Scînteia Tineretului, septembrie 1962 (Anul 18, nr. 4136-4161)

1962-09-01 / nr. 4136

Lucia Demetrius. LIMPEZIRE Ultimul volum de nuvele al Luciei Demetrius cuprinde lu­crări selectate de autoare din cărţile sale anterioare. Reuni­rea lor s-a făcut pe baza unui criteriu ce ni-l dă titlul: este vorba de o seamă de nuvele care indică procesul de limpe­zire a conştiinţei oamenilor simpli, procesul de lămurire cu privire la cine le sunt adevă­raţii prieteni şi cine duşmanii. In acest volum, Lucia Deme­trius ne apare pe deplin în cea de a doua faţetă a talen­tului ei — arta unei proza­toare mature, profunde şi fe­cunde. Citind aceste bucăţi recunoaştem teme şi motive din dramaturgia autoarei dar luminate de posibilităţile pro­zei, de fina analiză psihologi­că desfăşurată mai larg în zecile de pagini ale fiecărei nuvele. Aşa după cum In teatru Lucia Demetrius ne-a oferit un tablou veridic şi incisiv al descompunerii morale a clase­lor exploatatoare sau a rămă­şiţelor acestora, şi în proza acestui volum întîlnim mo­mente destinate demascării foştilor stăpînni ai vieţii. In nu­vela Ultima Tauber de pildă, sîn­t descrise cu o deosebită forţă artistică condiţiile de uscăciune sufletească şi steri­litate a gîndirii pe care le creează setea burgheză de îna­vuţire şi parvenire. In alte nuvele filonul satiric al pro­zei Luciei Demetrius ia pro­porţii mai accentuate, creînd adevărate tablouri pline de gro­tesc ale descompunerii mora­le a capitaliştilor. lată, de pildă, bucata intitulată suges­tiv O zi însemnată. E vorba de o zi în care doi exploata­tori vor să încheie o afacere, păcălindu-se unul pe altul. Călin Stroescu vrea să-i vîndă o fabrică de textile lui Costel Breazu, spre a fugi apoi în străinătate iar acesta din urmă speră să-i plătească primului sub preț. In clipa când se în­cheie însă tranzacţia află că adevăratul stăpân — poporul muncitor — şi-a luat fabrica în primire prin actul revolu­ţionar al naţionalizării. Cu­prinşi de o panică turbată, cei doi exploatatori renunţă la orice, aparenţă umană şi în­cep să se bată ca nişte fia­re, sa se zgîriie şi să se muş­te, tv­ulgîndu-şi unul altuia monezile de aur. De aceeaşi nndri­ţă satirică este şi nuvela Dragul nostru Georgică în care apare în toată ticăloşia ei familia burgheză, familia lui Georgică, delapidatorul averii publice, familia în care fie­care nu are alt scop decât să-şi jecmănească ruda cea mai a­­propiată: tatăl, mama, sora, fratele. Lucia Demetrius nu uită însă chiar în curprinsul aces­tor nuvele să pună faţă în faţă imoralitatea stăpînilor de ieri, cu puritatea suflească a oame­nilor simpli, opunînd unui mod de viaţă decăzut, unul vi­guros şi curat. Cit de înalte apar în comparaţie cu preocu­pările meschine ale lui Costel Stroescu şi soţiei sale, Car­men, clocotitoarea activitate re­voluţionară a lui Ispir, frumu­seţea­ relaţiilor din familia sa. Cit de caldă este atitudinea comuniştilor din sat faţă de Maria (Limpezire), femeia batjocorită de fiul de chiabur. Dar Limpezire este, în pri­mul rând, un volum în care noul se afirmă cu putere sub diversele întruchipări ale unor oameni înaintaţi ai zilelor noa­stre. Doctoriţia Maria care lă­­sînd deoparte toate comodită­­ţile, a plecat la sat dedicân­­du-se îngrijirii copiilor — este un asemenea om nou. O noap­te grea este titlul nuvelei în care