Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)

1971-10-28 / nr. 6982

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, Nr. 6982 6 PAGINI —30 BANI JOI 28 OCTOMBRIE­ 1971 SIDERURGIA la cota 9,7 milioane tona----------------------------------------­de oţel Spunem, cînd ne referim la metalurgie că această ramură industrială a parcurs in anii cincinalului trecut o importantă etapă de creştere cantitativă. Şi argumentul nu se lasă invitat. Ritmul susţinut de creştere a producţiei de fontă, oţel şi lami­nate a­ făcut ca nivelul acestor produse să fie în 1970 de două ori mai mare decit în 1965. Spunem, avînd în vedere siderurgia că în perioada amintită a avut loc o însemnată diversificare a producţiei, în interesul satisfacerii mai bune a nevoilor crescînde de metal în economia naţională. Dovadă convingă­toare — extinderea nomenclatorului de fabricaţie cu 118 noi mărci de oţeluri şi peste 320 de sortimente de laminate şi ţevi. In cincinalul actual industria metalurgică urmează un curs ascendent, dezvoltîndu-se în direcţia creşterii rapide a pro­ducţiei de metal, îmbunătăţirii substanţiale a structuri sale. Referindu-se la creşterea şi modernizarea metalurgiei în cin­cinal, în Expunerea cu prilejul Semicentenarului Partidului Co­munist Român tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU sublinia: „în 1975 vom realiza 9,7 milioane tone de oţel ; va spori pro­ducţia la laminate, se va extinde fabricaţia de metale nefe­roase. Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea producţiei de oţeluri aliate, care va depăşi 1 milion tone la sfîrşitul cin­cinalului". Intr-un interviu pe care-l publicăm în numărul de azi al zia­rului, am rugat pe tovarășul ing. ELEODOR POPESCU, director în Ministerul Industriei Metalurgice, să ne prezinte cîteva ele­mente de bază ale dezvoltării metalurgiei în anii cincinalului. — înainte de orice, v-am ruga, tovarăşe, di­rector, să ne explicaţi a­­ceastă cifră : 9,7 milioa­ne tone de oţel. Ce re­prezintă ea în evoluţia siderurgiei româneşti ? — Pentru cine îşi propune să descifreze semnificaţiile unei cifre ca cea exprimînd nivelul producţiei de oţel în România anului 1975, consider eu, trebuie să aibă în vedere, simultan, mai multe aspecte. După cum se ob­servă este vorba de o creştere de aproape 3 milioane faţă de nivelul actual. Dar paralel cu creşterea cantitativă sunt prevă­zute importante acţiuni pentru îmbunătăţirea structurii dimen­sionale şi calitative a producţiei exprimată la nivelul anului 1975 prin­tr-un coeficient de înnoire de aproape 52 la sută faţă de a­­nul 1970, ceea ce va asigura ne­cesarul sortimental de produse siderurgice din producţia in­ternă in proporţie de peste 96 la sută. Aşadar, nivelul propus să-l atingem la sfîrşitul cincina­lului dă un răspuns corespunză­tor cerinţelor interne crescînde de metal în diferite domenii ale economiei naţionale, îndeosebi în construcţia de maşini a cărei orientare spre ramuri moderne, de înaltă tehnicitate, cere impe­rios accentuarea producţiei de oţel de calitate, lărgirea sub­stanţială a gamei mărcilor de o­­ţel de înaltă rezistenţă, inoxi­dabil, oţeluri de scule şi rul­menţi. De altfel, industria con­structoare de maşini beneficiază de aproape 40 la sută din pro­ducţia internă de oţel a ţării. La sfîrşitul acestui cincinal vom înregistra o creştere a can­tităţii de oţel cu 52,5 la sută, la ţevi cu 51 la sută. Este o ascen­denţă deosebită care va asigura mărirea producţiei de oţel pe cap de locuitor de la 322 kg în 1970 la 450 în 1975 situînd astfel ţara noastră