Scînteia Tineretului, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 6492-6517)
1970-04-08 / nr. 6498
ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6498 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIst. 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 8 APRILIE 1970 CE ESTE ŞI CE NU ESTE TEATRUL STUDENŢESC • NAŞTERE PREMATURA? • UN RĂSPUNS OCOLIT ŞI UN ALTUL DIRECT • O ARTA POLITICA, RESPONSABILA, LUCIDA • ABSENŢE INEXPLICABILE Vreme de trei zile, scena Palatului Culturii din Braşov a găzduit întrecerea finală a teatrelor dramatice şi de poezie din cadrul Festivalului naţional al artei studenţeşti organizat de Comitetul Executiv al U.A.S.R., cu sprijinul Ministerului învăţămîntului. Opţiuni de repertoriu dintre cele mai variate, maniere regizorale şi actoriceşti diverse, exprimînd concepţii diferite asupra spiritului şi menirii teatrului studenţesc, s-au succedat într-o încercare de a stabili stadiul în care se află raporturile studenţilor cu Thalia. Se cuvin reţinute, mai ales, cîteva spectacole care, fie printr-o alegere de repertoriu adecvată, fie printr-un gînd regizoral inspirat, fie printr-o interpretare ieşită din comun, au demonstrat, măcar in parte, posibilităţile reale ale teatrului studenţesc. Am numit, într-o corespondenţă de la faţa locului, cîteva dintre ele. Să le adăugăm (într-o ordine arbitrară) : Lecţia de Eugen Ionescu, citită cu atenţie şi cu aplicaţie, de studenţii Institutului pedagogic din Constanţa. Plus minus zero, un recital poetic timişorean, inegal, dar realizat cu nobilă simplitate ; un alt recital din acelaşi centru universitar, intitulat Secolul XX şi pus în scenă cu un remarcabil meşteşug regizoral ; Striptease de Mrozek, un spectacol inteligent şi pătrunzător (deşi discutabil sub raportul fidelităţii faţă de intenţiile textului) al Casei de cultură a studenţilor din Galaţi , o frumoasă piesă a ■ iugoslavului D. Lebovic. Farul, jucată de studenţii craioveni cu minuţie psihologică şi cu ştiinţa de aceea atmosferă; in sfîrşit, Moartea Bessiei Smith de Albee (Ansamblul dramatic Tg. Mureş), un interesant spectacol în limba maghiară. Fiecare din aceste reprezentaţii a conţinut, cel puţin în germene, o sugestie asupra valenţelor virtuale ale teatrului studenţilor. In ansamblu, însă, conceptul de teatru studenţesc a reieşit mai limpede dintr-o discuţie post-festum intre realizatorii spectacolelor şi cîţiva critici de teatru prezenţi la Braşov, decit din festivalul propriu-zis. Un spectacol ca — bunăoară — Gîlceava zeilor de Radu Stanca, prezentat de Casa de cultură a studenţilor din Cluj intr-o ţinută artistică destul de îngrijită şi cu cîţiva interpreţi remarcabili (Izabella Toth, Rodica Şancţiu, Marcel Bulac, Vasile Popa), este, în ciuda calităţilor sale, o mostră de deplasare a preocupărilor de la rosturile fireşti ale unei trupe studenţeşti, la tendinţa de a mima aspecte lăturalnice ale repertoriului pro-SEBASTIAN COSTIN (Continuare in pag. a V-a) RELAŢII COMPLEXE ÎNTR-O VIZIUNE SIMPLISTĂ TINERII ŞI INDUSTRIA UNUI JUDEŢ TINĂR Fără îndoială, nu întîmplător o recentă plenară a Comitetului judeţean Ialomiţa al U.T.C. a fost consacrată în întregime dezbaterii unor probleme privind activitatea tineretului din industrie. Raţiunile unei asemenea încercări stau în dezvoltarea economică din ce în ce mai impunătoare a întregului judeţ, care renunţă treptat la tradiţia atît de cunoscută de „judeţ cu specific agrar“ în favoarea unui alt specific, ce îl va proiecta pe coordonatele unei industrii moderne la scara întregii ţări. Stau drept mărturie a acestei ascensiuni, începute deja de cîţiva ani, cele mai proaspete obiective economice ivite pe teritoriul judeţului , fabrica de ulei, dată în folosinţă anul trecut, sau fabrica de produse lactate şi filatura de bumbac, ce vor intra în exploatare anul acesta, întreprinderi şi unităţi care, alături de altele, relativ de mai multă vreme „intrate pe rod“, fac ca numai in anul 1970 şi numai în oraşul Slobozia, de pildă, producţia globală să ajungă la un miliard de lei, faţă de cele cincizeci milioane obţinute în urmă cu cinci ani. Acestor