este redată o clipă de cumpănă a frămîntărilor tine­rei doctoriţe, biruinţa care în­coronează lupta ei cu greută­ţile. O altă figură luminoasă a volumului este Letiţia, o fe­meie simplă, căreia viaţa lu­minoasă de azi îi deschide noi perspective şi care înfăptuieş­te un act de mare eroism sal­­vînd copiii dintr-un staţionar de la înnec în timpul unei inundaţii. Ceea ce o caracte­rizează pe Letiţia Popriceanu este nu numai vitejia ci şi o modestie profuundă, izvorîtă din conştiinţa marilor datorii ce incumbă unui om al zile­lor noastre. Un alt exemplu de forţă morală ni-l oferă doc­torul Pavel Ştefăneascu (Moartea fericitului) un om care, deşi lovit fără drept de apel de o boală necruţătoare, nu-şi precupeţeşte puterile pentru a-i ajuta pe oameni, cu ultimele resurse ale trupu­lui său vlăguit luptă pentru vindecarea celorlalţi. Este interesant de remarcat creşterea măiestriei artistice a autoarei care se vădeşte în parcurgerea nuvelelor publi­cate de-a lungul anilor. BENO DUMITRESCU ISTORIA DIPLOMAŢI­EI Primul volum al noii ediţii a „Istoriei diplomaţiei” cuprinde istoricul relaţiilor internaţionale şi ale diplomaţiei de-a lungul cltorva milenii pină la 1870-1871. Considerînd diplomaţia ca un element al suprastructurii poli­tice, autorii expun istoria ci în strînsă legătură cu dezvoltarea relaţiilor de producţie, cu suc­­ccesiunea formaţiilor social-eco­­nomice. Diplomaţia este un ins­trument al politicii externe : conţinutul, formele şi metodele ei sînt determinate de natura de clasă a statului pe care-l de­serveşte. Cititorul va urmări dezvolta­rea diplomaţiei de la începutu­rile ei, în Orientul antic, în Grecia şi în Roma antică. Apoi va cunoaşte diplomaţia din Evul Mediu, diplomaţia Bizanţului, a arabilor, a papalităţii, a marilor state feudale, a Statului rus, precum şi relaţiile externe şi metodele diplomatice ale Chinei şi Indiei. Istoria diplomaţiei din epoca modernă, bazată pe cele mai noi cercetări,­ acordă un loc im­portant ţărilor Asiei şi Americii. Capitole speciale sunt consacrate prezentării politicii colonialiste de jaf şi cotropire a puterilor capitaliste, rolului pe care l-a ju­cat diplomaţia in subjugarea popoarelor din Asia. Un loc important este acor­dat în acest volum politicii ex­terne şi diplomaţiei Rusiei, creş­­terii continue a influenţei sale pe arena internaţională. Autorii înfăţişează pe larg ro­lul maselor populare în istorie, influenţa lor asupra politicii ex­terne fi diplomaţiei claselor do­minante, mai ales începînd din secolul al XIX-Iea, cînd apare fi ■e intărcfte continuu un factor nou I—* solidaritatea internaţio­nală a proletariatului. In lilele noastre, cînd intere­sul fată de problemele interna­­ţionale a crescut considerabil, cunoaşterea istoriei relaţiilor externe şi a diplomaţiei, pre­cum şi învăţămintele ei, capătă o mare însemnătate pentru justa apreciere a evenimentelor con­temporane. Din istoria luptelor greviste ale proletariatului din Romînia vol. II Volumul al II-lea al cule­gerii de studii monografice „Din istoria luptelor greviste ale proletariatului din Romî­­nia“ însumează 11 studii con­sacrate luptelor greviste care au avut loc în anii de cruntă exploatare ai regimului bur­­ghezo-moşieresc. Cea mai mare parte a studiilor cu­prinse în volum tratează ac­ţiuni greviste desfăşurate în perioada de după