Scînteia Tineretului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 6879-6906)

1971-07-31 / nr. 6906

0 SPECIALIŞTII UZINEI de prototipuri şi reparaţii utilaj chimic din Făgăraş au asimi­lat anul acesta in fabricaţie 20 de utilaje şi instalaţii pen­tru industria chimiei, multe din acestea înlocuind pe cele de import. Graficul de pro­ducţie al uzinei a înregistrat şi un alt succes: realizarea unei producţii suplimentare în valoare de 10 milioane lei, a­­dică atît cit prevedea angaja­mentul anual. D­IN CADRUL ACŢIUNII de economisire a metalului, metalurgiştii unităţilor apar­­ţinind Grupului de uzine de autoturisme Piteşti au proce­dat la­ îmbunătăţirea tehnolo­giei de forjare a unor piese, executarea pinioanelor pom­pelor de ulei din pulberi sin­­terizate, reducerea grosimii pe­reţilor unor repere, eliminarea adausurilor de prelucrare şi a pierderilor de fontă în turna­rea pieselor auto, s-au econo­misit, astfel, de la începutul anului , până acum, peste 100 tone metal • CONSTRUCTORII NA­VALI din Galaţi au lansat la apă cel de-al C-lea cargou-mi- VEST­ DIN ECONOMIE netalier de 10 200—12 500 tone, destinat flotei noastre comer­ciale. Nava poartă numele lo­calităţii „Uricani" şi este ulti­ma de acest tip din planul producţiei pe anul în curs. Lansarea ei s-a făcut în con­diţii deosebite, din cauza ni­velului scăzut al apelor Dună­rii, panta de alunecare a tre­buit să fie prelungită cu ciţi­­va metri, iar albia fluviului adîncită. • RECENT, A INTRAT IN FUNCŢIUNE la Iaşi o secţie a industriei locale pentru pro­ducerea articolelor de artiza­nat din sticlă , scrumiere, vaze, obiecte ornamentale, încă de la început unele pro­duse şi­ au găsit o bună des­facere pe piaţa externă. • O INOVAŢIE APLICATĂ la fabricarea tampoanelor de la podurile rulante produse de Uzina mecanică din Timişoa­ra asigură mărirea rezistenţei acestora, precum şi reducerea consumului de metal ş­i cau­ciuc. Eficienţa inovaţiei este evaluată la o economie de peste 350 000 lei. De notat că inovaţiile aplicate în produc­ţie, de la începutul anului şi pînă acum, au adus uzinei ti­mişorene o economie postcal­­culată de peste 2 milioane lei. De la primul pas în uzină tînărul trebuie să simtă FORŢA ŞI CĂLDURA COLECTIVULUI MUNCITORESC La biroul de informaţii al Uzi­nei de pompe din Bucureşti m­i se relatează succint : — După cite ştiu, e nevoie de oameni. Mergeţi dv. la ser­viciul personal, veţi primi acolo amănuntele care vă interesează. Nu, nu e nevoie să-mi prezen­taţi buletinul de identitate. A­­vem încredere. De altfel, între 12 şi 14 accesul este liber. E drept, cîteodată mai dăm şi în­tre aceste ore bonuri, dar numai cînd ştim că se află vreun con­trol în uzină. Altfel... Mai cu seamă cînd avem de-a face cu oameni care vor să se angaje­ze, întrebaţi în curte, se va găsi cineva care să vă arate drumul. Bineînţeles, n-am apelat la sprijin. Am pătruns în curtea u­­zinei, m-am plimbat o jumătate de oră prin hale spaţioase şi moderne, printre muncitori dis­puşi simetric în jurul maşinilor „cu bătaie“ în plin. N-am în­trebat pe nimeni nimic, dar nici n-am fost întrebat cât mi-e cea­sul. Iată-mă, astfel, în biroul șefului serviciului personal. — Am citit în ziare că aveți ceva nevoie de muncitori. M-ar interesa. Nu posed încă o mese­rie, dar aş vrea să mă calific la locul de muncă. — De calificat e mai greu... — Totuşi... — Avem ceva locuri la tur­nătorie, pentru necalificaţi. Da­­că-ţi convine... — Dacă