obiective li se vor adăuga însă altele, atît la Slobozia cit şi la Călăraşi sau Feteşti, iar consecinţa firească a acestui ritm va fi aceea că în 1975 peste 50 la sută din producţia globală a judeţului se va realiza pe seama sectorului industrial, în vreme ce, în prezent, 62 la sută se mai obţine încă datorită agriculturii. Fără îndoială, deci, argumente ca cele înfăţişate mai sus au fost suficiente pentru comitetul judeţean U.T.C., pentru a-l decide să facă un pas, oricum, destul de îndrăzneţ investigînd o serie de probleme la fel de inedite ca şi, în bună măsură, însuşi domeniul pe care îl aborda. O analiză la obiect a acestui domeniu de activitate ar fi fost, implicit, nu numai o sondare a unor stări de fapt actuale şi o trecere în revistă a lor, ci poate în primul rînd o cercetare în perspectivă, o analiză care ar fi trebuit să ţină seama cu exactitate de fenomenele şi de implicaţiile ritmului de astăzi al dezvoltării economice în anul şi în anii următori. Este exact dorinţa situată pe primul plan al lucrărilor plenarei şi al intenţiilor comitetului judeţean U.T.C., care a pornit în această strădanie de la recomandările şi sarcinile stabilite de C.C. al U.T.C. în plenara sa din octombrie anul trecut. Intenţiile atît de generoase şi fireşti în acelaşi timp, cu care se plecase la drum, n-au fost însă, din păcate, formulate pe tot parcursul la fel de răspicat ca, la început. Analiza care se anunţa, sau la care ne aşteptam măcar, noi cei prezenţi, a fost treptat abandonată pentru a fi înlocuită cu altceva mai simplu şi mult mai la îndemînă: lectura unei „dări de seamă“ urmată de altele, în miniatură, prezentate de cei înscrişi la cuvînt. Un domeniu atît de viu, de dinamic, a fost „înghesuit“ într-un procedeu de abordare static şi nemaleabil care, din cauza asta, nici n-a reuşit să-l cuprindă în ansamblul şi în fenomenele sale esenţiale. O etapă ca aceasta pe care o parcurge industria judeţului Ialomiţa este caracterizată, aş zice, aproape numai prin fenomene specifice, pentru că toate sunt mai mult sau mai puţin noi, iar încercarea plenarei, incontestabilă, de a le aborda n-a izbutit să ajungă tocmai la specificul lor. Nici nu s-a urmărit, de altfel, într-un mod vizibil, reliefarea unor fenomene, ci mai curînd a unor acţiuni sau modalităţi de acţiune, nu s-au analizat nişte stări de lucruri cu caracter mai general, ci doar nişte aspecte parţiale. Fapt pe care lea declanşat însuşi materialul, D. MATALA ACEŞTI CONSTRUCTORI ADUC APĂ OGOARELOR O întrebare se pune, totuşi, în seama cui cade răspunderea pentru pregătirea motopompiştilor necesari cooperativelor agricole din judeţul Suceava? Lărgirea sistemelor de irigaţii, fenomen specific agriculturii intensive, atrage după sine creşterea importanţei meseriei de motopompist. Anul trecut, la şcolile profesionale de mecanici agricoli din Salcea şi Fălticeni, judeţul Suceava, au fost calificaţi în această meserie peste o sută de cooperatori, printre care mulţi tineri. Vremea pînă cînd apa va curge prin canale pentru a potoli setea ogoarelor se apropie vertiginos, dar unele cooperative agricole din judeţul Suceava încă se plîng de lipsa motopompiştilor. Se mai găseşte cîte un om, care reuşeşte să pornească şi să oprească utilajele, dar aceasta nu este suficient pentru a te numi motopompist. Astăzi, mai mult ca oricînd, meseria de motopompist, pretinde un volum sporit de cunoştinţe teoretice şi practice, datorită apariţiei a noi metode de irigare, a noilor tipuri de maşini şi utilaje. Cursurile de motopompişti organizate la şcoala profesională de mecanici agricoli din Salcea au fost absolvite anul trecut de 60 de elevi. Și în acest an urmau să aibă loc asemenea cursuri. V GHICA SASU (Continuare în pag. a lit-a) Alegerea unei profesiuni a fost, şi mai ales devine un moment serios, hotărîtor pentru întreaga viaţă.. O ştim cu toţii la o anumită vîrstă, dar o ştiu intr-adevăr toţi la optsprezece, la douăzeci de ani ? Am dat adeseori exemple de tineri hotârîţi, capabili să muncească şi să înveţe oricît ca să-şi împlineascâ visul, tineri care ştiu să-şi aprecieze aptitudinile, puterile