Scînteia Tineretului, august 1962 (Anul 18, nr. 4110-4135)
1962-08-01 / nr. 4110
Cît mai multe furaje însi (Urmare din pag. I) acestea îndeasă nutreţul. In acest scop, pereţii se fac drepţi, iar în partea exterioară trebuie să fie prevăzuţi cu contraforturi. Pereţii protectori la silozurile de suprafaţă pot fi făcuţi şi din scîndură groasă (lăturoaie) sau din baloţi de paie, după posibilităţile fiecărei gospodării. Şi în aceste cazuri, pereţii trebuie să fie sprijiniţi la exterior prin contraforturi. In ceea ce priveşte dimensiunile se recomandă ca silozurile de suprafaţă să aibă lăţimea de la 8-12 m, iar lungimea de la 25 la 50 m sau şi mai mult, după necesitate, înălţimea pereţilor protectori poate să fie de la 1,80 m pînă la 2,50 m. Silozurile de la suprafaţa pămîntului trebuie amenajate în locuri mai ridicate, să aibă fundul pavat şi înclinat spre unul din capete, pentru ca apele de scurgere să se poată aduna într-un puţ absorbant. Cînd silozurile au lungimi mai mari, este necesar ca înclinaţia fundului să se facă de la mijloc către cele două capete. Rezultate bune se obţin şi prin însilozarea porumbului în tranşee săpate în pămînt, cu dimensiunile de 5 m la bază, 6,5 m la partea de sus, 2-2,5 m înălţimea şi circa 30 m lungimea. Capetele tranşeei se fac înclinate, pentru a permite intrarea şi ieşirea tractoarelor cu remorci. Silozurile săpate în formă de tranşee cu dimensiuni mari creează posibilitatea mecanizăriioperaţiilor de încărcare, presare şi scoatere a nutreţului. Dacă pămîntul este compact, de pildă cel argilos, tranşeea poate fi lăsată necăptuşită ; în pămînturile nisipoase tranşeele se căptuşesc cu diferite materiale, dintre care rezultate mai bune se obţin folosindu-se cărămida aşezată pe lat. Pentru însilozarea amestecurilor de nutreţuri destinate porcilor şi păsărilor, cum ar fi ştiuleţii de porumb în amestec cu morcovi, făină de fîn de lucernă etc., se pot folosi silozuri semiîngropate, cu pereţi de beton sau de zid de cărămidă, sclivisiţi cu ciment. Este bine ca aceste silozuri să aibă o capacitate mai mică (3—5 vagoane) şi să fie prevăzute cu acoperiş. O mare însemnătate are respectarea regulilor tehnice de însilozare, şi îndeosebi cele privind tocarea, presarea, umplerea şi acoperirea silozurilor. Tocarea este obligatorie pentru aproape toate plantele, excepţie făcînd ierburile tinere, mărunte, care se pot însiloza şi netocate. Cu cît tocarea se va face mai bine şi mai mărunt, se va obţine un furaj mai bun deoarece acest lucru permite să se facă o presare corespunzătoare şi evacuarea aerului, evitîndu-se fermentaţiile. De altfel, calitatea nutreţului însilozat depinde în foarte mare măsură de presarea acestuia. Se recomandă ca aşezarea nutreţului în siloz să se facă uniform, iar presarea să se execute la fiecare strat de nutreţ cu ajutorul animalelor sau al tractoarelor cu şenile. O atenţie deosebită trebuie dată presării nutreţului la marginea silozului cu ajutorul maiurilor, pentru a nu rămîne goluri de aer, care s-ar transforma în focare de putrezire şi mucegăire. în timpul însilozării suprafaţa furajului trebuie să fie boltită la mijloc, deoarece prin presiunea proprie a masei da nutreţ, şi prin presiunea acoperămîntului se realizează o îndesare şi mai puternică spre pereţi. După 1—2 zile da la umplere şi vîrfuire, nutreţul se presează din nou, cîteva zile la rînd, timp de 1—2 ore. Pentru a se evita încălzirea masei însilozate şi pe cît posibil pierderile de substanţe nutritive şi vitamine, umplerea