Scînteia Tineretului, decembrie 1965 (Anul 21, nr. 5145-5171)
1965-12-01 / nr. 5145
V DIN LEGENDELE ŞI TRADIŢIILE POPORULUI NOSTRU de Al. Mitru DECEBAL Ultimul şi cel mai zguduitor act al tragediei dacice îl scoate în prim plan pe Decebal, fiul lui Scorilo. Pe Columna lui Traian, chipul lui Decebal apare, întocmai aşa cum s-a păstrat şi în legendele poporului nostru, simplu, hotărît, neclintit, dramatic, încercînd parcă să privească în adîncul istoriei, întrebîndu-se care va fi în viitor destinul dacilor. Gura sa pare gata să dea ultima poruncă, ce nu va fi însă niciodată aceea de supunere în faţa duşmanului. Istoricul Dio Cassius, la aproape 150 de ani de la distrugerea Sarmizegetusei, reflectînd nu numai nişte izvoare istorice certe, ci şi o părere unanim recunoscută de-a lungul secolelor, afirmă : „...era priceput în ale războiului şi iscusit la faptă , ştiind cînd să năvălească şi cînd să se retragă la timp, meşter în a întinde curse, viteaz în luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o victorie şi a scăpa cu bine dintr-o înfrîngere, pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut“. Tot Dio Cassius ne relatează o legendă, care trebuie să fi fost mult răspîndită în antichitate. Legenda are la bază evenimentele istorice ale anului 88. Cu un an înainte, Decebal zdrobise în defileul de la Turnu Roşu oştile romane conduse de general Fuscus. Generalul pierise. Morţii şi răniţii vrăjmaşilor erau într-un număr considerabil. Şi, ceea ce pentru romani era mai presus de orice, le capturase stindardul legiunii Alaudae. In anul 88, romanii vor să-şi ia revanşa. Aduc o armată mult mai puternică, cu un armament perfecţionat, trupele avînd în fruntea lor pe un general deosebit de înzestrat: Tettius Lulianus. De data aceasta, trupele lui Decebal sînt înfrînte în strîmtoarea de la Porţile de Fier transilvănene şi Tettius Iulianus este gata să încerce o ofensivă spre inima Daciei. Decebal nu mai are destui luptători să-i reziste generalului roman. Atunci îi vine ideea să taie copaci din pădurile de care Dacia era plină. Scurtînd trunchiurile de statura unui om, acoperindu-le cu veşminte dacice şi rezemînd de ele arme sau doar crengi ce semănau cu armele, regele îşi făureşte o mare oştire de lemn. Oştirea a fost probabil văzută deromani din depărtare, undeva, pe vreo culme, aşteptînd ameninţătoare, însufleţită fiind numai de cîţiva oşteni vii, ce se agitau şi făceau larmă, ca să dea impresia de real. Tettius Iulianus căzînd în cursă s-a retras. Inima Daciei a rămas şi atunci nestrăpunsă de sabia romană. Imbinîndu-şi isteţimea cu vitejia — calităţi de care dacii dăduseră dovadă în tot cursul zbuciumatei lor istorii — Decebal se străduieşte să întîrzie ci mai mult asaltul decisiv, încercînd în fel şi chip să întoarcă lucrurile în defavoarea romanilor. Cu toată amînarea obţinută, iminenta fatală încleştare are loc, pînă la urmă, în anii 105—106. Dacii se apără cu o vitejie fără seamăn, necruţîndu-şi sîngele. înainte ca Sarmizegetusa să fie dată flăcărilor şi să fie sfărîmată ultima poartă, Decebal le-a cuvîntat ostaşilor, încheind poate ca în versurile lui George Coşbuc, din nemuritoarea poezie „Decebal către popor“. Ei sînt romani! Şi ce mai sînt ? Nu ei, ci de-ar veni cel sfînt Zamolxe, c-un întreg popor De zei, i-am întreba : ce vor ? Şi nu le-am da nici lor pămînt. Căci ei au cerul lor ! Eu nu mai am nimic de spus ! Voi braţele curînd le-aţi pus Pe scut! Puterea este-n voi Şi-n