Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)

1971-10-27 / nr. 6981

„SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 5 Plenare ale judeţene U.T.C. ne vom Înzeci eforturile PENTRU REALIZAREA INTEGRALA A PROGRAMULUI ELABORAT DE PARTID! Sinteză a dezbaterilor largi care au avut loc în organizaţiile U.T.C. pentru analiza activităţii de educare comunistă a tinerilor din judeţ in lumina documen­telor de partid privitoare la Îm­bunătăţirea activităţii politico­­ideologice şi cultural-educative, plenara lărgită a Comitetului judeţean Tulcea al U.T.C. a con­semnat un spirit critic şi auto­critic munca de educaţie desfă­şurată de activul judeţean, de toate organele şi organizaţiile U.T.C. In informarea prezentată în faţa plenarei de către tova­răşul Alexandru Rizu, prim­­secretar al comitetului judeţean U.T.C., s-a insistat, după ce au fost evidenţiate succesele obţi­nute în activitatea de educare comunistă a tineretului şi au fost analizate cauzele care au generat unele deficienţe in ac­tivitate, asupra căilor şi mij­loacelor capabile să ducă la con­tinua Îmbunătăţire a muncii po­­litico-ideologice şi să determine ridicarea ei la nivelul marilor exigenţe şi responsabilităţi ale societăţii noastre socialiste. Amplele referiri la aria activi­tăţii de educaţie comunistă prin muncă au subliniat eforturile ti­neretului din judeţ in realizarea în primele opt luni ale anului a planului de producţie indus­trială in proporţie de 109,50 la sută şi mobilizarea lui la ac­tivitatea voluntar-patriotică pe şantierele de irigaţii Dunavăţ, Ciucurova, Ceamurlia de Jos, Ostrov şi la amenajarea aero­portului Mihail Kogălniceanu. Totodată, a fost semnalat că datorită necunoaşterii preocupă­rilor tinerilor, a opiniei şi stă­rilor lor de spirit, a sărăciei de idei a unor acţiuni iniţiate de organizaţiile U.T.C., prin slaba cuprindere a uteciştilor la toate aceste activităţi s-a ajuns ade­seori la îndepărtarea lor de la viaţa de organizaţie. „ Superficialitatea care s-a manifestat uneori, acţiunile în salt au dus la neglijarea unor probleme importante, neglijare pentru care nu există scuză, a arătat în cuvîntul său tovarăşul Neagu Constantin, prim-secre­­tar al Comitetului municipal Tulcea al U.T.C. Ioniţă Vasile, locţiitor al se­cretarului Comitetului orăşe­nesc Babadag al U.T.C., Stan Stelian, secretarul comitetului U.T.C. de la I.I.L. Macin, Iorga Ion, secretarul comitetului co­munal U.T.C. Topologu, au a­­mintit în cuvintul lor necesita­tea de a urmări neabătut tra­ducerea în viaţă, cu fiecare acţiune, cu fiecare iniţiativă a planului de măsuri adoptat de plenară pentru a asigura astfel in toate organizaţiile U.T.C. un climat politico-ideologic com­bativ, revoluţionar, capabil să conducă la mobilizarea tineretu­lui în îndeplinirea cu succes a tuturor îndatoririlor lui politice, etice , profesionale. Fale, Maria, ingineră la Fa­brica , Dunărean, Niculescu Pe­tre, profesor la Şcoala generală nr. 6 Tulcea, Albotă Mihai, in­spector al Inspectoratului şcolar judeţean, Işleanu Nagi, maistru la Uzina de alumină şi Cenuşaru Vasile, inspector şef al Inspec­toratului judeţean de miliţie, au analizat eforturile comune ale organizaţiilor U.T.C., şcolii şi familiei, ale organelor de stat şi ale altor factori educaţionali în lupta pentru preîntâmpinarea şi combaterea manifestărilor antisociale de parazitism, de desconsiderare a muncii pro­ductive, pentru a se ajunge cu eficienţă la traducerea în viaţă a indicaţiei secretarului ge­neral al partidului nostru de a nu se da nici un fel de rebuturi societăţii noastre socialiste. Tovarăşii Radu Florea, acti­vist al Comitetului judeţean Tulcea al U. T. C. şi Dum­bravă Marin, secretarul comite­tului U.T.C. de la întreprinde­rea pentru exploatarea şi valo­rificarea statului, au criticat,­ la rindul lor, modul abstract în care a fost efectuată uneori pre­gătirea politică a uteciştilor, stare de lucruri ce a dus la diminuarea conţinutului politic şi educativ al vieţii de orga­nizaţie. Apreciind nivelul discuţiilor plenarei, tovarăşul Nicolae Ca­­coveanu­, atunct de şef de sec­ţie la C.C. al U.T.C., a arătat că această plenară „a încheiat prima etapă, de început, a ac­tivităţii ample care trebuie des­făşurată de organele şi orga­nizaţiile U.T.C.