Scînteia Tineretului, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 6492-6517)

1970-04-08 / nr. 6498

ANUL XXVI, SERIA II, Nr. 6498 Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIst. 6 PAGINI — 30 BANI MIERCURI 8 APRILIE 1970 CE ESTE ŞI CE NU ESTE TEATRUL STUDENŢESC • NAŞTERE PREMATURA? • UN RĂSPUNS OCOLIT ŞI UN ALTUL DIRECT • O ARTA POLITICA, RESPONSABILA, LUCIDA • ABSENŢE INEXPLICABILE Vreme de trei zile, scena Palatului Culturii din Braşov a găzduit întrecerea finală a tea­trelor dramatice şi de poezie din cadrul Festivalului naţional al artei studenţeşti organizat de Comitetul Executiv al U.A.S.R., cu sprijinul Ministerului în­­văţămîntului. Opţiuni de re­pertoriu dintre cele mai va­riate, maniere regizorale şi ac­toriceşti diverse, exprimînd concepţii diferite asupra spiri­tului şi menirii teatrului stu­denţesc, s-au succedat într-o încercare de a stabili stadiul în care se află raporturile studen­ţilor cu Thalia. Se cuvin reţi­nute, mai ales, cîteva spec­tacole care, fie printr-o alegere de repertoriu adecvată, fie prin­­tr-un gînd regizoral inspirat, fie printr-o interpretare ieşită din comun, au demonstrat, măcar in parte, posibilităţile reale ale teatrului studenţesc. Am numit, într-o corespondenţă de la faţa locului, cîteva dintre ele. Să le adăugăm (într-o ordine arbitra­ră) : Lecţia de Eugen Ionescu, citită cu atenţie şi cu aplicaţie, de studenţii Institutului peda­gogic din Constanţa. Plus mi­nus­­ zero, un recital poetic timişorean, inegal, dar realizat cu nobilă simplitate ; un alt recital din acelaşi centru uni­versitar, intitulat Secolul XX şi pus în scenă cu un remarca­bil meşteşug regizoral ; Strip­tease de Mrozek, un spectacol inteligent şi pătrunzător (deşi discutabil sub raportul fidelită­ţii faţă de intenţiile textului) al Casei de cultură a studenţilor din Galaţi , o frumoasă piesă a ■ iugoslavului D. Lebovic. Farul, jucată de studenţii craioveni cu minuţie psihologică şi cu ştiinţa de a­ceea atmosferă; in sfîrşit, Moartea Bessiei Smith de Albee (Ansamblul dramatic Tg. Mu­reş), un interesant spectacol în limba maghiară. Fiecare din a­­ceste reprezentaţii a conţinut, cel puţin în germene, o sugestie asupra valenţelor virtuale ale teatrului studenţilor. In ansamblu, însă, conceptul de teatru studenţesc a reieşit mai limpede dintr-o discuţie post-festum intre realizatorii spectacolelor şi cîţiva critici de teatru prezenţi la Braşov,­ decit din festivalul propriu-zis. Un spectacol ca — bunăoară — Gîlceava zeilor de Radu Stanca, prezentat de Casa de cultură a­­ studenţilor din Cluj intr-o ţinu­tă artistică destul de îngrijită şi cu cîţiva interpreţi remarcabili (Izabella Toth, Rodica Şancţiu, Marcel Bulac, Vasile Popa), este, în ciuda calităţilor sale, o mostră de deplasare a preocu­părilor de la rosturile fireşti ale unei trupe studenţeşti, la tendinţa de a mima aspecte lăturalnice ale repertoriului pro-SEBASTIAN COSTIN (Continuare in pag. a V-a) RELAŢII COMPLEXE ÎNTR-O VIZIUNE SIMPLISTĂ TINERII ŞI INDUSTRIA UNUI JUDEŢ TINĂR Fără îndoială, nu întîmplător o recentă plenară a Comitetului judeţean Ialomiţa al U.T.C. a fost consacrată în întregime dez­baterii unor probleme privind ac­tivitatea tineretului din industrie. Raţiunile unei asemenea­ încer­cări stau în dezvoltarea econo­mică din ce în ce mai impună­toare a