Scînteia Tineretului, aprilie 1969 (Anul 25, nr. 6180-6205)

1969-04-08 / nr. 6186

f . • * f • • • # iMMMVoăfil auatfAM ^ f m. mmmtm m A f 0*. m!­niifjciativ niajui ai lairtfjairtcr aginuic, FIECARE ZI FOLOSITĂ DIN PLIN LA SEMĂNAT In toate zonele agricole ale ţării timpul s-a încălzit simţitor, favorizînd executarea în bune condiţiuni a lucrărilor de pri­măvară. Ca urmare în ultimele zile, prin măsurile luate, lucră­rile de cîmp au fost intensificate. Datele centralizate, la sfîrşitul săptămînii trecute, la Consiliul Superior al Agriculturii reliefează faptul că însămînţările din pri­ma epocă au fost executate de către întreprinderile agricole de stat şi cooperativele de producţie pe 177 516 hectare, iar arăturile de primăvară pe 231 536 hecta­re. Avansate — deşi nivelul rea­lizărilor nu exprimă întrutotul condiţiile mai bune de lucru ce au existat — sunt unităţile agri­cole din judeţele Timiş, Bihor, Constanţa, Caraş-Severin, Alba, Hunedoara şi Arad. In schimb, cu totul sub posibilităţi s-a lu­crat în judeţul Cluj, unde cul­turile din prima epocă au fost în­­sămînţate abia pe 14 la sută din suprafaţa planificată ; Maramu­reş — 18 la sută ; Sibiu —­ 24 la sută; Mureş — 26 la sută. Fără îndoială, executarea la timp a volumului mare de lu­crări agricole de sezon necesită o temeinică organizare a muncii, folosirea cu randament sporit a tuturor tractoarelor şi maşinilor agricole. Aceasta cu atît mai mult dacă avem în vedere faptul că pînă acum abia 28 la sută din suprafaţa rămasă din toamnă ne­arată a fost lucrată ; că numai 15 la sută din terenul repartizat cul­turii de ceapă din arpagic a fost însămînţată ; că plantările noi de vii s-au executat pe 2 la sută din suprafaţă, iar cele de pomi fruc­tiferi pe 19 la sută. Pentru a­­ceasta se cere ca specialiştii, con­siliile de conducere, mecanizato­rii, toţi aceia al căror loc de muncă este, într-un fel sau altul legat de ogor, să participe cu întreaga capacitate organizatorică, cu toată puterea de muncă la executarea urgentă şi la un înalt nivel calitativ a lucrărilor agri­cole din actuala campanie. Solurile nisipoase D­O­L ] au fost cele din­ţii terenuri care au dat posibilitatea mecanizato­rilor şi ţăranilor cooperatori din judeţului Dolj să declanşeze cam­pania însămînţărilor. La Castra­­nova, de pildă, însămînţările cul­turilor de mazăre, ovăz şi floarea soarelui au început încă de săp­­tămîna trecută fapt pentru care cele 23 de tractoare au funcţio­nat din plin de dimineaţa pînă seara tîrziu atît la pregătitul te­renului cît şi la semănat. In mai puţin de 4 zile bune de lucru în cîmp au fost însămînţate cu ma­zăre şi floarea soarelui 130 hec­tare. Cu realizări tot atît de bune se prezintă şi ţăranii cooperatori din satul Puţuri unde, pe lingă faptul că au terminat de semă­nat mazărea şi floarea soarelui, au început şi plantatul viţei de vie pe cele 50 hectare stabilite prin planul de producţie. Avantajaţi de gradul mare de permeabilitate a solului, ţăranii cooperatori din comunele şi sate­le situate în stingă Jiului garan­tează terminarea însămînţării cul­turilor din prima epocă în mai puţin de 5 zile bune de lucru în cîmp. De altfel la Bratovoieşti, Teasc, Secui şi Dobreşti, însămîn­­ţarea mazării, borceagului şi flo­­rii-soarelui a fost terminată. Tot aici au fost pregătite mari supra­feţe pentru însămînţarea porum­bului. La Bojişte de pildă, cele 12 tractoare ce deservesc C.A.P. au arat peste 150 hectare, iar la Dobreşti