­­din judeţul Tulcea pentru traducerea în viaţă a măsurilor iniţiate de partid, îmbunătăţirea educaţiei marxist-leniniste“ şi a insistat asupra necesităţii ca toţi mem­brii comitetului judeţean U.T.C., toţi activiştii şi organizaţiile U.T.C. să fie mobilizate pentru îndeplinirea programului com­plex de educare comunistă a tinerilor. Pentru aceasta este ne­cesar ca fiecare organizaţie să devină un organism dinamic, militant, un factor temeinic con­solidat politic şi organizatoric. In încheierea lucrărilor, to­varăşul Teodor Coman, mem­bru al C.C. al P.C.R. prim-se­­cretar al Comitetului judeţean Tulcea al P.C.R., a relevat că ,,noi nu punem sub semnul în­trebării capacitatea şi puterea de muncă a comitetului jude­ţean U.T.C., a cadrelor sale, dar îi cerem să-şi îmbunătăţească stilul şi metodele de muncă, să mobilizeze toate organizaţiile U.T.C. pentru traducerea în viaţă cu toată fermitatea a sar­cinilor ce reies din propunerile de măsuri adoptate de Comite­tul Executiv al C.C. al P.C.R., din Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Consfătui­rea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultu­ral-educative, din hotărîrea ple­narei Comitetului judeţean de partid şi a propriilor dumnea­voastră hotărâri“. S-a dat apoi citire, în numele tuturor tinerilor din judeţ, unei telegrame adresate Comitetului Central al P.C.R., tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU : „Conştienţi de marile răspun­deri ce ne revin — se arată în telegramă — de rolul important al tineretului în societatea noastră, înţelegînd că viitorul patriei socialiste este strîns le­gat de creşterea, educarea şi pregătirea tinerei generaţii, dînd glas chemării adresate de dum­neavoastră întregului tineret, ne angajăm, ca sub conducerea organelor şi organizaţiilor de partid, să închinăm dăruirea, entuziasmul şi elanul nostru tineresc, dragostea şi pasiunea in vederea formării conştiinţei socialiste a tinerilor, educării lor prin muncă şi pentru mun­că, înarmării cu politica inter­nă şi externă a partidului, cul­tivării patriotismului şi respon­sabilităţii sociale, promovării înaltelor idealuri ale clasei muncitoare“. T. STANESCU PLEDOARIA PENTRU EXIGENŢA ESTE SI UN ÎNDEMN LA AUTOEXIGENŢĂ Evoluţia industrială a judeţu­lui Olt este însoţită de profunde mutaţii in structura populaţiei productive. Aşa cum se subli­nia în informarea prezentată de Ion Boştinaru, prim secretar al Comitetului judeţean Olt al U.T.C. in cadrul plenarei lăr­gite, dacă în întreprinderile din judeţ lucrează în prezent circa 15 000 de tineri, numărul tine­rilor muncitori care vor activa în industria judeţului la sfîrşi­­tul actualului cincinal se va apropia de 50 000. .... Aceasta este explicaţia insis­tenţei cu care, atît informarea, cit şi intervenţiile numeroşilor vorbitori s-au oprit asupra ne­cesităţii intensificării munca educative, a îmbogăţirii conţi­nutului său. Educaţia prin muncă şi pen­­tru­ muncă, formarea unui spi­rit muncitoresc înaintat, creşte­rea combativităţii şi intransigen­ţei revoluţionare a tinerilor din toate domeniile de activitate — sunt numai citeva din direcţiile care, în acest sens, au consti­tuit obiectul unor exigente dez­bateri. „Mai este încă necesar ca unor tineri să li se insufle un plus de interes pentru per­fecţionarea propriei pregătiri profesionale, să li se ceara un spor de atenţie, de exigenţa faţă de calitatea produselor rea­lizate, afirma Ion Tobă, mun­citor la Uzina de fabricaţii din Balş. Mai există, la unii dintre proaspeţii absolvenţi ai şcolilor profesionale care vin