zei! Dar vă gîndiţi, eroi, Că zeii sînt departe sus, Duşmanii lingă noi! Nici după pierderea Sarmizegetusei, Decebal nu acceptă înfrîngerea. Se retrage undeva, spre răsărit, năzuind să realizeze o nouă coaliţie antiromană. Dar este surprins singur prin munţi de o ceată de oşteni plecaţi în urmărirea lui. Nu vrea să primească moartea de la duşmani şi îşi taie gîtul cu sabia, aşa cum fac şi alţi numeroşi daci, ce nu vor să fie tîrîţi în cortegiul triumfal al biruitorului Traian. Comorile lui Decebal sînt descoperite sub apele Sargeţiei. Atît ele, cit şi celelalte bogăţii răpite din Dacia vor contribui la îmbunătăţirea situaţiei financiare precare a imperiului. La Roma se organizează în cinstea victoriei serbări ce durează 123 de zile, în timp ce capul celui mai mare erou dac zace pe scările Gemoniae. Poporul nostru a fost impresionat de lupta dusă, fără şovăire, pînă la capăt, de Decebal. I-a păstrat neştirbită amintirea. Şi nu s-a împăcat nici cu gîndul ca avuţiile lui să fi căzut în mîinile duşmanilor şi nici cu ideea morţii sale definitive. De aceea s-au creat legende în care se povesteşte că avuţiile lui Decebal s-ar găsi însă ascunse sub undele rîului Streiul, la adăpostul unor bolţi solide de piatră. Iar Decebal n-ar fi pierit urmărit de duşmani, ci s-ar fi ascuns sub o culme muntoasă, cum ar fi vîrful Orlea, de lingă Subcetate, unde continuă să vieţuiască, înconjurat de oşteni credincioşi, întocmai ca fabulosul rege al britonilor Artur, în insula Avalon. Interesantă este şi versiunea despre zeul Zamolxe istorisită în „România pitorească" de scriitorul Alexandru Vlahuţa. Potrivit acestei versiuni, Zamolxe a ieşit, în timpul ultimei bătălii, din peştera Polovragi, unde îşi avea, pe cît se spune, sălaşul, ca să-i îmbărbăteze pe Decebal şi pe oşteni. După ce însă „a văzut el prăpădul şi risipa norodului lui, de jalea înfrîngerii a închis ochii şi s-a făcut duh, şi-n clipa aceea s-a dezlegat, aşa, din senin, o vijelie cumplită, şi s-au răscolit stihiile toate cît, din învălmăşagul lor, pămîntul s-a lămurit cu altă faţă, cu alte neamuri, şi cu alte legi, şi de atunci ne tragem noi românii, suflet nou şi-nvăpăiat, trezit în zile de vifor din zăngănit de paveze şi zbîrnîit de săgeţi...“. Stropii ce se preling din steiurile peşterii Polovragi n-ar fi, cum arată acelaşi povestitor, decit lacrimile lui Zamolxe. „Cariera" la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. In scenă Toma Caragiu, Ştefan Ciubotăraşu Foto : AGERPRES Digul Comuna Piua Petrii e aşezată la vărsarea rîului Ialomiţa în bătrina Dunăre. Adeseori, primăvara, apele umflate ale Ialomiţei şi Dunării se revărsau acoperind aproape 1300 hectare de teren ale cooperativei, ba uneori ajungeau pînă în comună. Nu de mult, cetăţenii din comuna Piua Petrii s-au întîlnit cu deputatul raional Ion Anghel. Împreună au chibzuit cum să stăvilească furia apelor. S-a făcut propunerea ca de-a lungul rîului Ialomița să fie construit un dig lung de peste 4 km. Era o treabă grea, care cerea un mare volum de muncă. De atunci a trecut cîtăva vreme. Digul e aproape terminat. In primăvară, apele vor încerca din nou să pornească aiurea peste cîmp, dar se vor lovi de construcţia digului, rod al muncii colective a tuturor cetăţenilor din Piua Petrii. ANDREI PATEANU corespondent voluntar Abia ieşite de pe conveierul de montaj, noile autocamioane produse la în cursa de probă Uzinele „Steagul roşu"-Braşov aşteaptă „startul“ A plouat mult în cîteva luni