întregului judeţ, care renunţă treptat la tradiţia atît de cunoscută de „judeţ cu specific agrar“ în favoarea unui alt spe­cific, ce îl va proiecta pe coor­donatele unei industrii moderne la scara întregii ţări. Stau drept mărturie a acestei ascensiuni, în­cepute deja de cîţiva ani, cele mai proaspete obiective econo­mice ivite pe teritoriul judeţului , fabrica de ulei, dată în folo­sinţă anul trecut, sau fabrica de produse lactate­­ şi filatura de bumbac, ce vor intra în exploa­tare anul acesta­­, întreprinderi şi unităţi care, alături de altele, relativ de mai multă vreme „in­trate pe rod“, fac ca numai in anul 1970 şi numai în oraşul Slo­bozia, de pildă, producţia globa­lă să ajungă la un miliard de lei, faţă de cele cincizeci milioa­ne obţinute în urmă cu cinci ani. Acestor obiective li se vor a­­dăuga însă altele, atît la Slobozia cit şi la Călăraşi sau Feteşti, iar consecinţa firească a acestui ritm va fi aceea că în 1975 peste 50 la sută din producţia globală a judeţului se va realiza pe seama sectorului industrial, în vreme ce, în prezent, 62 la sută se mai ob­ţine încă datorită agriculturii. Fără îndoială, deci, argumente ca cele înfăţişate mai sus au fost suficiente pentru comitetul judeţean U.T.C., pentru a-l de­cide să facă un pas, oricum, destul de îndrăzneţ investigînd o serie de probleme la fel de ine­dite ca şi, în bună măsură, în­suşi domeniul pe care îl aborda. O analiză la obiect a acestui domeniu de activitate ar fi fost, implicit, nu numai o sondare a unor stări de fapt actuale şi o trecere în re­vistă a lor, ci poate în primul rînd o cercetare în perspectivă, o analiză care ar fi trebuit să ţină seama cu exactitate de feno­menele şi de implicaţiile ritmu­lui de astăzi al dezvoltării eco­nomice în anul şi în anii urmă­tori. Este exact dorinţa situată pe primul plan al lucrărilor plenarei şi al intenţiilor comitetului jude­ţean U.T.C., care a pornit în această strădanie de la recoman­dările şi sarcinile stabilite de C.C. al U.T.C. în plenara sa din octombrie anul trecut. Intenţiile atît de generoase şi fireşti în acelaşi timp, cu care se plecase la drum, n-au fost însă, din păcate, formulate pe tot parcursul la fel de răspicat ca, la început. Analiza care se a­­nunţa, sau la care ne aşteptam măcar, noi cei prezenţi, a fost treptat abandonată pentru a fi înlocuită cu altceva mai simplu şi mult mai la îndemînă: lectura unei „dări de seamă“ urmată de altele, în miniatură, prezentate de cei înscrişi la cuvînt. Un do­meniu atît de viu, de dinamic, a fost „înghesuit“ într-un procedeu de abordare sta­tic şi nemaleabil care, din cauza asta, nici n-a reuşit să-l cuprin­dă în ansamblul şi în fenomenele sale esenţiale. O etapă ca aceasta pe care o parcurge industria ju­deţului Ialomiţa este caracteri­zată, aş zice, aproape numai prin fenomene specifice, pentru că toate sunt mai mult sau mai pu­ţin noi, iar încercarea­ plenarei, incontestabilă, de a le aborda n-a izbutit să ajungă tocmai la specificul lor. Nici nu s-a urmă­rit, de altfel, într-un mod vizibil, reliefarea unor fenomene, ci mai curînd a unor acţiuni sau mo­dalităţi de acţiune, nu s-au ana­lizat nişte stări de lucruri­ cu ca­racter mai general, ci doar nişte aspecte parţiale. Fapt pe care lea declanşat însuşi materialul, D. MATALA ACEŞTI CON­STRUCTORI ADUC APĂ OGOARELOR O întrebare