printre ţările cu o industrie siderurgică dezvoltată. După cum se ştie, producţia de oţel aliat va ajunge la un milion tone, determinînd creşte­rea ponderii acestora de la 6 la 11 la 6 otă, sarcină deosebită a siderurgiei noastre, cu implica­ţii dintre cele mai­ favorabile pentru economie , va elimina total importul, va crea totodată disponibilităţi la export. ÎMBU­NĂTĂŢIREA SUBSTANŢIALA A STRUCTURII PRODUCŢIEI DE METAL TREBUIE CONSI­DERATA DREPT UNUL DIN OBIECTIVELE PRINCIPALE IN SIDERURGIE IN PERI­OADA CARE URMEAZA. NEAGU ITDROIU (Continuare în pag. a IV-a) Ace din... aur cenuşiu Dicţionarul limbii române moderne defineşte acul ca fiind un mic instrument de oţel, sub­ţire şi lustruit, ascuţit la un ca­păt şi prevăzut la celălalt cu o gaură prin care trece aţa. Ser­veşte — mai precizează defini­ţia — la cusut. După ce am vi­zitat Fabrica de ace de tricotat din Capitală mă văd nevoit să sugerez o completare la defini­ţie. Şi asta pentru că din in­ventivitatea şi îndemînarea oa­menilor de aici se nasc zilnic mii de ace dar care nu sunt nici mici, nu au nici gaură prin care să treacă aţa, iar capul propriu­­zis nu-l constituie terminaţia ascuţită; înainte de toate însă, produsele acestea nu se utili­zează pentru cusut. Ele consti­tuie „dantura“ cu care mii de maşini de tricotat devorează i­­mensele cantităţi de materie primă ce ajunge la noi sub for­mă de tricotaje. Din primul mo­ment în care mi-am exprimat dorinţa de a vizita fabrica, de a-i cunoaşte pe tineri, secretarul comitetului U.T.C. — tov. Tra­­ian Popa — mi-a spus : „Tineri sunt aproape toţi salariaţii. Me­dia de vîrstă este sub 33 de ani. Fabrica însă nu o poate cunoaşte nimeni înainte de a-i vizita mu­zeul“. Mărturisesc că nu am înţeles prea bine ce voia să însemne precizarea aceasta din urmă. M-am gindit că poate este vorba de o tradiţie, de un „traseu“ al vizitei, care odată stabilit, nu admite excepţii. M-am confor­mat deci recomandării şi iată-mă ajuns în încăperea pe a cărei uşă scrie „Muzeul tehnic“, în interior, panouri cu grafice şi fotografii, corpuri geometrice pe care sunt fixate produsele fabri­cii şi cîteva mese cu dispozitive de lucru. Aflu că am în faţă „u­­tilajele“ cu care era înzestrat atelierul de acum douăzeci de ani. „Multe din ele s-au folosit pină de curînd — mi se spune. Azi se lucrează cu utilajele din fotografie“. Şi sunt zeci de foto­grafii ale utilajelor moderne. In­tre ele, pe perete se află însă şi una pe care anii şi-au pus amprenta şi care constituie fără îndoială cel mai expresiv expo­nat. Trei muncitoare lucrează la o masă. Pentru a completa rolul micuţei sobe cu rumeguş­au­a-IOAN VOICU (Continuare in pag. a IV-a) Un program bun care cere replica activităţii Cu cîtva timp in urmă, Îm­preună cu cîţiva membri ai con­siliilor elevilor încercam să desprindem cum ar trebui să se afirme consiliile, în viaţa orga­nizaţiilor U.T.C. din şcoli. Iată că, acum, Consiliul elevilor din municipiul Bucureşti ne oferă un program de activitate, de curînd dezbătut de plenul con­siliului. Programul merită luat în seamă şi comentat pentru bunul motiv că alcătuieşte un punct de plecare izbutind să răspundă la două întrebări ridi­cate de elevii din consilii : ce sarcini şi-ar putea asuma con­siliul elevilor şi care ar putea fi modalitatea sa de lucru. Tovarăşa Zenobia Anghel, preşedinta Consiliului elevilor din municipiul Bucureşti a pre­zentat celor 75 de membri un program eşalonat pe un an de zile. Nu este cu putinţă să-l re­flectăm în întregime, deşi ar merita ; îl analizăm deci selec­tiv. Obiectivele