mi-aţi da cîteva lă­muriri , în ce-ar consta munca mea acolo şi cam ce perspecti­ve aş avea ?... — Prea multe vrei să ştii. Ţi-am spus : muncitor dezbătă­­tor. Dacă ţii cu tot dinadinsul, du-te şi d-ta pînă-n turnătorie şi vezi. Dacă-ţi convine, mai treci pe-aici la întoarcere ; dacă nu, ştii pe unde-ai venit. O să te convingi... Şi „m-am convins", revenind după un sfert de oră, cu o mină întrucîtva spăşită. — Ei, vezi, ce ţi-am spus eu, mă întîmpină scurt, dar bucuros ca de o victorie parcă, şeful ser­viciului. Şi-aşa, tot ne pleacă şi cei angajaţi deja. Am părăsit biroul serviciului personal fără alt cuvînt. Nu fără şi o reflecţie amară , care va să zică, acesta este modul de pri­mire într-o mare şi modernă u­­zină! Aceasta este ambianţa în IONIŢA CALMAŢUI (Continuare în pag. a Vil-a) Raport sub marele pavoaz Devenită tradiţională, prima duminică a lunii august este în­chinată sărbătoririi Zilei Mari­nei Republicii Socialiste Româ­nia. în întimpinarea acestui im­portant eveniment marinarii militari, cei din flota comercia­lă, constructorii de nave şi lu­crătorii din porturi au obţinut rezultate deosebite în realizarea sarcinilor ce le-au fost în­credinţate. Astfel, ei vor putea raporta Partidului şi ţării, Co­mandantului suprem, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, îndeplinirea ■eu succes a tuturor obiectivelor ce le-au fost puse în faţă. Intre cei care, miine, alături de întregul efectiv al marinei militare române, vor raporta, cu mîndrie şi sentimentul datoriei împlinite, obţinerea unor rezul­tate dintre cele mai bune în pre­gătirea de luptă şi politică vor fi marinarii — ostaşi, maiştri mi­litari şi ofiţeri — din unitatea comandată de căpitanul de ran­gul XI loan Muşat. Satisfacţia u­­nui bilanţ rodnic vine să încu­nuneze munca plină de abnega­ţie desfăşurată de comuniştii şi uteciştii întregii unităţi de-a lun­gul unui an de intensă pregătire pentru însuşirea cunoştinţelor profesionale, pentru ridicarea măiestriei militare, pentru for­marea, la întregul echipaj, a ace­lor trăsături caracteristice omu­lui de tip nou, constructor şi a­­părător devotat al patriei socia­liste. Urmare a unui amplu complex de măsuri iniţiat de organizaţia de partid şi U.T.C., a respectării cu stricteţe a ordinelor şi indica­ţiilor, unitatea raportează obţi­nerea, în cursul acestui an de in­strucţie, a calificativelor de „bine“ şi „foarte bine“ la toate categoriile de pregătire.­­ A crescut numărul ostaşilor­­ mili­tari de frunte şi specialişti de clasă : 97 la sută din ostaşii anului II sunt militari de frunte, toţi radiotelegrafiştii uni­tăţii sunt specialişti de clasă. Şi un amănunt semnificativ : între cei de mai sus se află toţi mem­brii de partid din organizaţia de bază a unităţii. Ca întotdeauna, şi aici, şi acum, s-a dovedit că, aşa cum este şi firesc, în fruntea celor mai buni ostaşi s-au situat, ca un detaşament de bază, comu­niştii, exemplu de conştiinciozi­tate şi dăruire, factor mobiliza­tor prin exemplul personal îna­inte de toate, la antrena­rea întregului efectiv în atin­gerea indicatorilor ce constituie criteriul de apreciere al muncii şi pregătirii în marina militară. Ne-am pus întrebarea : cum s-a ajuns la o asemenea reali­zare ? Căpitanul de rangul II, Daisa Ernest, secretarul biroului organizaţiei B.C.R. a unităţii, crede că asemenea rezultate n-ar trebui să mire pe nimeni. Ele sunt o caracteristică definitorie a tuturor unităţilor marinei