şi care abordează alegerea profesiunii cu maximum de realism şi seriozitate. Ne-am întrebat ce se întîmplă cu alţii, unii dintre aceia despre care, pe stradă, în familii, se vorbeşte ca despre nişte tineri cu situaţie incertă. Ce gîndesc ei ? ne-am întrebat. Cum se reflectă asupra propriei personalităţi această stare de incertitudine ? Cele cîteva dialoguri pe care le prezentăm mai jos, sinteze ale unor discuţii purtate cu mai multe tinere din cîteva oraşe ale ţării, departe de a reprezenta nişte intervenţii critice sau moralizatoare, vă pun sub priviri cîteva situaţii de fapt... OSCILAŢII... — Teatrul e o pasiune pentru mine, nu concep viaţa fără să devin actriţă. Ştiam că Olga Ambruş din Tg. Mureş a dat anul trecut examen de admitere la Institutul de teatru pentru că „încă din grădiniţă doresc asta", şi îmi declara convinsă că are talent deşi nu intrase la concurs. — Ce înţelegi, Olga, prin talent ? — Cred că înseamnă... să poţi interpreta după ce ai văzut un film orice rol ca actorii respectivi ! — Dar asta-i imitaţie ! — Ce-ai făcut după concurs ? — Nimic. Am vrut să lucrez undeva, dar n-am reuşit şi între timp am urmat un curs de dactilografie, sunt în echipa de dansuri moderne la Clubul sindicatelor şi la Fabrica „Metalotehnica". Recit poezii acasă şi o prietenă mă ascultă. — Se apropie un nou concurs de admitere. Ai vreun gînd ? — Voi da admiterea la Institutul de 3 ani, la educaţie fizică. Şi după ce terminanii I dau din nou examen la teatru. O să dau şi 10 ani la rînd, dar trebuie să devin actriţă. GABRIELA IONESCU (Continuare In pag. a V-a) „VIATA N-ARE ROST DACA NU DEVII ACTRIŢĂ O NOUĂ INIŢIATIVĂ A ZIARULUI Viaţa şi activitatea noastră, a tuturor, este puternic influenţată de extraordinarele cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane. Beneficiem astăzi de avantajele radioului şi televiziunii, ale maselor plastice şi ale transportului supersonic. Marile descoperiri ştiinţifice ale zilelor noastre s-au integrat şi se integrează firesc în universul nostru cotidian. Interesul pentru noutatea ştiinţifică a devenit o trăsătură dominantă a omului contemporan. Fără îndoială, acest fenomen se manifestă cu acuitate deosebită în rindul tineretului. Dovadă elocventă a acestei situaţii sunt numeroasele scrisori pe care le primim continuu din partea tinerilor cititori pasionaţi de modelism, cibernetică, radio, automobilism şi carting. Corespondenţii noştri ne semnalează faptul că, odată depăşită vîrsta pionieratului, activitatea lor tehnică în licee, licee industriale, nu mai are asigurat un cadru organizat de desfăşurare. Se resimte lipsa unor îndrumări sistematice, a unei bibliografii de specialitate. Răspunzind sugestiilor cititorilor, ziarul nostru îşi propune ca, in limita posibilităţilor sale, să sprijine activitatea cercurilor tehnice şcolare prin editarea bilunară a unei pagini adresată celor interesaţi de construcţii în domeniile electronicii, radiotehnicii, mecanicii, modelismului etc. In coloanele acestei pagini vom publica rezultatele experienţei unor elevi sau cercuri şcolare în domeniile respective, schiţe şi scheme reprezentind idei tehnice originale ale elevilor sau cadrelor didactice îndrumătoare, menite să contribuie la creşterea interesului pentru activitatea tehnică in rindurile tineretului. Ne propunem de asemenea să acordăm in cadrul paginii un spaţiu problemelor de ergonomie , ştiinţa relaţiilor om-maşină, ştiinţa organizării raţionale a locului de muncă. Nu ne îndoim că sfaturile şi soluţiile propuse la această rubrică vor trezi interesul tinerilor muncitori, elevi, studenţi sau intelectuali, contribuind la creşterea randamentului lor în lucru, în condiţiile unei scăderi a gradului de efort. SCÂNTEIA TINERETULUI Spre obiectivele muncii patriotice.. (Continuare în pag. a 111-a) mnii j ÎN PAG. V: j lS3üE® I Cu ANGELO j Jnnculescu ! înainte de ■ I Stuttgart, I despre: I fj _ • dificila etapă a tatonări- ■ I g g o lotul care „se conturea-1 ză" 8 • și „varianta" pentru Be- r b .kenbauer CRIZA DE AUTORITATE A CRITICII LITERARE de DAN ZAMFIRESCU CU CRONOMETRUL RESPONSABILITAŢII • LA