lui mari, te con­duc la următoarea concluzie : sunt înseşi obiectivele activităţii organizaţiilor U.T.C. din şcoală. Explicabil, întrucît condiţia e­­xistenţei acestor consilii este indiscutabil raportată la modul in care sprijină ele şi lucrează împreună şi pentru organizaţiile U.T.C. care au delegat utecişti ca membri ai acestor organis­me. Organizaţiile U.T.C. din şcoli şi-au propus pentru acest an de învăţămînt să confere muncii politice şi ideologice substanţă, dinamism, eficacitate — aşa cum cer documentele de partid — incit în şcoală, în viaţa de organizaţie uteciştii să se formeze în spirit militant, ca ti­neri combativi, de opinie fermă, comunistă. Consiliul sprijină di­rect această activitate, între­­prinzind cîteva acţiuni. O primă activitate a consiliu­lui se realizează în înseşi orga­nizaţiile ai căror reprezentanţi sunt membrii săi. Ea constă în crearea cadrului pentru o agi­taţie politică permanentă. Mem­brii consiliului, împreună cu co­misiile politico-ideologice de la LUCREȚIA LUSTIG (Continuare în pag. a IV-a) Oră de curs la Liceul nr. 32 din Bucureşti. Foto : PAVEL TINJALĂ o nouă anchetei a ziarului nostru O SOCIOLOGIE A TINERETULUI? Importanţa rolului, statutului şi funcţionalităţii sociale a tineretului în structura ansamblului constituit al societăţii ca şi în transformarea acestuia,­­ iată un subiect de cel mai mare interes şi actualitate. Cercetările sistematice tot mai numeroase, comunicările prezentate la diverse reuniuni ştiinţifice internaţionale — argumente de netăgăduit în acest sens — pun în evidenţă importanţa intensificării studiilor integrate cu privire la tînăra generaţie, a accentuării carac­terului lor multidisciplinar şi prospectiv, pentru configu­rarea, fără a se ignora contextul actualităţii social-politice concrete în care acesta acţionează , a unei viziuni de an­samblu asupra problematicii tineretului contemporan. Se acreditează în acest cadru ideea necesităţii unei sociologii a tineretului, nelipsind nici pretenţia că o astfel de dis­ciplină ar fi deja constituită sau pe cale de constituire. Necesitatea unei abordări sociologice a generaţiei tinere este incontestabilă. Dar constituirea unei sociologii a tine­retului, ca ştiinţă autonomă, statuată ep. ‘­’mologic, este oare posibilă? Sau necesară?, cum pretind­etnii cercetă­tori, în cazul unui răspuns afirmativ, ce restricţii meto­dologice ar trebui să-şi impună o perspectivă socio-­ asupra tineretului ? Şi care ar fi în cazul acesta aspecte,­­ce trebuie avute în vedere în configurarea problematicii specifice a tineretului din ţara noastră ? Iată cîteva întrebări la care am solicitat răspunsul unor specialişti cu, multiple preocupări în acest domeniu şi pe care le publicăm începînd cu acest număr. TRINTORII LUI MAMA MARE Nicolae Miluţ din Sighişoara este un tînăr solid, brunet, cu faţa roşie a omului care ples­neşte de vigoare şi sănătate. Nicolae Miluţ are 32 de ani şi arată numai de 28. Nicolae Mi­luţ, acest tînăr capabil să spargă pietre cu pumnul, îşi iroseşte zilele pălăvrăgind verzi şi us­cate cu alţii, asemeni lui, în diferite localuri sighişorene, zace nesfîrşite ore în faţa cite unei cafele sau a unui „ceţ“ de co­niac, lincezeşte de mai multe luni, hoinărind ca un autentic pierde-vară pe străzile oraşului de pe Tîrnava. Cine este şi ce gîndeşte Nico­lae Miluţ ? Ce se ascunde în spatele zîmbetului său nepăsător, în spatele privirii care măsoară cu superioritate condescendentă trecătorii ? De ce îşi permite şi de ce i se permite această existenţă para­zitară intr-un