Scînteia Tineretului, august 1962 (Anul 18, nr. 4110-4135)

1962-08-01 / nr. 4110

Cît mai multe furaje însi (Urmare din pag. I) acestea îndeasă nutreţul. In acest scop, pereţii se fac drepţi, iar în partea exterioa­ră trebuie să fie prevăzuţi cu contraforturi. Pereţii protectori la silozu­rile de suprafaţă pot fi făcuţi şi din scîndură groasă (lătu­­roaie) sau din baloţi de paie, după posibilităţile fiecărei gospodării. Şi în aceste ca­zuri, pereţii trebuie să fie sprijiniţi la exterior prin contraforturi. In ceea ce pri­veşte dimensiunile se reco­mandă ca silozurile de supra­faţă să aibă lăţimea de la 8-12 m, iar lungimea de la 25 la 50 m sau şi mai mult, după necesitate, înălţimea pereţilor protectori poate să fie de la 1,80 m pînă la 2,50 m. Silozu­rile de la suprafaţa pămîntu­­lui trebuie amenajate în locuri mai ridicate, să aibă fundul pavat şi înclinat spre unul din capete, pentru ca apele de scurgere să se poată aduna într-un puţ absorbant. Cînd silozurile au lungimi mai mari, este necesar ca înclinaţia fun­dului să se facă de la mijloc către cele două capete. Rezultate bune se obţin şi prin însilozarea porumbului în tranşee săpate în pămînt, cu dimensiunile de 5 m la bază, 6,5 m la partea de sus, 2-2,5 m înălţimea şi circa 30 m lun­gimea. Capetele tranşeei se fac înclinate, pentru a permite intrarea şi ieşirea tractoarelor cu remorci. Silozurile săpate în formă de tranşee cu dimensiuni mari creează posibilitatea mecani­zării­­operaţiilor de încărcare, presare şi scoatere a nutreţu­lui. Dacă pămîntul este com­pact, de pildă cel argilos, tran­­şeea poate fi lăsată necăptu­şită ; în pămînturile nisipoase tranşeele se căptuşesc cu dife­rite materiale, dintre care re­zultate mai bune se obţin fo­­losindu-se cărămida aşezată pe lat. Pentru însilozarea amestecu­rilor de nutreţuri destinate porcilor şi păsărilor, cum ar fi ştiuleţii de porumb în amestec cu morcovi, făină de fîn de lucernă etc., se pot folosi silo­zuri semiîngropate, cu pereţi de beton sau de zid de cără­midă, sclivisiţi cu ciment. Este bine ca aceste silozuri să aibă o capacitate mai mică (3—5 vagoane) şi să fie prevăzute cu acoperiş. O mare însemnătate are respectarea regulilor tehnice de însilozare, şi îndeosebi cele privind tocarea, presarea, um­plerea şi acoperirea silozuri­lor. Tocarea este obligatorie pentru aproape toate plantele, excepţie făcînd­ ierburile ti­nere, mărunte, care se pot însiloza şi netocate. Cu cît tocarea se va face mai bine şi mai mărunt, se va ob­ţine un furaj mai bun deoarece acest lucru permite să se facă o presare corespunzătoare şi evacuarea aerului, evitîndu-se fermentaţiile. De altfel, cali­tatea nutreţului însilozat de­pinde în foarte mare măsură de presarea acestuia. Se reco­mandă ca aşezarea nutreţului în siloz să se facă uniform, iar presarea să se execute la fie­care strat de nutreţ cu ajuto­rul animalelor sau al tractoa­relor cu şenile. O atenţie deo­sebită trebuie dată presării nutreţului la marginea silozu­lui cu ajutorul maiurilor, pen­tru a nu rămîne goluri de aer, care s-ar transforma în focare de putrezire şi mucegăire. în timpul însilozării supra­faţa furajului trebuie să fie boltită la mijloc, deoarece prin presiunea proprie a masei da nutreţ, şi prin presiunea acoperămîntului se realizează o îndesare şi mai puternică spre pereţi. După 1—2 zile da la umplere şi vîrfuire, nutre­ţul se presează din nou, cîteva zile la rînd, timp de 1—2 ore. Pentru a se evita încălzirea masei însilozate şi pe cît posi­bil pierderile de substanţe nutritive şi vitamine, umple­­rea