ale acestui an. în altele cînd ploaia era aşteptată a fost o secetă excesivă. Nemulţumirea a fost destul de largă. Era firesc. Pe unii plaja mării i-a întîmpinat cu vînt şi ploaie. Iar în octombrie cînd boabele de grîu proaspăt semănate erau avide de umezeală, Soarele îşi răspîndea cu dărnicie întîrziata arşiţă. Acum ninge cu un oarecare avans temporar. Ce bine ar fi să poţi supune natura ! Acum, circa două milenii şi jumătate, regele perşilor Xerxes a pus să fie biciuită marea cu lanţurile, pentru că i-a înghiţit corăbiile. Astăzi ştim prea bine că natura nu se supune zeilor, cu atît mai puţin regilor, că alte legi o guvernează. Mulţi cred că experienţele nucleare ar influenţa mersul vremii■ Este o părere eronată. Practic, acestea nu schimbă nimic în mersul vremii. Motorul desfăşurării vremii pe glob este Soarele. Iin fiecare secundă astrul zilei transformă patru milioane de tone din propria lui masă în energie. Şi el are rezerve suficiente pentru zece miliarde ani. De unghiul sub care ajung razele Soarelui pe suprafaţa Pămîntului depinde şi cantitatea de căldură ce ajunge la noi. Mai în amănunt lucrurile sunt explicate în manualele de specialitate. Razele solare sînt doar una din cele două gigantice forţe care determină mersul vremii pe globul nostru. O importanţă aproape similară are rotaţia Pămîntului, care modifică direcţia vînturilor. Natura suprafeţei globului — oceane mări, şesuri întinse sau munţi — de asemenea concură la schimbarea vremii. Iar întîlnirile dintre fronturile maselor de aer cald şi rece sînt în mod obişnuit şi locul căderii precipitaţiilor. In anul 1820 a fost alcătuită prima hartă meteorologică. Astăzi se alcătuiesc hărţi zilnic în mai toate ţările, fiecare fiind rezultatul a nenumărate observaţii ce se fac în permanenţă — la ore fixe — de o armată de meteorologi. Se înregistrează temperatura, presiunea şi umiditatea aerului, gradul de încurare, puterea şi direcţia vîntului, precipitaţiile. Pentru a putea prevedea mersul vremii nu ajung însă observaţiile ce se fac în propria ţară. Trebuie folosite datele culese la vecinii apropiaţi, îndepărtaţi şi cunoscute fenomenele care au loc undeva în Atlantic sau în Mările Sudului. In ultimii ani din arsenalul tehnic al meteorologiei au început să facă parte şi sateliţii artificiali ai Pămîntului. Unii dintre ei transmit în serie fotografii meteorologice. Cu ajutorul lor au fost detectate în repetate rinduri locurile de formare şi pornire a uraganelor, care de regulă se nasc deasupra întinderilor oceanice, unde foarte rar circulă nave sau apar avioane. In felul acesta a apărut posibilitatea avertizării populaţiei din zonele spre care se deplasează uraganele. In plus, pe fotografiile transmise de sateliţi se pot vedea destul de bine locurile de formare a norilor, zonele maximelor şi minimelor barometrice, ceea ce permite meteorologilor confruntarea cu datele privind desfăşurarea vremii ce se culege suprafaţa solului, pe mare, în atmosferă. Dar arta cea mare a meteorologului constă în prezicerea vremii. Cîte anecdote nu se reeditează ori de cîte ori o prognoză nu coincide cu desfăşurarea reală . Şi ea nu coincide destul de des. De ce ? Pînă azi, meteorologii trag concluziile lor în ceea ce priveşte desfăşurarea vremii din datele pe care le primesc zilnic de pe tot globul pe o perioadă mai îndelungată şi folosindu-se de experienţa lor îndelungată elaborează prognoza pe o durată mai scurtă sau mai lungă. Este o metodă