să lucreze în uzină, tendinţa de a mini­maliza obligaţiile pe care ei, ca tineri muncitori, le au faţa de societate, de colectivul în care muncesc, tendinţa de a se pur­ta neglijent cu avutul obştesc, cu mijloacele de producţie“. Rădăcinile deficienţelor criti­cate se găsesc, în bună­ măsură, în inconsistenţa educaţiei mun­citoreşti desfăşurate în unele din şcolile de cultură generală sau profesionale. „Mulţi tineri din întreprinde­rile slătinene comit acte de­ in­disciplină în producţie, întârzi­eri de la program, sunt negli­jenţi cu Uneltele şi cu materiile prime care le sunt date în păs­trare. Deseori, cu toate efortu­rile colectivelor de muncă, aces­te atitudini se concretizează în calitatea slabă a unor produse. Iată de ce — sublinia Traian Dicu, prim secretar al Comite­tului orășenesc Slatina al U.T.C. «-■ trebuie intensificate, în spe­cial în şcoli, acţiunile educativ­­formative care să-i pregătească pe tineri pentru muncă, să le insufle spiritul nou, de respon­­sabilitate muncitorească, socia­listă. Educarea tineretului de la sate în spiritul grijii faţă de avutul colectivului, al preocu­pării permanente pentru edifi­carea socialistă a satului a fost abordată de alţi participanţi la dezbateri. Matei Ion, secretarul comite­tului comunal Studina al U.T.C., Constantin Sabin, secretar al comitetului comunal Teslui al U.T.C., Gheorghe Nicolescu, loc­ţiitor al secretarului comitetu­lui U.T.C. din comuna Stoică­­neşti, au prezentat aspecte con­crete din viaţa organizaţiilor lor, măsurile pe care le-au luat aceste organizaţii pentru a rea­liza o bună pregătire ideologică a tuturor tinerilor. „Comitetul U.T.C. — spunea Matei Ion — are evidenţa exactă a tuturor tinerilor şi a activităţii pe care aceştia o desfăşoară în comună sau în altă parte. Colaborînd cu ceilalţi factori investiţi cu răspunderi educa­tive, discutînd de la om la om cu tinerii care ridicau unele probleme, am reuşit să înlătu­răm din comuna noastră aspec­tele de parazitism în rîndul ti­neretului, să eliminăm din com­portarea unora tendinţele de cosmopolitism şi snobism". Asupra rolului pe­­ care tre­buie să-l aibă şcoala, celelalte instituţii de cultură pentru ri­dicarea nivelului politic al ti­neretului, pentru educarea lui în spiritul nobilelor tradiţii re­voluţionare şi patriotice s-au oprit, de asemenea, mai mulţi vorbitori. Şerban Chiosan, secre­tarul comitetului U.T.C. de la Liceul nr. 1 din Caracal, anali­­zînd cu exigenţă autocritică ac­tivitatea ideologică şi politică a organizaţiei din care face parte, a subliniat necesitatea unui mai mare sprijin din partea cadrelor didactice relevînd că adeseori acest sprijin se lasă prea mult aşteptat. Educaţia comunis­tă, muncitorească, principiile înaintate ale eticii socialiste au subliniat şi alţi vorbitori trebuie să se bazeze în mai mare măsură pe exemplul per­sonal al educatorilor. In cuvîntul său, tovarăşul Nicolae Ungureană, prim ad­junct de şef de secţie la C.C. al U.T.C., a arătat că forma­lismul activităţilor din unele organizaţii, inconsistenţa adună­rilor generale, slaba participare a unor cadre didactice cu răs­punderi în viaţa şcolii la rezol­varea problemelor educative ivite în organizaţiile U.T.C. sunt citeva din lipsurile asupra că­rora trebuie să-şi concentreze atenţia comitetul judeţean, co­mitetele orăşeneşti şi comunale ale U.T.C. De asemenea, a subliniat vor­bitorul, atît în şcoli, cit şi în întreprinderi sau instituţii, ac­tiviştii organizaţiei trebuie să militeze cu fermitate împotriva lipsei de poziţie, a împăcării cu lipsurile, a slabei combativităţi în care se complac unii tineri. In încheierea lucrărilor ple­­nare, a vorbit tovarăşul Con­stantin Gheorghe, secretar al Comitetului judeţean Olt al P.C.R., care a solicitat activului judeţean U.T.C. o mai bună cu­noaştere a preocupărilor şi ce­rinţelor tinerilor, o mai rapidă adaptare la ele. Educaţia pa­triotică, formarea