Scînteia Tineretului, iulie 1971 (Anul 27, nr. 6879-6906)
1971-07-31 / nr. 6906
0 SPECIALIŞTII UZINEI de prototipuri şi reparaţii utilaj chimic din Făgăraş au asimilat anul acesta in fabricaţie 20 de utilaje şi instalaţii pentru industria chimiei, multe din acestea înlocuind pe cele de import. Graficul de producţie al uzinei a înregistrat şi un alt succes: realizarea unei producţii suplimentare în valoare de 10 milioane lei, adică atît cit prevedea angajamentul anual. DIN CADRUL ACŢIUNII de economisire a metalului, metalurgiştii unităţilor aparţinind Grupului de uzine de autoturisme Piteşti au procedat la îmbunătăţirea tehnologiei de forjare a unor piese, executarea pinioanelor pompelor de ulei din pulberi sinterizate, reducerea grosimii pereţilor unor repere, eliminarea adausurilor de prelucrare şi a pierderilor de fontă în turnarea pieselor auto, s-au economisit, astfel, de la începutul anului , până acum, peste 100 tone metal • CONSTRUCTORII NAVALI din Galaţi au lansat la apă cel de-al C-lea cargou-mi- VEST DIN ECONOMIE netalier de 10 200—12 500 tone, destinat flotei noastre comerciale. Nava poartă numele localităţii „Uricani" şi este ultima de acest tip din planul producţiei pe anul în curs. Lansarea ei s-a făcut în condiţii deosebite, din cauza nivelului scăzut al apelor Dunării, panta de alunecare a trebuit să fie prelungită cu ciţiva metri, iar albia fluviului adîncită. • RECENT, A INTRAT IN FUNCŢIUNE la Iaşi o secţie a industriei locale pentru producerea articolelor de artizanat din sticlă , scrumiere, vaze, obiecte ornamentale, încă de la început unele produse şi au găsit o bună desfacere pe piaţa externă. • O INOVAŢIE APLICATĂ la fabricarea tampoanelor de la podurile rulante produse de Uzina mecanică din Timişoara asigură mărirea rezistenţei acestora, precum şi reducerea consumului de metal şi cauciuc. Eficienţa inovaţiei este evaluată la o economie de peste 350 000 lei. De notat că inovaţiile aplicate în producţie, de la începutul anului şi pînă acum, au adus uzinei timişorene o economie postcalculată de peste 2 milioane lei. De la primul pas în uzină tînărul trebuie să simtă FORŢA ŞI CĂLDURA COLECTIVULUI MUNCITORESC La biroul de informaţii al Uzinei de pompe din Bucureşti mi se relatează succint : — După cite ştiu, e nevoie de oameni. Mergeţi dv. la serviciul personal, veţi primi acolo amănuntele care vă interesează. Nu, nu e nevoie să-mi prezentaţi buletinul de identitate. Avem încredere. De altfel, între 12 şi 14 accesul este liber. E drept, cîteodată mai dăm şi între aceste ore bonuri, dar numai cînd ştim că se află vreun control în uzină. Altfel... Mai cu seamă cînd avem de-a face cu oameni care vor să se angajeze, întrebaţi în curte, se va găsi cineva care să vă arate drumul. Bineînţeles, n-am apelat la sprijin. Am pătruns în curtea uzinei, m-am plimbat o jumătate de oră prin hale spaţioase şi moderne, printre muncitori dispuşi simetric în jurul maşinilor „cu bătaie“ în plin. N-am întrebat pe nimeni nimic, dar nici n-am fost întrebat cât mi-e ceasul. Iată-mă, astfel, în biroul șefului serviciului personal. — Am citit în ziare că aveți ceva nevoie de muncitori. M-ar interesa. Nu posed încă o meserie, dar aş vrea să mă calific la locul de muncă. — De calificat e mai greu... — Totuşi... — Avem ceva locuri la turnătorie, pentru necalificaţi. Dacă-ţi convine... — Dacă mi-aţi da cîteva lămuriri , în ce-ar consta munca mea acolo şi cam ce perspective aş avea ?... — Prea multe vrei să ştii. Ţi-am spus : muncitor dezbătător. Dacă ţii cu tot dinadinsul, du-te şi d-ta pînă-n turnătorie şi vezi. Dacă-ţi convine, mai treci pe-aici la întoarcere ; dacă nu, ştii pe unde-ai venit. O să te convingi... Şi „m-am convins", revenind după un sfert de oră, cu o mină întrucîtva spăşită. — Ei, vezi, ce ţi-am spus eu, mă întîmpină scurt, dar bucuros ca de o victorie parcă, şeful serviciului. Şi-aşa, tot ne pleacă şi cei angajaţi deja. Am părăsit biroul serviciului personal fără alt cuvînt. Nu fără şi o reflecţie amară , care va să zică, acesta este modul de primire