Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)
1972-01-15 / nr. 7049
"SC`NTEIA TINERETULUI" pag. 5 SÍMBATA 15 IANUARIE 1972 NOI, CEA DE-A 800-A GENERAŢIE... Amploarea, dinamismul şi conţinutul procesului contemporan de dezvoltare a civilizaţieireflectă in mod pregnant penetraţia masivă a ştiinţei în toate sectoarele vieţii sociale, mobilitatea extraordinară a progresului tehnic. Aprecierea evoluţiei ştiinţei şi tehnicii a dobindit, de aceea, un rol preponderent in prefigurarea dezvoltării economice şi sociale viitoare, nivelul general al ştiinţei şi tehnologiei condiţionind, tot mai mult, gradul de eficienţă şi de competitivitate al oricărei economii moderne. Pentru a ilustra ritmul accelerat de dezvoltare a civilizaţiei contemporane, vom aminti că schimbările revoluţionare în existenţa umană pe pământ — estimată la 800 de generaţii — s-au produs în timpul celor din urmă. Astfel, scrisul a apărut acum 70 de generaţii, tiparul în ultimele 6 generaţii, iar motorul electric s-a răspîndit pe plan mondial în ultimele două generaţii ; marea majoritate a bunurilor de care ne servim a fost creată în timpul vieţii noastre, respectiv în cea de-a 800-a generaţie. Vom întregi această succintă imagine a dinamismului menţionînd că istoria a consemnat relativ recent apariţia ciberneticii şi a calculatoarelor electronice, precum şi pătrunderea cunoaşterii umane în tainele celor doi poli contemporani ai infinitului , atomul şi cosmosul. Ca urmare, statele se orientează din ce în ce mai evident spre o politică ştiinţifică, economică şi socială planificată pe termen lung, în care resursele disponibile nu mai reprezintă o limită, o „restricţie“ în luarea deciziilor, in numeroase cazuri deciziile fiind cele ce conduc la crearea resurselor. In aceste condiţii, orice decizie cu efecte de durată angajează uriaşe programe de investiţii şi reclamă o reprezentare concretă a viitorului şi, implicit, a evoluţiei ştiinţei şi tehnicii. CÎTEVA PRECIZĂRI DESPRE PROGNOZA Pentru studierea formelor posibile de dezvoltare şi întrevederea acelei forme căreia îi este asociată probabilitatea cea mai mare se apelează la metode şi tehnici de prognoză, care permit raţionalizarea şi creşterea calitativă a procesului de decizie. Fără a încerca să dăm o definiţie, vom preciza că prognoza constituie o gindire prospectivă, urmărind schiţarea imaginii viitorului, asociată cu o analiză retrospectivă pentru consolidarea ipotezelor formulate. Se realizează, în acest mod, o inventariere a variantelor care rezultă ca tendinţă logică din dinamica realităţii sociale şi o ierarhizare a variantelor pentru luarea deciziei optime in planificare. Faţă de planuri, limitate în general la perioade de 3 ani — un cadru temporal prea îngust pentru evaluarea corectă a efectelor deciziilor — prognozele au avantajul că vizează orizonturi de timp mai îndepărtate, desfăşurarea fenomenelor şi proceselor fiind anticipată pe perioade de 15—20 de ani şi chiar mai mult. Planificarea modernă îşi amplifică astfel orizontul său tematic şi temporal datorită elementelor de strategie furnizate de prognoze. Trebuie subliniat însă că prognozele nu pot fi asimilate planului şi nu pot prelua funcţiile acestuia. In timp ce planul este prin definiţie conceptul economic al unei acţiuni viitoare — deci o măsură cu caracter decizional de „formare“ a viitorului — prognoza aparţine sistemului informaţional. Ea poate da opţiunilor de viitor o expresie plauzibilă și, pe cit posibil, probabilă — respectiv reflectă și prefigurează variantele viitorului — dar nu reprezintă o prefigurare fermă a dezvoltării. Necesitatea de a privi cit mai departe și cit mai exact în viitor a determinat ca activitatea de prognoză să se dezvolte în ultimul deceniu in aproape toate ţările avansate industrial. ANUL 2000, UN REPER PENTRU STUDIILE PROSPECTIVE DIN ŢARA NOASTRĂ Prognozele constituie şi in ţara noastră un element de primă importanţă în elaborarea planurilor cincinale. După cum este cunoscut, numeroasele studii şi prognoze privind irigaţiile, îndiguirile, desecările, combaterea eroziunii solului şi dezvoltarea zootehniei, dezvoltarea producţiei de utilaje complexe, de maşini-unelte, a electronicii şi electrotehnicii ş.a. au permis fundamentarea mai temeinică a prevederilor înscrise in planul cincinal pe anii 1971—1975, formînd o bază reală pentru orientarea structurii economiei şi stabilirea priorităţilor. Activitatea de prognoză a căpătat un conţinut nou prin hotărîrea adoptată de plenara C.C. al P.C.R. din 5—6 mai 1971, prin care s-a stabilit constituirea unei Comisii Centrale de partid şi de stat pentru elaborarea prognozelor de dezvoltare economică şi socială a României în perioada 1976—1990, iar pentru unele sectoare pînă în anul 2000. Lucrările se desfăşoară intr-un cadru organizat pe ansamblul economiei naţionale, ca o acţiune de proporţii vaste; în acest scop, au fost constituite comisii de prognoză pe probleme de sinteză, pe ramuri ale economiei şi industriei şi pe judeţe. „La elaborarea prognozelor şi direcţiilor principale de dezvoltare în perspectivă a patriei , preciza tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în expunerea la adunarea solemnă din Capitală consacrată semicentenarului P.C.R. — trebuie pornit de la legile obiective ale dezvoltării sociale, de la realităţile concrete ale ţării noastre, precum şi de la tendinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice pe plan mondial. Pe această bază se va