subiectivă, folosită în lipsa alteia mai bune. Se iau însă în multe ţări, printre altele şi la noi, măsuri care s-o facă din ce în ce mai obiectivă , prin folosirea unei aparaturi mai perfecţionate pentru observaţii, studierea atentă a microclimatelor, aplicarea de metode tehnico-matematice de prelucrare a datelor ş.a. S-au descoperit mai demult încă ecuaţii matematice care corespund vremii în desfăşurare. Aşezarea şi rezolvarea acestor ecuaţii necesită însă un volum atît de mare în muncă, îneît rezultatele se află atunci cînd ele de mult nu mai pot interesa pe nimeni. In U.R.S.S. şi S.U.A. se folosesc cu succes instalaţii electronice de calcul. Şi acolo preciziunea prognozei — afirmă meteorologii — nu poate depăşi deocamdată durata de trei zile. Pentru prognoze de mai lungă durată materialul de bază folosit este cel statistic şi rezultatele indicate sunt probabile şi nicidecum sigure. Omenirea continuă în acelaşi timp să viseze la influenţarea climei şi implict a vremii. In linii mari au şi fost schiţate mai multe proiecte grandioase. • Un mare baraj ar urma să închidă strîmtoarea Behring între Ciukotka sovietică şi Alaska americană. Pompe uriaşe acţionate cu energie atomică ar urma să pompeze mase de apă rece, artică în Oceanul Pacific şi atunci, mase mari calde ale apelor din Atlantic vor năvăli în apele Arcticii şi vor îndulci acolo clima, ceea ce va influenţa desfăşurarea vremii pe tot globul. • Prin împrăştierea a milioane de tone de praf de cărbune care să acopere cu un strat subţire toată Arctica, această pată neagră ar reflecta într-o măsură mult mai mică energia solară şi rezultatul ar fi o încălzire a Arcticii şi implicit a ţinuturilor nordice azi aproape pustii. • Acoperirea unor suprafeţe uriaşe oceanice cu anumite chimicale. Pelicula ce s-ar forma ar împiedica evaporarea apei oceanice şi ar reduce cantitatea de ploi în teritorii ce suferă de pe urma unui exces de umezeală şi ar îmblînzi furtunile ce se formează în regiunea tropicelor. • Un alt proiect prevede explozia a zece bombe cu hidrogen sub podul de gheaţă al Arcticii. Mase uriaşe de vapori de apă s-ar ridica în atmosferă unde s-ar condesa sub formă de mici cristale de gheaţă. Un astfel de nor de gheaţă ar împiedica în mare măsură ca radiaţia infraroşie a acestei părţi a globului să ajungă în spaţiul cosmic. S-ar reduce astfel pierderea de căldură. Atmosfera s-ar încălzi şi clima ar deveni mai dulce. Dificultăţi economice şi tehnice uriaşe stau în calea înfăptuirii acestor proiecte. Oamenii de ştiinţă îşi continuă eforurile şi studiază posibilităţile de influenţare a climei. In definitiv, după atitea şi atitea realizări ale tehnicii şi ştiinţei, de ce n-ar deveni omenirea atît de înţeleaptă, încît să modifice şi clima conform nevoilor sale. AL. POPA Deşi cunoscut printr-o piesă de mare succes — „Omul cu mirtoaga" — G. Ciprian este un dramaturg tăcut, nu născut. Bogata experienţă actoricească i-a permis autorului să asimileze pe viu formule dramatice diverse. El nu posedă însă o intuiţie sigură a construcţiei comediilor şi a dozării ritmului Chiar in „Omul cu mirtoaga11 (cea mai echilibrată din toate), intriga evoluează fără exploziile necesare, acţiunea trenează timp de trei acte. Celelalte două piese ating punctul de interes şi efect maxim prea devreme, aşa incit ultimul act este simtit ca un apendice superfluu. Deşi lipsite de o savantă tehnică a construcţiei, comediile cuceresc prin căldura apelului lor profund uman. Chirică