aratul nisipurilor a fost terminat. Folosind fiecare zi bună de lucru în cîmp cooperatorii din Bistreţ, Ostroveni, Lipov şi Afumaţi au fost cei dintîi care au ieşit la semănatul sfeclei de za­hăr reuşind ca numai în cîteva zile să semene cu această cultură 10-15 la sută din suprafeţele pla­nificate. Din păcate însă se mai întilnesc cooperative agricole şi mecanizatori care nu acţionează cu operativitate pentru a folosi timpul bun, lăsînd lucrul de azi pe mîine. La C.A.P. din Pleniţa, de pildă, semănatul este tărăgă­nat fără nici o justificare. Orga­nele tehnice şi membrii consiliu­lui de conducere nu ţin o strînsa legătură cu terenul, fapt care fa­ce ca aceştia să nu cunoas­că starea solului. Acelaşi lu­cru se întîlneşte şi la coopera­tivele agricole din Izvoarele, Ca­­raula unde deşi terenul permite ieşirea în cîmp a tractoarelor, este amînată din diverse motive toate, însă, subiective. Un lucru care ar trebui să dea mult de gîndit conducerilor cooperative­lor agricole este şi faptul că nu s-a asigurat pînă acum materia­lul săditor pentru înfiinţarea ce­lor 1300 hectare de viţă de vie, iar organizarea plantaţiilor este mult rămasă în urmă îndeosebi în zona colinară unde planta­tul urmează să se facă în terase. Superficialitatea cu care au fost abordate aici problemele campa­niei agricole din această primă­vară s-a transmis rezultatelor. De pildă, pînă la sfîrșitul săptămî­nii trecute, arăturile de primă­vară s-au executat abia pe 3 417 hectare din cele 50 200, iar cul­turile din prima epocă erau în­sămînţate doar pe 4 la sută din suprafeţele planificate. Nu s-au însămînţat decît suprafeţe negli­jabile cu floarea soarelui şi sfeclă de zahăr. Foarte mari — şi ne­justificate — rămâneri în urmă se semnalează şi la lucrările de bază din legumicultura, pomicultură şi vie, la fertilizarea semănături­lor de toamnă şi a ogoarelor re­zervate porumbului şi sfeclei de zahăr. De asemenea, pe mari în­(Continuare în pag. a III-a) • Tractoare care au nevoie de reparaţii in plină campanie • In aşteptarea „timpului mai bun•• șapte cooperative din județul Olt n-au incerit semănatul culturilor ! PE ȘANTIERUL PLATFORMEI IN­DUSTRIALE DIN TG. SECUIESC a TRECUT ȘI MARTIE, DAR REVIRIMENTUL PROMIS NU SA REALIZAT • Lipsa de prevedere s-a răzbunat : neavînd front de lucru, constructorii de la Tg. Secuiesc au desfășurat în timpul iernii o activitate anemică • Șantierul este aprovizionat neritmic cu materiale dar şi din acestea o parte sunt irosite neproductiv • De la comitetul judeţean al U.T.C. încă n-a trecut cineva să dea primele îndrumări organizaţiei nou create în şantier Primul constructor pe care l-am întâlnit pe şantierul platfor­mei industriale de la marginea o­­raşului Tg. Secuiesc a fost chiar şeful şantierului, inginer Irimia David. Mi-a studiat îndelung şi cu atenţia cuvenită legitimaţia de ziarist apoi m-a întrebat despre scopul venirii pe şantier. — Să scriu, i-am răspuns. — Atunci, e-n regulă. Notează că stăm foarte bine. Toate lucră­rile sunt în grafic, toate obiecti­vele vor fi terminate la timp. Solicit serviciului producţie, si­tuaţia respectivă şi, spre surprin­derea noastră, constatăm că opti­mismul inginerului Eremia nu are nici o acoperire. în primele două luni ale anului, şantierul a realizat doar 37,6 la sută din planul trimestrilui I şi 7,5 la sută din planul anual. „A fost ger, a fost zăpadă, spuneau a­­tunci constructorii, d­ar nu-i­­ni­mic, în martie vom recupera to­tul şi