Scînteia Tineretului, noiembrie 1971 (Anul 27, nr. 6985-7010)

1971-11-26 / nr. 7007

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 3 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU ÎN MIJLOCUL STUDENŢILOR ŞI CADRELOR DIDACTICE DIN TIMIŞOARA (Urmare din pag. I) partidului rezultatele obţinute la cercetarea ştiinţifică efectuată în colaborare cu specialişti ai Uzi­nelor „Oţelul Roşu“. Apreciind rezultatele obţinute, tovarăşul Nicolae Ceauş­es­cu re­comandă intensificarea activităţii de cercetare prin adîncirea şi diversificarea continuă a relaţiilor cu producţia, participarea directă a studenţilor la realizarea unor teme ştiinţifice din cele mai a­­propiate de nevoile economiei naţionale. Tovarăşul Nicolae Ceauş­escu subliniază necesitatea conlucrării cadrelor didactice cu specialiştii din întreprinderile productive pentru asimilarea în ţara noastră a unor utilaje noi necesare procesului de fabricaţie ale unor întreprinderi. De ase­menea, în vederea realizării unor oțeluri cu caracteristici tehnice superioare se recomandă intensi­ficarea colaborării cu unele în­treprinderi mai mici, care dispun de cuptoare speciale, profilate în fabricarea oțelurilor bogat aliate. Aceste cîteva laboratoare di­dactice şi de cercetare vizitate fac o impresie bună tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Secretarul general al partidului este infor­mat că în Institutul politehnic timişorean funcţionează 94 ase­menea laboratoare, modern uti­laje, în care se desfăşoară o in­tensă activitate de pregătire a viitorilor ingineri, un centru de calcul şi un centru de învăţămînt programat, echipate cu calcula­toare şi aparate de concepţie şi construcţie proprii. Se arată că, recent, a început construcţia unui mare „atelier-şcoală“ pen­tru studenţi, proiectat de cadrele didactice ale Institutului, urmînd a fi realizat prin munca entu­ziastă a miilor de studenţi timi­şoreni şi cadre didactice. După vizitarea unor amfitea­tre şi săli de cursuri ale noului pavilion de învăţămînt al Facul­tăţii de mecanică, tovarăşul Nicolae Ceauşescu participă la o consfătuire de lucru cu colec­tivele de conducere ale celor pa­tru institute de învăţămînt supe­rior din Timişoara, cu secretarii comitetelor de partid din aceste institute, membrii Consiliului profesoral al Facultăţii de me­canică, membrii Senatului uni­versitar al Institutului politehnic, reprezentanţi ai Asociaţiilor stu­denţeşti din facultăţile timişore­ne. Participă, de asemenea, to­varăşul Vasile Alexandrescu, ad­junct al ministrului învăţămîntu­­lui. In numele cadrelor didactice universitare şi al studenţilor ti­mişoreni, prof. dr. docent Ion Anton, rectorul Institutului po­litehnic, adresează tovarăşului Nicolae Ceauşescu mulţumiri pentru cinstea de a le fi oaspe­te, pentru indicaţiile şi recoman­dările date şi cu acest prilej, în vederea îmbunătăţirii activităţii generale în învăţămîntul supe­rior timişorean; el a exprimat, totodată, conducerii partidului şi statului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, recunoştinţă pentru grija ce o acordă condi­ţiilor de viaţă, de cercetare şi învăţămînt ale cadrelor didacti­ce şi studenţilor. Aceleaşi sentimente de stimă şi preţuire faţă de conducătorul partidului şi statului nostru exprimă, în numele cadrelor didactice şi studenţilor timi­şoreni, prof. dr. docent Pius Brînzeu, rectorul Institutului de medicină, prof. dr. Eu­gen Pop, secretarul Comitetu­lui de partid al Centrului uni­­versitar­ Timişoara, prof. dr. Iu­lian Drăcea, rectorul Institutului agronomic, prof. univ. Petre Stanciu, rectorul Universităţii ti­mişorene, şi