arhivarul („Omul cu mirtoaga“) este un om simplu, de duzină, din punct de vedere social ratat, omeneşte, mai întreg decât ceilalţi, nealterat moralmente. Aparent distras de la solicitările contingentului, el ascunde insă sub aparenţa „blajinului" şi „năucului" o judecată exactă a realităţii (cum o arată scena despărţirii de Ana). Chirică e insă un refulat, incapabil de acţiune, care trăieşte cu speranţa ca himera lui (,,renaşterea" mirtoagei) să prindă contur; prin această trăsătură el e rudă — in linie laterală — cu familia bogată a inadaptaţilor. Mirtoaga devine de fapt materializarea agresivă a fiinţei lui morale neofensive. Ea plăteşte lumii poliţele ce i le datora eroul (Varlam remarcă semnificativ ce asemănătoare expresii au figura lui Chirică şi capul lui Faraon). G. Călinescu caracteriza piesa ca un „mister“. Ciudatul erou este aureolat ca un laic apostol al simplităţii încrezătoare (,,te-au lovit cu bice şi acum îi ling rănile“). „Capul de răţoi" se remarcă printr-o referire mai directă la angrenajul social, care e privit insă nu in intimitatea articulaţiilor sale, ci sub raport categorial. Şi aici autorul adoptă o perspectivă etică asupra societăţii, personajele sale nefiind in ultimă instanţă decit chintesenţa unor atitudini posibile faţă de om şi umanitate. Cei 4 eroi principali alcătuiesc un grup neconformist, incitat de monotonia şi inerţia de gindire grefate in miezul existenţei G. Ciprian lor cotidiene, care-s croite pe calapoade identice. Sub lozinca dinamitării canoanelor Învechite, a prejudecăţilor stupide, ei pornesc atacul filistinilor pentru afirmarea liberă a esenţei umane. Fronda lor se concretizează in gesturi violent absurde pentru logica impămintenită (reprezentată pentru ei de un suficient cap de răţoi), care capătă insă funcţii demascatoare şi valori simbolice. Prietenii organizează societatea „Capul de rățoi“ mimind in deridere actele oficiate cu morgă de către demnitari: votează cu mere, legalizează actul cu un timbru poştal şi parafa spălătoriei lui Bălălău etc. Aparent, o glumă adolescentină, scena proclamă inconsistenta formelor şi convenienţelor impuse in lumea burgheză. Piesa e dominată de simbolul, plin de resurse poetice, al copacului transformat in loc de adăpost şi reculegere. Ciriviş declara cu mult subtext: „mai dragi de cit oamenii ne sunt dobitoacele, păsările şi arborii". Ultimul măr reprezintă natura in genere, de la care omul trebuie să înveţe arta suprema a repetării in forme mereu noi („variaţia tiparelor"). Omul trebuie să aspire la o simplitate plenară a existentei — acesta este mesajul final al piesei. In piesele lui Ciprian, pledoaria iubirii de oameni, a firescului, a încrederii in semeni triumfă deobicei asupra tuturor personajelor. Aici rezidă insă și carența comediilor, care sunt lipsite de forță critică. Astfel, „Capul de rățoi" care promitea să fie o satiră virulentă, se diminuează pe parcurs intr-o farsă amabilă. Scriitorul nu respectă logica unor date caracterologice şi sociale pe care initial şi le impune singur. Personajele leapădă cu multă uşurinţă armura funcţiei lor (Inspectorul, Damian) şi înţeleg brusc că omul nu are dreptul moral de a dispune de soarta celorlalţi in virtutea unor ierarhii şi patalamale. Nu e mai puţin adevărat că tocmai setea de umanitate care străbate ca un permanent flux liric subteran paginile acestei opere de o mare simplitate, ii conferă rezistentă la asaltul timpului. BOGDAN BADULESCU Cursuri