oraş, renumit pentru tradiţiile sale de muncă­, de seriozitate şi consecvenţă creatoare ? Ii găsim acolo unde poate fi aflat de obicei în ultima vreme, la cofetăria-cîrciumă din centrul Sighişoarei. Plin de bunăvoinţă, parazitul se oferă să ne dea toate explica­ţiile solicitate. — Nu, deocamdată, nu lucrez nicăieri. Dar am citit în ziar un anunț despre un serviciu care îmi convine, la Bălan, și nn cinci-șase zile cred că o să mă angajez. Un „deocamdată" care du­rează de prin aprilie. — Da, e-adevărat, atunci am plecat de la „Nicovala“ unde lucram la turnătorie. — De ce ai plecat ? — Mi-am dat demisia ca să mă angajez la un restaurant. Ştiţi, chelnerii cîştigă foarte bine, mai un bacşiş, mai rămîne ceva de Ia clienţi... Dar pină la urmă n-am izbutit să mă an­gajez. — Şi de-atunci, din ce tră­ieşti ? — Eu ? Păi trăiesc de la pă­rinţi ! — Cum adică, de la părinţi ? — Ei, la noi acasă se găsesc de toate. E de mîncare pentru toată lumea şi pentru încă şapte dacă e nevoie ! Şi Nicolae Miluţ ne priveşte cu o mîndrie neruşinată. Ii mai punem o întrebare. — Nu ţi se pare că e neserios ceea ce faci ? Că e ruşine să nu munceşti cînd toată lumea din jur produce ? — Eu sînt om serios, afirmă OVIDIU PATIN (Continuare in pag. a IV-a) PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A DELEGAŢIEI PARTIDULUI DEMOCRAT DIN GUINEEA Miercuri după-amiaza, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit delegaţia Parti­dului Democrat din Guineea, formată din tovarăşii Toure Mo­hamed Lamine, membru al Co­mitetului Central al Partidului Democrat din Guineea, minis­trul minelor, industriei şi ener­giei, şeful delegaţiei, Diakite Mamady, membru al C.C. al P.D.G., secretar al organizaţiei de partid din Conakry, Sylla Lancine, membru al C.C. al P.D.G., secretar al Confederaţiei Naţionale a Muncitorilor din Guineea, Sako Kadiatou, mem­bră a Consiliului Naţional al Ti­neretului Revoluţionar din Gui­neea. Au participat tovarăşii Vasile Patilineţ, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Bujor Almă­­şan, membru al ,C.C. al P.C.R., ministrul minelor, petrolului şi geologiei, Constantin Vasiliu, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cursul convorbirii, care a avut loc într-o atmosferă cor­dială, prietenească, au fost exa­minate probleme de interes mu­tual privind raporturile dintre cele două partide şi ţări, precum şi unele aspecte ale situaţiei in­ternaţionale actuale, ale luptei popoarelor împotriva imperialis­mului, colonialismului şi neoco­­lonialismului, pentru libertate şi independenţă naţională, demo­craţie, progres social şi pace. Cu acest prilej, au fost evoca­te rezultatele pozitive ale rapor­turilor de solidaritate şi colabo­rare prietenească, multilaterală, dintre cele două popoare şi sta­te, întemeiate pe principiile res­pectării independenţei şi suvera­nităţii naţionale, egalităţii în drepturi, neamestecului în tre­burile interne şi avantajului re­ciproc. S-a reafirmat, totodată, părerea comună că este necesar ca şi pe viitor să se extindă şi să se diversifice relaţiile bilate­rale, pe plan politic, economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, în interesul celor două popoare, al cauzei unităţii forţelor revolu­ţionare şi progresiste de pretu­tindeni. EŞTI UTECIST SĂ FII FRUNTAŞ! • O OBLIGAŢIE STATUTARA PE CARE NU TOŢI TINERII DE LA COMBINATUL CHIMIC DIN TURNU MĂGURELE O RESPECTA. IATA DE CE COMITETUL U.T.C. A SIMŢIT NEVOIA SA ACŢIONEZE ....Este ora 21 şi 30 de minu­te. Ne aflăm la poarta combina­tului pentru a urmări cum se­­ desfăşoară