studentul Liviu Co­­targa din anul III al Facultăţii de chimie industrială. Ei îl in­formează pe secretarul general despre preocupările colectivelor de conducere ale institutelor pe care le reprezintă, în vederea u­­nei mai bune organizări a învă­­ţămîntului timişorean, pe baza hotărârilor C.C. al P.C.R. şi a Legii învăţămîntului, îmbunătă­ţirii continue a procesului instruc­­tiv-educativ din facultăţi, pentru legarea strînsă a învăţămîntului de cercetare, de practică, pentru formarea viitoarelor detaşamente de specialişti cu o temei­nică pregătire profesională şi o înaltă conştiinţă politică, ce­tăţenească. Vorbitorii au ară­tat că actualul an de învăţă­mînt marchează noi paşi pe ca­lea perfecţionării activităţii di­dactice şi ştiinţifice, a procesului de educaţie a studenţimii în spi­rit revoluţionar, comunist, al înaltei responsabilităţi pentru progresul României socialiste. Se arată că, sub îndrumarea per­manentă a organizaţiilor de partid, cadrele didactice, studen­ţii au în centrul preocupărilor Mi-a făcut o deosebită plă­cere să vizitez Facultatea de Mecanică din cadrul Politeh­nicii. Mi-au făcut o impresie bună laboratoarele pe care le-am vizitat. De altfel, Politehnica din Timişoara are un renume bun, atît în ce pri­veşte activitatea legată de pro­cesul de învăţămînt, cît şi în ceea ce priveşte cercetarea şi legarea mai strînsă a învăţă­mîntului de producţie. Sînt bucuros că, în cadrul acestei scurte vizite, am putut să mă întilnesc cu conducerile Uni­versităţii şi institutelor de în­văţămînt superior din Timi­şoara, cu studenţi, cu activul de partid. Şi mai cu seamă, mi-a făcut o deosebită plăce­re să ascult cele relatate aici de toţi tovarăşii care au luat cuvîntul, referitor la faptul că măsurile privind mai buna or­ganizare a învăţămîntului nostru pe baza hotărîrilor Co­mitetului Central şi a Legii invăţămîntului dau rezultate bune. Sigur, sîntem numai la început Dar şi din ce aţi relatat dumneavoastră şi din ceea ce cunosc din alte centre universitare, se pare că am pornit pe un drum mai bun pentru înfăptuirea directivelor Comitetului Central privind învăţămîntul. In fond, nu este vorba de ceva nou, ci este vorba de a acţiona mai con­secvent in aplicarea Legii în­văţămîntului şi directivelor Comitetului Central, deoarece, deşi s-au stabilit măsuri pen­tru legarea învăţămîntului de producţie, de cercetare, nu am reuşit să obţinem rezultatele pe care le aşteptam. Desigur, procesul de învăţămînt trebuie perfecţionat continuu, trebuie ţinut seama că în această epocă a uriaşei revoluţii tehni­­co-ştiinţifice este necesar să ne preocupăm permanent de ridicarea nivelului general al învăţămîntului, de dezvoltarea cercetării ştiinţifice, de o strînsă legătură cu producţia, pentru că numai aşa vom pu­tea ţine pasul cu noile cuceriri, numai aşa învăţămîntul noi­tor înfăptuirea neabătută a sarci­nilor ce le revin pentru tradu­cerea în viaţă a programului de măsuri iniţiat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru îmbu­nătăţirea continuă a muncii po­­litico-ideologice şi cultural-edu­cative, pentru aşezarea relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii so­cialiste şi comuniste. Sunt evi­denţiate, totodată, şi unele neajunsuri din activitatea proce­sului instructiv-educativ din la­tru, oamenii de ştiinţă, cerce­tătorii noştri vor putea să-şi îndeplinească menirea lor. Am ascultat pe cîţiva tovarăşi care au relatat despre unele realizări şi preocupări în do­meniul cercetării­ ştiinţifice, despre dorinţa lor ca aceste realizări să fie cît mai rapid puse în producţie. Este o do­rinţă bună şi sper că