silozurilor trebuie să fie făcută fără întrerupere şi să dureze cît mai puţin (1—2 zile). La toate silozurile, afară de cele în formă de turn, umplerea se consideră terminată cînd nutreţul bine presat şi vîrfuit, depăşeşte în sus cu 1-1,5 metri marginile silozului Se recomandă ca silozurile să fie acoperite cu un strat de lut umed, gros de 5-10 cm sau, dacă e posibil, cu carton gudronat, cu tăiţei de sfeclă de zahăr în strat de 30-40 cm, baloţi de paie etc.. Există condiţii ca unităţile agricole să asigure cantităţi sporite de nutreţuri însilozate pentru furajarea animalelor. Ele trebuie însă folosite cu mult spirit gospodăresc. De aceea este necesar ca Consiliile agricole regionale şi raionale să îndrume permanent unităţile agricole să ia imediat măsuri pentru punerea în stare de funcţionare a mijloacelor ce vor fi folosite la recoltarea, tocarea, transportarea şi presarea nutreţurilor în silozuri. In cel mai scurt timp, să se revizuiască şi să se pregătească silozurile existente, să se amenajeze noi spaţii de însilozare potrivit necesităţilor fiecărei gospodării. Pentru cunoaşterea experienţei înaintate, îndeosebi de către gospodăriile colective tinere, se recomandă să se organizeze în staţiunile experimentale agricole, în G.A.S. şi G.A.C. fruntaşe, demonstraţii cu privire la organizarea muncii, amenajarea silozurilor, aplicarea metodelor de însilozare a porumbului şi a altor nutreţuri. Asigurînd cantităţi cît mai mari de nutreţuri însilozate de bună calitate, G.A.S. şi G.A.C. vor avea posibilitatea să aplice o furajare raţională a efectivelor de animale în continuă creştere şi să obţină producţii sporite de carne, lapte, lînă. Grădinarii gospodăriei agricole de stat Bragadiru, regiunea Bucureşti, recoltează zilnic mari cantităţi de legume pentru aprovizionarea pieţelor Capitalei, iată-i pe cîţiva dintre ei la recoltatul verzei de vară. Foto : AGERPRES Aspersoarele instalate în tarlalele de porumb ale G.A.S. Oltenița înlocuiesc cu bune rezultate ploaia. CHILIPIRGIUL Cronică rimată dedicată colectivistului Aurel Oniu de la G.A.C. din comuna Bosanci, regiunea Suceava, care ar putea fi folosită de brigada artistică de agitaţie. La Bosanci, pe vale, sub albastrul cer. Colectiva toată e un şantier. Zeci, sute de oameni, plini de-nflăcărare Nalţă noi construcţii zvelte către soare. Că văzînd atîta muncă şi-atît spor, Bucuros la culme îţi spui: „Bravo lor !“ Dar... (că, din păcate, e aici un „dar”) Printre toţi aceştia mai e şi-un zidar. Oniu, zis pe nume, Oniu Aurel, Ce nu-i niciodată cu ceilalţi la fel. De ce? Foarte simplu, după cum vă spui. Fiindcă el, la muncă, şi-are „felul lui”. Cînd ceilalţi în grabă spre schele se duc Şi el se grăbeşte dar... după ciubuc, Pe la unul, altul (că-i băiat isteţ) Drege ba o uşă, ba un făcăleţ. Ba o sobă spartă, ba cîte-un cuptor, Mă rog, ritmul muncii e:„ copleşitor ! Că de-o vreme-ncoace, după chilipir, De la colectivă pierde zile-n şir. La aşa poveste, morală-i destulă: Aurel îşi fură propria căciulă ! P. GHEORGHIŢA o gospodărie colectivă milionară. Faima ei, binemeritată, a trecut de mult hotarele regiunii Braşov. Numele ei a fost auzit şi de cei 11 000 de ţărani colectivişti care au participat la sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale. Atunci, cu prilejul încheierii procesului de colectivizare, a fost distinsă cu „Ordinul Muncii“ clasa I. Se numeşte gospodăria agricolă colectivă „Tudor Vladimirescu" din Herman, raionul Sf. Gheorghe. Renumele ei i l-au dobîndit, cu mintea şi