Scînteia Tineretului, mai 1967 (Anul 23, nr. 5557-5583)
1967-04-08 / nr. 5563
• In acest numâr • In paginile • In acest număr • In paginile VALENŢELE SUFLETEŞTI ALE OMULUI DE LA CATEDRA Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! • în acest număr • In paginile • în acest număr ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Strungarul Emeric Finta, de la uzina „Hidromecanica“ Braşov, fruntaş in întrecerea socialistă doi ani consecutiv, este un model de hărnicie şi conştiinciozitate profesională. Rezultatele obţinute în primele trei luni din acest an (depăşirea permanentă, cantitativă şi calitativă a sarcinilor de plan) îl recomandă şi pentru acest an la panoul de onoare. LA 2 MAI VOM SĂRBĂTORI ■ANIVERSAREA U.T.C. • Din toată ţara tinerii ne scriu despre succesele cu care întîmpină sărbătoarea organizaţiei noastre Multe din scrisorile care sosesc în aceste zile pe adresa redacţiei se referă la atmosfera de însufleţire care domneşte în organizaţiile U.T.C., în rîndul tinerilor, la activităţile ce se desfăşoară în cinstea celei de-a 45-a aniversări a Uniunii Tineretului Comunist. Corespondenţii noştri din diferite regiuni ne înfăţişează numeroase fapte care vorbesc despre hărnicie şi pricepere, despre dorinţa tinerilor din toate domeniile de activitate de a întîmpină ziua de 2 Mai, ziua tineretului, cu (cdfiAari Vi» »••»*. *iU ‘mticpiuiucij suiVr* nilor de producţie. Din Craiova, de pe şantierul marelui combinat chimic, NICOLAE NEGULESCU doreşte — potrivit cuvintelor sale — să ne prezinte doar cîteva din ultimele realizări ale tinerilor constructori ai întreprinderii de montaje. „Mi-ar trebui mult spaţiu — ne scrie corespondentul nostru, el însuşi sudor pe şantier — ca să vă povestesc totul. Iată de ce mă opresc doar la secţia de poliacefat de vinii emulsie. Lotul de montori care lucrează aici şi care cuprinde foarte mulţi tineri, se mîndreşte cu cele mai frumoase rezultate : întrecerea pentru terminarea cît mai rapidă a noilor obiective industriale. Ei au terminat toate lucrările de montaj, precum şi probele de presiune“. Şi pentru o apreciere mai aritmetică a eforturilor, în carse s-au distins echipele de sudori conduse (Continuare In pag. a V-a) A Ce mare e lumea ! DOUA NOI UNII TEHNOLOGICE SUCEAVA. La Coşniţa şi Sarul Bornei au intrat în funcţiune două linii tehnologice automate pentru imbutelierea apei minerale. Noile agregate dispun de maşini automate de spălat sticle, imbuteliat, impregnat, capsat etc. Utilizarea lor asigură creşterea capacităţii de îmbuteliere a apelor minerale din Bazinul Domelor, la peste 13 milioane de sticle anual. (Agerpres) stil si conţinut in filmul românesc la care au participat: • ANDREI BLAIFER • ADRIAN PETRINGENARU • PETRE SALCUDEANU • SAVEL STIOPUL • NICOLAE ŢIC RED.: In ultima vreme a început să se vorbească insistent de premizele unei şcoli româneşti de film. Producţia noastră cinematografică actuală este preocupată pe deoparte de realizarea unor filme de rezonanţă istorică şi, pe de altă parte, de realizarea unor filme inspirate din contemporaneitate. In ce măsură şi una şi alta dintre aceste direcţii, specifice oricărei producţii naţionale, pot impune filmul românesc, îi pot da particularităţi care să configureze o „şcoală“ ? ADRIAN PETRINGENARU: Eu consider că această şcoală există în stadiul de deziderat. O şcoală de film, de literatură sau pictură cred