se va şi realiza intr-un timp mai scurt decit a fost stabilit. Sunt, de asemenea, rezultate bune şi pe linia întăririi dis­ciplinei, a activităţii politico­­educative despre care s-a vor­bit, de asemenea, aici. Toate acestea sînt lucruri care vor contribui la înfăptuirea pro­gramului de măsuri elaborat de Comitetul Central al parti­dului, program în cadrul că­ruia învăţămîntul — deci şi învăţămîntul superior — ocu­pă locul central, pentru că, pînă la urmă, el constituie baza formării educaţiei tine­retului, a cetăţenilor patriei noastre. Aş dori să ridic o singură problemă, care nu se referă neapărat numai la Timişoara, ci reprezintă un fenomen care se pare că este mai general, şi anume o prea mare fluctua­ţie în organizarea unor cate­dre şi a unor cursuri, unde se produc prea mari schimbări. Este clar că aceasta produce tulburări în organizarea învă­­ţămintului şi în buna lui des­făşurare. De aceea, eu aş ruga şi pe tovarăşii din Timişoara să aibă în vedere această sta­re de lucruri, ţinînd seama şi de drepturile pe care le au se­natele şi consiliile universita­re în elaborarea programelor. In primul rînd, ne gîndim ca numărul de catedre şi poate chiar şi de cursuri să se sta­bilească prin lege — nu pen­tru a restrînge autonomia se­natelor şi consiliilor universi­tare, ci din dorinţa de a da o mai mare stabilitate procesu­lui de învăţămînt. S-a ajuns, în prezent, la o fărîmiţare a investiţiilor, la un mare nu­măr de catedre şi chiar la un­cultăţi, făcîndu-se propuneri con­crete pentru înlăturarea lor. Vorbitorii exprimă hotărârea ca­drelor didactice, ale studenţilor timişoreni — români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţio­nalităţi — de a face totul pentru ca Timişoara universitară să se afirme cu şi mai multă vigoare ca important centru de pregătire a cadrelor necesare economiei şi culturii patriei noastre. La sfîrşitul consfătuirii a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, număr mare de cursuri. Pun această problemă care este în studiu, întrucît aici este o consfătuire de lucru, iar dum­neavoastră aveţi un rol im­portant în elaborarea progra­melor şi deci în stabilirea şi a numărului de catedre şi a cursurilor. Trebuie să avem în vedere acest fapt pentru că, pînă la urmă, legarea învăţă­mîntului de cercetare şi de producţie trebuie să ducă la consolidarea şi la o mai mare stabilitate în învăţămîntul nostru., In ce priveşte Centrul de Cer­cetări tehnice din Timişoara, el se dezvoltă puternic , văd că are un program de investiţii şi de construcţii destul de mare. Noi am dori ca realizarea tu­turor acestora să se facă în­­tr-un timp cît mai scurt, dar cu o contribuţie mai însem­nată din partea profesorilor şi studenţilor. Este foarte bună iniţiativa studenţilor şi Consi­liului Asociaţiei de a se ocupa de renovarea clubului, de a lucra la el. Am văzut şi în alte ţări preocuparea studenţi­lor de a-şi construi singuri o serie de obiective. Deci, aceas­ta nu este ceva specific româ­nesc, ba chiar aş putea spune că sîntem puţin rămaşi în ur­mă. De aceea, trebuie să acor­dăm mai mare atenţie reali­zării unor construcţii universi­tare cu participarea celor a­­proape 14 000 studenţi din Ti­mişoara. Este nu numai o pro­blemă de educaţie, dar şi o necesitate pentru a le realiza la timp şi pentru a putea să asigurăm, în felul acesta, dez­voltarea întregului proces de învăţămînt şi educativ. In încheiere, doresc să men­ţionez încă o dată că am im­presii bune despre cele văzute şi auzite aici. Doresc să adre­sez felicitări cadrelor dadacti­­ce şi studenţilor pentru rezul­tatele pe care le-au obţinut în munca