crearea Partidului Comunist din Ro­­mînia. Studiile prezente în acest volum contribuie la cunoaş­terea bogatelor tradiţii revo­luţionare de luptă ale proleta­riatului din ţara noastră, dez­văluie politica profund reac­ţionară a claselor exploata­toare şi linia reformistă, anti­­muncitorească promovată de liderii de dreapta social-de­­mocraţi. El ne arată că, în po­fida greutăţilor uriaşe provo­cate de către duşmanii clasei muncitoare din afara şi din­ăuntrul rîndurilor partidului comunist, organizaţiile de partid au stat în fruntea luptei pentru unitatea de acţiune a clasei muncitoare, pentru apărarea intereselor sale vitale. Volumul de faţă ne pune la dispoziţie un bogat material documentar monografic pri­vind istoria Partidului Munci­toresc Român. Literatura universală contemporană Vera Panova: Francesco Jovine: Roman PA­NTU­RI BLESTEMATE sentimental Editura pentru literatură universală a adus în librării in traducere romînească, un nou roman italian, operă a scriitorului comunist Fran­cesco Jovine. Cartea poartă titlul „Pămînturi blestemate" şi a fost tipă­rită în Italia in mai 1950, o lună după moartea scriitorului. Descriind cu­­tremurătoarea scenă din lumea satului sărăcit economic de latifundiari cupizi şi descompuşi ca avocatul Enrico Canavale şi spiritual de slujbaşii Vaticanului, nu mai puţin cupizi şi descompuşi. Francesco Jovine a creat un tablou puternic realist şi tipic Italiei contemporane. Unul dintre perso­najele romanului, don Jiacomo Fontana, spune cu o justificată mînie : ,,Sînt douăzeci de veacuri de cînd, în numele lui Cristos, se face totul pentru a întîrzia înscăunarea dreptăţii pa pămînt, se pun tot felul de Pe mărţi ca cele interne ale societăţii să nu se dezvolte. Se aflla săracii împotriva săracilor, nenorociri împotriva nenorociţilor. Se foloseşte groaza îndepărtată de iad şi se clădeşte iadul pe pămînt“. Dar figura cea mai luminoasă a cărţii lui Jrivine rămîne tînărul ţăran şi mai apoi student Luca Marano. Traiectoria existenţei sale, setea sa de adevăr şi dreptate, îl duc firesc în fruntea satului, a „cafenilor”­­ ■făranii fără pămînt — cînd aceştia opun rezistenţă atacului bestial al jandarmilor şi cămăşilor negre fasciste. Finalul romanului este cît se poate de sugestiv. Satul îşi plînge căzuţii, printre care şi minunatul Luca Marano şi un glas răsună perfect : „Ne-om întoarce pe „pămînturile blestemate"... copiii cer piine”. Noua carte, a Ve­rei Panova se a­­dresează cu precă­dere tineretului. Se poate spune chiar că această nouă carte este un roman al tinereţii şi anume al tinereţii revolu­ţionare. Povestindu-şi ti­nereţea, eroul cărţii, Surka Sevastianov, povesteşte despre primii ani ai activi­tăţii comsomoliste, despre prima dra­goste, despre primii paşi ai lui în cîmpul scrisului, despre cei care l-au format pe el, auto­rul celebru de mai tîrziu. Acţiunea romanu­lui se petrece după terminarea războiu­lui civil, în primii ani ai reconstruc­ţiei economice, ai consolidării noii o­­rinduiri. Au trecut vremurile înfruntă­rilor de pe câmpu­rile de luptă, ale cavalcadelor şi a­­tacurilor la baione­tă, duşmanul a fost înfrânt dar rămăşi­ţele concepţiilor în­vechite mai stăruie. In bătălia pentru construirea societă­ţii socialiste înce­pe o bătălie ne­­sîngeroasă dar nu lipsită de duritate, nu lipsită de jert­fe şi mari