intrarea tinerilor sa­lariaţi in schimbul de noapte şi ieşirea celor din tura de după amiază. După un ceas de aştep­tare, o concluzie îmbucurătoa­re : totul a decurs normal, ni­meni nu şi-a părăsit lucrul mai devreme, nu s-a înregistrat nici o întirziere de la program. Con­tinuăm investigaţia în secţii. Mai întîi la grupul de îngrăşă­minte. La prima cotă a insta­laţiei, tresărim­­ un tînăr care doarme. „Regretăm“ că suntem­ obligaţi să-l trezim. — Cum vă numiţi ? — Stan Trincă. — Cit este ora ? — Păi... ştiu eu ? Ne uităm la ceas : este 22,25. Oră la care Stan Trincă trebuia să verifice parametrii­­ instala­ţiei. — Nu dormeam. Mă odihneam puţin deoarece am sosit chiar acum de la Bucureşti. Plecăm în căutarea maistrului de tură Ion Bobe. — Ce părere aveţi despre si­tuaţia întilnită ? — Să vedeţi... Trincă n-a ve­nit nici ieri la serviciu. L-am trecut cu o „nemotivată“. As­tăzi ce să-i mai fac ? Comentariile sunt de prisos. De la tabloul de comandă ne deplasăm la staţia electrică. Aici, din nou avem în faţă ace­eaşi nepăsare faţă de producţie, de folosirea in mod judicios a celor 480 de minute, de supra­veghere a unor instalaţii ce cos­tă zeci și sute de milioane de lei. De data asta ea este întru­chipată in persoana electricia­nului Ion Odangiu. La intrarea noastră este nevoit să-și pără­sească culcușul cald, ingenios aranjat, (o canapea pusă după un dulap, plapoma fiind înlo­cuită de cîteva pufoaice). — Nu dormeam. Doar mă în­tinsesem, așa, puțin. — Este ora 22,45. Ce ai făcut dumneata pentru producție de la intrarea în schimb ? — Cînd era să fac dacă n-a GH. GHIDRIGAN (Continuare în pag. a îll-a) Plenare ale Comitetelor judeţene U.T.C. TIMIŞ: Atitudi­nea militant­­combativă, o ex­presie a maturi­tăţii politice. BOTOŞANI: Crite­riul eficienţei: formarea unei inalte conştiinţe muncitoreşti. Restabilirea drepturilor legitime ale R. P. Chineze la O.N.U. Un eveniment politic de majoră însemnătate, un succes de seamă al cauzei păcii Votul din Adunarea Genera­lă, din noaptea de luni spre marţi, prin care Republica Popu­lară Chineză a fost repusă în drepturile sale la O.N.U., re­prezintă un eveniment de majo­ra importanţă, care, cu certitu­dine, va influenţa în mod po­zitiv evoluţia situaţiei interna­ţionale. Impresionanta majori­tate ce s-a exprimat in fa­voarea restabilirii drepturilor legitime la O.N.U. ale Chinei populare — membru fondator al acestei organizaţii — consti­tuie o concludentă victorie a raţiunii, un succes de prestigiu al tendinţelor realiste din viaţa internaţională. Votul din Adu­narea Generală a O.N.U. mar­chează nu numai repararea unei inechităţi, eliminarea unei grave anomalii, ci şi un pas important pe calea dobîndi­­rii de către O.N.U. a univer­salităţii care îi este indispen­sabilă pentru succesul între­gii sale activităţi. Restabilirea drepturilor R. P. Chineze la O.N.U. şi eliminarea uzurpa­torilor d­anbaisişti constituie o strălucită biruinţă a tu­turor popoarelor iubitoare de pace, o mărturie a influenţei pe care forţele păcii şi socialismu­lui o exercită pe plan mondial, împreună cu întregul nostru po­por, generaţia tînără a Româ­niei socialiste adresează po­porului chinez şi tineretului său cele mai calde felicitări cu o­­cazia acestui eveniment de deo­sebită însemnătate. Țara , noas­tră a militat în mod constant, cu energie, pentru ca R. P. Chi­neză să fie repusă în dreptu­rile ei la O.N.U., convinsă fiind că încercările de a izola po­porul chinez de 800 000 000 de oameni sunt sortite eșecului. EUGENIU OBREA (Continuare în pag. a VI-a)

Next