lor, să le urez succese în întreaga activitate de invă­­ţămînt, de cercetare şi de le­gare a învăţămîntului şi a cer­cetării de producţie, ca şi în munca educativă. Cuvintele tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aprecierile făcute la adresa învăţămîntului superior ti­mişorean, preţioasele indicaţii date au fost primite de cei pre­zenţi cu deosebită satisfacţie, par­ticipanţii la întîlnirea de lucru făcînd o călduroasă manifestare de preţuire şi stimă secretarului general al partidului nostru. In numele corpului didactic, al studenţilor timişoreni, prof. dr. docent Ion Anton adresează din nou tovarăşului Ceauşescu calde mulţumiri pentru vizita făcută, pentru sprijinul perma­nent pe care îl acordă învăţă­mîntului superior, slujitorilor lui. In încheierea vizitei, tovară­şul Nicolae Ceauşescu semnea­ză în cartea de onoare a institu­tului : „Am rămas plăcut impre­sionat de atmosfera de muncă din Institutul politehnic „Traian Vuia" din Timişoara. Expoziţia şi laboratoarele vizitate reflectă existenţa unei bune orientări a activităţii didactice şi a cerce­tării ştiinţifice spre nevoile ma­jore ale economiei. Urez condu­cerii Institutului Politehnic, or­ganizaţiei de partid şi Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti, întregu­lui corp didactic şi studenţilor, noi şi noi succese în misiunea nobilă de formare şi educare a noilor generaţii de ingineri cu înaltă calificare, cetăţeni devo­taţi patriei socialiste, profund a­­taşaţi politicii Partidului Comu­nist Român“. Gazdele oferă apoi tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu un album cuprinzînd imagini ale dezvoltă­rii învăţămîntului tehnic timişo­rean. La despărţire, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este înconjurat cu a­­celaşi entuziasm de cadrele di­dactice, de studenţi, care ovaţio­nează pentru partid, pentru conducerea sa, pentru patria noastră — Republica Socialistă România. ION MARGINEANU VICTOR MUREŞAN Cuvîntul lo Nicolae Ceauşescu VINERI 26 NOIEMBRIE 1971 REUŞITA ORICĂREI ACŢIUNI PRESUPUNE Participarea activă. : : Practic vorbind, fiecare orga­nizaţie U.T.C. dispune de o gamă variată de posibilităţi de manifestare, de un cîmp larg de acţiune, puţind întreprinde un şir nelimitat de activităţi orien­tate toate în direcţia îmbunătă­ţirii muncii politico-ideologice, ridicării continue a nivelului conştiinţei socialiste a tinerilor. Şi dacă, principial privind lu­crurile, valabilitatea acestui de­ziderat este incontestabilă, în realitate modalităţile de transpu­nere în practică diferă, organi­zaţiile acţionind potrivit con­diţiilor concrete specifice, se­­lecţionînd acea categorie de ma­nifestări care se dovedesc a fi mai adecvate membrilor săi, gradului lor de pregătire politi­­co-ideologică, nevoilor lor cul­tural-educative. In ce măsură organizaţia U.T.C. valorifică inepozabila gamă de posibilităţi de care dispune, la care dintre acestea apelează şi de ce anume, care sunt modalităţile de realizare practică a acestor posibilităţi, care este calea străbătută de la propunere la concretizare, ne-am propus să discutăm fo­losind experienţa organizaţiei U.T.C. de la Fabrica de trico­taje din Suceava. Primul aspect pe care ni l-am propus spre elucidare a fost a­­cela al mobilu­­rilor pentru care organizaţia, comitetul U.T.C., apelează la una sau alta dintre aceste posibilităţi a căror gamă, după cum aminteam, este neli­mitată. De ce comitetele se opresc şi organizează anume ac­ţiuni şi nu altele ? Organizaţia U.T.C., schimbul B Confecţii de la Fabrica de tri­cotaje este formată din tinere muncitoare venite în majoritate