planul trimestrial va fi sal­vat“. In martie însă, nu numai că nu s-a recuperat nimic din restanţe, dar nici cel puţin pla­nul pe luna respectivă nu s-a în­deplinit. Cauzele, le vom analiza în continuare. Şantierul pe care ne aflăm are ca obiective principale o fabri­că de confecţii de mare capaci­tate, una de şuruburi, şi alta de amidon pentru construcţia cărora s-a investit aproape un miliard de lei. Sarcina edificării lor a re­venit şantierului 509 din cadrul Trustului 5 construcţii Braşov. In- ' delungata experienţă a antrepre­norului în construcţiile industria­le prezenta suficiente garanţii că treburile vor decurge fără sinuo­zităţi la Tg. Secuiesc. Chiar de­marajul, rezultatele pe anul tre­cut, au confirmat aşteptările. Şantierul 509 şi-a îndeplinit şi depăşit integral prevederile din plan. Dar între timp au apărut o serie de neajunsuri în organiza­rea activităţii şantierului, care şi-au făcut simţită prezenţa în cursul iernii şi îndeosebi în lu­nile ianuarie şi februarie, cînd au fost afectaţi toţi indicatorii pla­nificaţi, inclusiv calitatea lucră­rilor. O deficienţă esenţială : lip­sa de preocupare a conducerii şantierului pentru asigurarea con­diţiilor optime de muncă pe timpul iernii, neglijîndu-se închi­derea halei principale a fabricii de confecţii, pavilionul ternico­­administrativ, şi atelierele de în­treţinere ale fabricii de amidon a lipsit şantierul de frontul de lucru necesar pe toată durata gerului şi a zăpezii.­­ Activitatea şantierului, ne spune tov. Nicolae Gheorghiţă, secretarul de partid, continuă să fie stînjenită de lipsa unor mate­riale. Balast, de exemplu, nu mai avem decît pentru vreo trei zile, după care vom aştepta cu braţe­le încrucişate, motorina am ter­minat-o de o lună şi nu mai avem repartiţie decit pentru sep­tembrie , cheresteaua, deşi o pri­mim de la I. F. Tg. Secuiesc, a­­dică de la 100 de metri, soseşte şi ea extrem de greu, provocîn­­du-ne dese şi lungi goluri de lu­cru. Cei care au stabilit în 1968 necesarul de materiale pentru a­­cest an — apreciază secretarul organizaţiei de partid, n-au făcut o corelare riguroasă între planul de lucrări, eşalonarea acestora şi necesarul de materiale. — Vă referiţi la conducerea şantierului ? — Fireşte, dar nu la cea de acum, ci la cea care a fost. — De ce s-a schimbat ? — Nu s-a schimbat. S-a numit alta, pentru că fostul şef al şan­tierului, inginer Ştefan Cluceru­, a plecat fără să spună nimic ni­mănui. Ne-am trezit fără el. Şe­ful producţiei, inginer Alexandru Nicola, inginerul şef Romulus Brutaru, contabilul şef Vasile Ni­­ghiari şi Hans Kasper au plecat chita, inginerii Elisabeta Ma­­şi­ei. Adică toată conducerea şi o bună parte din corpul ingine­resc. Unii au demisionat, alţii fu- ROMULUS UAL (Continuare in pag. a lll-a) ÎN PAG. A 3-A: • In administrarea fondurilor băneşti ale organizaţiilor U.T.C., o întrebare cheie : AVEŢI SPIRIT DE BUNI GOS­­•­PODARI ? I • Anomaliile din organizarea­­ producţiei şi a muncii pun sub semnul întrebării ATINGEREA Fotografii: C. CIOBOATĂ Simţămintele noastre au un sens foarte generos atunci cînd vorbim despre copii. Ni-i înfăţi­şăm întotdeauna cu inima şi mintea curate, calzi şi buni, in­teligenţi şi săritori, într-un cu­­vînt, frumoşi. Şi aşa este firesc să fie, de vreme ce aproape toţi marii pedagogi afirmă că omul, prin natura sa, nu vine pe lu­me înzestrat cu tarele viciilor, nici cu porniri ancestrale spre comportări inumane. In egală măsură, deci, aceiaşi