într-o mare şi modernă uzină! Aceasta este ambianţa în IONIŢA CALMAŢUI (Continuare în pag. a Vil-a) Raport sub marele pavoaz Devenită tradiţională, prima duminică a lunii august este închinată sărbătoririi Zilei Marinei Republicii Socialiste România. în întimpinarea acestui important eveniment marinarii militari, cei din flota comercială, constructorii de nave şi lucrătorii din porturi au obţinut rezultate deosebite în realizarea sarcinilor ce le-au fost încredinţate. Astfel, ei vor putea raporta Partidului şi ţării, Comandantului suprem, tovarăşului Nicolae Ceauşescu, îndeplinirea ■eu succes a tuturor obiectivelor ce le-au fost puse în faţă. Intre cei care, miine, alături de întregul efectiv al marinei militare române, vor raporta, cu mîndrie şi sentimentul datoriei împlinite, obţinerea unor rezultate dintre cele mai bune în pregătirea de luptă şi politică vor fi marinarii — ostaşi, maiştri militari şi ofiţeri — din unitatea comandată de căpitanul de rangul XI loan Muşat. Satisfacţia unui bilanţ rodnic vine să încununeze munca plină de abnegaţie desfăşurată de comuniştii şi uteciştii întregii unităţi de-a lungul unui an de intensă pregătire pentru însuşirea cunoştinţelor profesionale, pentru ridicarea măiestriei militare, pentru formarea, la întregul echipaj, a acelor trăsături caracteristice omului de tip nou, constructor şi apărător devotat al patriei socialiste. Urmare a unui amplu complex de măsuri iniţiat de organizaţia de partid şi U.T.C., a respectării cu stricteţe a ordinelor şi indicaţiilor, unitatea raportează obţinerea, în cursul acestui an de instrucţie, a calificativelor de „bine“ şi „foarte bine“ la toate categoriile de pregătire. A crescut numărul ostaşilor militari de frunte şi specialişti de clasă : 97 la sută din ostaşii anului II sunt militari de frunte, toţi radiotelegrafiştii unităţii sunt specialişti de clasă. Şi un amănunt semnificativ : între cei de mai sus se află toţi membrii de partid din organizaţia de bază a unităţii. Ca întotdeauna, şi aici, şi acum, s-a dovedit că, aşa cum este şi firesc, în fruntea celor mai buni ostaşi s-au situat, ca un detaşament de bază, comuniştii, exemplu de conştiinciozitate şi dăruire, factor mobilizator prin exemplul personal înainte de toate, la antrenarea întregului efectiv în atingerea indicatorilor ce constituie criteriul de apreciere al muncii şi pregătirii în marina militară. Ne-am pus întrebarea : cum s-a ajuns la o asemenea realizare ? Căpitanul de rangul II, Daisa Ernest, secretarul biroului organizaţiei B.C.R. a unităţii, crede că asemenea rezultate n-ar trebui să mire pe nimeni. Ele sunt o caracteristică definitorie a tuturor unităţilor marinei militare române, a întregii noastre armate. Urmind indicaţiile secretarului general al partidului. Comandantul suprem al Forţelor Armate, organizaţia de partid, comuniştii, au dăasfăşmăt o vastă acţiune de pregătire politicoideologică a tuturor militarilor, utilizînd un complex de forme şi metode. „Am organizat — ne spune secretarul organizaţiei de partid — numeroase acţiuni al căror scop final a fost acela de a facilita înţelegerea conştientă de către toţi militarii a scopului pentru care ne pregătim, a sarcinilor ce ne revin în acest context“. Şi a continuat prin enumerarea unor acţiuni al căror obiect l-au constituit activity- AL. DOBRE (Continuare în pag. a ll-a) Un imperativ al muncii educative Sezonul estival dă litoralului o culoare oarecum aparte. „Aparte“ pentru că localităţile sale devin, de-a lungul lunilor de vară, reşedinţă de vacanţă pentru zeci de mii de oameni. Fiecare din ei a venit aici să se recreeze, să se odihnească, să-şi petreacă zilele de concediu după perioada in care, la locul său, intr-o uzină, într-o fabrică, intr-o întreprindere şi-a îndeplinit riguros datoriile. Programul acelor obligaţii este înlocuit acum, in mod firesc, de un alt program chibzuit dinainte, al destinderii, al agrementului. „Oarecum“ pentru că litoralul, fereastră a ţării deschisă prin porturile sale spre toate orizonturile lumii, e obişnuit să primească