braţele lor, colectiviştii, în frunte cu comuniştii. Trainic înfrăţiţi, romînii şi germanii care populează comuna au făcut ca în cei aproape 11 ani deexistență a gospodăriei, averea lor comună să sporească înzecit. Cifra de 9 800 000 de lei reprezintă veniturile planificate pentru acest an. Deci, o gospodărie colectivă puternică, din an în an mai prosperă, mai înfloritoare. Colectiva a crescut oameni noi, puternici. Ei sunt numiţi simplu : fruntaşi în producţie. De statură potrivită, viguros, cu ochi ageri, cu o fire plină de un viu neastîmpăr, la cei 23 de ani ai săi, comunistul Traian Sporea, secretarul, comitetului comunal U.T.M., poartă răspunderi marii Modest, el consideră mereu că n-a făcut încă totul după puterile sale. — Să nu pui la îndoială niciodată forța omului — spune el. Uite, eu nu aveam prea multă încredere în mine cînd organizația de partid și consiliul de conducere mi-au încredințat o mare răspundere — şef de echipă în sectorul zootehnic. Da' nu m-am lăsat. Mi-am zis aşa : „Trebuie să muncesc, să învăţ mai mult. N-a fost uşor. Dar n-am fost singur. M-au ajutat tovarăşii...“ în marea grădină a colectivei, tinereţea lui Traian Sporea a găsit un sol fertil. Aptitudinile sale s-au dezvoltat armonios, multilateral. Ca secretar al comitetului comunal U.T.M., el se bucură de stimă și respect din partea tuturor tinerilor. Ca brigadier care răspunde direct de 400 din cele 1 066 taurine și de 1 800 elevi ale colectivei, Sporea s-a dovedit un chibzuit organizator al producţiei. Printre cei cu care lucrează cot la cot se numără şi fratele lui mai mic, Vasile Sporea. E unul dintre cei mai buni îngrijitori de vaci. Traian i-a adusetici, şi tot el i-a fost „profesorul“. Au început cu lecţii despre muls, sfaturi despre furajare, indicaţii zilnice, îndemn la citit. Vasile simţea la tot pasul că începe parcă să simtă cum primeşte puteri noi, din puterile celor din jurul său. Azi, zîmbeşte : — Păi, da. Cu Traian nu a fost de glumit. A vrut să mă înveţe meseria asta care acum îmi place mult şi gata. M-a făcut om ! Acum stau în rînd cu ceilalţi tovarăşi de muncă. Avem planificat să obţinem anul acesta 3.200 de litri de lapte pe cap de vacă furajată. Unii dintre mulgătorii noştri s-au angajat să obţină mai mult. Am şi eu un angajament : să obţin cu 100 de litri de lapte mai faurt de la fiecare din cele 14 vaci din lotul meu. Pot să nu mă ţin de cuvînt ? Păi ce-ar zice toată colectiva ? „Halal frate are şi Traian ăsta! El fruntea, iar frate-său Vasile, coada“. Asemenea reflecţii simple au semnificaţii adinei. „Mezinul“ tinde să cucerească acest titlu de cinste pentru orice tînăr, nu sub oblăduirea fratelui fruntaş, ci muncind ca el, învăţînd de la el şi de la ceilalţi îngrijitori de animale, ascultîndu-le sfaturile şi îndemnurile. Şi gospodăria are mulţi oameni ca Traian şi Vasile. Să-l cunoaştem pe unul care a pus umărul la ridicarea construcţiilor colectivei. A sărit acum din autocamionul colectivei, odată cu alţi tineri. De unde vine ? De la cîmp, de la strînsul furajelor. — Păi cum î Ştiam că eşti zider... Alfred Gut rîde ca de o glumă bună. Un rîs molipsitor, ca al unui om care se pregăteşte să plece la o plimbare, și nu ca unul care se află după o zi de muncă intensă. — Sînt și una și alta — spune el serios. A fost nevoie să schimb mistria, să merg să lucrez la cîmp. Am făcut-o. La noi așa e. Nimeni nu se supără cînd e vorba de interesele colectivei. Am întregit prezentarea acestui tînăr cu un fapt povestit de Gheorgha