se pune, totuşi, în seama cui cade răspunderea pentru pregătirea motopompiştilor necesari cooperativelor agricole din judeţul Suceava? L­ărgirea sistemelor de irigaţii, fenomen specific agriculturii intensive, atrage după sine creşterea importanţei meseriei de motopompist. Anul trecut, la şcolile profesionale de mecanici agricoli din Salcea şi Fălticeni, judeţul Suceava, au fost calificaţi în această meserie peste o sută de cooperatori, printre care mulţi tineri. Vremea pînă cînd apa va curge prin canale pentru a potoli setea ogoarelor se apropie vertiginos, dar unele coope­rative agricole din judeţul Suceava încă se plîng de lipsa moto­­pompiştilor. Se mai găseşte cîte un om, care reuşeşte să por­nească şi să oprească utilajele, dar aceasta nu este suficient pentru a te numi motopompist. Astăzi, mai mult ca oricînd, meseria de motopompist, pretinde un volum sporit de cunoştinţe teoretice şi practice, datorită apa­riţiei a noi metode de irigare, a noilor tipuri de maşini şi utilaje. Cursurile de motopompişti organizate la şcoala profesională de mecanici agricoli din Salcea au fost absolvite anul trecut de 60 de elevi. Și în acest an urmau să aibă loc asemenea cursuri. V GHICA SASU (Continuare în pag. a lit-a) Alegerea unei profesiuni a fost, şi mai ales devine un mo­ment serios, hotărîtor pentru întreaga viaţă.. O ştim cu toţii la o anumită vîrstă, dar o ştiu intr-adevăr toţi la optsprezece, la douăzeci de ani ? Am dat adeseori exemple de tineri hotâ­­rîţi, capabili să muncească şi să înveţe oricît ca să-şi împli­­neascâ visul, tineri care ştiu să-şi aprecieze aptitudinile, pu­terile şi care abordează alegerea profesiunii cu maximum de realism şi seriozitate. Ne-am întrebat ce se întîmplă cu alţii, unii dintre aceia despre care, pe stradă, în familii, se vorbeşte ca despre nişte tineri cu situaţie incertă. Ce gîndesc ei ? ne-am întrebat. Cum se reflectă asupra propriei personalităţi această stare de incertitudine ? Cele cîteva dialoguri pe care le prezentăm mai jos, sinteze ale unor discuţii purtate cu mai multe tinere din cîteva oraşe ale ţării, departe de a reprezenta nişte intervenţii critice sau moralizatoare, vă pun sub priviri cîteva situaţii de fapt... OSCILAŢII... — Teatrul e o pasiune pentru mine, nu concep viaţa fără să devin actriţă. Ştiam că Olga Ambruş din Tg. Mureş a dat anul trecut examen de admitere la Institutul de tea­tru pentru că „încă din grădini­ţă doresc asta", şi îmi declara convinsă că are talent deşi nu in­trase la concurs. — Ce înţelegi, Olga, prin ta­lent ? — Cred că înseamnă... să poţi interpreta după ce ai văzut un film orice rol ca actorii res­pectivi ! — Dar asta-i imitaţie ! — Ce-ai făcut după concurs ? — Nimic. Am vrut să lucrez undeva, dar n-am reuşit şi între timp am urmat un curs de dac­­tilografie, sunt în echipa de dan­suri moderne la Clubul sindica­telor şi la Fabrica „Metalotehni­­ca". Recit poezii acasă şi o prie­tenă mă ascultă. — Se apropie un nou concurs de admitere. Ai vreun gînd ? — Voi da admiterea la Institu­tul de 3 ani, la educaţie fizică. Şi după ce termin­anii I dau din nou examen la teatru. O să dau şi 10 ani la rînd, dar trebuie să devin actriţă. GABRIELA IONESCU (Continuare In pag. a V-a) „VIATA N-ARE ROST DACA NU DEVII ACTRIŢĂ O NOUĂ INIŢIATIVĂ A ZIARULUI V­iaţa şi activitatea noa­stră, a