POARTA UZINEI... Ora 7 şi jumătate dimineaţa. La Combinatul siderurgic din Galaţi primul schimb a şi intrat în ritmul normal de lucru. Pe platforma oţelăriei sau la furnale, la laminorul de tablă groasă sau la slebing, muncitorii, tineri şi vîrstnici, elaborează şarjele, deplin eforturi pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor zilnice. Este deci ora 7 şi jumătate dimineaţa iar aici, la Combinatul siderurgic din Galaţi, activitatea primului schimb a început de 30 de minute. Iată însă că, la locurile lor de muncă, nu-i găsim pe toţi cei care acum, la această oră, ar trebui să producă. Se află, desigur, cei cărora, în linii, mari, le-am schiţat mai sus un portret colectiv. Pe ceilalţi... Da, sunt unii, puţini, care s-au obişnuit să întîrzie la program, să plece mai devreme, să risipească timpul de producţie în fel şi chip. Am fi nedrepţi dacă nu am recunoaşte că depun eforturi să chiulească, să descopere metode noi de a se sustrage de la îndatoririle lor profesionale. Pentru asta se cred mai inteligenţi decît cei care trudesc ca secţiile să-şi îndeplinească planul, iar uneori, atunci când sunt apostrofaţi colegial, îi auzi nu cu puţină uimire cum reproşează sarcastic : „Ce, mă, o să ţi se ridice statuie ! ?“. Pe aceştia, într-una din zilele trecute, la ora 7 şi I. CHIRIC (Continuare în pag. a Iii-a) S~a vorbit, adesea, in ultimii ani, de o „criză a autorităţii criticii" şi explicaţia faptului — real — a fost căutată adesea in condiţia criticului dependent, in cadrul colegiilor redacţionale, de voinţa ultimă şi ultimativă a redactorului şef, care-i poate cenzura ori dirija opiniile. Este, fireşte, un grăunte de adevăr aici, fiind obiceiul de a încrerare unor scriitori, credi unor oameni care prin însăşi profesia lor suntînclinaţi să ţină seama de opinia altora şi să o menajeze, poate, oarecum, îngrădi „libertatea“ — în sensul afirmării foarte tranşante a judecăţii de valoare — criticului. întrebarea este dacă o dată ajuns el însuşi director sau redactor şef de revistă, criticul, spre deosebire de scriitor devine automat o icoană a abnegaţiei şi imperso- nalităţii, nu dă curs nici unei ranchiuni de om — sau chiar de critic ! — nu are în vedere, cind ia condeiul, alege, comandă sau retușează materialele altora, nici un interes personal, se refuză oricăror „aranjamente“ etc. Pe de altă parte, o excelentă revistă, „Familia“, condusă de un poet a putut să grupeze, fără dificultăţi, a cîteva strălucite condee critice şi eseistice şi a izbutit în ciţiva ani să-şi definească o ţinută intelectuală care s-a impus stimei şi atenţiei generale (accidentele şi excepţiile confirmă regula). I înseamnă că a răsărit de aici „marea critică“ pe care o aşteptăm, „noua direcţie“ pe care o cerea unul din criticii amintitei reviste ? „Criza de autoritate“ a criticilor activi astăzi nu este decit in mică măsură rezultatul situaţiei lor in schema colegiilor redacţionale (şi sunt critici care beneficiază realmente de o libertate de mişcare contestată numai de aceia pe care opiniile despre dinşii ii deranjează). Cu atit mai puţin este ca rezultatul unei lipse de talente critice (aproape nu este revistă care să nu-şi aibă unul, citeodată doi sau trei critici de incontestabil ta-I lent). Explicaţia fenomenului trebuie căutată mai degrabă in modul cum criticii înşişi îşi înţeleg misiunea în momentul literar actual, în concepţia actuală despre rolul şi sarcinile concrete ale criticii, în gradul de utilitate socială (termenul nu trebuie să sperie, dar nu este altul) a criticii. Fiindcă nu este greu de constatat că una din funcţiile esenţiale ale criticii noastre, şi tocmai aceea care i-a conferit în toate epocile marea autoritate rîvnită astăzi, a fost această utilitate socială, înţeleasă ca angajare în slujba unei culturi întregi, expresie a unei societăţi întregi, într-un anumit moment al evoluţiei sale istorice şi spirituale. Spaima de critica „dogmatică“ a dus la pulverizarea magisteriului critic, la reducerea lui treptată, pînă la proporţiile invizibile şi la situaţia de astăzi cînd adesea pe critici, nu-i cir I (Continuare in pag. a V-a)