Scînteia Tineretului, aprilie 1965 (Anul 21, nr. 4938-4963)
1965-04-01 / nr. 4938
■ Tinerii despre ei înşişi e puţină vreme am inaugurat în uzină, după modelul cunoscut al Televiziunii, un club al tinereţii, în care şi dezbatem, urmărind cîteva teme, problema legate ele viaţa şi activitatea tineretului din întreprinderea noastră. Primul pas l-au făcut 11 tineri din uzină, membri „fondatori“ ai „clubului tinereţii“, care şi-au propus să răspundă la întrebarea „Cum e mai bine să trăim ?“ Dezbaterea a relevat maturitatea în gîndire a celor mai mulţi tineri. Iată, pe scurt, cîteva din răspunsurile date de tineri. Constantin Dinu, tînăr inginer, şi-a propus să lămurească ce înseamnă „să nu te mulţumeşti cu puţin“. Unul din ţelurile vieţii sale a fost să devină inginer. A devenit, dar „o dată cu primirea diplomei încetezi să mai aspiri la ceva . Poţi considera că prin aceasta a încetat drumul la realizarea căruia eşti dator ce eforturi perseverente . Nicidecum , îşi dă singur răspunsul. Personal nu doresc să fiu un inginer oarecare. De aceea continui să învăţ". Sau o altă intervenţie, cea a tînărului Dumitru Popa, de la ateliene de reparat S.D.V.-uri din sectorul VI: „Să fii tot timpul ocupat, să ai mereu în faţă ceva de îndeplinit — altfel e greu să trăieşti — spune el. La prima vedere e deajuns să întinzi mîna şi să obţii ceea ce vrei. Avem condiţii şi pentru învăţătură şi pentru îndeplinirea tuturor năzuinţelor. Dar nimic nu vine de la sine“. Îşi argumentează convingerea prin exemplul lui Ion Deac, un şef de brigadă tinăr, bun meseriaş, care într-o vreme se lăsase copleşit de greutăţile întîmpinate în producţie. I s-a demonstrat că greutăţile nu sunt de nebiruit. „Trebuie să ai însă pentru aceasta şi tărie morală şi cunoştinţe. S-a înscris la liceul seral, a început să-şi bată capul cu problemele nerezolvate. Şi din clipa în care a căpătat mai multă încredere în forţele sale s-a avîntat acolo unde era mai greu, cunoştinţele l-au ajutat să învingă“. Term învăţăturii a revenit des în discuţie. Exemplele l-au pus pe gînduri pe tînărul Nicolae Barbu, cunoscut inovator, unul din pionierii electronituirii din uzină. La 28 de ani, crede el, e prea tîrziu să-şi completeze şcoala medie. „Cînd eram mai tînăr am consumat o parte din timpul meu liber cu distracţia, mai ales la dans. Timpul pierdut nu se mai întoarce...“ Băieţii nu i-au contrazis această constatare, dar l-au invitat să reflecteze la sensul unui cuvînt: comoditate. Şi i-au dat exemple de oameni mult mai în vîrstă care învaţă. Mihai Victor, un alt participant la discuţie, s-a „bătut“ cu toţi cei care folosesc — din comoditate — zicala „Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala“. „După mine — a argumentat el — e greu să trăieşti fără să fii curios, adică să perseverezi în a cunoaşte cut mai multe lucruri folositoare. Am fost curios să văd cum funcţionează toate tipurile de maşini-unelte. Sunt strungar, dar cu timpul am învăţat să lucrez pe freze, pe rabateze, la maşina de rectificat. Unii mă luau în rîs : „vei ajunge pînă la urmă să ştii totul despre... nimic, dacă te tot împrăştii“. Părerea mea este că însuşirea unor profesii suplimentare, înrudite cu meseria de bază ajută la lărgirea orizontului tehnic şi, oricit ar părea de ciudat, determină specializarea muncitorului". Această convingere personală a lui Mihai Victor are acoperirea