cunoscători ai sufletului copilului susţin că mediul, viaţa nenormală, proas­ta ori greşita educaţie răsucesc aceste flamuri albe mototolin­­du-le, urîţindu-le. De pildă, cel despre care am să vă povestesc mai jos este de vîrsta apropiată co­pilăriei, a împlinit abia 17 ani, iar înfăţişarea lui este cu adevă­rat infantilă. La o privire mai atentă însă această înfăţişare dispare lăsînd loc, încetul cu încetul, pe măsura „isprăvilor“ pe care le mărturiseşte, unei fi­guri urîţite, de răufăcător abil şi laş. II cheamă Ion Dumitru şi l-am întîlnit într-unul din birourile de anchetă ale sectorului IV mi­liţie. Anchetatorul, un om în etate, cu fire albe la tîmple, tată, privea cu tristeţe adoles­centul din faţa sa şi alegea cu grijă, din avalanşa Vorbelor pe care le auzea, cele care sunau a adevăr. Notez din acest dia­log, reţinînd în paranteză, mimi­ca feţei şi gesturile delicventu­lui. — Ai o poreclă ? — Sigur că am, îmi zice „Ga­­bardină“. Toată lumea mă ştie... (agitaţie şi zimbet). — Cînd ai furat prima oară şi unde ? — Parcă eu mai ştiu... Nu pot să ţin minte cite furturi am. „Cînd l-am arestat acum cîteva zile, ofiţerii noştri l-au luat cu maşina să recunoască locurile infracţiunii, în Balta Albă. Nu l-am legat la mîini şi el şi-a­ dat cuvîntul că n-o să fugă. Nu şi l-a ţinut însă“. — Păi ce, eram prost ? Cine îşi ţine cuvîntul ? Tata care n-a venit niciodată cînd eram la şcoala de reeducare ? ! Şme­cherii din gaşcă care „ciupesc“ din „agoniseala“ mea ? ! (Revoltă cu zimbet ironic. După acest „acces“ se uită la mine, spre carnetul în care no­tez). — Mă daţi la ziar ? Am să ci­tesc. Opresc deocamdată transcrie­rea dialogului din anchetă. La 17 ani, Ion Dumitru zis „Gabardi­­nă“, activase“ ca şef la nu­meroase furturi, antrenînd cu el încă 4—5 minori, „evadase“ de cîteva ori, se îmbolnăvise de sifilis. De obicei, avînd în faţă un asemenea caz, gîndul te duce totdeauna la „istoria" lui. Pentru că, aşa cum spuneam, copilul Ion Dumitru nu se putea naşte pungaş, hoţ, şmecher etc., etc. In ziua in care a venit pe lume obraznicul care se laudă azi cu spargerile şi-şi scuipă printre dinţi tinereţea, trebuie să fi fost un copil ca toţi copiii. Cu parti­cularităţile lui, desigur, dar un copil , nu un hoţ. Dar unde sunt acele urme ce duc spre izvorul infracţiunii ? In ancheta noastră, pornim înapoi, să cercetăm fap­tele, fără a ne stabili o ordine strict logică, căci poate fi ea găsită astfel ? O primă observaţie, existentă în dosar , Ion Dumitru a absol­vit doar 7 clase, deşi era obli­gat să facă 8. Ce s-a întîmplat cu el la şcoală. Ce i-au spus dascălii despre cinste şi a­­devăr ? Lui şi altora ca el. Am în faţă o statistică , numai în­­tr-una din lunile petrecute pe te­ritoriul Municipiului Bucureşti miliţia a reţinute 146 de elevi pentru diferite infracţiuni. Fă­ră nici un fel de comentariu, ci­fra ne sugerează că ŞCOALA, unde promitem să poposim cu prilejul anchetei noastre, anumi­te stări de fapt din complicatul proces de învăţămînt au partea lor de însemnătate la delicvenţa minoră. O altă adresă este FAMILIA. Pe Ion, după primele furturi şi vagabondaj­e, procuratura l-a tri­mis la un institut de reeducare. Părinţii lui l-au lăsat cu totul în grija altora, gîndind că : „ştiu aceştia ce fac“. Numai că el, feciorul, avea nevoie de părinţi , l-a aşteptat pe tatăl său,­­să-l vadă, să-i spună o vorbă bună, sau dacă nu, fie să primească şi cîteva palme, dar să vină. Ase­menea atitudine