victorii. Bătălia pentru for­marea omului nou, luptător pentru co­munism, înzestrat cu înalte trăsături morale. Iar aceste trăsături se creează şi se dezvoltă în luptă cu rămăşiţele moralei şi ideologiei burgheze în con­ştiinţa oamenilor. Şi noul învinge. Pe frontul acestei bă­tălii îşi sacrifică sănătatea Seomka Gorodniţki, înţele­­gîndu-şi greşelile care-l împiedicau în activitatea revolu­­­­ţionară Spirka Sav­­ciuk îşi perfecţio­nează mereu pro­priul său fel de a fi pentru a-şi sluji mai bine cauza. Dar sînt şi unii pe care viaţa cea nouă îi depăşeşte şi Panova le intentea­ză adevărate proce­se. Aceştia sint însă excepţii, căci tînă­­ra generaţie a ani­lor consemnaţi în români este plină de avînt şi meritul cărţii Panovei con­stă tocmai în sur­prinderea formelor specifice în care se manifestă acest a­­vînt eroic. S. VLÃDESCU Theun de Vries: Fata cu pârul roşu Cu remarcabilul scriitor olan­dez Th­eun de Vries, cititorii noştri au făcut cunoştin­ţă in urmă cu cinci ani, cînd editurile noastre au tipărit cele trei vo­lume ale romanului „O stafie umblă prin Europa”. Recent a a­­părut una dintre ultimele cărţi ale lui Theon de Vries, „Fata cu părul roşu“, purtînd subtitlul „Roman din mişcarea de rezisten­ţă 1942-1945“. Scris la persoana intîia, sub forma unei confesi­uni a tinerei partizane Hanna S., romanul constituie o imagine pregnantă şi răscolitoare a luptei neînfricate a antifasciştilor, in frunte cu comuniştii, din mişca­rea olandeză de rezistenţă. Ero­ina cărţii a existat in realitate. Numele ei adevărat a fost Jo­hanna Schaft, tinără comunistă, una dintre cele mai îndrăzneţe şi mai devotate fiice ale Olandei, asasinată de fascişti la vîrsta de 24 ani, cu puţine zile înaintea zdrobirii depline a Germaniei hitleriste. Romanul „ Fata cu părul roşu" are un puternic caracter demas­cator şi este tocmai din această cauză foarte actual, cu toate că, de la evenimentele al căror ecou este, s-au scurs două decenii. L­. CRISTESCU Literatura pentru copii: Al. Andriţoiu: File de cronică Al. Andriţoiu şi-a dedicat volumul său File de cronică cititorilor pionieri şi şcolari. Ceea ce e cu totul remarcabil e faptul că citi­torul nu e de loc privit de la înălţimea unui matur, nu e infantilizat, nici alintat. Poezia lui Andriţoiu e accesibilă nu prin reducerea bogăţiei de imagini, ci prin sobrietatea, limpezimea acestora. Faptul de viaţă e făcut accesibil prin flacăra imaginei. Con­cludent în acest sens , poezia Lacătul. Cîndva : „El prin Dorjana alinia la uşi Şi zornăia pe lanţ sau pe cătuşă”. Şi azi : „El stă greoi pe drugul de oţel Căci noi trecutul l-am închis în el". Tabloul pictorului Myklossy capătă semnificaţia unei secvenţe cinematografice într-un poem cu a­calaşi titlu ; în cîteva strofe se identifică „bătrînul steag” cu episoade ale mişcării muncitoreşti, foiţa de ţigară pe care o fumează tata, cu manifestele tipărite şi difuzate in închisori pe foiţe de ţigări. E surprinzătoare forţa de sugestie a poetului, a­­sociaţiile sale de imagini totdeauna revelatorii, vor­bind sensibilităţii lectorului. O strofă surprinde frumuseţea patriei, iarna s­ă E-i atîta strălucire-n jur, Incit, Parcă a nins cu stele-întreaga seară, Sau parcă cineva l-a hotarît Să-mbrace-n marmură această fără. Versul bate cu o cadenţă amplă şi citindu-l par­­că-l şi auzi recitat pe o