Circeag, preşedintele colectivei milionare. Gospodăria are nevoie în acest an de mari cantităţi de furaje pentru animale. Porumbul siloz de pe 100 de hectare, tăiţeii de sfeclă de zahăr, şroturile trebuie completate cu mari cantităţi de finuri. Acum şi nu altcândva trebuie asigurate peste 80 de vagoane. Construcţiile sunt avansate. Unele se pot face şi pe vreme rea. Aşa că Gut s-a alăturat celor 50 de colectivişti de care a avut nevoie urgentă colectiva pentru a strînge furajele de pe cîmp. Gospodărie puternică, oameni destoinici. O cărămidă la înflorirea ei a pus şi candidata de partid Emma Şopel. Şapte clase elementare are această tînără cu ce sunt fruntaşii fruntaşi sectorul zootehnic al gospodăriei agricole colective din comuna General Scărişoreanu, raionul Negru Vodă, s-a dezvoltat an de an, devenind astăzi un bogat izvor de venituri. Faţă de anul trecut numărul vacilor cu lapte a crescut cu 39 de capete, al ovinelor cu 605 capete, al porcinelor cu 518 capete, iar cel al păsărilor cu 6 700 de capete. O dată cu creşterea numărului animalelor şi al păsărilor a sporit şi producţia de carne, lapte şi ouă. Gospodăria noastră a livrat pe primele patru luni ale anului în curs peste 32 000 de kg de carne (ceea ce înseamnă aproape jumătate din cantitatea de carne livrată pe întregul an 1961), 12 300 de ouă etc. Dezvoltarea continuă a sectorului zootehnic al gospodăriei noastre a necesitat şi necesită în continuare sporirea numărului îngrijitorilor de animale. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a primit din partea organizaţiei de partid sarcina să recomande un număr de tineri colectivişti care să lucreze în sectorul zootehnic şi să se îngrijească de ridicarea calificării lor profesionale. Intr-o adunare generală U.T.M. deschisă tinerii au discutat această problemă. Ca urmare a acestei adunări generale şi a discuţiilor individuale încă 15 tineri au cerut să lucreze în acest sector. Printre aceştia se numără Nichifor Dumitru, Asanache Negoiţă şi alţii. Astfel numărul tinerilor care lucrează acum ca îngrijitori de animale a ajuns la 47. Utemiştii Valente Maralai, Ion D. Vasile, Constantin Adam, Stan Constantin îşi îndeplinesc cu cinste sarcina pe care şi-au asumat-o. Muncind cu dragoste, ei obţin rezultate din ce în ce mai bune. Tînărul Vlad Constantin, de pildă, a obţinut cinul trecut 2300 de litri de lapte, iar Cîlcă Ion o producţie de 2 150 de litri de lapte de la fiecare vacă furajată. Asemenea producţii obţin foarte mulţi tineri. Ei sunt sprijiniţi îndeaproape în muncă de către comitetul U.T.M. Din iniţiativa comitetului U.T.M. a fost înfiinţat „Colţul tînărului crescător de animale“, unde se discută despre metodele fruntaşilor în creşterea şi îngrijirea animalelor, se studiază broşuri de specialitate sau articole de experienţă apărute în presă şi reviste. Bibliotecara Dumitru Olteanu acordă un preţios sprijin tinerilor zootehnicieni în ridicarea calificării lor profesionale. Considerînd că tinerii trebuie să cunoască temeinic sarcinile privind dezvoltarea sectorului zootehnic stabilite în adunarea generală a colectiviştilor, comitetul U.T.M. a organizat un concurs „Cine ştie, răspunde“ cu tema „Planul gospodăriei pe anul 1962 şi căile îndeplinirii lui“. Astfel toţi tinerii zootehnicieni din gospodăria noastră cunosc acum cifrele de plan şi luptă pentru realizarea lor. Ei s-au angajat să obţină o producţie de lapte cu 436 de litri mai mare de la fiecare vacă furajată faţă de producţia obţinută anul trecut. ANETA măciuca