spiritului muncitoresc şi revoluţionar, a unei atitudini înaintate, comba­tive, militante în rîndul tutu­ror categoriilor de tineri nu se pot realiza decît prin sporirea permanentă a exigenţei tuturor activiştilor U.T.C. faţă de pro­pria lor activitate, de propria lor pregătire şi conduită, a sub­liniat, în final, vorbitorul. Plenara Comitetului judeţean Olt ,al U.T.C. a adoptat în în­cheiere o telegramă adresată Comitetului Central al P.C.R., personal tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU. In telegramă, se spune, printre altele : „Ne angajăm în faţa condu­cerii partidului, a dumneavoas­tră personal, iubite tovarăşe NICOLAE CEAUŞESCU, să îm­bunătăţim întreaga muncă de propagandă pe care o desfăşoa­ră organizaţiile noastre, pentru îndeplinirea nobilelor cerinţe ce se desprind din recentele do­cumente ale partidului nostru, pentru ridicarea României pe cele mai înalte trepte ale pro­gresului şi civilizaţiei“. OVIDIU PĂUN O trecere cit de cit sumară în revistă a exponatelor îm­părţite, din considerente di­dactice, pe componente ale procesului educativ — edu­caţia politico-ideologică, edu­caţia ateist-ştiinţifică, educaţia morală, educaţia patriotică şi civică, educaţia intelectuală etc — duce cu uşurinţă, chiar şi pentru vizitatorul neavizat, la constatarea sărăciei într-un compartiment sau altul a apa­riţiilor de specialitate, la im­provizaţia fără echivocuri în alte cazuri, în sfîrşit, la aran­jamente eterogene din pliante, afişe, broşuri fie pentru a de­limita vag o componentă la fel de vagă a procesului educativ, fie pentru a umple golul alteia, văduvită complet de lucrări. Nu este, desigur, în nici un caz vina organizatorilor ; de altfel, avertizate din timp de această iniţiativă, editurile şi-au trimis reprezentanţii pentru confrun­tări, reprezentanţii au venit, au confruntat şi au adăugat... o singură carte, semnalul uneia din ultimele apariţii abia peste un timp ajunsă în librării. De unde se poate conclude că ex­poziţia reflectă întocmai starea nesatisfăcătoare a literaturii educative dedicată tineretului. A pune în discuţie necesitatea acestei literaturi care traver­sează, explicînd sau indicînd conduita socială sau aspiraţii umane generoase, definind sau sugerînd norme la un nivel al accesibilităţii ferit de vulga­rizare sau de preţiozităţi, vas­tele teritorii ale politicii, cul­turii, istoriei, moralei, filozo­fiei etc. este superfluu. Cu atît mai utilă această literatură la vîrsta formării personalităţii, a concepţiei despre viaţă şi lume, a gustului estetic, a principiilor de existenţă cotidi­ană. Dar a discuta valoarea şi diversitatea, abundenţa sau sărăcia aceleiaşi literaturi şi, dincolo de repunerea ei în drepturi în planul editurilor, în activitatea organizaţiei U.T.C., în viaţa de zi cu zi a şcolii, a familiei, a fiecărui tî­­năr — devine obligatoriu. Una din consecinţele imediate ale recentei expoziţii o reprezintă o apropiată conferinţă sub egida Ministerului Invăţămîn­­tului a celor chemaţi, într-un fel sau altul, la îmbunătăţirea educaţiei comuniste a tinerei generaţii. Ceea ce se poate re­marca deocamdată, rămînînd exclusiv la datele oferite de expoziţie, în afara celor amin­tite (absenţe, improvizaţii, e­­clectism) este o anumită rela­tivitate, dacă nu superficiali­tate atît faţă de alegerea te­melor şi de posibilitatea de a le face transmisibile şi, deci, eficiente, cît şi faţă de inteli­genţa sau nevoile tînărului ci­titor. De pildă, componenta „educaţie estetică“ e reprezen­tată sumar de citeva antologii de poezie şi cîntece, de cîteva culegeri de articole despre principiile generale ale esteti­cii, lipsind, de neînţeles, toc­mai acele lucrări care să vină în întîmpinarea dorinţei tînă­rului de a discerne valoarea de impostură, de a-şi cultiva gustul pentru spectacolul tea­tral de superioară condiţie, pentru arta plastică, de emoo­­■ ţionantă reculegere, pentru li­teratura de