un oarecare anotimp oaspeţi, să găzduiască soli din cele patru vinturi, pentru că pe străzile Constanţei de pildă, sau in localurile sale, imaginea unui străin care cere explicaţii într-o limbă de circulaţie a globului se consumă prea frecvent ca să fie luată în seamă ca ceva deosebit. Vara, aceste două trăsături reunite dau oraşelor de pe malul mării, şi îndeosebi Constanţei, un farmec anume, un fel de euforie a petrecerii plină de culoare, antrenantă, însă unor spirite lipsite de discernământ, tocmai ceea ce reprezintă pentru oaspeţii numeroşi ai aşezărilor la care ne referim prilejul refacerii forţelor în vederea continuării atâtor îndeletniciri utile societăţii, lor li se pare a fi, printr-o bizară refracţie a noţiunilor, mod natural de existenţă continuă. Este o explicaţie a faptului că, prin contrast cu majoritatea covirşitoare a tinerilor care trăiesc aici şi care îşi consacră întreaga lor energie muncii productive, apar uneori, ici, colo, şi din aceia tentaţi să cedeze in favoarea unor ocupaţii pasage- Ire, dubioase, să mimeze gesturi şi înfăţişări de vilegiaturişti străini cu speranţa că îşi pot ascunde, astfel, propriul lor profil moral aflat in contradicţie cu atitudinea integră generală. Sunt măşti care nu înşeală pe nimeni. In urmă cu citeva zile am şi fost la Constanţa martorii unei scene care ne-a atras atenţia nu atit prin inedit cit mai cu seamă prin puternicul sens educativ pe care il degaja. Doi tineri, Dumitru PANAIT şi Ion FLOREA, unul lăcătuş, celălalt tubulator la Şantierul Naval, se opriseră in drum spre casă, la ieşirea din schimb şi discutau cu ciţiva exponenţi ai acestei categorii. Li se păruse firesc să nu treacă nepăsători mai departe, să le răspundă cu promptitudine de pe poziţiile a ceea ce noi preţuim şi apărăm : ordinea noastră socială, criteriile de apreciere a valorii umane, munca şi cinstea. Dar, in acelaşi timp şi la fel de firesc ni s-a părut şi nouă să căutăm prelungirile acestui climat de intransigenţă şi de intervenţie combativă in rindul organizaţiilor U.T.C., acolo unde trebuie să se afle, de fapt, punctele sale de plecare, deoarece aici poate fi realizată in primul rind o atmosferă de permanentă replică şi de mobilizare activă a colectivului împotriva oricăror manifestări care trădează o conduită străină de normele autoexigenţei cetăţeneşti pe care societatea noastră le pretinde. Iată-ne, aşadar, la întreprinderea de prefabricate şi materiale de construcţii. Vasile MIRCEA TACCIU (Continuare în pag. a Vll-a) Măsurile prezentate in expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu—programul nostru de acfiune ATITUDINE MILITANTĂ LUMEA IDEILOR Proletari din toate ţările, uniţi-vâ! STRĂLUCIREA DE FIECARE ZI A BRĂŢĂRII DE AUR Uzina bucureşteană care poartă numele marii noastre sărbători naţionale trăieşte clipe festive. în aceste zile tinerii, întregul colectiv participă la bogate acţiuni consacrate semicentenarului întreprinderii, prestigioasă emblemă a industriei României socialiste. Discuţia noastră cu cîţiva dintre cei mai tineri muncitori ai uzinei semicentenare a pornit şi s-a desfăşurat din dorinţa reporterului de a le consemna părerile despre munca lor cotidiană, sentimentele faţă de colectiv, de tradiţiile sale. Aşa s-au născut aceste micro-dialoguri în care, oameni scoşi pentru cîteva momente din obişnuitul zilnic, rostesc adevăruri despre ei înşişi, despre munca, despre meseria lor aşa cum o văd, cum o simt, cum o trăiesc. O invitaţie colectivă la a redescoperi strălucirea de fiecare zi a brăţării de aur venită din interior, din partea celor care îi conferă, în timp, o tot mai nouă, mai inedită, mai puternică strălucire. • Cind eşti hotărit să munceşti de lucru găseşti oriunde. Important e să te afli totdeauna acolo unde simţi că ai putea fi cel mai util societăţii (GHEORGHE PAŞOLESCU, lăcătuş). • Ştiind că locomotivele pe care le facem noi călătoresc in toată lumea ne trezim spunind: ..uite de ce sintem în stare !" (ION GEORGE, mecanic montator). • Ca orice meserie, cea de forjor pretinde să-i dovedeşti