silozurilor trebuie să fie făcută fără întrerupere şi să dureze cît mai puţin (1—2 zile). La toate silozurile, afară de cele în formă de turn, um­plerea se consideră terminată cînd nutreţul bine presat şi vîrfuit, depăşeşte în sus cu 1-1,5 metri marginile silozului Se recomandă ca silozurile să fie acoperite cu un strat de lut umed, gros de 5-10 cm sau, dacă e posibil, cu carton gu­dronat, cu tăiţei de sfeclă de zahăr în strat de 30-40 cm, baloţi de paie etc.. Există condiţii ca unităţile agricole să asigure cantităţi sporite de nutreţuri însilozate pentru furajarea animalelor. Ele trebuie însă folosite cu mult spirit gospodăresc. De aceea este necesar ca Consi­liile agricole regionale şi raio­nale să îndrume permanent unităţile agricole să ia ime­diat măsuri pentru punerea în stare de funcţionare a mijloa­celor ce vor fi folosite la re­coltarea, tocarea, transporta­rea şi presarea nutreţurilor în silozuri. In cel mai scurt timp, să se revizuiască şi să se pre­gătească silozurile existente, să se amenajeze noi spaţii de însilozare potrivit necesităţi­lor fiecărei gospodării. Pentru cunoaşterea expe­rienţei înaintate, îndeosebi de către gospodăriile colective ti­nere, se recomandă să se or­ganizeze în staţiunile experi­mentale agricole, în G.A.S. şi G.A.C. fruntaşe, demonstraţii cu privire la organizarea muncii, amenajarea silozuri­lor, aplicarea metodelor de însilozare a porumbului şi a altor nutreţuri. Asigurînd cantităţi cît mai mari de nutreţuri însilozate de bună calitate, G.A.S. şi G.A.C. vor avea posibilitatea să aplice o furajare raţională a efectivelor de animale în continuă creştere şi să obţină producţii sporite de carne, lapte, lînă. Grădinarii gospodăriei agri­cole de stat Bragadiru, regiu­nea Bucureşti, recoltează zil­nic mari cantităţi de legume pentru aprovizionarea pieţelor Capitalei, iată-i pe cîţiva din­tre ei la recoltatul verzei de vară. Foto : AGERPRES Aspersoarele instalate în tarlalele de porumb ale G.A.S. Oltenița înlocuiesc cu bune rezultate ploaia. CHILIPIRGIUL Cronică rimată dedicată colectivistului Aurel Oniu de la G.A.C. din comuna Bosanci, regiunea Suceava, care ar putea fi folosită de brigada artistică de agita­ţie. La Bosanci, pe vale, sub albastrul cer. Colectiva toată e un şantier. Zeci, sute de oameni, plini de-nflăcărare Nalţă noi construcţii zvelte către soare. Că văzînd atîta muncă şi-atît spor, Bucuros la culme îţi spui: „Bravo lor !“ Dar... (că, din păcate, e aici un „dar”) Printre toţi aceştia mai e şi-un zidar. Oniu, zis pe nume, Oniu Aurel, Ce nu-i niciodată cu ceilalţi la fel. De ce? Foarte simplu, după cum vă spui. Fiindcă el, la muncă, şi-are „felul lui”. Cînd ceilalţi în grabă spre schele se duc Şi el se grăbeşte dar... după ciubuc, Pe la unul, altul (că-i băiat isteţ) Drege ba o uşă, ba un făcăleţ. Ba o sobă spartă, ba cîte-un cuptor, Mă rog, ritmul muncii e:„ copleşitor ! Că de-o vreme-ncoace, după chilipir, De la colectivă pierde zile-n şir. La aşa poveste, morală-i destulă: Aurel îşi fură propria căciulă ! P. GHEORGHIŢA o gospodărie colec­tivă milionară. Fai­ma ei, binemeritată, a trecut de mult hotarele regiunii Braşov. Numele ei a fost auzit şi de cei 11 000 de ţărani colectivişti care au participat la sesiunea extraor­dinară a Marii Adunări Naţionale. Atunci, cu prilejul încheierii pro­cesului de colectivizare, a fost distinsă cu „Ordinul Muncii“ cla­sa I. Se numeşte gospodăria agri­colă colectivă „Tudor Vladimires­­cu" din Herman, raionul Sf. Gheorghe. Renumele ei i l-au do­­bîndit, cu mintea şi braţele