internaţionale de perfecţionare S-a încheiat prima serie a cursului internaţional postuniversitar de perfecţionare în geologia petrolului, organizat la Bucureşti — în cadrul programului U.N.E.S.C.O. pe anii 1965—1966 — de Ministerul Invătămîntului, Ministerul Petrolului, Institutul de petrol, gaze şi geologie şi Comisia naţională română pentru U.N.E.S.C.O. La acest curs, care a funcţionat in perioada 1 aprilie — 30 noiembrie, au participat tineri specialişti din cinci ţări ale Asiei şi Africii, dornici să-şi completeze cunoştinţele cu ultimele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane. Îndrumaţi de acad. Nicolae Petrulian, directorul cursului, şi de alţi oameni de ştiinţă români, ei au audiat, printre altele, cursuri privind geologia zăcămintelor de petrol şi gaze, chimia petrolului, metode geofizice de cercetare au efectuat lucrări de laborator la Institutul de petrol, gaze şi geologie, şi au luat parte la diferite aplicaţii de teren în mai multe localităţi din ţara noastră. (Agerpres) Cărţi noi între recentele apariţii in librării merită semnalat in primul rind volumul întîi de OPERE al lui Alexandru Odobescu (Editura Academiei). Acest prim volum, care face parte din ediţia critică publicată sub îngrijirea regretatului Tudor Vianu, cuprinde Scrieri din anii 1848— 1860, Autumne, Postume, Variante, Note, Anexe. La capitolul reeditări mai semnalăm CALEA VICTORIEI şi DUMINICA ORBULUI de Cezar Petrescu (Editura pentru literatură) cu o prefaţă semnată de Mihai Gafiţa, în genere exegetul acestui foarte productiv scriitor. Volumul are o copertă sub nivelul oricărei critici : urită, voind să fie o stilizare (rău colorată) a unor detalii de epocă. De aceeași „calitate" grafică (rău nu și mai rea !) e coperta volumului care reeditează cunoscuta ROMÂNIE PITOREASCA a lui Al. Vlahuță (volumul cuprinde pe lingă acest titlu, Pictorul N. I. Grigorescu şi Dan). Curios e faptul că în nici una din aceste două cărţi nu figurează numele graficianului lăsîndu-ne să credem că poate fi şi absenţa numelui o declinare (ori dezicere) a calităţii grafice ! în Editura militară a apărut un volum de POEME aparţinînd lui Teodor Balş. Editura pentru literatură universală (colecţia Meridiane) publică in traducerea lui D. I. Suchianu un volum de povestiri intitulat AUTOMATUL de cunoscutul scriitor italian Alberto Moravia. Iată o caracterizare succintă a scriitorului: „Sunt unii autori care au darul să împerechere banalitatea faptelor cotidiene cu romantismul unor evenimente de legendă. Moravia are acest dar“. (Din prefaţa semnată de D. I. Suchianu). Plăcuta surpriză a ultimei săptămîni ne-a fost însă oferită de colecţia Biblioteca pentru toţi care a publicat în tiraj de masă (100 160 ex) fermecătoarele basme ale danezului Hans Cristian Andersen, traduse de Al. Philippide şi de I. Cassian Mătăsaru. Volumul este intitulat CRĂIASA ZĂPEZII. O menţiune pentru consecvenţa frumuseţii ilustraţiei de copertă a colecţiei (cu excepţia copertelor la Rebreanu și Slavici). Televiziune MIERCURI 1 DECEMBRIE 14,00 Fotbal : Dinamo Bucureşti — Internazionale Milano. 19,00 Jurnalul televiziunii (I). 19,15 Emisiune pentru pionieri şi şcolari : Ştiţi să socotiţi . Pentru copii : Răţuştele Înţelepte. 20,00 Teatru : „Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian. Transmisiune de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra". In pauze . Calitate în cantitate industrială. Poşta televiziunii. 