tuturor, este puternic influenţată de extraordinarele cuce­riri ale ştiinţei şi teh­nicii contemporane. Bene­ficiem astăzi de avantajele radioului şi televiziunii, ale maselor plastice şi ale trans­portului supersonic. Marile descoperiri ştiinţifice ale zi­lelor noastre s-au integrat şi se integrează firesc în uni­versul nostru cotidian. Inte­resul pentru noutatea ştiin­ţifică a devenit o trăsătură dominantă a omului contem­poran. Fără îndoială, acest fenomen se manifestă cu acuitate deosebită în rindul tineretului. Dovadă elocven­tă a acestei situaţii sunt nu­meroasele scrisori pe care le primim continuu din partea tinerilor cititori pasionaţi de modelism, cibernetică, radio, automobilism şi carting. Co­respondenţii noştri ne sem­nalează faptul că, odată de­păşită vîrsta pionieratului, activitatea lor tehnică în li­cee, licee industriale, nu mai are asigurat un cadru orga­nizat de desfăşurare. Se re­simte lipsa unor îndrumări sistematice, a unei bibliogra­fii de specialitate. Răspun­­zind sugestiilor cititorilor, ziarul nostru îşi propune ca, in limita posibilităţilor sale, să sprijine activitatea cercu­rilor tehnice­ şcolare prin e­­ditarea bilunară a unei pa­gini adresată celor interesaţi de construcţii în domeniile electronicii, radiotehnicii, me­canicii, modelismului etc. In coloanele acestei pagini vom publica rezultatele experien­ţei unor elevi sau cercuri şcolare în domeniile respec­tive, schiţe şi scheme repre­­zentind idei tehnice originale ale elevilor sau cadrelor di­dactice îndrumătoare, menite să contribuie la creşterea in­teresului pentru activitatea tehnică in rindurile tinere­tului. Ne propunem de asemenea să acordăm in cadrul paginii un spaţiu problemelor de ergonomie , ştiinţa relaţii­lor om-maşină, ştiinţa orga­nizării raţionale a locului de muncă. Nu ne îndoim că­­ sfaturile şi soluţiile propuse la această rubrică vor trezi interesul tinerilor muncitori, elevi, studenţi sau intelec­tuali, contribuind la creşterea randamentului lor în lucru, în condiţiile unei scăderi a gradului de efort. SCÂNTEIA TINERETULUI Spre obiectivele muncii patriotice.. (Continuare în pag. a 111-a) m­n­ii j ÎN PAG. V: j lS3üE® I Cu ANGELO j Jnnculescu ! înainte de ■ I Stuttgart, I despre: I fj _ • dificila etapă a tatonări- ■ I g g o lotul care „se conturea-1 ză" 8 • și „varianta" pentru Be- r b .kenbauer CRIZA DE AUTORITATE A CRITICII LITERARE de DAN ZAMFIRESCU CU CRONOMETRUL RESPONSABILITA­ŢII • LA POARTA UZINEI... Ora 7 şi jumătate diminea­ţa. La Combinatul siderurgic din Galaţi primul schimb a şi intrat în ritmul normal de lu­cru. Pe platforma oţelăriei sau la furnale, la laminorul de tablă groasă sau la slebing, muncitorii, tineri şi vîrstnici, elaborează şarjele, deplin e­­forturi pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor zilnice. Este deci ora 7 şi jumătate dimineaţa iar aici, la Combi­natul siderurgic din Galaţi, activitatea primului schimb a început de 30 de minute. Iată însă că, la locurile lor de mun­că, nu-i găsim pe toţi cei care acum, la această oră, ar tre­bui să producă. Se află, desi­gur, cei cărora, în linii, mari, le-am schiţat mai sus un por­tret colectiv. Pe ceilalţi... Da, sunt unii, puţini, care s-au obişnuit să întîrzie la pro­gram, să plece mai de­vreme, să risipească­ timpul de producţie în fel şi chip. Am­ fi nedrepţi dacă nu am recunoaş­te că depun eforturi să chiu­lească, să descopere metode noi de a se sustrage de la în­datoririle lor profesionale. Pentru asta se cred mai inteligenţi decît cei care trudesc ca secţiile să-şi în­deplinească planul, iar uneori, atunci când sunt apostrofaţi co­legial, îi auzi nu cu puţină ui­mire cum reproşează sarcas­tic : „Ce, mă, o să ţi se­ ridice statuie ! ?