că-ţi place (MARIN LEONTE, forjor). • Dacă ai dat de omul in stare să-ţi deschidă ochii, meseria se lipeşte de tine pentru toată viaţa. (ION SAVA, matriţor). • Maşina trebuie să fie mereu curată, să arate ca nouă chiar dacă pentru asta ar trebui să foloseşti şi batista. (ȘTEFAN VLADU, strungar). • Din mîndrie ne place să credem că nimic nu se poate face, fără noi, turnătorii (GHEORGHE CONSTANTIN, turnător — formator). • Un meseriaș pasionat are totdeauna cartea în buzunar (ION CIULACU, frezor). • Sînt atîtea zile cind se termină programul de muncă fără să bag de seamă cum trece timpul (ION ILIE, strungar, secţia Motoare! • Liniştit, pleci acasă, numai cind controlorul de calitate ţi-a semnat fişa de recepţie (GHEORGHE GRIGORE, mecanic). • Suntem tineri dar avem obligaţii şi faţă de cei mai tineri decit noi (VASILE DUMITRU, cazangiu). 0 Vrem să arătăm că piesele pe care le importam pînă nu de mult le putem face tot atît de bine şi noi, poate chiar mai bine (OCTAV MINAILESCU, strungar). 0 Pe mine mă găsiţi aici şi la centenarul uzinei ! Mă ţine pe loc colectivul in care am învăţat meserie, respectul pentru renumele uzinei (OVIDIU LUNGULESCU, modelor). Citiţi în pagina a lll-a ancheta realizată de NEAGU UDROIU PAG. IV • Construcţia umanismului • Cunoaşterea şi acţiunea practică • Realităţi şi mituri în „societatea de consum" . Universitatea şi patronii. • Colecţia „Psyche". ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST In secţia motoare a Uzinelor „23 August“. Foto: AL. PRUNDEANU DOCTORUL care lucrează cu... pile „Legalitatea socialistă — spunea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative — presupune atît neadmiterea abuzurilor şi ilegalităţilor, cit şi respectarea legilor, a disciplinei şi ordinei sociale... Nu putem admite nici anarhie, nici indisciplină ! Acestea sunt incompatibile cu societatea socialistă pe care noi o făurim, cu acţiunea conştientă a omului în făurirea destinului său“. Pornind de la o serie de sesizări primite din partea unor medici ancheta noastră abordează unele aspecte ale concursurilor de promovare profesională ca şi ale criteriilor de selecţionare pentru specializări in străinătate. Exemplele de care dispunem arată că din păcate, in reţeaua sanitară există încă unele cadre cu funcţii de răspundere care înlocuiesc legea cu bunul plac, aplică în mod subiectiv dispoziţiile şi normativele organelor superioare, exploatînd adeseori orice lacună a normelor legale pentru promovarea intereselor personale, acţionînd într-un mod incompatibil cu etica societăţii noastre. Examenul de secundariat ca de altfel once alt examen de promovare profesională — reprezintă un moment deosebit de important in evoluţia şi specializarea medicilor. Promovarea lui cu succes înseamnă, implicit, îmbrăţişarea unei anume ramuri in care tinărul medic va rămine să lucreze pină la încheierea carierei sale. Cu puţin timp in urmă, în Capitală, circa 300 de medici din Întreaga ţară s-au prezentat la un astfel de examen, 300 de medici., din multe alte sute, care au trebuit să îndeplinească, la data depunerii dosarelor pentru concurs, o serie de condiţii strict nominalizate de lege. Examenul — probă scrisă, secretă, şi probă clinică pe bolnav — a fost greu şi, se-nţelege, trierea severă, pentru că nu este deloc indiferent cine şi, cit de bine se va îngriji, ca specialist cu o temeinică pregătire, de acest bun nepreţuit şi fără echivalent care este sănătatea oamenilor. Au urmat, la scurt interval, repartizările pe posturile declarate vacante şi scoase la concurs. Regulamentul de concurs pentru posturile vacante de medici secundari, publicat in presă de către Ministerul Sănătăţii încă de la 11 mai a.c., prevedea printre altele că... „in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, pentru posturile din oraşele Arad, Braşov, Galaţi, Iaşi, Brăila, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara, Tg. Mureş pot participa candidaţii care au domiciliul stabil în localităţile respective, precum şi cei care au aprobarea scrisă a consiliilor populare judeţene respective pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute de H.C.M. nr. 165/ 1968 şi a Legii nr. 10/ 1968“. Altfel spus, ocuparea posturilor urma să se facă ţinînduse seama de ordinea mediilor obţinute la examen şi de condiţia domiciliului stabil al can- VIOREL RABA ANDREI BIRSAN (Continuare în pag. a ll-a) PAG. V ŞTIINŢĂ 0 O nouă ştiinţă se conturează în prezent: ENZIMOTERAPIA. o PROTEINELE SINTETICE — o armă împotriva subnutriţiei. e Care sunt şansele de supravieţuire ale AUTOMOBILULUI ? ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6906 8 PAGINI —30 BANI SÂMBĂTĂ 31 IULIE 1971 s INIŢIATIVA ÎN ACŢIUNE de A. I. ZAINESCU Clasicii marxism-leninismului n-au fost nişte „savanţi de cabinet", ci au îmbinat strălucit teoria cu practica revo- luţionară, gîndirea cu acţiunea socială- Au organizat şi a condus clasa muncitoare şi au înarmat-o cu o concepţie clară despre rolul şi menirea sa istorică pentru schim- barea şi aşezarea lumii într-un nou tip de relaţii, într-o nouă ordine, superioară. Nu acelaşi ar fi fost rezultatul, desigur, dacă ar fi gîndit veşnic între pereţii capitonaţi cu imagini — reprezentări ale lumii — după cum, metafo- z ric vorbind, nu acelaşi ar fi fost rezultatul dacă n-ar fi încercat chiar şi aceasta (şi Marx şi Engels_ scriau poezii în tinereţe) convingîndu-se de necesitatea ieşirii în lume şi, în consecinţă, de trebuinţa unei calităţi în plus — pro- prie marilor cugetători asupra mijloacelor, scopului şi des- ^ tinelor revoluţiei — aceea de organizatori. Revelaţia a-cestui adevăr ni se produce ori de cite ori îl auzim şi- simţim, chiar dacă acolo, în straturile dense ale conştiin- ^ ţei, el exista de mai înainte şi nu încetează a exista în iungă combustia sa, tulburătoare. Evidenţa acestui_ ade- ’ văr ne-a fost demonstrată şi recent, lucru cu atît mai sem- nificativ cu cît Secretarul general al partidului ne propu- nea în expunerea sa nu numai un program concret de acţiune, ci şi o dublă motivare a acestuia, teoretică şi practică. Incit citind şi recitind acel pasaj, sensurile şi semnificaţiile care se desprind capătă o largă arie de aplicare. Rămînerea în urmă a ştiinţelor sociale, de pilda, poate fi motivată, ca să numim un exemplu, dar aceasta nu scuză şi nu rezolvă nimic- In fond nu ele, ştiinţele soociale, deţin rangul de ştiinţe prospective, şi nu ele trebuie să reflecte şi să conceptualizeze mereu realitatea, schim- bările calitative care se produc etc., etc ? Dar această ’ rămînere în urmă poate fi detectată şi în unele domenii ale practicii sociale, vădind un excesiv spirit de tolerană, o excesivă prudenţă şi un anume conservatorism. E , cunoscut refuzul iniţiativei sau al rezolvării unor probleme şi situaţii mai dificile prin invocarea fatală, stereotipă a atît de infatuatului nu e momentul. Care moment, întrebi şi, întrebarea rămîne suspendată în aer pentru că „mo- ’ mentul" acela e chiar el, interlocutorul însuşi, e momentul în carne şi oase al inactivităţii, al neputinţei, e expresia necomunicării, a ascunderii după degetul înfipt în tîmplă, luînd un aer meditativ, preocupat. Sigur, n-a cerut şi nu cere nimeni ca oamenii, dar absolut toţi oamenii, să culgete şi să acţioneze la nivelul marilor vîrfuri ale gîndirii şi practicii sociale. Dar să deţină adevărurile generale ale lumii noastre, spiritul după care să ne chibzuim munca şi viaţa, să îmbine cît mai eficient, cît mai armonios şi cu o cît mai mare forţă de angajare şi dăruire experienţa , practică cu aceea teoretică, să dea curs normal aplicării ideilor generatoare de progres şi civilizaţie — aceasta nu numai că se reclamă ca unul din postulatele de neneglijat ’ ale societăţii noastre în ansamblu, ci tinde să devină şi principiul de existenţă,raţiunea în fond a fiecărui individ. Ceea ce pentru tineret, atît în sfera preocupărilor muncii permanent instructiv-educative, cît şi în aceea a practicii propriu-zise, acolo, în zona de aer vital a creaţiei bunuri-lor materiale şi spirituale, poate fi şi condiţia însăşi a ma relui său beneficiu moral.