în fapte — este un bun strungar. Tinerii D. Zamfir, Sandu Dumitru, Ion Radu, Sandu Constantin au ţinut să contrazică şi ei interpretarea pe care o dau citernii zicalei: „Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala“. De data aceasta ridicind cele afirmate la rangul de principii etice. Consideră de datoria lor să ia poziţie, să intervină combativ, intransigent faţă de orice atitudine necorespunzătoare în muncă. Nu din obligaţie, ci din îndemnul conştiinţei. Nu trec legaţi la ochi pe lîngă acele fapte care, într-un fel sau altul, aduc prejudicii colectivului. Fără falsă modestie, băieţii au vorbit despre rezultatele bune la care au ajuns, despre impasurile în care se mai află ei sau tovarăşii lor, au căutat împreună soluţiile , făcînd apel la experienţa celor mai buni. Schimbul de opinii a provocat reacţii, a invitat pe alţii la reflecţii. Ecoul primei ediţii a „Clubului tinereţii“ s-a produs, cum era şi firesc, imediat. Fiecare a povestit la locul său de muncă; in secţii secretarii organizaţiilor de bază U.T.M. au cerut păreri, propuneri de teme. Organizatorilor — comitetul U.T.M. pe uzină şi redacţia gazetei — nu le-a fost uşor să aleagă : temele diverse erau toate importante. Selectate în ordinea necesităţii, s-a ales pentru a doua ediţie elucidarea unei întrebări de bază : „Ai putea să nu-ţi ajuţi tovarăşul de muncă ?“ Cu toţii aşteptam cu interes să vedem cum se va desfăşura dezbaterea. Participanţii s-au referit la ajutorul primit şi astfel cuvîntul lor a avut puterea de convingere pe care numai exemplul personal o poate da. Constantin Paţica, Vasile Iancu, Ştefan Apostol, pentru a cita doar pe ciţiva, au relevat fiecare, cu alte cuvinte, povestind împrejurări proprii în care s-au aflat — acelaşi adevăr : nu poţi să creşti strîmb în mijlocul colectivului puternic, în care comuniştii, muncitorii cu experienţă nu-şi precupeţesc nici timp, nici energie pentru a te ajuta. Dezbaterea a fost interesantă şi instructivă tocmai pentru că tinerii au discutat deschis, au renunţat la fraze cu caracter general şi au povestit concret, cu numeroase amănunte, propriul lor drum, au apreciat ei înşişi ajutorul dat la timp şi mai ales necesitatea de a fi receptivi faţă de acest ajutor. La întrebarea pusă în discuţie, răspunsul tuturor celor 150 de tineri prezenţi a fost categoric ONU ! A treia ediţie a dezbaterilor din cadrul „Clubului tinereţii“ va cuprinde tema prieteniei. Au şi sosit la comitetul U.T.M. întrebări interesante, ca de exemplu : „Cum să-nţelegem prietenia cu cei mai mari decît noi, cu cei de o vîrstă, cu cei mai mici, cum înţelegem prietenia dintre un băiat şi o fată etc. Avem convingerea că şi această dezbatere îşi va atinge scopul ei educativ. Următoarele ediţii intenţionăm să le încredinţăm cite unui comitet U.T.M. de secţie, sau pe grupuri de organizaţii de bază U.T.M. Aceasta pentru a cuprinde în dezbatere pe toţi tinerii din uzină şi pentru ca temele puse în discuţie să prezinte un larg interes. Invitând de fiecare dată în mijlocul tinerilor oameni cu experienţă de muncă şi de viaţă, pe comunişti şi muncitori vîrstnici, tovarăşi din conducerea secţiilor şi a uzinei — vrem ca fiecare din temele puse în discuţie să contribuie — alături de întreaga muncă a organizaţiei noastre U.T.M. — la educarea comunistă a tinerilor. CONSTANTIN MIHAI secretar al Comitetului U.T.M. — Uzinele „Semănătoarea“ O iniţiativă valoroasă a comitetului U. T. M. de la „Semănătoarea“ ORIZONT CULTURAL Debut pe scena Operei bucureştene Recentul spectacol al Teatrului de Operă şi Balet cu capodopera puccipiană „Madame Butterfly" a relevat, pe lîngă cunoscutele calităţi ale acestui colectiv — solişti, orchestră, cor — apariţia pentru prima oară, într-un rol de o asemenea anvergură ca cel al lui Cio-Cio-San a tinerei soprane Virginia Gudzikievici. Sensibilitatea, muzicalitatea, căldura şi comunicativitatea glasului ei — calităţi dovedite cu prisosinţă în recitaluri şi spectacole-concert, pe care le-a susţinut anterior — şi-au găsit, în acest spectacol, o nouă şi valoroasă confirmare. Profunzimea emoţională a roluluia“solicitat din parida cîntăreţei un efort intensiv (în unele privinţe, se pare că acest efort a depăşit rezistenţa şi mai ales forţa dramatică a glasului artistei, aflat încă în procesul desăvârşirii sale). Sunt de subliniat, insă, siguranţa cu care ea a stăpînit momentele muzicale importante ale rolului, dezinvoltura jocului ei scenic. Au fost desigur şi unele momente în care jocul scenic al artistei ni s-a părut mai puţin convingător, gesturile, mişcările sale fiind oarecum convenţionale. Sunt, credem, neajunsuri inerente debutului. în general, însă, cintăreaţa a realizat un spectacol bun, impresionant, călduros aplaudat de publicul prezent in sala primei noastre scene lirice. ..W,„ îs.hm".A VASILE DONOSE Umor şi spirit critic Autorii notelor care constituie rubrica „Miniaturi critice“ a revistei „Orizont" nu au vădita dorinţă de a practica un umor subtil, cu ace abia furişîndu-se din moliciunea tonului protocolar, chiar dacă uneori texte echivoce ar lăsa să se înţeleagă o asemenea aspiraţie, care nu-şi află însă corespondentul stilistic (vezi pentru edificare nota „Un nou Risipitorii" din care cităm : „Toată tensiunea literaturii modeme spre reflexivitate s-a remarcat şi în prima versiune (în capitole eseistice de analiză a sentimentelor în Conversaţii...)“, „Şi încă ceva : stilul. Frazele sunt lungi, uneori foarte lungi — Marin Preda e un analist— şi probabil că lingvistica românească se va îmbogăţi, dacă niu cu citeva articole, cel puţin cu cîteva note asupra pronumelor relative în proza lui Marin Preda“. Maniera de a aviza lectorul asupra unor defecte ori calităţi poate fi oricum, cu condiţia respectării de principiu a numelui citat. Persiflarea dispreţuitoare sau sentinţa abruptă sunt incompatibile cu spiritul critic serios, matur pe care o revistă de specialitate e obligată să-l cultive. A pune în circulaţie pe un ton dispreţuitor, decizii care dovedesc negarea totală a unor valori evidente e în dezacord cu intenţiile criticii noastre de a ridica nivelul tuturor dezbaterilor literare. Surprinde excesul de zel cu care autorul P. Coran, criticînd poezii ale lui Negoiţă Irimie nu pierde prilejul (căutat de cîteva ori în nr. 2 al citatei reviste) să anuleze cu aplomb şi francheţe estetică („inconsistenţă colorată") versuri ale lui Marin Sorescu publicate în „Ramuri“. Urmărind conţinutul unor note înserate la aceeaşi rubrică, cititorul poate uşor observa că simpla citare, indiferent din ce motive, a unor opinii, pe lîngă caracterul echivoc al opiniei celui care citează, e nerecomandabilă. E un fel de a scoate castanele din floc cu mîna altuia, procedeu străin practicii disputelor literare. In