mili­tare române, a întregii noastre armate. Urmind indicaţiile secre­tarului general al partidului. Comandantul suprem al Forţelor Armate, organizaţia de partid, comun­iştii, au d­ăasfăşmăt o vastă acţiune de pregătire politico­­ideologică a tuturor militarilor, utilizînd un complex de forme şi metode. „Am organizat — ne spune secretarul organizaţiei de partid — numeroase acţiuni al căror scop final a fost acela de a facilita înţelegerea conştientă de către toţi militarii a scopului pentru care ne pregătim, a sar­cinilor ce ne revin în acest con­text“. Şi a continuat prin enu­merarea unor acţiuni al căror o­­biect l-au constituit activity- AL. DOBRE (Continuare în pag. a ll-a) Un imperativ al muncii educative Sezonul estival dă litoralu­lui o culoare oarecum aparte. „Aparte“ pentru că localităţile sale devin, de-a lungul lunilor de vară, reşedinţă de vacanţă pentru zeci de mii de oameni. Fiecare din ei a venit aici să se recreeze, să se odihnească, să-şi petreacă zilele de conce­diu după perioada in care, la locul său, intr-o uzină, într-o fabrică, intr-o întreprindere şi-a îndeplinit riguros datoriile. Programul acelor obligaţii este înlocuit acum, in mod firesc, de un alt program chibzuit di­nainte, al destinderii, al agre­mentului. „Oarecum“ pentru că litoralul, fereastră a ţării des­­chisă prin porturile sale spre toate orizonturile lumii, e obiş­nuit să primească un oarecare anotimp oaspeţi, să găzduiască soli din cele patru vinturi, pentru că pe străzile Constan­ţei de pildă, sau in localurile sale, imaginea unui străin care cere explicaţii într-o limbă de circulaţie a globului se consu­mă prea frecvent ca să fie lu­ată în seamă ca ceva deosebit. Vara, aceste două trăsături re­unite dau oraşelor de pe malul mării, şi îndeosebi Constanţei, un farmec anume, un fel de euforie a petrecerii plină de culoare, antrenantă, însă unor spirite lipsite de discernământ, tocmai ceea ce reprezintă pen­tru oaspeţii numeroşi ai aşeză­rilor la care ne referim prile­jul refacerii forţelor în vede­rea continuării atâtor îndelet­niciri utile societăţii, lor li se pare a fi, printr-o bizară re­fracţie a noţiunilor, mod natu­ral de existenţă continuă. Este o explicaţie a faptului că, prin contrast cu majoritatea covirşi­­toare a tinerilor care trăiesc aici şi care îşi consacră întrea­ga lor energie muncii produc­tive, apar uneori, ici, colo, şi din aceia tentaţi să cedeze in favoarea unor ocupaţii pasage- Ire, dubioase, să mimeze ges­turi şi înfăţişări de vilegiatu­­rişti străini cu speranţa că îşi pot ascunde, astfel, propriul lor profil moral aflat in con­tradicţie cu atitudinea integră generală. Sunt măşti care nu înşeală pe nimeni. In urmă cu citeva zile am şi fost la Constanţa martorii unei scene care ne-a atras a­­tenţia nu atit prin inedit cit mai cu seamă prin puternicul sens educativ pe care il dega­ja. Doi tineri, Dumitru PANA­­IT şi Ion FLOREA, unul lăcă­tuş, celălalt tubulator la Şan­tierul Naval, se opriseră in drum spre casă, la ieşirea din schimb şi discutau cu ciţiva exponenţi ai acestei categorii. Li se păruse firesc să nu trea­că nepăsători mai departe, să le răspundă cu promptitudine de pe poziţiile a ceea ce noi preţuim şi apărăm : ordinea noastră socială, criteriile de a­­preciere a valorii umane, mun­ca şi cinstea. Dar, in acelaşi timp şi la fel de firesc ni s-a părut şi nouă să căutăm pre­lungirile acestui climat de in­transigenţă şi de intervenţie