din mediul rural, aflate la pri­mul lor contact cu fabrica, re­cent ieşite, de pe băncile şcolii, care s-au calificat sau urmează să se califice la locul de muncă. Pornind de la această stare de fapt, comitetul U.T.C., reţinind propunerea făcută în adunarea generală de dezbateri de către una dintre muncitoarele ute­­ciste, a organizat un simpozion cu tema : Ce înseamnă fabrica pentru fiecare tînăr. Aşa cum ne explica secretara organizaţiei, Rafila Barna, simpozionul era menit să demonstreze gradul înalt de responsabilitate ce re­vine fiecărui tînăr muncitor o dată intrat pe porţile fabricii, săi ajute şi să netezească procesul integrării acestor tinere în co­lectivul fabricii. Categoric, edu­caţia în spirit muncitoresc, acţi­unile iniţiate pentru formarea la tineri a acelor trăsături mo­­ral-politice ce trebuie să carac­terizeze pe muncitorul societăţii socialiste contemporane, este o sarcină de primă importanţă a organizaţiei şi iniţiativa amin­tită a comitetului U.T.C. trebuie apreciată ca atare. Dar, tot atît de categoric trebuie să subli­niem că, educaţia muncitorească, proces îndelungat, variat şi com­plex nu se poate rezuma la un simpozion cu o temă, e drept bine aleasă, ca cea de mai sus. Acestuia trebuiau să i se adauge încă şi încă alte asemenea ma­nifestări care, toate la un loc, să creeze premisele necesare şi obligatorii îmbunătăţirii muncii politico-ideologice, perfecţionării sale. De ce comitetul U.T.C. s-a oprit aici ? Pentru că in faţa unor motive aparent temeinice unii fac naveta, lucrează la bandă, fetele au un nivel poli­tico-ideologic modest, întreprin­derea e nouă, timpul a fost scurt etc. etc. — comitetul U.T.C. s-a limitat la acţiuni singulare, rup­te din contextul întregului pro­ces educaţional. Dar, ţinînd seama de acelaşi specific, să mergem mai depar­te oprindu-ne asupra unei alte acţiuni. La propunerea utecistei Maria Rotaru­, făcută tot în a­­dunarea generală de dezbateri, a fost organizată o întilnire cu un profesor pe tema : Ştiinţă şi religie. Deci un profesor de spe­cialitate a conferenţiat pe tema dată aducând dovezi şi argu­mente timp de două ceasuri. De ce s-a făcut această propunere? De ce comitetul a considerat-o valoroasă şi a trecut la aplica­rea ei ? Pentru că, aşa cum ni se spune, pentru edificarea ti­nerelor, pentru formarea unei concepţii marxist-leniniste des­pre lume şi viaţă, erau necesa­re limpeziri, clarificări. Cu atît mai mult cu cit, dat fiind me­diul din care provin, dat fiind nivelul politico-ideologic, aşa cum spuneam, oarecum modest, unele tinere muncitoare se mai află sub influenţa ideilor mis­­tico-religioas­e, întrebarea care se pune, ca şi în cazul de mai sus, este în ce măsură un pro­fesor, oricit de dotat ar fi şi ori­­cît de convingător a vorbit, a reuşit în cele numai două cea­suri să spulbere aceste rămăşiţe ale misticismului care necesită, o gamă întreagă de manifestări pentru a duce la reuşită. Nu era firesc ca această acţiune, luată în sine, lăudabilă, să fie integra­tă unui şir întreg de manifestări pentru a avea eficienţă ? Să continuăm totuşi enumera­rea noastră, pentru ca imaginea să se­st mai completă şi mai aproape de realitate. Tinerele membre ale organi­zaţiei au avut o întîlnire cu pri­mul secretar al comitetului mu­nicipal al U.T.C., în care li s-a vorbit despre sarcinile actuale ale membrilor organizaţiei re­voluţionare de tineret, despre rolul acesteia în societatea con­temporană, despre necesitatea îmbunătăţirii muncii politico-­ Ideologice în lumina documen­telor de partid, a expunerii to­varăşului Nicolae Ceauşescu. S-au făcut referiri concrete