Scînteia Tineretului, octombrie 1966 (Anul 22, nr. 5402-5427)

1966-10-14 / nr. 5413

• In acest număr • în paginile • In acest nu­măr DEM pagi­nie • In acest număr • In paginile • In acest Foto­: ION­ CUCU La ora trei dimineaţa, cînd ne-am luat rămas bun de la prietenii noştri, petrecerea ti­nerilor era încă în toi. — Totu-i bine, dacă se sfîr­­şeşte cu bine — îmi mărturi­sea colegul cel tînăr. ...Ne reaminteam cu plăcere de cele mai reuşite momente, de atmosfera intimă şi vioaie a duminicii, a seratei cultu­rale organizate în cinstea ti­nerilor căsătoriţi din Ciba-Ni­­coleşti, raionul Mureş. Intre noi n-am mai discutat despre antecedentele acestei acţiuni intr-adevăr reuşite. Consider însă, că n-ar fi util să trecem sub tăcere greută­ţile de început. Procedînd ast­fel am încuraja poate acea concepţie, după care o dumi­nică cultural-sportivă sau o serată pentru tineret se reali­zează de la sine, deoarece a­­vem de-a face cu tineri care ştiu să facă sport, să danseze şi să rîdă. Dar iată cum s-a pornit la acţiune. Cînd la Ciba-Nicoleşti s-a pus problema organizării unei duminici cultural-sportive şi în cadrul ei a unei serate în cinstea tinerilor căsătoriţi, de parcă erau vorbiţi, mai mulţi tovarăşi au încercat să ne con­vingă : — Credeţi-ne, e imposibil! S-o organizăm duminica ur­mătoare. Timpul e prea scurt. Vinerea şi sîmbăta cadrele din învăţămînt participă la o şe­dinţă la raion şi nu vor fi aca­să. Duminica are loc un in­structaj în domeniul muncii cu pionierii. Nu se poate, tova­răşi, trebuie s-o amînăm. Singurul om care socotea realizabilă propunerea a fost Feketics Lajos, secretarul co­mitetului comunal U.T.C. El a convocat activul U.T.C. şi a explicat tinerilor propunerea comitetului U.T.C. comunal cu privire la organizarea unei duminici plăcute şi instruc­tive. „ Vom avea mult de mun­cit, dar printr-o organizare bună şi cu contribuţia voastră, a activului U.T.C., vom reuşi să ducem acţiunea la bun sfîrt şit — a încheiat. Nu s-a găsit nici un­­ tînăr care să se opună, sau să pro­pună amînarea acţiunii. După consfătuirea cu acti­vul, pînă şi unii membrii scep­tici ai comitetului şi-au dat seama că tinerii aşteaptă din partea organiza­ţiei U.T.C. acţi­uni noi şi interesante, pentru reuşita cărora doresc să mun­cească. Tinerii aşteaptă mai mult S-a pornit la acţiune cu mai mare rapiditate decit în alte dăţi. Cel puţin aşa li s-a părut organizatorilor, care nu-şi mai vedeau capul de DALI SANDOR (Continuare In pag. a III-a) | I I I I I I I I I I I I Prietenie Foto : AGERPRES LUCRĂRI DE INVESTIŢII GALAŢI (de la co­respondentul nostru). Dintre întreprinde­rile industriale ale re­giunii Galaţi, in care au loc importante lu­crări de modernizare a procesului de produc­ţie, amintim şi combi­natul de industrializa­re a lemnului din Brăila. Aici au început recent lucrările unei noi investiţii , execu­ţia tronsonului expe­rimental pentru esta­cada caii de rulare a macaralelor. Lucrările de exca­­vare a primului pilot­­coloană a tronsonului despre care este vorba s-au terminat. Se lu­crează intens la cel de-al doilea, urmînd ca restul să se execu­te pînă la sfirşitul a­­nului. (Continuare în pag. a II-a) Spre cer... (noi construcţii de locuinţe în cartierul Balta Albă — cvartalul Dudeşti — Cioplea) In timpul scenetei „Cine are dreptate ?* Foto: SZOKACS SÁNDOR UTILAJE NOI La începutul a­­cestei luni, unită­ţile economiei fo­restiere au fost înzestrate cu un nou utilaj reali­zat în ţară — în­cărcătorul cu bra­ţe frontale. în­cărcătorul, execu­tat de un colectiv de specialişti ai întreprinderii de reparaţii utilaje şi maşini — I.R.U.M. — Sibiu, este mon­tat pe tractorul românesc S-650. Noul utilaj, care poate ridica o în­cărcătură de 2 fi­lone pînă la 3,6 m înălțime, este fo­losit la manipu­larea și încărca­rea lemnului în depozite. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXII SERIA II, NR. 5413 4 PAGINI 25 BANI VINERI 14 OCTOMBRIE 1966 AMINTIRI DIN ANII DE ŞCOALĂ Dacă scad anii primei copi­lării, pot spune că mi-am pe­trecut toată viaţa în şcoală. Intîi ca elev, apoi ca profesor, ca director de liceu. Şcoala a pulsat totdeauna de viaţă, a vibrat şi a înregistrat, ca un seismograf sensibil, înnoirile sociale, ştiinţifice şi culturale, a fost animată de avînturile generoase ale cărturarilor noş­tri, te-a obligat, prin contac­tul cu tînăra generaţie, să ai privirile aţintite spre viitor. Mi-am ales, deci, calea dască­lilor mei şi i-am dedicat toată viaţa cu credinţa că locul meu, e în şcoală, acolo unde în­cepe descoperirea valorilor umane. ...A trecut aproape o jumă­tate de veac de cînd am susţi­nut examenul de admitere,­in­tr-un liceu din Bucureşti. Era mai puţin frumoasă­ capitala noastră pe atunci, şcolile des­tul de sărace. Dar, ca şi acum, exigenţele faţă de candidaţii la liceu erau foarte mari.­­Aşadar, am devenit licean! Amintirile din viaţa de elev sînt încă atît de proaspete incit se pot evoca , cu uşurinţă. Păstrez încă emoţia pe care am încercat-o, elev fiind, la cu­noaşterea minunatei noastre ţări. Pentru că în liceul nostru — am învăţat la Liceul „Mihai Viteazul“ — exista o frumoasă tradiţie: fiecare vacanţă era folosită pentru drumeţii şi excursii, aşa că la absolvire ne cunoşteam ţara. N-am să vorbesc de preţul cu care ne strîngeam fondurile nici de condiţiile în care călătoream sau eram găzduiţi; faţă de ce li se oferă astăzi elevilor pe acest plan, amintirile mele vor putea părea cel puţin hilare. Am avut profesori minunaţi, care ştiau să trezească în noi flacăra dragostei faţă de fru­museţile patriei, veneraţia faţă , de străbuni, cultul pentru limba şi obiceiurile poporului, pentru portul său. Şi atunci, nu conta cum ne deplasăm, ci ce vom cunoaşte, nu ne inte­resa ce vom mînca, ci unde vom poposi. Mai era ceva. Nu plecau în excursii decit cei care învăţau bine; pentru ni­mic în lume n-ar fi fost luat în excursie un elev care era slab pregătit la istorie ori la geo­grafie, care se exprima inco­rect, fie în scris, fie în con­versaţie. Era considerată o impietate. Un fel de trădare. Cum ar fi putut pleca cu noi, de pildă, asemenea elevi în cetatea de scaun a Moldovei — Suceava ? Profesorii Petre Haneş, Focşa şi ceilalţi , n-ar fi acceptat. Mergeam doar pe urmele lui Ştefan cel Mare, aveam să reconstituim faptele sale de vitejie. Dar itinerariul nostru trecea şi pe la Ipoteşti şi prin satul lui Creangă, aveam să vedem mînăstirile, păstrătoar­e ale vechii noastre culturi. Poluţia nu era afrsă să rămînă cu­ mai mulţi dintre noi acasă, învăţam, ne spriji­neam reciproc astfel incit să DESCHIDEREA LUCRĂRILOR PLENAREI COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN Miercuri dimineaţă s-au deschis lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, cu următoarea ordine de zi: 1. — Majorarea pensiilor şi îmbunătăţirea legislaţiei cu privire la pensii. 2. — Informare asupra activităţii externe a Partidului Comunist Român şi a guvernului Republicii Socialiste România. La lucrările plenarei participă ca invitaţi şefi ai secţiilor C.C. al P.C.R., miniştri, conducători ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, ai unor instituţii cen­trale de stat, redactori-şefi ai ziarelor centrale. Noua centrală electrică și de termoficare de­ la com­binatul de celuloză și hârtie din Brăila (vedere exterioară) nu ni se poată reproşa nimic. Şi plecam la drum. Elev fiind, am străbătut ţara în lungul şi în latul ei, am cunoscut monu­mente vechi şi oraşe istorice, am cules cîntece şi versuri populare, am vizitat muzee, m-am scăldat în apele rîuri­­lor şi am urcat pe crestele munţilor. Deşi marea pasiune a adolescenţei mele a fost matematica (pasiune nestin­să nici acum), faptul că am optat totuşi pentru studiul is­toriei îşi are rădăcini şi în dragostea pe care mi-au c­ulti­­vat-o şcoala şi profesorii mei pentru zbuciumata istorie a poporului nostru. Deşi bucu­­reştean, mi-am ales cu uşu­rinţă, mai tîrziu, ca loc de viaţă şi de muncă Piatra Neamţ, un orăşel de provincie, cum se spunea cu dispreţ pe vremuri, fără să mă simt nedreptăţit, convins că în asemenea locuri ara mai mare MIRCEA DAN profesor emerit 1. Ce probleme de tehnică nouă fac necesară organizarea unor acţiuni pentru îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale ale muncitorilor în uzina dv. ? 