cazul de față e citată părerea lui Victor Felea despre poemele lui Ion Gheorghe şi Marin Sorescu. Citatul nu are alt „merit“ decît pe acela de a menţine în circulaţie o opinie nefondată, decît pe un curios gust individual al criticului, asupra celor doi tineri poeţi nu o dată criticaţi dar recunoscuţi unanim drept poeţi autentici, într-o singură rubrică prezenţa atîtor „decizii“ (nu ne-am îngăduit să le cităm pe toate !) insinuate cu puţin umor sau aruncate necontrolat atrage atenţia asupra voinţei exprese de a avea cu orice preţ păreri singulare. Tineri scriitori in reviste Revistele promovează cu vădită încredere tineri poeţi şi prozatori ale căror lucrări par să mărturisească o dezvoltare promiţătoare cînd nu sunt, mai rar, greu de stabilit oarecari previziuni. Din această categorie fac parte cele şase schiţe cărora „Luceafărul“ le rezervă două pagini (Şase tineri prozatori: Vasile Băran, Iosif Petran, Constantin Mateescu, Iulian Neacşu, Sînziana Pop şi Horia Pătraşcu). Niciuna din lucrările prin care ne sunt prezentaţi tinerii autori nu par să fie promisiuni certe, lucru asupra căruia se poate, însă, discuta. După părerea noastră, lucrările alese şi publicate de data aceasta (mai toţi au scris şi proze interesante, meritorii) sunt şterse, abia lăsînd să se întrevadă virtuţi îndoielnice. „Sala de aşteptare" vrea să fie o subtilă proză de atmosferă, dar uşoara gratuitate a descrierii cade repede în monotonie curată. Plină de stîngăcii (de genul: „Te izbea la el servieta voluminoasă...") proza intitulată „Şotronul" are un simbol interesant, doar atît, iar „Şi eu sînt Eva“ are o tristețe minoră. Deşi cam confuz, cazul şoferului din „Femeia in albastru“ stîrneşte o reală compasiune şi ar fi putut constitui obiectul unei analize cu bogate sensuri, dacă autorul ar fi renunţat la o anume imprecizie misterioasă. Lăudabilă în principiu, metoda impunerii unor nume noi trebuie să se sprijine, cum se ştie, pe lucrări realmente proi stătitare şi nu doar pe simple exerciţii. Altfel, „Luceafărului“ nu-i sunt proprii indulgenţele în materie de proză ori poezie. Lucru dovedit, în acelaşi număr, de interesantul grupaj de versuri ale unui „nume nou“, Marius Robescu, „prefaţat“ poematic de Ion Gheorghe. Tînărul poet e în anotimpul tulburător, cind „ne-am prăbuşit în viată ca In mare", iar toate poeziile reiau uneori cu gravitate remarcabilă, tema răspunderii: „Trebuie să trec un fiu / pe celălalt mal sunt aşteptat '/ Un tlnăr poate oricind îndrăzni '/ Dincolo ajunge numai un bărbat*. La rubrica „Şantier" revista timişoreană „Orizont* publică poezii de tînărul poet George Sum. Versurile au o cadenţă amplă şi aparent calmă, invocînd baladescul. Teme generoase, de reală actualitate (Masa femeilor şi oştenilor în reîntoarcerea mult aşteptată, Poem despre Walt Whitman, Baladă de toamnă) sunt abordate de poet cu un ton simplu, uneori chiar prea simplu. Foarte frumoasă e poezia intitulată „Moment insular"; întreg grupajul ales din volumul predat Editurii pentru literatură, confirmă impresia mai veche, că ne aflăm în faţa unui poet cu reală vocaţie, promovat pe bună dreptate de revista „Orizont*. Noua fabrică de pline Titan din Capitală. Se lucrează la montarea liniei trăpiîntătoarelor ■ GABRIELA MELINESCU:„Ceremonie de iarnă“ î se pare potrivit, de bun augur, că cei mai mulţi tineri poeţi nu „ilustrează", nu versifică