lor, colectiviştii, în frunte cu comuni­ştii. Trainic înfrăţiţi, romînii şi ger­manii care populează comuna au făcut ca în cei aproape 11 ani de­­existență a gospodăriei, averea lor comună să sporească înzecit. Ci­fra de 9 800 000 de lei reprezin­tă veniturile planificate pentru acest an. Deci, o gospodărie co­lectivă puternică, din an în an mai prosperă, mai înfloritoare. Colectiva a crescut oameni noi, puternici. Ei sunt numiţi simplu : fruntaşi în producţie. De statură potrivită, viguros, cu ochi ageri, cu o fire plină de un viu neastîmpăr, la cei 23 de ani ai săi, comunistul Traian Sporea, secretarul, comitetului comunal U.T.M., poartă răspunderi marii Modest, el consideră mereu că n-a făcut încă totul după puterile sale. — Să nu pui la îndoială nicio­dată forța omului — spune el. Uite, eu nu aveam prea multă încredere în mine cînd organiza­ția de partid și consiliul de con­ducere mi-au încredințat o mare răspundere — şef de echipă în sectorul zootehnic. Da' nu m-am lăsat. Mi-am zis aşa : „­Trebuie să muncesc, să învăţ mai mult. N-a fost uşor. Dar n-am fost sin­gur. M-au ajutat tovarăşii...“ în marea grădină a colectivei, tinereţea lui Traian Sporea a găsit un sol fertil. Aptitudinile sale s-au dezvoltat armonios, mul­tilateral. Ca secretar al comitetu­lui comunal U.T.M., el se bucură de stimă și respect din partea tu­turor tinerilor. Ca brigadier care răspunde direct de 400 din cele 1 066 taurine și de 1 800 ele­vi ale colectivei, Sporea s-a dove­dit un chibzuit organizator al pro­ducţiei. Printre cei cu care lu­crează cot la cot se numără şi fratele lui mai mic, Vasile Sporea. E unul dintre cei mai buni îngri­jitori de vaci. Traian i-a adus­­­etici, şi tot el i-a fost „profesorul“. Au început cu lecţii despre muls, sfaturi despre furajare, in­dicaţii zilnice, îndemn la citit. Vasile simţea la tot pasul că în­cepe parcă să simtă cum primeş­te puteri noi, din puterile celor din jurul său. Azi, zîmbeşte : — Păi, da. Cu Traian nu a fost de glumit. A vrut să mă înveţe meseria asta care acum îmi place mult şi gata. M-a făcut om ! A­­cum stau în rînd cu ceilalţi to­varăşi de muncă. Avem planificat să obţinem anul acesta 3.200 de litri de lapte pe cap de vacă fu­rajată. Unii dintre mulgătorii noş­tri s-au angajat să obţină mai mult. Am şi eu un angajament : să obţin cu 100 de litri de lapte mai faurt de la fiecare din cele 14 vaci din lotul meu. Pot să nu mă ţin de cuvînt ? Păi ce-ar zice toa­tă colectiva ? „Halal frate are şi Traian ăsta! El fruntea, iar fra­­te-său Vasile, coada“. Asemenea reflecţii simple au semnificaţii adinei. „Mezinul“ tin­de să cucerească acest titlu de cinste pentru orice tînăr, nu sub oblăduirea fratelui fruntaş, ci muncind ca el, învăţînd de la el şi de la ceilalţi îngrijitori de a­­nimale, ascultîndu-le sfaturile şi îndemnurile. Şi gospodăria are mulţi oameni ca Traian şi Vasile. Să-l cunoaştem pe unul care a pus umărul la ri­dicarea construcţiilor colectivei. A sărit acum din autocamionul colectivei, odată cu alţi tineri. De unde vine ? De la cîmp, de la strînsul furajelor. — Păi cum î Ştiam că eşti zider... Alfred Gut rîde ca de o glumă bună. Un rîs molipsitor, ca al u­­nui om care se pregăteşte să ple­ce la o plimbare, și nu ca unul care se află după o zi de muncă intensă. — Sînt și una și alta — spune el serios. A fost nevoie să schimb mistria, să merg să lucrez la cîmp. Am făcut-o. La noi așa e. Nimeni nu se supără cînd e vorba de in­teresele colectivei. Am întregit prezentarea acestui tînăr cu un fapt povestit de Gheor­­gha Circeag, preşedintele