23,00 Jurnalul televiziunii (II). Buletin meteorologic. JOI 2 DECEMBRIE 19:00 Jurnalul televiziunii (I). 19,15 Emisiune pentru copii şi tineretul şcolar . Oaspeţii noştri. 20,00 Din viaţa animalelor. 20,30 Figuri celebre ale ecranului Marlene Dietrich în filmul : „îngerul albastru". 22,00 Pagini din opere Transmisiune de la Sofia. 22,30 Jurnalul televiziunii (II). Buletin meteorologic. Al. Piru: Liviu In prima parte a acestei micromonografii, Al. Piru relevă momentele cardinale din viaţa şi opera scriitorului, deloc liniară, cu toate tribulaţiile familiare, literare sau sentimentale, muncind lumină asupra locului pe care-l ocupă L. Rebreanu într-o perioadă cînd diversele tendinţe decadente acreditau hiperboizarea eului, îndreptau literatura spre subiectivism. Nuvelele lui L. Rebreanu, de la a cărui naştere se împlinesc zilele acestea 80 de ani, prefigurări ale viitoarelor creaţii epice de mari proporţii, privite contradictoriu de critica vremii (o parte din ele strinse in două volume : „Prămintări" 1912 și „Golanii" 1916) circumscriu o arie tematică variată, aducînd totodată în literatura acelei vremi o lume nouă : ţărănimea şi burghezia satelor şi tirgurilor din nordul Transilvaniei aliate sub imperiul austro-ungar. Ierarhizind cu o fină observaţie de analist nuvelistica lui Rebreanu, Al. Piru stabileşte un raport necesar intre nuvele şi romane nu numai in ce priveşte punctele tematice comune ci şi modalităţile literare. Antagonismele de clasă din lumea satului sau aceea interlopă, din oraşe, războiul cu toate dramele ce le provoacă sunt tot atitea medii investigate de autor in nuvele de o rezistenţă artistică indiscutabilă (Hora morţii, Codrea, Golanii, Răfuiala, ş.a.) Romanul, specie predilectă şi reprezentativă a scriitorului este analizat de Al. Piru cu lux de amănunte. Nu lipsesc în această parte a cărţii raportările la literatura naţională sau universală. Romanul Ion apărea după cîteva izblnzi precum Ciocoii vechi şi noi (1863), Mara (1906), Neamul Şoimăreştilor (1915). Optica lui Rebreanu despre roman este stendhaliană, structura lui, prin cele două planuri epice, aminteşte de Anna Karenina. Personajul titular din roman, ca şi altele din alte opere, se bucură de caracterizări pertinente din partea criticului. Roman de analiză psihologică „Pădurea spânzuraţilor" — reluare a nuvelei Catastrofa — stigmatizează ororile războiului in general şi în special războiul purtat de imperiul austro-ungar. Supus unei cercetări sumare, dar cu concluzii exacte este şi romanul „Adam şi Eva“. Dacă în Ion competiţia pentru pămînt era purtată individual, în Răscoala, un alt monument epic, ea are caracter colectiv. Faţă de Ion acest roman exprimă o viziune mai generoasă a scriitorului. Lucrul se explică nu numai prin influenţa sociologiei moderne, ci şi prin ecoul ideologiei clasei muncitoare. De altminteri, cartea a fost definitivată in anii 1931—1933, in condiţiile unei puternice crize economice. Poarte elocventă e argumentaţia lui Al. Piru Împotriva observaţiei criticii mai vechi că autorul ar fi atras de tablouri naturaliste. Scenele brutale din unele romane, fără a constitui o trăsătură dominantă, se explică prin confuzii ideologice şi scăderi ale potenţialul artistic, (Jar, Gorila, Amindoi). Micromonografia lui Al. Piru e o rezistentă şi personală lucrare de popularizare, ori adevărat model al genului. N. VERDEŢU CINEMATOGRAFE OLD SATTERHAND (film pentru ecran panoramic) rulează la Patria (orele 9 ; 11,30; 14; 16,30; 