colectivistă O MESERIE ALES FRUMOASĂ Lunca Perjului din comuna Dragalina, raionul Bîrlad, este un loc deosebit de pitoresc. De asta l-au şi ales tinerii artişti amatori din mai multe sate pentru programul pe care l-au prezentat de curînd. Acum evoluează pe scena improvizată tinerii colectivişti din Iveşti. Foto : FLORIAN JAGA-ajustor Adăposturi pentru animale Preşedintele colectivei şi inginerul agronom au sosit dis-de-dimineaţă. Cu toate astea, un perete al celui de al doilea grajd era gata bulgărit. Cei peste 50 de colectivişti, numiţi de cu seară să lucreze aici, veniseră la lucru cu noaptea în cap. Vreo zece tineri cărau neîntrerupt pămînt galben cu căruţele, alţii îl amestecau cu apă şi paie; fete şi femei tinere bulgăreau de zor între paiante. Pînă la amiază, grajdul avea toţi pereţii gata. Treaba asta a cerut urgenţă pentru că numărul de animale ale gospodăriei colective din Drăgăneşti, regiunea Ploieşti, va spori cu mult pînă la sfîrşitul anului acesta. Chibzuind cum e mai bine, fără a stingheri cu nimic lucrările din cîmp, colectiviştii au clădit două grajduri pentru cite 100 de capete . COSTEA obrajii bucătaşi. Dar aşa cum operează ea în registre, cum încheagă și dezleagă taina unor enorme cifre, te face s-o compari cu un veritabil contabil. Ea ține evidența zilnică a laptelui, îl înregistrează, îl gradează, îl predă. Şi, reţineri, gospodăria are 536 de vaci şi aproape 2 000 de oie animale cu mari producţii. Şi încă ceva : cantitatea de lapte contractată în acest an cu statul se ridică la 1 250 000 de litri. Cu creionul în mînă, ore întregi, fata cu şorţuleţ alb şi benefică pe-o sprinceană, rotunjeşte zi de zi această cifră. Iată de ce numele ei şade alături de un alt fruntaş al colectivei, fratele ei, candidatul de partid Otto Şopel din brigada fruntaşă de cîmp condusă de comunistul Vasile Găitan. O gospodărie colectivă milionară. Faima ei e binecunoscută, i-au făurit-o oamenii printre care se numără şi cei cîţiva tineri despre care am vorbit în aceste rînduri. NICOLAE BARBU Livada a fost salvată »N-a plouat de multă vreme. Dacă o mai ţine aşa, cu lvada tînără nu-i de glumă. Puieţii sunt tineri şi s-ar putea să se usuce, să se prăpădească. Dar dacă nu cade apă din cer, scoatem noi din pămînt”. Aşa şi-au spus colectiviştii din Coţofenii din faţă, raionul Craiova, şi au pornit cu însufleţire la treabă. Era vorba de livada lor, Care peste cîţiva ani va fi un nesecat izvor de venituri pentru gospodăria colectivă, pentru ei înşişi, in primăvară au plantat cu pomi o suprafaţă de 20 de hectare. Terenul nu era bun pentru cultura cerealelor, dar putea fi valorificat plantîndu-l cu pomi. Și acum, sus pe Dea- De la „al meu“ la „al nostru“ lui Viitor, se desfăşoară înaintea ochilor minunata panoramă a tinerei livezi. Colectiviştii ţin la ea ca la ochii din cap. Cind au văzut că nu-s semne de ploaie, au hotarit să ude pomii cu apă din fintînă. —Ia să vedem de ce-s în stare tinerii — i-a zis Creţu Constantin lui Civinete Vasile, mai mult ca să-l ambiţioneze. Vorbele secretarului de partid au avut îndată ecou în rîndurile tinerilor colectivişti. Secretarul organizaţiei U.T.M., Civinete Vasile, a întocmit chiar o listă cu tinerii din diferite brigăzi care ar putea să meargă la udatul pomilor fără să stinjenească lucrările din campanie. Pe listă erau trecuţi vreo 70 de tineri. Avînd sprijinul comuniştilor, al colectiviştilor vîrstnici, tinerii au făcut rost de la gospodărie de pe la colectivişti de vreo 7 butoaie pe care le-au urcat