a părintelui te face să-ţi imaginezi cum v­a fi fost traiul înainte, acasă. Ca un aspect al grijii faţă de om, statul a creat o instituţie specială care să se ocupe cu atenţie şi intransigenţă de mino­rii delicvenţi, stimulîndu-le autodisciplina, învăţîndu-i o meserie, întărindu-le simţul moral pentru a-i reda apoi so­cietăţii ca oameni cinstiţi şi fo­lositori. Pe Ion, institutul în care el a fost internat, şi de unde a fugit de două ori, l-a învăţat oare ALTCEVA ? Este o între­bare care mi-am pus-o adesea în faţa dosarelor cu tineri delic­venţi cu numeroase antecedente penale şi care aveau în biografia lor adresele unor institute de reeducare. In aceeaşi zi în care asistam la anchetarea lui Ion. în altă încăpere, ofiţerii anchetau un grup de 4 tineri, specializaţi în furturi de obiecte de la auto­turisme ; în vara anului trecut îşi făcuseră o astfel de carieră pe litoral. De notat că trei din­tre ei fuseseră ca minori in­ VICTOR CONSTANTINESCU (Continuare In pag. a I V-a) Mediul si transferul viciului PARAMETRILOR PROIECTAȚI. ÎN PAG. A 4-A: | • Acea dulce inactivitate care se ascunde în spatele proiectelor. | • Ecran și micul ecran. • Cartea de artă. • Dimitrie Bolintineanu — 150­­ de ani de la naștere. Parcă ieri a fost 15 sep­tembrie — scriam despre în­ceputul anului şcolar. Şi iată, timpul nu ne dă pace, s-a scurs uimitor de repede şi ne obligă să scriem des­pre începutul unui nou tri­mestru de şcoală, ultimul. A început astăzi, cînd scriem aceste rînduri, iar cînd vor apare, va fi deja ieri, elevii îşi vor fi spus tot ce au avut de spus după despărţirea din vacanţă şi... Şcoala a început serios. Sunt atît de multe lu­cruri de făcut, de pus la punct pentru finalul anului de şcoală, care, vrem nu vrem, odată cu începutul acestui ultim trimestru, ni se prevesteşte. Nu e locul în aceste fugare rînduri să categorisim tri­mestrul, dacă este cel mai important om­ hotărîtor pen­tru încheierea anului de școală. Cert este un lucru , că el condensează evenimente unice, care-i dau specifici­tate. Oricum, ce va face elevul în această etapă de L. T­(Continuare în pag. a ll-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXV. SERIA II NR. 6186­6 PAGINI — 30 BANI MARȚI 8 APRILIE 1969 TOVARĂŞUL NICOLAE CEĂUŞESCU A PRIMIT PE MINISTRUL JUSTIŢIEI DIN REPUBLICA TUNISIANĂ Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, Nicolae Ceauşescu, a primit luni la amiază pe Mongi Slim, ministrul justiţiei din Re­publica Tunisiană, care se află în vizită în ţara noastră. La primire a luat parte A­­drian Dimitriu, ministrul justi­ţiei. A fost de faţă Mamoud Ma­amouri, ambasadorul Tunisiei la Bucureşti. în cursul întrevederii, care s-a desfăşurat într-o atmosferă cor­dială, au fost abordate probleme privind dezvoltarea relaţiilor din­tre cele două ţări, în interesul ambelor popoare, al păcii, precum şi unele aspecte ale situaţiei in­ternaţionale actuale. Primiri la preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit luni la amiază delega­ţia parlamentară japoneză, con­dusă de Fukunaga Kenji, mem­bru al Dietei Japoneze, aflată în vizită în ţara noastră. La primire, care a decurs în­tr-o atmosferă cordială, a luat parte Stanciu Stoian, membru al Grupului parlamentar pentru re­laţii de prietenie România-Japo­­nia. A fost de faţă Toshio Mitsudo, ambasadorul Japoniei la Bucu­reşti. ★ Luni după-amiază, preşedin­tele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a pri­mit­­pe ambasadorul