19 ; 21,30). DINCOLO DE BARIERĂ rulează la Republica (orele 9,30; 11,30; 14; 16; 18,35; 21,15) . ULTIMA VACANȚĂ rulează la Grivița (orele 10; 12; 14; 16,15; 20,15). ÎNDRĂZNEȚUL pardail- LAN — cinemascop rulează la Luceafărul (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15 20,30) , Festival (orele 9,45 12; 14,15; 16,45; 19, 21), Tomis (orele 8,15; 10,15; 14,45 17; 19,15; 21,15), Melodia (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45 18; 20,15), Flamura (orele 10 12; 14; 16; 18, 20), Excelsior (orele 10; 12,15; 14,30; 16,45 19; 21,15), Feroviar (orele 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18 20,15) . DE-AȘ FI... HARAP ALB — completare — La carnaval — rulează la București (orele 9; 11; 13; 15; 17; 19, 21), Floreasca (orele 10; 12; 14; 16; 18,15; 20,30), Modern (orele 10; 12; 14; 16, 18,15; 20,30 — completare — Sport nr. 5/1965). CAMERA ÎN FORMĂ DE „L“ rulează la Central (orele 9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,15). VESELIE LA ACAPULCO — Sport nr. 5/1965 rulează la Doina (orele 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30) . RUNDA 6 — completare — Vizita conducătorilor de partid și de stat în regiunea Cluj rulează la Union (orele 15,30; 18; 20,30), Crîngaşi (orele 16; 18,15; 20,30 — completare — Suită bănăţeană). A FOST ODATĂ UN MOŞ ŞI O BABĂ rulează la Victoria (orele 9,45; 14,15; 16,30; 18,45; 21). WINNETOU — cinemascop, COMOARA DIN LACUL DE ARGINT — cinemascop rulează la Arta (9,15; 12,45; 16,30; 20,15). JUDEX — Sport nr. 5/1965 rulează la Rahova (orele 10,30; 16; 18,15; 20,30). CĂLĂTORIE IN PARADISUL PĂSĂRILOR — O CĂLĂTORIE EXPERIMENTALĂ IN MAREA ROŞIE — cinemascop — CINTECUL YMEI SUMAR — VREAU SĂ ȘTIU TOT NR. 40 — UN CROS NEOBIȘNUIT rulează la Timpuri Noi !orele 10—21 în continuare). CARTIERUL VESELIEI rulează la Giulești (orele 15,30; 18, 20,30 — duminică ora 12), Dacia (orele 9, 13,30 în continuare — 15,45; 18,15 , 20,45). FURTUNĂ DEASUPRA ASIEI — completare — Vizita conducătorilor de partid și de stat în regiunea Maramureş rulează la înfrăţirea între popoare (orele 10; 12; 14; 16; 18,15; 20,30). FEMEIA NECUNOSCUTĂ — completare — Călătorie în paradisul păsărilor rulează la Cultural (orele 10,30; 15; 17,45; 20,30). ŞOARECELE DIN AMERICA rulează la Buzeşti (orele 12, 14; 16,15; 18,30; 20,30). LALEAUA NEAGRĂ — cinemascop — completare — Vezi rîndunelele se duc rulează la Bucegi (orele 10) 12,30; 15; 17,45; 20,30). MISTERELE PARISULUI — cinemascop rulează la Unirea (orele 11, 16; 18,15) 20,30). BOCCELUȚA — completare Poveste despre ceasuri rulează la Flacăra (orele 10; 15,30; 17,45; 20). LA ORA 5 DUPĂ-AMIAZĂ rulează la Vitan (orele 16; 18,15; 20,30). MARILYN — cinemascop — completare — Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Maramureş rulează la Mioriţa (orele 9,45; 12; 14,15; 16,30) 18,45) 21), Volga (orele 9,45; 12, 14,15; 16,30; 18,45, 21). PÎNĂ LA ORAȘ NU E DEPARTE — completare — Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Cluj rulează la Munca (orele 16, 18, 20). 800 DE LEGHE PE AMAZOANE — completare — Anul nașterii: 1805 rulează la Popular (orele 10,30; 16; 18,30, 21). Ferentari (orele 10, 16; 18,15; 20,30 — completare Sport nr. 5/1965). UNCHIUL MEU - Pionieria nr. 5/1965 rulează la Moşilor (orele 13,30; 18, 20,30). PRIMA ZI DE LIBERTATE — cinemascop — completare — Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Cluj rulează la Viitorul (orele 16) 18,15) 20,30). Cadru din filmul handa „Old Saller-