adincă meditaţie asupra vieţii şi omului ş.a.m.d. O altă componentă prezentă în expoziţie, aceea a educaţiei ateist-ştiinţifice, în afara dic­ţionarului mitologic greco-ro­­man, a unor lucrări de inves­tigaţie mai curînd specioasă a m­itologiei cuprinde prea pu­ţine şi nesemnificative texte de afirmare convingătoare a ateismului, de subminare din interior a misticismului şi ob­­scuratismului, prea puţine din dovezile de ieri şi de azi aduse de ştiinţă la fundamentarea concepţiei materialist-dialec­­­ tice despre lume. Componenta, „educaţia morală“, aparent mai diversă şi cuprinzătoare, e dominată însă de lucrări care descriu normele etice în­­corsetîndu-le în forme gene­roase : „viaţa şi dragostea“, „dragostea“, „buna cuviinţă“, dar lipsindu-le tocmai de con­ţinutul lor de viaţă curent, de ceea ce s-ar putea numi prac­ticismul moral, de ceea ce încă şi azi, după cum dovedea o anchetă socială în rîndul ti­nerilor, face ca un text perife­ric compus în marginea unor principii de etică discutabile de genul celui adunat sub ti­tlul provocator „Arta de a re­uşi în viaţă“ să circule cu des­tul succes. Nedumerire pro­duce componenta „educaţia in­telectuală“ care oferă — fi­resc dacă se ţine seama de strigăcia compartimentării, dar surprinzător dacă e conside­rată drept condiţie primară a oricărei alte activităţi intelec­tuale, fie chiar şi răsfoitul unei broşuri de apărare împo­triva incendiilor (există şi aşa ceva în expoziţie) — tomuri substanţiale de anecdote ale ştiinţei, de curiozităţi din lu­mea animală şi vegetală, de exhibiţii ale inteligenţei etc. Fără a epuiza didactica com­partimentare a procesului e­­ducativ, problemele fiind cam de aceeaşi natură în cazul fie­cărei „educaţii", excepţie fă­­cînd întrucîtva doar „educaţia patriotică şi civică“. Privită şi în ansamblu, expoziţia literatu­rii educative pentru tineret lasă, desigur, aceeaşi impresie de inactualitate, de abordare sfioasă sau neconcludentă a ne­cesităţilor reale ale procesului educativ, de ocolire a proble­melor dificile care animă tî­­năra generaţie. Deşi opiniile despre valoarea lucrărilor prezentate sunt riscante (ro­mâne semnificativ doar faptul că pot fi numărate pe degete cărţile, indiferent de compar­timentarea lor pedagogică, care au intrat în atenţia criti­cii — dar aici ar putea fi şi vina criticii, insensibilă dese­ori la „literatura de populari­zare“ — sau care au dat prile­jul unor dezbateri fructuoase în rîndul tinerilor) se poate to­tuşi remarca cvasianonimatul majorităţii autorilor — deşi, se ştie, atîţia şi atîţia oameni politici, atîţia şi atîţia oameni de ştiinţă, de cultură şi artă români sau străini s-au aplecat şi se aplea­că cu interes şi pasiune asu­pra vieţii, şi-au spus şi-şi spun cuvîntul asupra lumii, asupra marilor confruntări de idei ale contemporaneităţii, conturînd din interior — tulburătoare confesiuni — dimensiunile nobile ale umanismului activ, ale omului ce se regăseşte spre a se desăvîrşi într-o societate dăruită lui prin prezent şi vi­itor. Revine, aşadar, editurilor, uniunilor de creaţie datoria de a-şi aduce cu mai multă con­secvenţă, cu mai multă aten­ţie şi talent contribuţia la con­stituirea fondului de aur al li­teraturii educative pentru ti­neret, C. STOICIU Se ştie că tînăra generaţie manifestă un interes deosebit pentru analiza fenomenelor po­­litico-ideologice, pentru circu­laţia ideilor politice. Probleme privind concepţiile politico-ideo­­logice ale partidului nostru, marxismul în lumea de azi, con­fruntarea curentelor din gindi­­rea contemporană etc. fac obi­ectul multor dezbateri la care participă tinerii d­in cadrul în­­văţămîntului politic, la cercurile de filosofie, economie, istorie, în orele de ştiinţe sociale. De­sigur, multe răspunsuri la în­trebările pe care şi le pun ti­nerii ar putea fi găsite în cărţi cu subiecte alese din domeniile vieţii social-politice, filozofiei, economiei, istoriei, dreptului. Dar