că ar trebui, în primul rînd, să reuşească atragerea atenţiei asupra ei, în cercurile largi ale publicului intern şi internaţional, ca eveniment global definit de o serie întreagă de trăsături comune care s-o individualizeze, să o definească şi să o lege de trăsăturile specifice ale artei şi sufletului unui popor. (Continuare in pag. a IV-a) | Masa A rotundă ! ANUL XXIII SERIA II, NR. 5563 6 PAGINI - 25 BANI SIMBATĂ 8 APRILIE 1967 CUM S-A NĂSCUT FANTOMÁS DE LA TECUCI roi din ei sunt însoţiţi de mi- Uliţieni. Sunt nişte copii de 15 ani, elevi în clasa a noua de liceu. Se numesc Curigan Gheorghe şi Tchim Marcel. Ceilalţi doi sunt colegi de ai lor, şi ei elevi in clasa a noua la Liceul nr. 2 din Tecuci. Ei însă sunt bine îmbrăcaţi, poartă ceas la mină, şi din tonul cu care vorbesc se observă o anumită degajare, o distanţare de propriile lor fapte. Calapodescu Gheorghe şi Papii Dan vor astfel să dea impresia că pe ei ii priveşte mai puţin ceea ce se petrece în sală. Cu aceştia doi am stat de vorbă multă vreme înainte de a începe procesul, îmi relatau, ei înşişi stinjeniţi, isprăvile lor. Ale lor şi ale celorlalţi doi. Totul le părea o imensă copilărie. Ceea ce au făcut se explică, ziceau ei, printr-o căutare de „senzaţii mai tari", printr-o dorinţă de aventură ieşită din comun. Şi din nou , observaţia : „Prostii! Copilării! Noi ştiam de la bun început că nimic din ceea ce voiam nu era realizabil“ Şi cu toate acestea s-a ajuns pină aici, in faţa instanţei. Acum încearcă să se dea în lături, căutînd să ascundă fiecare partea lui de vină sau să dea vina pe ceilalţi doi. Iar sentimentul acesta de vinovăţie care ii răscoleşte nu se mai împacă cu nuanţa de naivitate, de copilărie, invocată tot de ei. Cu atit mai mult, cu cit ei, cei, de lingă mine, au avut ideea care a declanşat restul. Calapodescu şi Papiu sunt insă elevi fruntaşi in clasă şi in şcoală. — Am auzit că înveţi bine, zic. — Am învăţat. — Ai note bune, nu-i aşa ? — Am avut. Perfectul compus este corect utilizat aici. Cei patru „au fost“ intr-adevăr elevi, pină in momentul exmatriculării. Lui Calapodescu Gheorghe i se pare însă prea severă sancţiunea. „Pentru atita lucru !... Vor să dea un exemplu întregului oraş şi de aceea s-au purtat atit de rău cu noi". Aşa să fie oare ? Să vedem ce spun faptele... *** ¥* ¥* ¥*¥ Litarthui It rmnăturii, etnii pentru o îi îs kmă Hi Mor Despre semetiştili din Cogeşilac s-a vorbit mult în Dobrogea. De multe ori realizările lor erau martorul unor comparaţii, baza plănuîilor de perspectivă. Nu mai departe anul trecut , rod al muncii colective depuse permanent din ianuarie şi până în decembrie de către cei aproape, trei sute de tractorişti şi mecanici de atelier, specialişti şi maiştri — succesele i-au situat printre primii diin regSuţie. Cu opt procente a fost depăşit planul de producţie, iar la principalele culturi semănate, întreţinute şi recoltate mecanizat, cooperativele agricole din raza de activitate a staţiunii aU înregistrat depăşiri apreciabile. Bilanţul anului încheiat, redă şi un alt succes : reducerea cu 1,03 lei a cheltuielilor stabilite pentru executarea fiecărui hectar arătură normală. Despre aceste succese s-a amintit şi în adunarea generală a organizaţiei U.T.C. din luna trecută, a cărei ordine de zi — o problemă de producţie — a fost inspirată din documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din