la tinerii din municipiul Suceava, din Fabrica de tricotaje. Să no­tăm că, aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte două cazuri, este vorba tot de o conferinţă sau ex­punere, de o acţiune bună în sine, de o Iniţiativă ce trebuie, şi a fost, apreciată. Dar care a rămas, ca şi celelalte, tot un exemplu singular. După cum se vede, conştiin­cios, comitetul U.T.C. a realizat cite o sarcină de la fiecare ca­pitol al programului de activi­tăţi. A ţinut seama de propune­rile făcute de tineri în aduna­rea generală, a trecut la reali­zarea lor practică. In timpul re­lativ scurt care a trecut de la a­­dunările generale de dezbateri au fost organizate cîteva acţiuni bune, acoperind, într-un fel, în­treaga arie de manifestare a activităţii. Fiecare acţiune în parte răspunde unor cerinţe, este bine gîndită. Ceea ce se poate reproşa este lipsa de continuitate a acestor acţiuni, monotonia lor, reducerea la un singur gen de activităţi — expunerile, neinte­­grarea lor din punct de vedere concepţional într-un sistem edu­caţional complex şi unitar. Co­mitetul U.T.C. a recurs la calea cea mai uşoară, adunînd pe ti­neri într-o sală, invitînd pe ci­neva să vorbească. Nu i-a de­terminat pe tineri să acţioneze ei înşişi, să contribuie efectiv la realizarea­ acestor manifestări cu forţe proprii. Modalitate ce im­punea participarea activă, con­ştientă. Modalitate soldată în majoritatea cazurilor cu un grad de eficienţă maximă, încheiem aici discuţia noastră subliniind încă o dată discre­panţa dintre posibilităţile de ac­ţiune existente, dintre cerinţele majore impuse de sarcinile ge­nerale ale organizaţiei U.T.C. în etapa actuală şi cele ale speci­ficului celei de la Fabrica de tri­cotaje din Suceava. Cauza acestei discrepanţe ? Căutarea şi găsirea unor cauze aşa-zis obiective în faţa cărora comitetul U.T.C., în loc să se mobilizeze activ, a ce­dat cu prea multă uşurinţă, fo­losirea parţială a largilor posi­bilităţi existente, recurgerea la acţiuni a căror organizare cere mai puţin efort. Rezultatele unui asemenea mod de a acţiona nu puteau fi nici ele decit parţiale. AL. DOBRE Imagine de la Uzina de strunguri din Arad Foto : P. T1NJALA FIECARE UTECIST - FRUNTAŞ ÎN PRODUCŢIE, MODEL ÎN COMPORTARE! (Urmare din pag. 1) griviţeni ne-au declarat : „Uzina noastră este purtătoarea unor vechi şi cunoscute tradiţii re­voluţionare ; comuniştii de aici şi-au vărsat sân­gele în 1933 pentru cauza clasei muncitoare, pentru libertatea poporului. Noi sîntem conti­nuatorii acestor tradiţii de muncă şi demnitate, de intransigenţă revoluţionară faţă de tot ce este învechit şi străin eticii noastre socialiste. De aceea dorim să urmăm îndemnul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a dovedi, prin munca şi viaţa noastră, prin întreaga comportare, prin patrio­tismul şi pasiunea noastră muncitorească, hotă­­rirea fermă de a urma pilda comuniştilor, de a ne forma şi educa în spiritul revoluţionar, ca demni urmaşi ai muncitorilor comunişti care au dat numele şi renumele uzinei noastre, de a fi valoroşi constructori ai societăţii socialiste şi comuniste. Credem că iniţiativa în care ne an­gajăm este un cadru optim pentru a ne afirma cu toate puterile noastre atît în producţie cît şi în întreaga comportare". Tinerii noştri oaspeţi ne-au prezentat tot­odată un plan complex de activităţi menite să asigure o cît mai eficientă aplicare a iniţiati­vei. In legătură cu acest program, cu modul în care organizaţia U.T.C. din secţia sculărie a Uzinei „Griviţa roşie" va acţiona pentru adu­cerea tuturor tinerilor la nivelul celor mai buni, pentru antrenarea