colecti­vei milionare. Gospodăria are ne­voie în acest an de mari canti­tăţi de furaje pentru animale. Po­rumbul siloz de pe 100 de hec­­tare, tăiţeii de sfeclă de zahăr, şroturile trebuie completate cu mari cantităţi de finuri. Acum şi nu altcândva trebuie asigurate peste 80 de vagoane. Construc­ţiile sunt avansate. Unele se pot face şi pe vreme rea. Aşa că Gut s-a alăturat celor 50 de colecti­vişti de care a avut nevoie ur­gentă colectiva pentru a strînge furajele de pe cîmp. Gospodărie puternică, oameni destoinici. O cărămidă la înflori­rea ei a pus şi candidata de partid Emma Şopel. Şapte clase elementare are această tînără cu ce sunt fruntaşii fruntaşi s­­ectorul zootehnic al gospodăriei a­­gricole colective din comuna Gene­ral Scărişoreanu, raionul Negru Vo­dă, s-a dezvoltat an de an, devenind astăzi un bogat izvor de venituri. Faţă de anul trecut numărul vaci­lor cu lapte a crescut cu 39 de capete, al ovinelor cu 605 capete, al porcinelor cu 518 capete, iar cel al păsărilor cu 6 700 de capete. O dată cu creşterea numă­rului animalelor şi al păsări­lor a sporit şi producţia de carne, lapte şi ouă. Gospodă­ria noastră a livrat pe pri­mele patru luni ale anului în curs peste 32 000 de kg de carne (ceea ce înseamnă aproape ju­mătate din cantitatea de car­ne livrată pe întregul an 1961), 12 300 de ouă etc. Dezvoltarea continuă a sec­torului zootehnic al gospodă­riei noastre a necesitat şi ne­cesită în continuare sporirea numărului îngrijitorilor de a­­nimale. Comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a primit din partea organizaţiei de partid sarcina să recomande un nu­măr de tineri colectivişti care să lucreze în sectorul zooteh­nic şi să se îngrijească de ri­dicarea calificării lor profe­sionale. Intr-o adunare gene­rală U.T.M. deschisă tinerii au discutat această problemă. Ca urmare a acestei adu­nări generale şi a discuţiilor individuale încă 15 tineri au cerut să lucreze în acest sec­tor. Printre aceştia se numără Nichifor Dumitru, Asanache Negoiţă şi alţii. Astfel numă­rul tinerilor care lucrează a­­cum ca îngrijitori de animale a ajuns la 47. Utemiştii Va­lente Maralai, Ion D. Vasile, Constantin Adam, Stan Con­stantin îşi îndeplinesc cu cin­ste sarcina pe care şi-au asu­mat-o. Muncind cu dragoste, ei obţin rezultate din ce în ce mai bune. Tînărul Vlad Con­stantin, de pildă, a obţinut ci­nul trecut 2300 de litri de lapte, iar Cîlcă Ion o producţie de 2 150 de litri de lapte de la fiecare vacă furajată. Aseme­nea producţii obţin foarte mulţi tineri. Ei sunt sprijiniţi îndeaproape în muncă de că­tre comitetul U.T.M. Din iniţiativa comitetului U.T.M. a fost înfiinţat „Colţul tînă­­rului crescător de animale“, unde se discută despre me­todele fruntaşilor în creşterea şi îngrijirea animalelor, se studiază broşuri de speciali­tate sau articole de experien­ţă apărute în presă şi reviste. Bibliotecara Dumitru Olteanu acordă un preţios sprijin tine­rilor zootehnicieni în ridica­rea calificării lor profesionale. Considerînd că tinerii tre­buie să cunoască temei­nic sarcinile privind dez­voltarea sectorului zootehnic stabilite în adunarea generală a colectiviştilor, comitetul U.T.M. a organizat un concurs „Cine ştie, răspunde“ cu tema „Planul gospodăriei pe anul 1962 şi căile îndeplinirii lui“. Astfel toţi tinerii zootehnicieni din gospodăria noastră cu­nosc acum cifrele de plan şi luptă pentru realizarea lor. Ei s-au angajat să obţină o producţie de lapte cu 436 de litri mai mare de la fiecare vacă furajată faţă de produc­ţia obţinută anul trecut. ANETA