îndelungate a ajuns la concluzia că această planetă se comportă ca un „agent de circulaţie“ pentru cometele periodice. Datorită forţei cîmpului său de gravitate, Jupiter uneori atrage planetele de centrul sistemului, alteori le respinge pe orbitele periferice. Ipoteza astronomului din Leningrad are o covîrşitoare însemnătate pentru ştiinţă, ea reuşind să dea pentru prima oară o explicaţie fenomenului de apariţie şi dispariţie a cometelor. R. EMÍLIÁN (★ u ajutorul irigaţiei se va asigura în următorii ani stabilitatea şi nivelul ridicat al producţiei,in cea mai întinsă zonă agricolă din ţară, în Cîmpia Dunării şi în Dobrogea. In această zonă, caracterizată printr-o fertilitate ridicata a pămîntului şi prin condiţii de temperatură prielnice plantelor, recoltele sunt uneori nesigure, datorită precipitaţiilor reduse sau nefavorabil distribuite. Agricultura irigată este un sistem de agricultură special, diferenţiat faţă de agricultura fără irigaţie şi avînd trăsături caracteristice pronunţate. Vom arăta unele dintre cele mai importante măsuri ale agrofitotehnicii specifice din agricultura irigată. Unul dintre factorii hotărîtori ai recoltelor mari este însăşi planta. Condiţiile optime de viaţă pe care le găseşte planta în agricultura irigată nu pot fi valorificate decît de un organism vegetal viguros, capabil să răspundă prin producţie mare, acestor condiţii. Se cere prin urmare folosirea unor soiuri superioare, de mare productivitate şi rezistente la diferite calamităţi naturale ca ger, arşiţă, cădere, boli şi dăunători. Pentru griul de toamnă, cele mai indicate sunt soiurile sovietice Bezostaia 1 şi Skorospelka 3. Sunt foarte productive, foarte rezistente la cădere, destul de rezistente la boli şi la ger, şi de calitate superioară. Pentru regiunile cu ierni mai blinde, este indicat şi soiul San Pastore, care este foarte productiv, dar mai sensibil la ger şi de calitate mai slabă. In cultura irigată a porumbului sunt indicaţi hibrizii dubli tardivi şi cei semitardivi. Este bine ca fiecare gospodărie să cultive ambele feluri de hibrizi, hibrizii tardivi ca fiind cei mai productivi, iar cei semitardivi în sola care va fi cultivată cu grîu de toamnă, pentru a da posibilitatea pregătirii în bune condiţii a terenului, printr-o recoltare mai timpurie. Cei mai buni hibrizi dubli pentru cultura irigată sunt hibridul tardiv H.D. 409 şi hibridul semitardiv H.D. 311. La sfecla de zahăr, soiurile raionale Cîmpia Turzii 34 și Bod 165 sunt cele mai potrivite, fiind productive, rezistente la cercosporioză şi cu procent ridicat de zahăr. La cartof, cele mai bune soiuri s-au dovedit Galben Timpuriu, Viola, Galbaba, precum şi cele nou create de Institutul de cercetări agricole, Bucureşti 24/53 şi Bucureşti 99/53. La floarea-soarelui, soiurile indicate sunt VNIIMK 8931, Armavir 3497 şi VNIIMK 6540, care sunt productive şi cu procent ridicat de ulei. La lucernă, populaţiile autohtone de Banat şi de Bărăgan s-au dovedit în încercările de la baza experimentală Fundulea că au întrecut soiurile străine. Un alt factor hotărîtor al recoltelor mari din agricultura irigată este SISTEMUL DE INGRASARE. Cercetările au dovedit că plantele în cultură irigată reacţionează la îngrăşăminte prin sporuri foarte mari de recoltă, chiar pe soluri foarte fertile, cum sunt unele soluri aluviale sau unele cernoziomuri. In agricultura irigată sunt necesare, în primul rînd, îngrășămintele organice care pot fi date, fie sub forma gunoiului de grajd fermentat sau proaspăt în cantitate de 20-40 de tone/ha, fie chiar sub forma deşeurilor vegetale, ca paie sau coceni tocaţi în cantitate de 5-10 tone/ha. Dintre îngrăşămintele minerale, cele mai eficace sunt îngraşămintele azotate. Fără un minimum de 200-300 de kg/ha azotat de amoniu, nu ne putem aştepta de recolte mari în agricultura irigată. Ingrășămintele fosfatice, sînt, de asemenea, necesare, dîndu-se în doze aproximativ duble față de ingrășămintele azotate. AL TREILEA FACTOR HOTARITOR IN AGRICULTURA IRIGATA, ESTE SISTEMUL DE LUCRARE A SOLULUI. Pătrunderea apei în sol, dezvoltarea rădăcinilor plantei şi activitatea microorganismelor din sol, depind direct de modul şi adîncimea de lucrare a solului. Arătura adîncă la cel puţin 30 cm este prima regulă a sistemului de lucrare a solului. Legat de aceasta, este alternarea arăturilor adinei cu arături foarte adinei, pentru distrugerea bătăturii