scenă de un mic şi avîn­­tat pionier. în acest fel volumul împlinește încă o necesitate atît de importantă : aceea de a oferi un valoros ma­terial liric serbărilor școlare. Prin File de cronică, micul cititor se apropie de poezia majoră contem­porană, căreia, Al. Andrițoiu i se arată slujitor credincios. Tiberiu Utan: C­i­o­p­î r­ţ l I Tiberiu Utan, poet profund şi discret, lipsit de ostentaţie, găsind mereu noi re­surse lirice, a daruit recent celor mai mici dintre micii cititori volumul „CIOPIR­­ŢILĂ“. Copilul e in­vitat să intuiască fru­museţea mediului în­conjurător, în caden­ţe fireşti, încîntătoa­­re. Cuibul de pe casă e o poezie-joc, în care curgerea anotim­purilor e sugerată printr-un vers ce-şi îngîna parcă sin­gur melodia. In egală măsură Tiberiu Utan se arată familiar copilului a­­tunci cînd abordează genul satiric. Motocel e un pisoi lacom şi neastîm­pă­­rat : „Eu mai mare zurbagiu / între mîţe nici nu ştiu“, „Viteazul** e un copil care: „Ce-i lip­seşte şi ce vrea / de tot smiorcăie aşa ?* iar Ciopîrţilă e un : „Meşter de-a strica ce drege,­­ Umblă-n­­tr-una cu bricege Versul sună sprin­ţar, plin de haz, mustrător, cu un tîlc uşor de identificat de copilul căreia i se adresează poezia. Volumaşul de ver­suri al lui Tiberiu Utan e încă un semn al dragostei şi se­riozităţii cu care se apropie scriitorii noştri fruntaşi de li­teratura pentru copii. Dincolo de calită­ţile ei artistice şi educative, cărticica lui Tiberiu Utan ne întregeşte imaginea formată cu privire la personalitatea tînăru­­lui poet al cărui li­rism sună cu ace­eaşi pregnanţă pen­tru toţi cititorii săi, căreia le descoperă imagini şi frumuseţi noi. Demostene Botez: Sfredeluş „SFREDELUŞ", volum de versuri pentru preşcolari, cuprinde o su­ită de imagini din viaţa cotidiană a unui copil. Copilul e surprins in mijlocul colectivului, jucindu-se, dînd o mină de ajutor bunicii, spălînduse dimineața etc. Versul e limpede, curgător, copilul mic le poate lesne memora şi apoi recita.­­ Cunoscînd puterea de înţele­gere a copilului, poetul Demos­tene Botez creează pentru el mici bijuterii poetice, bogate în ima­gini, de o mare torța de sugestie prin plasticitatea lor (Cîrtiţă, fă-mi un tunel, Melcul curier, Cu săniura). Un alt merit deosebit al volu­mului de poezii stă in aceea că Demostene Botez a dăruit copiilor un personaj înzestrat cu o su­medenie de calitaji demne de a fi luate model (curaj, ajutor dat celor vîrstnici, iniţiativă). Aseme­nea eroi care să devină prieteni buni şi dragi copiilor, pomeniţi în jocurile şi în activitatea lor co­tidiană sunt deosebit de necesari în literatura noastră pentru pre­şcolari. AL. POPOVICI P. Kessel. Inamicii publici In cartea lui Patrick Kessel — unul din cei mal tineri dramaturgi francezi — lumea pre­sei capitaliste apare In imaginile ei reale : monstruoasă, viciată, înspăimântătoare pină la coșmar prin agresi­vitate, otrăvind opinia publică, laisificind a­­devărul, slujind capi­talismul. Imaginea presei capitaliste vă­zută cîndva de Balzac, pare azi puerilă aşa cum e ea surprinsă In paginile cărţii „inami­cii publici" : ofensiva ticăloşiei, a slujitori­lor locului cu bani a atins paroxismul. Kessel zugrăveşte cu tinere decăderea ine­vitabilă căreia li este supus un talent tînăr ca Pierre Decire De­­creux odată intrat în uriaşul angrenaj al maşinii