măciuca colectivistă O MESERIE ALES FRUMOASĂ Lunca Perjului din comuna Draga­lina, raionul Bîrlad, este un loc deosebit de pitoresc. De asta l-au şi ales tinerii artişti amatori din mai multe sate pentru programul pe care l-au prezentat de curînd. Acum evoluează pe scena improvizată tinerii colectivişti din Iveşti. Foto : FLORIAN JAGA-ajustor Adăposturi pentru animale P­reşedintele colectivei şi inginerul agronom au so­sit dis-de-dimineaţă. Cu toate astea, un perete al celui de al doilea grajd era gata bulgărit. Cei peste 50 de co­lectivişti, numiţi de cu seară să lucreze aici, veniseră la lu­cru cu noaptea în cap. Vreo zece tineri cărau neîntrerupt pămînt galben cu căruţele, alţii îl amestecau cu apă şi paie; fete şi femei tinere bul­găreau de zor între paiante. Pînă la amiază, grajdul avea toţi pereţii gata. Treaba asta a cerut urgen­ţă pentru că numărul de ani­male ale gospodăriei colective din Drăgăneşti, regiunea Plo­ieşti, va spori cu mult pînă la sfîrşitul anului acesta. Chib­zuind cum e mai bine, fără a stingheri cu nimic lucrările din cîmp, colectiviştii au clă­dit două grajduri pentru cite 100 de capete­ ­. COSTEA obrajii bucătaşi. Dar aşa cum ope­rează ea în registre, cum închea­gă și dezleagă taina unor enor­me cifre, te face s-o compari cu un veritabil contabil. Ea ține evi­­dența zilnică a laptelui, îl înre­gistrează, îl gradează, îl predă. Şi, reţineri, gospodăria are 536 de vaci şi aproape 2 000 de oi­e animale cu mari producţii. Şi încă ceva : cantitatea de lapte contrac­tată în acest an cu statul se ri­dică la 1 250 000 de litri. Cu cre­ionul în mînă, ore întregi, fata cu şorţuleţ alb şi benefică pe-o sprinceană, rotunjeşte zi de zi a­­ceastă cifră. Iată de ce numele ei şade alături de un alt fruntaş al colectivei, fratele ei, candidatul de partid Otto Şopel din brigada fruntaşă de cîmp condusă de co­munistul Vasile Găitan. O gospodărie colectivă milio­nară. Faima ei e binecunoscută, i-au făurit-o oamenii printre care se numără şi cei cîţiva tineri des­pre care am vorbit în aceste rîn­­duri. NICOLAE BARBU Livada a fost salvată »N-a plouat de multă vre­­me. Dacă o mai ţine aşa, cu l­­vada tînără nu-i de glumă. Puie­­ţii sunt tineri şi s-ar putea să se usuce, să se prăpădească. Dar dacă nu cade apă din cer, scoa­tem noi din pămînt”. Aşa şi-au spus colectiviştii din Coţofenii din faţă, raionul Craiova, şi au pornit cu însufleţire la treabă. Era vorba de livada lor, Care peste cîţiva ani va fi un nese­cat izvor de venituri p­en­tru­ gospodăria colectivă, pentru ei înşişi, in primăvară au plantat cu pomi o suprafaţă de 20 de hectare. Terenul nu era bun pentru cultura cerealelor, dar putea fi valorificat plantîndu-l cu pomi. Și acum, sus pe Dea- De la „al meu“ la „al nostru“ lui Viitor, se desfăşoară înaintea ochilor minunata panoramă a ti­nerei livezi. Colectiviştii ţin la ea ca la ochii din cap. Cind au văzut că nu-s semne de ploaie, au hotarit să ude pomii cu apă din fintînă. —Ia să vedem de­ ce-s în stare tinerii — i-a zis Creţu Constantin lui Civinete Vasile, mai mult ca să-l ambiţioneze. Vorbele secretarului de partid au avut îndată ecou în rînduri­­le tinerilor colectivişti. Secreta­rul organizaţiei U.T.M., Civinete Vasile, a întocmit chiar o listă cu tinerii din diferite brigăzi care ar putea să meargă la uda­tul pomilor fără să stinjenească lucrările din campanie. Pe listă erau trecuţi vreo 70 de tineri. Avînd sprijinul comuniştilor, al colectiviştilor vîrstnici, tinerii au făcut rost de la gospodărie de pe la colectivişti de vreo 7 butoaie pe care