comod pe teme date, şi aceasta pentru simplul şi vechiul motiv că poezia e în puterea lor de a crea şi nu pur şi simplu în teme. Deocamdată, tinerii poeţi, şi în primul rînd Ana Blandiana, Ion Alexandru, Adrian Păunescu, Gabriela Melinescu au o cu totul remarcabilă capacitate de a se mărturisi pe sine, în care stîngăciile, îngroşările de voce, o anume naivitate estetică (părerea mult acreditată că armonia e nearmonioasă, că prozodia trebuie să aibă efect de şoc etc.) toate acestea, neexagerate cu ostentaţie ţipătoare, fac şi ele parte dintr-o structură incongruentă în totul ei .Nu vom găsi în versurile acestora aerul ceremonios al candorii simulate, după cum, ironizînd falsele pudori, poeziile lor sînt pline de tulburătoarele semne ale devenirii fiinţei afective, sentimentale. întreg volumul Gabrielei Melinescu (care nu e deloc „ceremonios“, titlul fiind mai degrabă polemic) transcrie cu rară gingăşie uluitoarea metamorfoză a cenuşăresei jinduitoare şi nu prea de prima aventură sentimentală cu „băiatul acela“ pe care-1 „aştept în gările toate să vie“. Sentimentul copleşitor al acestei ipostaze — urmărită în situaţii mai curînd domestice decît solemne — este acela pe care-l are naivul la spectacolul demachierii actorului. Ambiţia băieţandrului de a rămîne el însuşi — adică eroic, spectaculos încît „aerul urca uimit în jur / cu soarele încremenit în vest“ — devine la un moment dat, la „o vîrstă anume“, inutilă şi revelaţia gratuităţii produce redimensionarea terestră a proporţiilor: „Dar s-a trezit în parc străin / nepăsătoare fetele plecară, / ciudat se depărtaseră copacii / şi se simţea ca un soldat dezonorat, / fără centură, fără epoleţi, / erau genunchii trişti şi a ieşit / pe poarta unde trec ceilalţi băieţi“. Altădată, „necazul“ e produs de dispariţia unui decor al candorii zburdalnice: „Ud de lacrimi mi-este tot obrazul, / nu pot să mă-nfrîng deși sînt om, / m-a cuprins în chingă strîns necazul, / a tăiat vecinul meu un pom...“ Nu un pom oarecare, însă, ci un suport de visări juvenile: „Eu mergeam rîzînd s-adun în bluză / de pe creangă cea mai naltă floare, / să-ntîlnesc pe frunze-o buburuză / printre ramuri stele căzătoare, / să ghicesc în taină, peste noapte, / cînd voi şti că visul nu mai vine, / zvonurile ce le-au spus în şoapte / florile din bluză despre mine“. Şi aici, ca şi în multe alte locuri, surprinde plăcut simplitatea expresiei tonul fiind lipsit de orice artificiu. Romanţa sentimentală se potriveşte foarte bine acestor stări delicate, „minore“ şi nu prea, pe care le trăieşte cu dureroasă uimire, cu acel caracteristic dar neştiut de iubire. Ar fi să exagerăm însă spunînd că universul sentimental transmis în aceste atît de frumoase versuri e în totul lui minor. Există în acest volum poezii care fac sensibilă o atitudine lirică mai puţin lesne de străbătut de cum s-ar crede şi, oricum, poeta adevărată, care e Gabriela Melinescu, chiar dacă nepăsătoare de convenţii, a observat pericolul unui sentimentalism minor. Acesta pluteşte peste tot şi ar strica în mod real nu doar citeva poezii dacă n-ar fi privit într-un anume fel. E drept, deocamdată cu greu se poate vorbi la tînăra poetă de o lirică de idei, cîtă vreme preocuparea în această fază a vîrstei ei lirice e pentru radiografierea unor delicate sentimente şi trăiri nedesluşit parcurse de dorul de iubire. Ce o fereşte de sentimentalismul