in căruţe. Timp de o săptămînă au cărat sus pe deal sute şi sute de butoaie cu apă. Au turnat la rădăcina fiecărui pom cite două-trei găleţi de apă. Dacă facem o socoteală simplă vom constata că în livada de pe Dealul Viilor, care se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare, sunt aproximativ 10 000 de pomi. In 7 zile, tinerii colectivişti leau cărat, să zicem, vreo 20 000- 25 000 de găleţi cu apă. Ceea ce nu-i puţin deloc. Cu atîta apă — zicea vicepreşedintele gospodăriei colective — am fi făcut un nou afluent la Jiu. Dar cînd sînt în joc interesele gospodăriei colective, pentru colectiviştii de aici, pentru tinerii despre care am amintit, chiar de-ar trebui să sape albia unui nou afluent al Jiului şi aceasta n-ar fi prea mult. VASILE CABULEA ---------- Maraton ♦ ♦ ♦ zootehnic Aţi auzit desigur ci la marile concursuri atletice figurează la loc de cinste maratonul, în comuna Terpeziţa, regiunea Oltenia, în fiecare zi se desfăşoară un maraton. Concurenţii ! Vacile gospodăriei agricole colective. Întrecerea începe in zori, îngrijitorii scot vitele din grajduri şi le adună la start, întreaga cireadă stă încremenită. La o comandă, nu printr-un loc de armă, ci printr-un „di, boală !“ strigat cu putere, concurentele pleacă într-o goană nebună. Direcţia Păşunea. Distanţa. 5 km ! Aici, prima microfoileton escală. Vacile, in loc să aibă poftă de mincare, şi au pierdut-o pe drum. Un ceasdouă trebuie să-şi tragă sufletul. Apoi se apucă de păscut. Nu au prea mult timp la dispoziţie, că se dă plecarea in partea a doua a maratonului, la adăpătoare. Parcurg alţi 2 km. De aici, înapoi la păşune. De la păşune înapoi la grajduri, în total 14 km pe zi de vară, cu zăduf. Drum, nu glumă. Cind mai au timp să pască, să se odihnească bietele patrupede, întrebaţi-i pe îngrijitori şi pe tovarăşii din conducerea gospodăriei colective din Terpeziţa. Pentru că şi ei, la rindul lor, se întreabă care sunt cauzele producţiei mici de lapte. C. VASILE Centrul şcolar agricol Bucureşti Str. Pictor Grigorescu nr. 10 B, raionul 16 Februarie, primeşte înscrieri în anul I pentru Şcoala tehnică veterinară şi Şcoala tehnică contabilitate, dintre absolvenţii a 7 clase elementare, înscrierile se fac în luna august, depunînd următoarele acte: 1. Cerere de înscriere 2. Certificat de naştere — copie 3. Certificat de studii în original 4. Certificat de sănătate 5. Declaraţia tip de stare materială. De asemenea, se primesc înscrieri în anii II şi III pentru Şcoala tehnică veterinară dintre absolvenţii şi elevii şcolilor profesionale veterinare şi crescători de animale pe bază de concurs. Examenul se va susţine între 1—10 septembrie şi constă din următoarele probe: Pentru anul I: Limba română — scris şi oral; Matematică scris şi oral. Pentru anul II: Matematica — scris şi oral; Anatomia şi fiziologia animalelor domestice — scris şi oral. Pentru anul III, examentul va consta din disciplinele avute la examenul de diplomă de la şcoala profesională. întreţinerea în şcoală este gratuită. Informaţii suplimentare se vor lua de la secretariatul şcolii şi telefon 15.65.96 şi 14.26.45. — Hai Jolano I... Desen : M. CARANFL Centrul şcolar agricol Rîmnicu Sărat în anul şcolar 1962/1963 primeşte elevi în anii I, II şi III pentru şcolile — Tehnică agricolă , — Tehnică veterinară şi — Tehnică contabilitate agricolă. Înscrierile se fac între 15—30 august, iar examenul de admitere are loc între 1—10 septembrie 1962. Lămuriri suplimentare se pot cere la telefon 455 Rimnicu Sărat.