librăriile şi bibliotecile le oferă asemenea cărţi ? Căutând­­ în expoziţie --să aflăm răspunsul la această în­trebare, am pornit de la un im­portant punct de referinţă : standul central a fost rezervat documentelor de partid şi de Stat, cuvîntărilor secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care tratează probleme privind educaţia tine­retului. Se găsesc aici docu­mentele şi cuvîntări expuse, nu­meroase referiri la rolul acti­vităţii editoriale, la conţinutul cărţilor pentru tineret, la nece­sitatea ca acestea să apară în­tr-un număr tot mai mare şi să răspundă cerinţelor pe care le ridică azi munca politico-educ­ia­tivă, în mod deosebit este sub­liniată cerinţa de a îmbina ac­tivitatea de educare politică cu ridicarea nivelului de cunoş­tinţe cultural-ştiinţifice, consi­­derîndu-se că socialismul, orân­duirea cea mai avansată, tre­buie să integreze organic tot ce este mai înaintat în creaţia u­­mană. Etapa istorică pe care o parcurgem în prezent — fău­rirea societăţii multilateral dezvoltate — este cea mai fer­tilă din întregul răstimp de la eliberarea ţării nu numai în dezvoltarea forţelor de produc­ţie, nu numai în perfecţionarea relaţiilor de producţie şi a­­dîncirea democraţiei socialiste, ci şi pe tărîmul activităţii teo­retice, al gîndirii social-poli­tice. Or, existenţa unui a­­semenea cadru impune activi­tăţii editoriale pentru tineret exigenţe extrem de­­înalte. Am remarcat, în expoziţie, multe lucrări de valoare, des­pre care ştim, că au fost bine primite de tineri şi care au, in­contestabil, o mare putere de influenţare în­ scris­­pozitiv.­ Sunt relevante îndeosebi cărţile apă­rute în Editura Militară; se poate spune, pe drept cuvint, că editura respectivă, stabilind relaţii de colaborare cu scriito­ri de prestigiu, cu specialişti în domeniul ştiinţelor sociale, mai ales cu istorici, vădeşte o grijă consecventă pentru publicarea unor lucrări a căror menire este formarea conştiinţei poli­tice a tinerilor, dezvoltarea dra­gostei lor pentru pa­za socia­listă, pentru partidul comunist. Mai mult decît alte edituri care au îndatoriri în această privin­ţă, Editura Militară este pre­zentă o expoziţie cu volume de versuri şi de proză, cu evo­cări ale principalelor momente din lupta poporului român, con­dus de partid, pentru libertate, democraţie şi progres social. Editura Politică, Editura Didac­tică şi Pedagogică sunt prezente, de asemenea, în expoziţie, cu lucrări referitoare la rolul ti­neretului in societatea noastră şi in lumea contemporană, vo­lume de educaţie politică, pa­triotică, socială. In general, însă, tabloul apariţiilor edito­riale pentru tineret în dome­niile social şi politic nu este satisfăcător; expoziţia-test evi­denţiază faptul că s-a scris pu­ţin şi s-a publicat puţin. Standul rezervat probleme­lor politico-ideologice cuprinde foarte puţine lucrări sistema­tice. Sunt expuse aici mai multe broşuri, cîteva evocări, dar lip­sesc acele studii care să ana­lizeze gîndirea politico-ideolo­­gică, principalele tendinţe care se afirmă azi în politologie, fi­losofie, economie, drept, istorie. Şi, în primul rînd, nu se poate vorbi de existenţa lucrărilor de sinteză care să explice tinerilor la nivelul de înţelegere al dife­ritelor vîrste problemele privind politica partidului nostru în etapa actuală, preocupările P.C.R. pentru modernizarea e­­conomiei româneşti, pentru per­fecţionarea relaţiilor sociale, pentru dezvoltarea conştiinţei socialiste, formarea omului so­cietăţii socialiste multilateral dezvoltate, poziţia ţării noastre faţă de principalele probleme ale vieţii internaţionale con­temporane. Tinerii doresc să citească lu­crări scrise anume pentru ei, care să-şi propună clarificarea unor probleme esenţiale ale dezvoltării noastre socialiste, explicarea întregii vieţi ideolo­gice a partidului nostru. Lip­sesc, de asemenea, în cazul literaturii de educaţie poli­tico - ideologică, acele cărţi de strictă actualitate, pre­cum şi de prospectare a viito­rului, acele cărţi tulburătoare despre constructorii comunişti ai României socialiste, investi­gaţiile despre spiritul revoluţio­nar al clasei muncitoare, des­pre combativitatea şi intransi­genţa comunistă, acele cărţi despre tînăra generaţie martoră şi participantă activă la con­strucţia socialistă a ţării, cărţi scrise pentru tineri, care să îmbogăţească realmente gîndirea teoretică, să se anga­jeze în dezbateri deschise, dar pătrunse de spirit principial, bogate în argumente ancorate puternic în terenul filosofiei noastre materialist-dialectice, fără admiterea nici unei abateri de la linia generală a politicii noastre, de la principiile de partid. Necesitatea unui efort mai susţinut şi ordonat în ve­derea acoperirii acestei necesi­tăţi a fost de altfel relevat şi in discuţiile ce s-au purtat în ca­drul expoziţiei. Tovarăşul San­du Lăzărescu, directorul Biblio­tecii de Ştiinţe Pedagogice, ne spunea că s-au detaşat din a­­ceste dezbateri de lucru două aspecte principale : în primul rind editurile să-şi alcătuiască în aşa fel planurile editoriale incit — finind seama de golu­rile semnalate de expoziţie — în cel mai scurt timp tinerii să înceapă să găsească frecvent în librării şi biblioteci cărţi care să răspundă actualelor cerinţe educative ; în al doilea rînd să fie atraşi în activitatea de re­dactare a unor asemenea cărţi mai mulţi scriitori, cercetători din domeniul filosofiei, pedago­giei, psihologiei, dreptului, is­toriei, cadre didactice universi­tare. ADRIAN VASILESCU CARTEA SOCIAL-POLITICĂ ŞI EDUCATIVĂ PENTRU TINERET Este cunoscut că în cadrul complexului tru muncă şi viaţă, cartea social-politică şi educa­tor creşte şi mai m­ult în etapa actuală, cînd se desfăşoară in spiritul înaltelor exigenţe are baza propunerilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu Pedagogice din Bucureşti, de a organiza , cu a cărţii social-politice şi educative pentru tineret. Cîteva cuvinte despre modul cum a fost amenajat standuri cu lucrările de educaţie politică, etc. pentru tineret, care au fost editate între anii iorizaţi ai editurilor de specialitate şi rugaţi să în expoziţie. In acest fel s-a realizat un tablou în acest important domeniu : cartea social-politică expoziţie-test al cărui scop principal este deschi la care ne înscriem, pentru început, cu opiniile a proces de pregătire, de formare a tineretului pen­­truă joacă, în general, un rol important. Acest întreaga activitate de educare a tinerei generaţii programului adoptat de conducerea partidului pe în acest context, iniţiativa Bibliotecii de Ştiinţe sprijinul Ministerului Invăţămintului — o expoziţie dobîndeşte o semnificaţie şi importanţă deosebită, organizată expoziţia. Mai întîi iniţiatorii săi au socială, profesională, morală, estetică, sanitară 1969—1971. Apoi au fost invitaţi reprezentanţi au­­indice lucrările care lipsesc, pentru a fi incluse care oferă imaginea completă a activităţii editoriale şi educativă pentru tineret. E vorba, aşadar, de o derea unei dezbateri privind activitatea respectivă, doi dintre redactorii noștri. MIERCURI 27 OCTOMBRIE 1971 500 DE TINERI - 500 DE SEMNATARI (Urmare din pag. I) mai bine pe viitor. Acesta este şi obiectivul pe care organizaţia noastră, a tinerilor, îl are înscris printre marile datorii de îndepli­nit“. La Păuneşti aspectul numeric al participării tinerilor la muncă nu se mai discută pentru că a­­cesta a fost rezolvat cu timpul printr-o intensă şi susţinută acti­vitate educativă a comitetului şi organizaţiilor U.T.C., sprijinite de comitetul comunal de partid, consiliul popular, corpul didactic. Acum, preocupările sunt îndrep­tate către laturile calitative ale muncii. Dezbaterea tuturor docu­mentelor de partid, pînă la înţe­legerea lor perfectă de către fie­care utecist, a condus în mod fi­resc la o angajare totală a tine­rilor