“. Pe aceştia, într-una din zilele trecute, la ora 7 şi I. CHIRIC (Continuare în pag. a Iii-a) S~a vorbit, adesea, in ultimii ani, de o „criză a autorităţii cri­ticii" şi explicaţia faptului — real — a fost căutată adesea in condiţia criticului dependent, in cadrul colegiilor redacţionale, de voinţa ultimă şi ultimativă a re­dactorului şef, care-i poate cen­zura ori dirija opiniile. Este, fi­reşte, un grăunte de adevăr aici, fiind­ obiceiul de a încre­rare unor scriitori, cred­­i unor oa­­meni care prin însăşi profesia lor sunt­­înclinaţi să ţină seama de opinia altora şi să o mena­jeze, poate, oarecum, îngrădi „libertatea“ — în sensul afirmă­rii foarte tranşante a judecăţii de valoare — criticului. întreba­rea este dacă o dată ajuns el în­suşi director sau redactor şef de­­ revistă, criticul, spre deosebire de scriitor devine automat o icoană a abnegaţiei şi imperso-­­ nalităţii, nu dă curs nici unei­­ ranchiuni de om — sau chiar de­­ critic ! — nu are în vedere, cind ia condeiul, alege, comandă sau retușează materialele altora, nici un interes personal, se refuză oricăror „aranjamente“ etc. Pe de altă parte, o excelentă revistă, „Familia“, condusă de un poet a­­ putut să grupeze, fără dificultăţi, a cîteva strălucite condee critice­­ şi eseistice şi a izbutit în ciţiva ani să-şi definească o ţinută in­telectuală care s-a impus stimei şi atenţiei generale (accidentele şi excepţiile confirmă regula). I înseamnă că a răsărit de aici „marea critică“ pe care o aştep­tăm, „noua direcţie“ pe care o cerea unul din criticii amintitei reviste ? „Criza de autoritate“ a criti­cilor activi astăzi nu este decit in mică măsură rezultatul situa­ţiei lor in schema colegiilor re­dacţionale (şi sunt critici care be­neficiază realmente de o liber­tate de mişcare contestată numai de aceia pe care opiniile despre dinşii ii deranjează). Cu atit mai puţin este ca rezultatul unei lipse de talente critice (aproape nu este revistă care să nu-şi aibă unul, citeodată doi sau trei critici de incontestabil ta-I lent). Explicaţia fenomenului trebuie căutată mai degrabă in modul cum criticii înşişi îşi în­ţeleg misiunea în momentul li­terar actual, în concepţia actua­lă despre rolul şi sarcinile con­crete ale criticii, în gradul de u­­tilitate­ socială (termenul nu tre­buie să sperie, dar nu este altul) a criticii. Fiindcă nu este greu de constatat că una din funcţii­le esenţiale ale criticii noastre, şi tocmai aceea care i-a confe­rit în toate epocile marea auto­ritate rîvnită astăzi, a fost a­­ceastă utilitate socială, înţeleasă ca angajare în slujba unei cul­turi întregi, expresie a unei so­cietăţi întregi, într-un anumit moment al evoluţiei sale istorice şi spirituale.­ Spaima de critica „dogmatică“ a dus la pulverizarea magiste­­riului critic, la reducerea lui treptată, pînă la proporţiile in­vizibile şi la situaţia de astăzi cînd adesea pe critici, nu-i cir I (Continuare in pag. a V-a)

Next