minor, dîndu-i şi nota personală, e secreta polemică cu romanţa clasică, o mimare foarte subtilă a mijloacelor acesteia. De aici senzaţia acută, la o lectură de ansamblu, că stările juvenile de care luăm cunoştinţă sunt tratate cu o nuanţă critică, sau uşoară distanţare care le anulează gravitatea, patosul sentimental. Caracteristic pentru acest mod de a evita patosul declarat, care aici ar fi fost de prost gust, mi se pare avertismentul plin de candoare discretă din „Scrisoare“ („Azi îţi scriu, / mult mi-e dor de prispă şi de cîini / Să nu uiţi că eu ca şi-altă dată / la cişmea beau apă tot din mîini“). „Cumulul de emoţii“ care e poeta, adică ansamblul acelor strigăte pe care le dau sentimentele unei vîrste presimţite, a adolescenţei, e o situaţie, deloc particulară, a tuturor celor mai tineri poeţi care n-au, în general, falsa pudoare de a se reţine. Ei se exprimă cu „toată gura“, însă un remarcabil simţ estetic filtrează, în cele mai fericite cazuri, emoţia. In cazul Gabrielei Melinescu un anume sentimentalism feminin e silit să se supună viziunii estetice a poetei, să se adapteze unei formule în care adesea hiperbola de fin umor are rostul digului care împiedică revărsarea informă. Chiar și un declarat „cîntec cu toată gura“ în care febra erotică pare să fie de o sinceritate absolută, explozivă, trebuie privit cu atenţie pentru că, în fond, e lipsit de gravitate, poeta însăşi tratîndu-l ca pe o încîntătoare grandilocvenţă sentimentală şi atît: „A rămas, mireasă părăsită, / fără tine, casa goală. / Aş putea eu trupul meu dansind / să-i împodobesc frumos pereţii. / Sînt bolnavi obrajii mei de dor. / ARDE TOT PAMINTUL UNDE TREC BĂIEŢII, (s.n ). Din toată exaltarea sentimentală, dintr-o reală senzaţie a simţurilor umflate rămîne mai puţin adevărul confesiei directe cu distanţarea nuanţată, uşor ironică de ipostaza fetei cu obrajii „bolnavi de dor“. Privit cu circumstanţa sugerată chiar de poetă, universul afectiv al vîrstei minore ne apare ca o oglindă contemplată cu destul umor, fără a o lipsi de autenticitatea care-i este proprie, dar efectele neaşteptate nu ies din razele răsfrînte de luciul acestei oglinzi, ci dintr-o subtilă îngînare estetică a proprietăţilor unui univers în fond foarte gingaş, de o delicateţe sporită cu cit expresia lui e „cîntecul cu toată gura“. E uşor de observat că, de fapt, atitudinea erotică — deocamdată, cum s-a spus, — nu e unică. Sensibil alta este ipostaza adolescentei îndrăgostite cu adevărat şi aici tonul are inflexiunile gravităţii tulburătoare, închegînd adevărate cîntece. Influenţele se resimt (M. R. Paraschivescu) dar nu supără pentru că sînt asimilate de o sensibilitate poetică nestrăină de vitalismul structural al poetului „Cânticelor ţigăneşti“. Substanţa cărţii de debut a Gabrielei Melinescu e în mitologia primelor iubiri, mai exact a unor iubiri abstracte, copilăreşti, iar desprinderea de acest ţărm încîntător o privim ca atare: „Decad din ce în ce mai rar în trupul de copil, / pe care-l ţin sub pernă, adormit... / Din ce în ce mai des, las braţul inutil / cu degetele resfirate-n mit...