combativă in rindul organiza­ţiilor U.T.C., acolo unde trebu­ie să se afle, de fapt, punctele sale de plecare, deoarece aici poate fi realizată in primul rind o atmosferă de permanen­tă replică şi de mobilizare ac­tivă a colectivului împotriva oricăror manifestări care tră­dează o conduită străină de normele autoexigenţei cetăţe­neşti pe care societatea noas­tră le pretinde. Iată-ne, aşadar, la întreprin­derea de prefabricate şi mate­riale de construcţii. Vasile MIRCEA TACCIU (Continuare în pag. a Vll-a) Măsurile prezentate in expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu—programul nostru de acfiune A­TITUDINE MILITANTĂ LUMEA IDEILOR Proletari din toate ţările, uniţi-vâ! STRĂLUCIREA DE FIECARE ZI A BRĂŢĂRII DE AUR Uzina bucureşteană care poartă numele marii noastre săr­bători naţionale trăieşte clipe festive. în aceste zile tinerii, în­tregul colectiv participă la bogate acţiuni consacrate semicen­tenarului întreprinderii, prestigioasă emblemă a industriei României socialiste. Discuţia noastră cu cîţiva dintre cei mai tineri muncitori ai uzinei semicentenare a pornit şi s-a desfăşu­rat din dorinţa reporterului de a le consemna părerile despre munca lor cotidiană, sentimentele faţă de colectiv, de tradiţiile sale. Aşa s-au născut aceste micro-dialoguri în care, oameni scoşi pentru cîteva momente din obişnuitul zilnic, rostesc ade­văruri despre ei înşişi, despre munca, despre meseria lor aşa cum o văd, cum o simt, cum o trăiesc. O invitaţie colectivă la a redescoperi strălucirea de fieca­re zi a brăţării de aur venită din interior, din partea celor care îi conferă, în timp, o tot mai nouă, mai inedită, mai puternică strălucire. • Cind eşti hotărit să mun­ceşti de lucru găseşti oriunde. Important e să te afli totdeauna acolo unde simţi că ai putea fi cel mai util societăţii (GHEOR­­GHE PAŞOLESCU, lăcătuş). • Ştiind că locomotivele pe care le facem noi călătoresc in toată lumea ne trezim spunind: ..uite de ce sintem­ în stare !" (ION GEORGE, mecanic mon­­tator). • Ca orice meserie, cea de for­jor pretinde să-i dovedeşti că-ţi place (MARIN LEONTE, for­jor). • Dacă ai dat de omul in stare să-ţi deschidă ochii, me­seria se lipeşte de tine pentru toată viaţa. (ION SAVA, matri­­ţor). • Maşina trebuie să fie mereu curată, să arate ca nouă chiar dacă pentru asta ar trebui să foloseşti şi batista. (ȘTEFAN VLADU, strungar). • Din mîndrie ne place să credem că nimic nu se poate face, fără noi, turnătorii (GHEORGHE CONSTANTIN, turnător — formator). • Un meseriaș pasionat are totdeauna cartea în buzunar (ION CIULACU, frezor). • Sînt atîtea zile cind se ter­mină programul de muncă fără să bag de seamă cum trece tim­pul (ION ILIE, strungar, secţia Motoare! • Liniştit, pleci acasă, numai cind controlorul de calitate ţi-a semnat fişa de recepţie (GHEOR­GHE GRIGORE, mecanic). • Suntem­ tineri dar avem o­­bligaţii şi faţă de cei mai tineri decit noi (VASILE DUMITRU, cazangiu). 0 Vrem să arătăm că piesele pe care le importam pînă nu de mult le putem face tot atît de bine şi noi, poate chiar mai bine (OCTAV MIN­AILESCU, strun­gar). 0 Pe mine mă găsiţi aici şi la centenarul uzinei ! Mă ţine pe loc colectivul in care am învăţat meserie, respectul pentru renu­­mele uzinei (OVIDIU LUNGU­­LESCU, modelor). Citiţi în pagina a lll-a ancheta realizată de NEAGU UDROIU PAG. IV • Construcţia umanismului • Cunoaşterea şi acţiunea practică • Realităţi şi mituri în „societatea de con­sum" . Universitatea şi patronii. • Colecţia „Psyche". ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST In secţia motoare a Uzinelor „23 August“. Foto: AL. PRUNDEANU DOCTORUL care lucrează cu... pile „Legalitatea socialistă — spunea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative — presupune atît neadmiterea abuzurilor şi ilegalităţilor, cit şi respectarea legilor, a disciplinei şi ordinei sociale... Nu putem admite nici anarhie, nici indisciplină ! Acestea sunt incompati­bile cu societatea socialistă pe care noi o făurim, cu acţiunea conştientă a omului în făurirea destinului său“. Pornind de la o serie de sesizări primite din partea unor me­dici ancheta noastră abordează unele aspecte ale concursurilor de promovare profesională ca şi ale criteriilor de selecţionare pentru specializări in străinătate. Exemplele de care dispunem arată că din păcate, in reţeaua sanitară există încă unele cadre cu funcţii de răspundere care înlocuiesc legea cu bunul plac, aplică în mod subiectiv dispoziţiile şi normativele organelor su­perioare, exploatînd adeseori orice lacună a normelor legale pentru promovarea intereselor personale, acţionînd într-un mod incompatibil cu etica societăţii noastre. Examenul de secundariat ca de altfel once alt examen de promovare profesională — re­prezintă un moment deosebit de important in evoluţia şi specia­lizarea medicilor. Promovarea lui cu succes înseamnă, implicit, îmbrăţişarea unei anume ramuri in care tinărul medic va rămine să lucreze pină la încheierea ca­rierei sale. Cu puţin timp in ur­mă, în Capitală, circa 300 de me­dici din Întreaga ţară s-au pre­zentat la un astfel de examen, 300 de medici­., din multe alte sute, care au trebuit să îndepli­nească, la data depunerii dosa­relor pentru concurs, o serie de condiţii strict nominalizate de lege. Examenul — probă scrisă, secretă, şi probă clinică pe bol­nav — a fost greu şi, se-nţele­­ge, trierea severă, pentru că nu este deloc indiferent cine şi, cit de bine se va îngriji, ca spe­cialist cu o temeinică pregătire, de acest bun nepreţuit şi fără echivalent care este sănătatea oamenilor. Au urmat, la scurt interval, repartizările pe posturile decla­rate vacante şi scoase la concurs. Regulamentul de concurs pentru posturile vacante de medici se­cundari, publicat in presă de că­tre Ministerul Sănătăţii încă de la 11 mai a.c., prevedea printre altele că... „in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, pentru posturile din oraşele Arad, Braşov, Galaţi, Iaşi, Bră­ila, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara, Tg. Mureş pot parti­cipa candidaţii care au domici­liul stabil în localităţile respec­tive, precum şi cei care au a­­probarea scrisă a consiliilor populare judeţene respective pentru îndeplinirea condiţii­lor prevăzute de H.C.M. nr. 165/ 1968 şi a Legii nr. 10/ 1968“. Altfel spus, ocuparea p­os­turilor urma să se facă ţinîndu­­se seama de ordinea mediilor obţinute la examen şi de condi­ţia domiciliului stabil al can- VIOREL RABA ANDREI BIRSAN (Continuare în pag. a ll-a) PAG. V ŞTIINŢĂ 0 O nouă ştiinţă se conturează în prezent: ENZIMOTERAPIA. o PROTEINELE SINTETICE — o armă împo­triva subnutriţiei. e Care sunt şansele de supravieţuire ale AUTOMOBILULUI ? ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6906 8 PAGINI —30 BANI SÂMBĂTĂ 31 IULIE 1971 s INIŢIATIVA ÎN ACŢIUNE de A. I. ZAINESCU Clasicii marxism-leninismului n-au fost nişte „savanţi de­­ cabinet", ci au îmbinat strălucit teoria cu practica revo-­­ luţionară, gîndirea cu acţiunea socială- Au organizat şi a condus clasa muncitoare şi au înarmat-o cu o concepţie­­ clară despre rolul şi menirea sa istorică pentru schim-­­ barea şi aşezarea lumii într-un nou tip de relaţii, într-o­­ nouă ordine, superioară. Nu acelaşi ar fi fost rezultatul,­­ desigur, dacă ar fi gîndit veşnic între pereţii capitonaţi cu­­ imagini — reprezentări ale lumii — după cum, metafo- z ric vorbind, nu acelaşi ar fi fost rezultatul dacă n-ar fi­­ încercat chiar şi aceasta (şi Marx şi Engels_ scriau poezii­­ în tinereţe) convingîndu-se de necesitatea ieşirii în lume­­ şi­, în consecinţă, de trebuinţa unei calităţi în plus — pro-­­ prie marilor cugetători asupra mijloacelor, scopului şi des- ^ tinelor revoluţiei — aceea de organizatori. Revelaţia a-­­­cestui adevăr ni se produce ori de cite ori îl auzim şi-­­­ simţim, chiar dacă acolo, în straturile dense ale conştiin- ^ ţei, el exista de mai înainte şi nu încetează a exista în i­­ungă combustia sa, tulburătoare. Evidenţa acestui_ ade- ’ văr ne-a fost demonstrată şi recent, lucru cu atît mai sem-­­ nificativ cu cît Secretarul general al partidului ne propu-­­ nea în expunerea sa nu numai un program concret de­­ acţiune, ci şi o dublă motivare a acestuia, teoretică şi­­ practică. Incit citind şi recitind acel pasaj, sensurile şi­­ semnificaţiile care se desprind capătă o largă arie de­­ aplicare. Rămînerea în urmă a ştiinţelor sociale, de pilda,­­ poate fi motivată, ca să numim un exemplu, dar aceasta­­ nu scuză şi nu rezolvă nimic- In fond nu ele, ştiinţele so­­o­ciale, deţin rangul de ştiinţe prospective, şi nu ele trebuie­­ să reflecte şi să conceptualizeze mereu realitatea, schim-­­ bările calitative care se produc etc., etc­ ? Dar această ’ rămînere în urmă poate fi detectată şi în unele domenii­­ ale practicii sociale, vădind un excesiv spirit de toleran­­­­­ă, o excesivă prudenţă şi un anume conservatorism. E , cunoscut refuzul iniţiativei­ sau al rezolvării unor probleme­­ şi situaţii mai dificile prin invocarea fatală, stereotipă a­­ atît de infatuatului nu e momentul. Care moment, întrebi­­ şi, întrebarea rămîne suspendată în aer pentru că „mo- ’ mentul" acela e chiar el, interlocutorul însuşi, e momentul­­ în carne şi oase al inactivităţii, al neputinţei, e expresia­­ necomunicării, a ascunderii după degetul înfipt în tîmplă,­­ luînd un aer meditativ, preocupat. Sigur,­ n-a cerut şi nu­­ cere nimeni ca oamenii, dar absolut toţi oamenii, să cu­­l­gete şi să acţioneze la nivelul marilor vîrfu­ri ale gîndirii­­ şi practicii sociale. Dar să deţină adevărurile generale ale­­ lumii noastre, spiritul după care să ne chibzuim munca şi­­ viaţa, să îmbine cît mai eficient, cît mai armonios şi cu­­ o cît mai mare forţă de angajare şi dăruire experienţa , practică cu aceea teoretică, să dea curs normal aplicării­­ ideilor generatoare de progres şi civilizaţie — aceasta nu­­ numai că se reclamă ca unul din postulatele de ne­neglijat ’ ale societăţii noastre în ansamblu, ci tinde să devină şi­­ principiul de existenţă,­­raţiunea în fond a fiecărui individ.­­ Ceea ce pentru tineret, atît în sfera preocupărilor muncii­­ permanent instructiv-educative, cît şi în aceea a practicii­­ propriu-zise, acolo, în zona de aer vital a creaţiei bunuri-­­­lor materiale şi spirituale, poate fi şi condiţia însăşi a ma­­­ relui său beneficiu moral.­­

Next