2. In ce sectoare se resimte cel mai mult nevoia acestor acţiuni ? 3. Ce măsuri s-au luat, ori se vor lua, pentru realizarea lor practică ? Am adresat aceste întrebări, în cadrul unei anchete, unor cadre de conducere, şefi de sectoare, maiştri şi secretari ai organizaţiilor U.T.C. de la Uzinele „Timpuri noi“ din Capitală. — Uzina va asimila în tri­mestrul I 1967 — menţionează ing. OCTAVIAN BERCEA, proiectant — mai multe pro­duse noi de mare tehnicitate. Soluţiile constructive şi tehno­logice sunt de o tehnicitate ri­dicată. Fără o însuşire atentă de către toţi muncitorii, fără îmbogăţirea cunoştinţelor lor profesionale vor apare greu­tăţi în execuţia lor la nivelul tehnic cerut. —Trebuie iniţiat neapărat, un curs de specializare a muncitorilor — arăta ing. M. PRETORIAN, şeful servi­­ciu­lui mecanic şef — pentru utilajele grele. Cîteva maşini unelte speciale nu au o încăr­care corespunzătoare în toate schimburile pentru că nu a­vem oameni pregătiţi care să ştie să le­­mînuiască. — Perfecţionarea calificării muncitorilor din turnătorie — e de părere M. TURCU, şef de echipă — se pune mai acut ca oricînd. De ce ? A fost introdusă în ultimul timp o rezervă de utilaje noi: o in­stalaţie pentru amestec şi formare (I.P.A.F.), conveior pentru turnarea pieselor, pie­se pentru formare etc. Ti­nerii din secţie au propus să organizeze cursuri de ridi­care a calificării în care să se pună accentul pe explicarea teoretică a sistemelor de func­ţionare, pe însuşirea tehnolo­giei de lucru a fiecărui utilaj. — Trebuie întreprinse anu­mite acţiuni — arăta şi ing. ENACHE CROITORU, şeful secţiei prelucrări mecanice. Mă gîndesc în primul rînd la faptul că avem un număr destul de mare de tineri care nu-şi realizează normele. Există, deci, cel puţin patru factori care impun întreprin­derea unor măsuri pentru cre­şterea gradului de calificare profesională a muncitorilor uzinei. Interlocutorii noştri sunt, de fapt, şi cei chemaţi să acţio­neze, fie direct, fie indirect, pentru luarea unor măsuri care să contribuie la perfec­ţionarea calificării muncitori­lor. In această a doua calitate, de oameni chemaţi să acţio-C. PRIESCU (Continuare in pag. a IIl-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu­­ .­ a primit delegaţia militară cehoslovacă Miercuri după-amiază, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al C.C. al P.C.R., a primit delegaţia mi­litară cehoslovacă, condusă de general de armată Bohumir Lomsky, ministrul apărării naţionale a R. S. Cehoslovace, care se află în vizită în ţara noastră. La primire au participat to­varăşii Vasile Patilineţ, secre­tar al C.C. al P.C.R., general­­colonel Ion Ioniţă, ministrul forţelor armate, Grigore Ră­­duică, şef de secţie la C.C. al P.C.R., general-locotenent Ion Gheorghe, prim-adjunct al ministrului forţelor armate, general-locotenent Ion Co­­man, general-colonel Mihai Burcă, adjuncţi ai ministrului forţelor armate. A fost de faţă Cesimir Cisar, ambasadorul R. S. Cehoslova­ce la Bucureşti. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, to­vărășească. (Agerpres). Viitori agronomi la practică Pentru ca practica stu­denţilor din invăţămîntul su­perior agronomic să­ concorde cu calendarul lucrărilor agrico­le de toamnă, peste 8 000 de studenţi ai anilor I, II, III şi IV din institutele şi facultăţile de specialitate existente în Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Craiova se află în prezent în diferitele unităţi agricole din ţară. Sub îndrumarea şi con­trolul cadrelor didactice şi spe­cialiştilor în producţie, viitorii agronomi, horticultori şi medici veterinari contribuie la buna desfăşurare a lucrărilor de se­zon acumulînd noi cunoştinţe necesare dobîndirii unei califi­cări superioare. Tot în aceste zile, studenţii ultimilor ani din facultăţile de agricultură, medicină veterina­ră şi horticultura, care în cu­­rînd vor susţine examenele de stat, se găsesc pe ogoarele unor gospodării de stat şi coo­perative agricole multilateral dezvoltate, unde, în cadrul practicii selectează date utile întocmirii lucrărilor de diplo­mă. (Agerpres)

Next