“ C. STANESCU CRONICĂ LITERARĂ Pregătiri pentru Festivalul bienal de teatru pentru amatori SUCEAVA (de la corespondentul nostru) Peste 600 de formaţii de teatru din regiunea Suceava, cuprinzînd aproape 8 000 de artişti amatori, fac ultimele pregătiri pentru a participa la Festivalul bienal de teatru. Multe din căminele culturale din raioanele Săveni şi Dorohoi au pregătit cite 2—3 formaţii cu care să participe la concurs. In atenţia căminelor culturale, a instructorilor de teatru — care au fost pregătiţi în acest sens, în cadrul unei consfătuiri metodice organizată la Teatrul destat Mihail Eminescu — au stat alegerea repertoriului şi modul de interpretare a pieselor. Formaţiile de teatru din regiune au în repertoriul lor peste 100 de piese de teatru din dramaturgia clasică şi contemporană. Odată cu pregătirea lor pentru concurs, formaţiile de teatru au prezentat în această perioadă peste 1 500 de spectacole. , * .- „„v,:;, . J .rt»,6. Şcoală nouă Şcoala medie, nou construită în Horezu, regiunea Argeş, este cea mai frumoasă clădire din comună. In cele 8 săli de clasă învaţă peste 200 de elevi. Ei au la dispoziţie un laborator de ştiinţe naturale-chimie, dotat cu mobilier nou şi material didactic. Tot în această clădire s-au amenajat un cabinet medical și o cameră pentru păstrarea materialului didactic. NIȚULESCU V. ION elev Tipărituri romîneşti peste hotare întreprinderea de stat pentru comerţul exterior — Cartimex — exportă curent tipărituri în peste 40 de ţări. Numai din domeniul beletristicii au fost exportate anul trecut diferite titluri din operele unor scriitori romîni, clasici şi contemporani, în circa 45 000 exemplare. In ultimul timp sunt mult solicitate peste hotare şi lucrările de ştiinţă romîneşti. Au fost cerute într-un număr însemnat de exemplare lucrări ca „Modulaţia de frecvenţă“ de Gh. Cartianu, „Metode biochimice de diagnostic şi cercetare“ de P. Georgescu şi Eugen Păunescu, „Lagăre cu alunecare. Calcul, proiectare, ungere“ de N. Tipei, „Fiziologia bacteriană" de Lydia Medrobeanu etc. Au mai fost exportate Dicţionarul tehnic poliglot, dicţionare bilingve, albume mari de artă, lucrări din colecţia „Maeştrii artei româneşti“ (Grigorescu, Luchian, Tonitza, Steriadi, Ressu) albumele cu fotografii „Romînia" şi „Bucureşti“ etc. Totodată, peste hotare sunt primite cu interes lucrările romîneşti tipărite de editurile noastre în colaborare cu edituri din alte ţări. (Agerpres) in sala de lectură a bibliotecii raionale din Alexandria Pe urmele materialelor publicate ASADA! In „Scînteia tineretului“ din 11 februarie 1965 a apărut un articol în care era criticată slaba preocupare a organizaţiilor U.T.M. din sectorul turnătorie al Uzinei de utilaj petrolier Tîrgovişte pentru ridicarea calificării profesionale a tinerilor muncitori şi îmbunătăţirea calităţii produselor. De curînd, la redacţie a sosit o scrisoare din partea comitetului U.T.M. al uzinei în care se arată : „Critica adusă prin ziar a fost justă şi ne-o însuşim pe deplin. Cu toate că noi am organizat unele acţiuni, acestea au fost, într-adevăr, sporadice, de slabă intensitate. Rezultatul ? In afară de faptul că nu toate produsele noastre au întrunit condiţiile celei mai înalte calităţi, remanierile care s-au efectuat la un volum important de piese ce ieşeau cu defecte din turnare a necesitat din partea uzinei, aşa cum pe drept se sublinia în articolul publicat, însemnate cheltuieli suplimentare. Menţionăm că intervenţia ziarului în această problemă a fost deun real folos stimulării activităţii organizaţiilor de bază U.T.M. nu numai din turnătorie, ci şi din celelalte sectoare ale uzinei noastre