satelor în înfăptuirea exem­plară a prevederilor acestora. Şi aceasta nu numai în adunări ge­nerale, ci apelînd la forme şi mijloace dintre cele mai variate : discuţii deschise la locurile de muncă, calcule economice (cu o­­cazia aplicării acordului global s-au dovedit foarte eficace), ex­puneri făcute de Activişti de partid şi cadre didactice, întîlniri în cadrul cărora tinerii au aflat exact ce perspective de dezvolta­re are comuna, ce posibilităţi de muncă şi viaţă li se vor oferi. Constantin Părzan este unul din cei 300 tineri membri coope­ratori din comună. Lucrează la ferma Novăceşti. „Echipa din care fac parte a depăşit­­produc­ţiile la toate culturile pe care le-am avut luate în acord glo­bal : porumb, cartofi şi în special viţă de vie — ne spune el. Din primăvară şi pînă acum am par­ticipat zilnic la toate categoriile de lucrări la care am fost solici­tat. Nu e normal să fie aşa ? Dacă eşti membru cooperator a­­poi se cheamă că eşti obligat să munceşti pe măsura puterii tale, nu pe jumătate sau pe sfert. Ce-ar fi însemnat dacă astă vară, cînd o furtună ne-a doborît viţa de vie pe aproape 15 hectare, nu am fi venit cu toţii să o ridi­căm şi să o stropim imediat, ca să nu dăm voie manei să se în­tindă ? S-ar fi prăpădit toată munca de pînă atunci şi acum, în toamnă, nu mai aveam cu ce să umplem coşurile". Ion Muhulică, tovarăş de muncă al lui Părzan, ne răspunde modest că el nu are a ne povesti întîmplări deosebite pentru că nu a avut. In orice caz, nici pentru el nu a trecut zi în care să nu fi fost prezent la muncă, acolo unde era nevo­ie. Mărturisiri identice ne fac şi Ion Popa, Petre Grigore, Ion Cantea şi Ion Blahuianu. 36 din cei 45 de membri ai echipei nr. 3 de la ferma legu­micolă sunt tineri ca şi şeful ei, Gheorghe Bogdan, Nicolae Cîm­­peanu, Florica Chelaru, Maricica Cuşană, Anişoara Roşu, Vasile Mihalache, Maria Chiriac, Ileana Codreanu, Ileana Novac sunt printre cei mai harnici şi mai pricepuţi. „La început nici noi nu prea aveam mare încredere în forţele noastre — mărturiseş­te sincer şeful echipei. Grădină­­ria e o artă grea şi-ţi trebuie timp ca s-o înveţi. Am avut am­biţie însă şi cu ajutorul celor mai vechi în meserie ne-am descurcat bine. Că depăşim planul de ve­nituri este o dovadă. La anul va fi şi mai bine“. In dreptul lui Constantin Cla­pon, cel mai tînăr „stăpîn“ al unuia din cele 34 de tractoare ale secţiei de mecanizare, stă scrisă o sumă care semnifică un plus faţă de planul anual. „Avem condiţii foarte bune de lucru — ne spune. Maşinile merg bine, cooperativa ne asigură masă cal­dă din martie şi pînă în decem­brie, cei în vîrstă ne învaţă me­seria fără să îi rugăm prea mult, aşa că... ce ne mai trebuie nouă tinerilor ? Sîntem toţi din sat şi ar fi ruşinos să nu muncim cum trebuie pămîntul cooperatorilor, al părinţilor şi fraţilor noştri. Pe raza S.M.A. Adjud am terminat primii recoltatul griului, arături­le de vară. Lucru pe care l-am reeditat acum în toamnă, la în­­sămînţări“. Tîmplarul Constantin Ignat­­ face parte, alături de alţi 15 ti­­­neri, din „breasla" meseriaşilor­­ satului. Semnătura lui invizibilă, se află pe mai toate casele noi.­­„Lui Constantin Vasiloiu i-am­­făcut tîmplăria pentru casă. Lui­ Ion Ignat şi tîmplăria şi porţi­­ noi. Dacă mergeţi pe la Ion Ursu, Costică Ologu sau Ştefan Cautiş să vă uitaţi cu atenţie la porţi. Sunt făcute de noi. Le fa­cem frumoase şi trainice pentru că vrem să trecem prin sat tot­­­deauna cu fruntea sus“. Şirul dialogurilor noastre ar fi putut continua. Cu oricare din cei 500 de tineri din Păuneşti am fi stat de vorbă am fi aflat gîn­­duri şi fapte similare, pentru că fiecare dintre ei, prinşi în curen­tul ambiţios de propăşire al ob­­ştei comunei, ţine să nu se lase mai prejos, ţine să iasă atît la horă cît şi la muncă purtînd în ochi mîndria şi mulţumirea că este un vrednic fiu al satului, uit vrednic urmaș al Vrîncioaiei.

Next