extraor­dinar şi plenipotenţiar al Re­publicii Cuba, Jesus Barreiro Gonzalez, în vizită protocolară de prezentare. La întrevedere, care a de­curs într-o atmosferă cordială, a participat Mihai Marin, ad­junct al ministrului afacerilor externe. CINE SCRIE MONOGRAFIA SATULUI? Este cunoscută importanţa pe care o au monografiile unor sate pentru păstrarea şi popu­larizarea unor date importante pentru istorie, în semnalarea şi consemnarea unor reale va­lori etnografice, folclorice, cul­turale etc. Alcătuite pînă acum în mod ocazional de diferiţi autori printre care unii ama­tori, mai mult sau mai puţin aflaţi în legătură cu exigen­ţele muncii de cercetare ştiin­ţifică, asemenea monografii au fost, în mod firesc şi foarte inegale din punct de vedere ştiinţific. Preocuparea actuală a comitetelor judeţene pentru cultură şi artă şi a ziarelor locale de a sprijini tipărirea unor monografii săteşti care ar întruni exigenţele tiparului ne-au sugerat ideea unei dis­cuţii asupra competenţei auto­rilor acestor monografii. Cine sunt ei ? Sunt cei mai indicaţi să execute o asemenea între­prindere care presupune nu numai multă pricepere şi mul­tă răbdare dar şi o vastă şi profundă pregătire în toate do­meniile ? „încercări de monografii să­teşti au existat în judeţul nos­tru şi pînă acum — ne spunea tov. Constantinescu Gheorghe, inspector principal la Comite­tul pentru cultură şi artă al judeţului Vrancea , dar o ac­ţiune mai largă, organizată în direcţia stimulării acestor în­cercări a lipsit. Monografiile întocmite de consiliile popu­lare comunale cu ocazia reîm­părţirii administrativ-teritoria­­le deşi au căutat să cuprindă toate datele importante despre sate şi comune au rămas totuşi tributare statisticilor. O mono­grafie cu un aparat ştiinţific adecvat presupune şi o docu­mentare îndelungată şi serioa­să şi oameni competenţi din punct de vedere al pregătirii ştiinţifice şi talent în redacta­rea şi, bineînţeles, o foarte mare pasiune. Din experienţa noastră putem afirma că a­­ceastă pasiune p pentru cunoaş­terea istoriei, geografiei, etno­grafiei, folclorului satului s-a manifestat pînă acum mai ales în rîndul profesorilor mai în vîrstă. Şi, profesorii cred că sînt cei mai indicaţi a parti­cipa la alcătuirea monografiei satului“. Dar această partici­pare, suntem­ de părere că tre­buie să aibă loc într-un cadru FLORENTIN POPESCU (Continuare în pag. a IV-a) c7n§CTrai|ri NU ZVÎPIITI Mm V M llhl ■ I FRUMU­SEȚILE... GH. SUCIU In drum spre Ardealul pă­rintesc întilnesc în compar­timentul trenului o femeie din județul Alba. începem să tăinuim amîndoi, o las pe ca să vorbească mai mult, îmi place cum cîntă cuvinte­le. Tresar uneori cînd aud cite o sonoritate veche, cite un cuvînt rostit în bunul dialect ardelenesc şi pe care eram aproape gata să-l uit. De la o vreme, mă mul­ţumesc doar să-i pun între­bări. Femeia povesteşte evi­dent satisfăcută, arar în vorbirea ei pică cîte un ne­ologism şi atunci contextul capătă un farmec deosebit. O întreb mai ales despre datini, cum se mai fac nun­ţile, cum mai sânt în nopţi­le lungi de iarnă şezătoriie, cum se petrec înmormîntări- Ie, dacă se mai spune şi as­tăzi că de ziua sfintei Tre­ieni trece vulpea peste Mu­reş, dacă-i îngheţat îl topeş­te, dacă-i val curgător îl face pod de gheaţă, dacă se mai duc şi acum feciorii în petit şi multe altele. Femeia îmi dă răspuns la toate. N-am ajuns încă nici la Braşov. O ascult cu atenţie. (Continuare în pag. a V-a)

Next