în ceea ce priveşte mobilizarea tinerilor pentru a contribui într-o mai mare măsură la îmbunătăţirea calităţii produ- selor. In urma apariţiei articolului, noi am ajutat organizaţiile de bază U.T.M. din turnătorie să-şi întocmească planuri de activitate în care să se prevadă acţiuni foarte concrete care să vină în sprijinul îmbogăţirii în permanenţă a cunoştinţelor profesionale ale tinerilor. Mulţi tineri urmează şcoala medie serală, şi organizaţia U.T.M., propunîndu-şi să se ocupe prin acţiuni diverse de îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale acestora, a stabilit printre altele ca, de acum, înainte, o dată pe săptămînă „seraliştii" să participe la cîte o informare tehnică în legătură cu o anumită problemă pe care o ridică procesul tehnologic în atelierul respectiv. Aceasta pentru tinerii care, evident, nu pot participa la cursurile de ridicare a calificării. La aceste cursuri sunt însă înscrişi numeroşi tineri dintre care, aşa cum se semnala in articolul publicat în ziar, mulţi participaseră doar la două sau trei lecţii. In legătură cu acest lucru, în uzină și în special în^sectorul turnăm, toric, conducerea , tehnico-ad- ministrativă și— organizația U.T.M. au luat măsuri hotarîte. In primul rînd s-a discutat cu fiecare din tinerii care au lipsit,de la cursuri arătîndu-li-se, pe baza unor exemple concrete din activitatea lor, necesitatea completării bagajului de cunoştinţe profesionale. De asemenea, s-au luat măsuri pentru îmbunătăţirea pregătirii şi desfăşurării expunerilor şi a demonstraţiilor, astfel incit acestea să stimuleze mai mult interesul tinerilor de a le frecventa, de a-şi însuşi cu mai bine noţiunile teoretice şi deprinderile practice. Totodată, birourile organizaţiilor de bază U.T.M. au primit sarcina să se ocupe cu mai multă grijă şi să răspundă de frecvenţa tinerilor şi de modul în care se pregătesc aceştia. Conducerea tehnico-administrativă a sectorului ,a luat unele măsuri importante în urma publicării articolului. Astfel, s-au dat instrucţiuni mai precise de elaborare a oţelului în cuptoare, s-au pus în funcţiune ecranele pentru uscat oarele de turnare, s-a eliminat turnarea cu oala de mină, a fost întărit controlul de recepţie a materiilor prime, precum şi controlul pe faze de operaţii. O grupă de tehnologi, creată de curtjjjf, a ^ primit sarcina să anatU:e^|ittj nic comportarea pieselor r,în atelierele prelucrătoare şi in cazul apariţiei, la uzinaj, a unor defecte de turnare, să ia măsuri pe loc. în acelaşi timp, a fost stabilit un loc special pentru turnarea turboburilor şi pentru uscarea mai bună a formelor în care se toarnă acestea. Comitetul U.T.M. al Uzinei de utilaj petrolier Târgovişte consideră critica făcută prin ziar un sprijin concret pentru activitatea sa. Suntem convinşi că, în urma măsurilor luate pină acum, cit şi a altora ce se vor lua pe parcurs, vom reuşi să-i antrenăm mai activ pe toţi tinerii la acţiunile care sunt organizate in scopul ridicării nivelului lor de pregătire profesională pentru a contribui astfel într-o mai mare măsură la îmbunătăţirea calităţii produselor”. COMITETUL U.T.M. Uzina de utilaj petrolier Tîrgovişte Galeria de artă naţională contemporană ai fost îmbogăţită cu noi exponate. De curînd, la Muzeul de artă al R.P.R. a fost organizată o expoziţie care cuprinde 80 de picturi şi aproape 30 de sculpturi Foto : AGERPRES