le-au urcat in căruţe. Timp de o săptămînă au cărat sus pe deal sute şi sute de butoaie cu apă. Au turnat la rădăcina fiecărui pom cite două-trei găleţi de apă. Dacă facem o socoteală simplă vom constata că în livada de­ pe Dealul Viilor, care se întinde pe o suprafaţă de 20 de hectare, sunt aproximativ 10 000 de pomi. In 7 zile, tinerii colectivişti le­­au cărat, să zicem, vreo 20 000- 25 000 de găleţi cu apă. Ceea ce nu-i puţin deloc. Cu atîta apă — zicea vicepreşedintele gospo­dăriei colective —­ am fi făcut un nou afluent la Jiu. Dar cînd sînt în joc interesele gospodăriei colective, pentru colectiviştii de aici, pentru tinerii despre care am amintit, chiar de-ar trebui să sape albia unui nou afluent al Jiului şi aceasta n-ar fi prea mult. VASILE CABULEA ----------­ M­araton ♦ ♦ ♦ zootehnic Aţi auzit desigur ci la marile concursuri atletice figurează la loc de cinste marato­nul, în comuna Ter­­peziţa, regiunea Ol­tenia, în fiecare zi se desfăşoară un mara­ton. Concurenţii ! Va­cile gospodăriei a­­gricole colective. În­trecerea începe in zori, îngrijitorii scot vitele din grajduri şi le adună la start, în­treaga cireadă stă în­cremenită. La o co­mandă, nu printr-un loc de armă, ci prin­­tr-un „di, boală !“ stri­­gat cu putere, concu­rentele pleacă într-o goană nebună. Direc­ţia­­ Păşunea. Distan­ţa. 5 km ! Aici, prima microfoileton escală. Vacile, in loc să aibă poftă de min­­care, şi­ au pierdut-o pe drum. Un ceas­­d­ouă trebuie să-şi tragă sufletul. Apoi se apucă de păscut. Nu au prea mult timp la dispoziţie, că se dă plecarea in partea a doua a maratonului, la adăpătoare. Parcurg alţi 2 km. De aici, îna­poi la păşune. De la păşune înapoi la graj­duri, în total 14 km pe zi de vară, cu ză­duf. Drum, nu glumă. Cind mai au timp să pască, să se odih­nească bietele patru­pede, întrebaţi-i pe îngrijitori şi pe tova­răşii din conducerea gospodăriei colective din Terpeziţa. Pentru că şi ei, la rindul lor, se întreabă care sunt cauzele producţiei mici de lapte. C. VASILE Centrul şcolar agricol Bucureşti Str. Pictor Grigorescu nr. 10 B, raionul 16 Februarie, primeşte înscrieri în anul I pentru Şcoala tehnică veterinară şi Şcoala tehnică contabilitate, dintre absolvenţii a 7 clase elementare, înscrierile se fac în luna august, depunînd următoarele acte: 1. Cerere de înscriere 2. Certificat de naştere — copie 3. Certificat de studii în original 4. Certificat de sănătate 5. Declaraţia tip de stare materială. De asemenea, se primesc înscrieri în anii II şi III pentru Şcoala tehnică veterinară dintre absolvenţii şi elevii şcolilor profesionale veterinare şi crescători de animale pe bază de concurs. Examenul se va susţine între 1—10 septembrie şi constă din următoarele probe: Pentru anul I: Limba română — scris şi oral; Matematică scris şi oral. Pentru anul II: Matematica — scris şi oral; Anatomia şi fiziologia animalelor domestice — scris şi oral. Pentru anul III, examentul va consta din disciplinele avute la examenul de diplomă de la şcoala profesională. întreţinerea în şcoală este gratuită. Informaţii suplimentare se vor lua de la secretariatul şcolii şi telefon 15.65.96 şi 14.26.45. — Hai Jolano I... Desen : M. CARANF­L Centrul şcolar agricol Rîmnicu Sărat în anul şcolar 1962/1963 primeşte elevi în anii I, II şi III pentru şcolile — Tehnică agricolă , — Tehnică veterinară şi — Tehnică contabilitate agricolă. Înscrierile se fac între 15—30 august, iar examenul de admitere are loc între 1—10 septembrie 1962. Lămuriri suplimentare se pot cere la telefon 455 Rimnicu Sărat.

Next