de presă capi­talistă din ale cărei roţi nu are puterea, să se zmulgă. Tragică, prin desti­nul eroilor săi lipsiţi de perspectivă in so­cietatea In care tră­iesc şi pe care o slu­ţesc, cartea lui Kessel păstrează adincile tra­diţii realiste ale lite­raturii clasice france­ze, ocolind eschibiţiile gratuite. Portrete psihologice dense, schiţate din citeva linii, conflicte ce-şi anunţă premizele pentru a fi continuate apoi de imaginati lectorului, pagini so­bre in imagini­ dar mustind de o juveni­lă poezie, replici­­ dra­matice (enunţind par­că un viitor drama­turg) şi mai ales o tendinţă generală ide­ologică ce duce pină la capăt demascarea unui sector al lumii capitaliste — sînt prin­cipalele merite ale cârtii. Tînărul roman­cier Patrick Kessel ni-i arată in adevă­rata lor lumină pe „inamicii publici, pe scribii presei capita­liste”. A. POPESCU Cărţi tehnice A. P. Guleaev: Tratamentul termic al oţelului De curînd, a apărut în li­brării cartea „Tratamentul termic al oţelului“ de A. P. Guleaev. Tradusă din limba rusă, după ediţia a II-a revă­zută şi completată de autor, cartea vine să umple un gol existent în literatura noastră tehnică, legată de acest do­meniu de specialitate.­­ In prima parte a cărţii sunt tratate probleme legate de te­oria tratamentului termic, se arată care sunt principalele ti­puri de tratament termic, care este influenţa temperaturii şi timpului asupra transformări­lor din structura oțelului, ro­lul centrelor de cristalizare existente etc. Sunt expuse apoi detailat cele patru transfor­mări principale ce au loc în timpul tratamentului termic : formarea austenitei, descom­punerea austenitei, transfor­marea austenitei în marten­­sită, transformări la revenire. Partea a două a lucrării inti­tulată, „Practica tratamentului termic“ îl introduce pe cititor în viaţa secţiilor şi atelierelor, acolo unde se efectuează în mod practic tratamentul ter­mic al oţelului. Scrisă la un înalt nivel şti­inţific, cuprinzînd tot ceea ce e mai nou în acest vast do­meniu de cercetare, cartea e de un real folos a celor care lucrează în domeniul metalur­giei fizice şi al tratamentului termic, precum şi studenţilor ce se specializează în metalur­gie fizică şi tratament termic. Ing. A. BRÎNZAN MEMORATOR DE METALURGIE In faţa unui inginer sau tehnician metalurgist, indife­rent dacă lucrează în exploa­tare sau într-un institut de proiectări, se ivesc deseori si­tuaţii cină îi sunt necesare o serie de date centralizate, care, de cele mai multe ori se găsesc răspîndite prin diferite cărţi de specialitate. Editarea „memoratoarelor" are tocmai scopul de a centra­liza prin formule şi tabele principalele noţiuni, date şi metode de determinare a unor caracteristici legate de speci­ficul produselor ce intră în procesul de producţie. Memoratorul de metalurgie, editat sub îngrijirea ing. B. Nachbar, conţine noţiuni de bază despre fonte, oţeluri, metale şi aliaje neferoase, materiale refractare şi com­bustibili, date cu privire la felul cum se execută diferite analize şi încercări mecanice şi tehnologice. Sunt arătate de asemenea, pe scurt, dar pe în­ţelesul tuturor, noţiuni de me­talurgie fizică, tratamente ter­mice etc. Lucrarea, editată într-un ti­raj de masă, nu trebuie să lipsească din biblioteca perso­nală a tinerilor ingineri sau tehnicieni metalurgişti.

Next