plugului de pe fundul brazdei. O caracteristică a agriculturii irigate este posibilitatea obţinerii a două culturi pe an, prin cultivarea în miriştea plantelor recoltate vara, cum este griul, a unei culturi, de obicei porumbul pentru siloz sau pentru masă verde. Este o măsură care trebuie generalizată la toate unităţile agricole cu amenajări pentru irigaţie. Un alt factor de care depinde mărimea recoltei în agricultura irigată este ASIGURAREA PRIN SEMANAT SAU PRIN RĂRIT A UNEI DESIMI OPTIME A PLANTELOR. Porumbul, floarea-soarelui şi fasolea cer o densitate mai mare decît în condiţii neirigate ; grîul, sfecla de zahăr şi cartoful, o densitate mai mică. Ultimul factor şi cel mai caracteristic al agriculturii irigate este IRIGAREA CULTURILOR. Stabilirea unui regim optim de irigare pentru fiecare cultură, adică precizarea momentului udării în funcţie de cerinţeleplantei în fazele sale critice şi în funcţie de umiditatea din sol, stabilirea cantităţii de apă ce se dă la o udare în funcţie de metoda de irigare, de însuşirile solului şi de umiditatea din sol, precum şi fixarea numărului de udări, reprezintă problema cea mai dificilă a agriculturii irigate. De mare importanţă s-au dovedit udările de aprovizionare ce se dau toamna. Pentru grîu, udarea de aprovizionare este necesară în toate zonele, iar pentru culturile de primăvară, numai în stepă şi în silvostepă. Udările din cursul vegetaţiei trebuie aplicate în fazele critice, pentru umiditate, ale plantelor. Astfel la porumb, fazele critice sînt în perioada înainte de înspicare şi pînă după mătăsire, la formarea bobului şi la coacerea în lapte. La grîu, faze critice sunt între împăiere şi înspicare şi la umplerea bobului. La sfecla de zahăr, planta are nevoie de umiditate multă în timpul îngroşării rădăcinii, iar la cartof, în faza înfloritului. La floarea-soarelui, fazele critice sunt la formarea capitulului, la înflorit şi la umplerea bobului. La lucernă, nevoia cea mai mare de apă este imediat după cosit şi apoi la îmbobocit, iar la lucerna lăsată pentru sămînţă, la începutul înfloritului. Cantitatea de apă ce se dă la o udare variază între 600-800 mg/ha cînd se irigă pe brazde şi 350-500 mg/ha cînd se irigă prin aspersine. Numărul udărilor variază în primul rînd cu felul plantei. Plantele care cer un număr mai mare de udări, adică multă umiditate, sînt lucerna, apoi sfecla de zahăr şi cartoful. Plantele care cer un număr mai mic de udări sînt grîul şi floarea-soarelui. Porumbul are nevoi mijlocii. Numărul udărilor este mai mare în stepă şi mai mic în zona pădurilor de cîmpie şi este mai mare la irigaţia prin aspersiune decît la irigaţia pe brazde. Nevoia de irigare la majoritatea plantelor apare mai ales în lunile iulie şi august şi în mai mică măsură în lunile iunie septembrie. Experienţa recoltelor mari şi rentabile se obţine astăzi în gospodăriile noastre socialiste care practică deja irigarea la culturile de cîmp. Aceste unităţi-pionier ale agriculturii irigate trebuie să folosească toate cuceririle ştiinţei pentru a obţine maximum de rezultate cu minimum de cheltuieli. Rezultatele bune obţinute de aceste gospodării pe terenurile irigate, întăresc convingerea că eforturile ce se fac astăzi în agricultura noastră, în întregime colectivizată pentru promovarea celor mai moderne metode tehnice, vor fi încununate de succes. CULTURI IRIGATE de ing. Vlad Ionescu-Sisesti La Uzina „Electrosila’' din Leningrad Foto : TASS-MOSCOVA înconjurul Pămîntului pe... gheţurile nu derivă La 2 mai cercetătorii polari ai Uniunii Sovietice au sărbătorit un mare eveniment. In această zi, în urmă cu un sfert de veac, U.R.S.S. a început cercetările sale ştiinţifice sistematice asupra Arcticei prin trimiterea aici a primei staţiuni din lume amenajate pe gheţurile în derivă, „Polul Nord-1”. In decursul celor 25 de ani, pe gheţurile polare în derivă, au lucrat sute de cercetători, aducînd o contribuţie nepreţuită la cunoaşterea acestor regiuni subpolare. în acest timp, stafiile sovietice in derivă au străbătut, odată cu gheţarii plutitori, aproximativ 30.000 km, adică aproape că au înconjurat Pămîntul la Ecuator. Aceste staţiuni au întretăiat de nouă ori bazinul polar din direcţia Strimtorii Behring spre Marea Groenlandei. Trebuie amintit, că conducătorul primei staţiuni ştiinţifice sovietice „P.N.