decembrie 1960 : „Consumul de motorină pentru executarea fiecărui hectar arătură normală e mare ; ce trebuie să facem, noi, tinerii, pentru reducerea lui ?". Tema era interesantă, de mare valoare economică. Și, pentru a stabili măsuri cît mai potrivite, a căror înfăptuire să conducă la realizarea de economii, materialele pregătite pentru adunarea generală au fost date spre studiu la foarte mulţi tineri, iar la şedinţa amintită au fost invitaţi şi tovarăşi din conducerea staţiunii. — Deşi bine, totuşi pe mine nu mă mulţumesc rezultatele anului trecut — a ţinut să-şi spună părerea mecanizatorul NICOLAE MIU, din brigada Fintînele în cadrul adunării generale a organizaţiei U.T.C. Mă refer îndeosebi la preţul de cost, care trebuia să fie mai scăzut, dar pe ici pe colo, a fost ros de ceva precum lemnul de carii. La noi, aceste carii au săpat, galerii pe care s-au pierdut carburanţii. Numai la brigada noastră cred că vreo şapte-opt mii de litri.. Cele cîteva clipe de tăcere, de meditare, de găsire a celei mai plastice expresii a ceea ce urma să spună în continuare Miu au fost acoperite de scîrţiitul scaunelor, de foşnetul filelor întoarse în carneţele. Folosirea carburanţilor era locul sensibil, era punctul ce concentra gîndurile multora dintre cei din sală, era obiectivul preocupărilor prezente de perspectivă. — Cred că la nivelul stațiunii pierderile sînt destul d mari. Sigur, nici unul dintr noi n-am văzut motorin scurgîndu-se precum șuvoaiel de apă. N-am văzut, dar ea curs ! S-a strecurat printre degete. Popescu şi Ionescu au umblat brambura cu tractoarele . Constantinescu a veni de şase ori la S.M.T. ca de fiecare dată să prindă cîte o piuliţă pe care o pierduse pe brazdă . Vasilescu nu putea mînca dacă la ureche nu„cînta“ motorul tractorului Ştefănescu își amintea abia prinz că n-a alimentat și pe Ing. GH. FECIORU (Continuare in pag. al-a) FANTOMAS RE (CI) DIVIVUS Nu e prea tîrziu. Să tot fie vreo opt și jumătate Insă e un ger grozav. Seară de iarnă... Cei patru colegi nu au paltoanele pe ei. Le-au lăsat la Curigan acasă și acum merg prin oraș, în haine, în căutare de aventuri. Cu vreo jumătate de oră mai înainte îl urmăriseră pe profesorul lor de latină, fiindcă aflaseră că a luat salariul. Voiau să-i ia banii, dar nu ştiau cum şi, apoi, prea era multă lume pe strada mare. Lui Ichim îi vine o idee : D. MATALA (Continuare in pag. a IV-a) Impresii unii galalene Trec pe străzile oraşului şi impresia e una solară cu un orizont larg deschis spre Dunăre. E primăvară şi chiar vintul prezent in rafale tăioase nu tulbură oglinzile, oraşului. Noile cartiere. Tigiina I. Tiglina II şi, de curînd prezentul cartier pe harta oraşului. Tiguina III coboară în trepte arhitectonice lejere şi nuanţate spre centrul oraşului. Scuarul despărţit in două de una din străzile centrale trăieşte un moment memorabil prin întregirea unei anumite simetrii. Peste drum de statuia la piatră albă a lui Eminescu, o mulţime de curioşi asistă la instalarea, pe soclu proaspăt rostuit, a statuii în bronz a lui Costache Negri. Dezvelirea ei oficială e anticipată în această dimineaţă şi semnificaţiile sale se asociază secret, primăverii. Peisajul citadin în permanentă efervescenţă pregăteşte noi surprize viitorilor săi vizitatori. Turistul de mai tîrziu va avea plăcerea să descopere nu peste multă vreme, noi V. ARACHF LIAN (Continuare in pag. a ll-a)