tuturor tinerilor într-un cli­mat de autoperfecţionare, de autoeducare, vom reveni într-un număr viitor al ziarului nostru. Bilanţ rodnic (Urmare din pag. I) I.A.S. tabere cu peste 2 700 de studenţi care au executat lucrări in valoare de peste 1,2 milioane lei. Acum, cind campania agricolă se apropie de sfîrşit şi cind re­zultatele se cunosc, merită a se evidenţia aportul tuturor unită­ţilor şcolare, al cadrelor didac­tice care, mai bine ca în anii trecuţi, au îndrumat munca e­­levilor şi studenţilor. De aseme­nea, trebuie spus că multe uni­tăţi agricole au făcut eforturi în asigurarea condiţiilor de ca­zare, hrană, au acordat îndru­mare tehnică la locurile de muncă. Din păcate însă activitatea de muncă patriotică în această toamnă a scos în evidenţă şi o serie de deficienţe. S-au înre­gistrat destul de frecvente ca­zuri cind unităţile economice nu au respectat obligaţiile stipu­late în minutele Încheiate cu u­­nităţile de învăţămînt, iar pe parcursul acţiunii au renunţat la forţa de muncă solicitată din slabă preocupare pentru asigu­rarea condiţiilor de cazare, transport şi de asistenţă tehnică. Unele I.A.S. din judeţele Mehe­dinţi, Tulcea, Constanţa au re­partizat elevi la unele ferme de­parte de centrul de comună care nu dispuneau de condiţii de ca­zare şi de pregătirea­ hranei Chiar în ceea ce priveşte eva­luarea cantitativă şi valorică, a lucrărilor efectuate de către ti­neri din lipsa evidenţierii zil­nice a volumului de muncă, du­­cînd în final numai la acoperi­rea cheltuielilor de masă s-au ivit anomalii. In unele unităţi la evaluarea muncii prestate s-au folosit haremuri pentru alte ca­tegorii de lucrări decit cele exe­cutate în realitate, iar aproape toate cooperativele agricole de producţie nu au achitat valoarea normelor convenţionale realizate ca urmare a muncii prestate de către tineri. Deficienţele cele mai serioase cu repercusiuni negative în des­făşurarea generală a activităţii au fost le­gate de modul defec­tuos de organizare şi asigurare a mijloacelor de transport. Nu s-au respectat orele stabilite pentru aducerea şi ducerea ti­nerilor la locurile de muncă, iar la unele mijloace de transport, neasigurîndu-se condiţiile de si­guranţă, au­ provocat accidente, aşa cum au fost in judeţele Dîm­boviţa, Ialomiţa şi Teleorman. De asemenea, dată fiind disper­sarea mare a punctelor de lucru şi distanţele mari faţă de cen­trele de comună şi oraşe, nu s-au asigurat în totalitate me­dicamentele şi asistenţa sani­tară necesare pentru preîntîm­­pinarea îmbolnăvirilor. Unele comitete judeţene, municipale şi orăşeneşti U.T.C. au acţionat cu întîrziere în organizarea activi­tăţii cu elevii in campania de toamnă, neasigurîndu-se din timp controlul unităţilor agricole, încheierea contractelor de mun­că, nu s-a efectuat peste tot un control operativ la toate punc­tele de lucru din partea apara­tului salariat pentru a se de­pista şi înlătura deficienţele e­­xistente. La unele puncte de lucru, unde a fost concentrat un număr mare de elevi, nu s-a respectat indicaţia dată de con­ducerea organizaţiei de a se re­partiza activişti care să răspun­dă o perioadă mai mare de timp. în unele locuri s-a mers mai mult pe linia aducerii din afară a forţei de muncă, neglijindu-se tinerii existenţi in sate şi co­mune. Asemenea lipsuri s-au semnalat mai frecvent în jude­ţele Iaşi, Harghita, Ialomiţa, Satu Mare, Ilfov, Tulcea. Preluînd experienţa bună a­­cumulată în acest an, conside­răm că pe viitor se impune o preocupare mai mare din partea tuturor factorilor pentru creşte­rea eficienţei educative şi eco­nomice a acestei importante ac­ţiuni.

Next