-1" a fost Ivan Papanin, care în fruntea curajosului său cofectVV de patru oameni, a plutit pe un gheţar timp de 274 de zile şi a străbătut 2500 km în apele reci şi furtunoase ale nordului. Paralel cu cercetările întreprinse in Arctica, Uniunea Sovietică desfăşoară o largă cercetare ştiinţifică în Antarctica. In prezent, se află acolo a şaptea expediţie antarctică sovietică, ai cărei participanţi efectuează majoritatea cercetărilor lor în regiunile cele mai puţin cunoscute ale celui de-al Vl-lea continent. In acest scop, vor fi organizate citeva expediţii în adincul Antarcticii, iar pe Pămîntul lui Enterba va lua ființă o nouă staţiune ştiinţifică sovietică. T. R. La Fabrica de releuri de la Treptow-Berlin Foto ZENTRALBILD-BERLIN MICROSCOP IN STILOU ‘ ■ La fabrica de produse optice din Polonia s-a confecţionat un microscop intr-un stilou. Tot aparatul cîntareste 20 gr. Un sistem de lentile asigură o mărire de 16 şi 32 de ori a obiectelor examinate. Microscopul este destinat pentru cercetarea structurii suprafeţelor prelucrate, a suprafeţelor pieselor turnate şi pentru observaţii biologice, de pildă, în horticultura şi apicultură. Antena parabolică aeriană şi stafiune cu relee construită la Kekestete menită să asigure recepţionarea în condiţii normale a programelor de televiziune de la Budapesta în regiunile estice ale R. P. Ungare Foto : M.T.I.-BUDAPESTA Obţinerea aluminiului din... argilă La uzina de aluminiu din Irkuţk (U.R.S.S.) a fost pusă la punct producţia de aluminiu prin metoda electrotermică, folosind materia primă naturală, caolinul. In prezent, aluminiul se obţine prin electroliza aluminiului obţinut din bauxită. Dar rezervele de bauxită de pe glob sunt limitate. Metoda electrotermică permite ca la elaborarea aluminiului şi a aliajelor acestuia să se folosească nu numai caolin, ci şi şisturile de sillimanit, stenit, argilit şi alţi silicaţi de aluminiu In condiţiile metodei electrotermice, coloana de materiale sub formă de brichete din amestec de caolin cu praf de cărbune se încarcă în cuptorul termic şi se supune acţiunii temperaturilor înalte ale arcului voltaic. Are loc reducerea oxidului de silicat de aluminiu pînă la starea metalică. Ca urmare, se obţine un aliaj de siliciu şi aluminiu denumit silumină. Prin transformări ulterioare se obţine din el aluminiu pur. Bazele acestei metode au fost elaborate la Institutul unional de cercetări ştiinţifice pentru aluminiu şi magneziu din Leninigrad. Un nou perforator vibrator Un grup de ingineri de la ,,Geoproiect" din Gdansk (R.P.P.) au proiectat un perforator vibrator cu un agregat auxiliar pentru forarea solului înaintea punerii fundaţiei de construcţie. Agregatul, împreună cu perforatorul vibrator a fost fabricat da o întreprindere de construcţii navale din Gdansk şi montat pe un camion cu cutie basculantă de tip ,,Star-20”. Dispozitivul poate fi acţionat de un electromotor sau de un motor cu combustie internă. Noul perforator a fost încercat cu succes. Cu ajutorul lui forarea se execută de cinci ori mai repede. Cazan cu abur fără exhaustor La termocentrala m» Vf „Lenenergo" s-a dat în exploatare industrială prototipul unui agregat de cazane de înaltă presiune de tip ,,BKZ-170-100". Capacitatea agregatului este de 170 tone de aburi pe oră. Agregatul funcţionează fără exhaustor, cu suflare. Arderea în focar şi circulaţia, gazelor are loc sub presiunea de 80—210 mm coloana de apă, ceea ce reduce cu25 la sută consumul specific de energie electrică. Acest agregat, în comparaţie cu un cazan obişnuit cu aceeaşi producţie de abur, cîntăreşte cu 20 la sută mai puţin. Randamentul agregatului atinge 92—93^ la sută, iar eficiența economică rezultată din folosirea sa se evaluează la peste 11.000 de ruble pe an. înlocuitor al metalului Specialiştii de la Institutul de mase plastice din Moscova au elaborat o tehnologie industrială pentru obţinerea masei plastice denumite „Poliformaldehidă". Aceasta este foarte rezistentă şi elastică la temperaturi pînă la 120—130 ° C. Producţia acestei mase plastice va începe anul acesta la uzina chimică din Ruskovo. Poliformaldehidă se prelucrează bine prin turnare, suflare și presare. Diferitele piese pot fi asamblate prin procedee mecanice sau prin încălzire. Coeficientul de frecare al noii mase plastice este atît de mic incit piesele confecţionate din el nu au nevoie de lubrifiant. In laboratorul de protide al Institutului de biochimie din Capitală. Foto : AGERPRES