elabora programul dezvoltării în următorii 15—20 de ani a României socialiste. In fapt, acesta va fi însuşi programul partidului, în centrul lui aflîndu-se ca obiectiv fundamental pentru etapa respectivă realizarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate“. In concepţia de elaborare a prognozelor în ţara noastră se reflectă condiţiile favorabile oferite de economia socialistă. Astfel, în sistemul de planificare prognozele intervin ca elemente strategice la proiectarea cadrului general al dezvoltării de perspectivă, pornind de la opţiunile fundamentale ale strategiei adoptate în procesul construcţiei socialiste. De asemenea, între prognoză şi plan se stabileşte un mecanism de adaptare reciprocă, specific planificării centralizate. Aşa cum s-a arătat, la elaborarea prognozelor se va ţine seama atit de realităţile ţării noastre, cit şi de tendinţele revoluţiei tehnico-ştiinţifice pe plan mondial. Legat de acest aspect, în cele ce urmează vom reda succint unele orientări şi tendinţe în dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei pe plan mondial în viitoarele trei decenii, evidenţiate de lucrările Congresului „Ştiinţa şi tehnologia anului 2000“, care a avut loc la Paris în anul trecut, congres la care a participat şi o delegaţie din ţara noastră. Merită subliniat faptul că, deşi congresul a avut ca temă ştiinţa şi tehnologia anului 2000, numeroase probleme examinate şi concluziile desprinse interesează in mod deosebit cercetarea ştiinţifică şi activitatea industrială desfăşurate in prezent sau în viitorul apropiat, lumea contemporană intelegînd că viitorul condiţionează prezentul într-o măsură mai mare decît trecutul. Principala teză exprimată a fost aceea că in următorii 30 de ani se vor valorifica, in special, concepţiile, principiile şi cunoştinţele existente astăzi în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Se estimează că cea mai rapidă evoluţie o vor cunoaşte tehnologiile şi materialele noi, metodele şi tehnicile de conducere şi de optimizare a proceselor de producţie şi de creştere a productivităţii muncii, bazate pe aplicarea în practică a cercetărilor demarate, care se găsesc astăzi în diferite faze. Bineînţeles, teza enunţată nu exclude apariţia unor noi descoperiri ; ele însă vor pregăti condiţiile unor modificări care, probabil, vor fi introduse în practică in primele decenii ale secolului următor. BAZA DE MATERII PRIME Avînd în vedere sporirea accentuată a consumului, asigurarea bazei de materii prime şi materiale necesare industriei preocupă specialiştii din mai multe domenii. Se estimează in primul rînd o creştere aproape exponenţială a producţiei mondiale de oţel care, în jurul anului 2000, va depăşi 2 miliarde de tone/ an. In ceea ce priveşte disponibilităţile în minereu de fier, eforturile de prospectare au permis evidenţierea unor rezerve suficiente pentru viitoarele trei decenii — rezervele fiind estimate la 260 de miliarde de tone, iar resursele potenţiale la 205 miliarde de tone. In mod spectaculos va crește consumul de produse petroliere în petrochimie — de la 125 milioane de tone în anul 1970, la 1 500 milioane de tone în anul 2000, cifră ce reprezintă aproape 70 la sută din tonajul destinat actualmente numai industriei energetice. Totodată, se apreciază că începind din anul 1985 derivatele petrolului vor constitui materia primă pentru 95 la sută din produsele industriei chimice organice. Rezervele de petrol pe glob, cunoscute şi potenţiale, sunt evaluate la 500 miliarde de tone. La acestea se adaugă gazul metan — circa 200 miliarde de tone echivalente în petrol, precum şi şisturile şi nisipurile bituminoase ( circa 550 miliarde de tone echivalente in petrol, care vor fi valorificate înainte de anul 1989) cu toate că implică mari investiţii. Tendinţa marcată de deplasare a consumului de petrol şi de gaz metan spre industria chimică va necesita creşterea ponderii altor combustibili pentru acoperirea cerinţelor industriei energetice. O problemă serioasă o va constitui satisfacerea nevoilor de cupru şi zinc, apreciindu-se că — dacă nu se vor găsi noi resurse sau materiale înlocuitoare — acestea vor deveni în viitor metale rare. MATERIALE NOI, CREATE DE OM * 74 In următoarele decenii, vor fi realizate noi materiale metalice şi nemetalice, anticorozive şi cu calităţi mecanice şi de izolare extrem de ridicate, propice pentru folosire in medii puternic agresive şi în condiţii de efort, presiune şi temperaturi foarte înalte. Menţionăm, informativ, că spre anul 2000 este posibil un consum anual pe locuitor de circa 87 kg polimeri, din care 74 kg mase plastice, 9 kg fibre sintetice şi 4 kg cauciuc sintetic. Se va intensifica activitatea de cercetare ştiinţifică îndreptată spre lărgirea sferei de utilizare a acestor materiale, dintre aplicaţiile previzibile putîndu-se cita : vapoare de tonaj sporit din stratificare ; materiale pentru înregistrarea, depozitarea şi retransmiterea informaţiei sau imaginii ; pereţi, tavane şi podele din cărămizi sau foi uşoare de plastic ; fibre sintetice neţesute ; covoare sintetice capabile să înlocuiască iarba , membrane, filre şi schimbători pentru purificarea aerului şi a apei ş.a. Apariţia unui consum sporit de materiale noi va determina perfecţionarea substanţială a procedeelor şi tehnologiilor de elaborare a lor. Astfel, se prefigurează realizarea unor combinări secvenţiale pe baze logice a moleculelor, utilizînd calculatoarele electronice, precum şi a unor reacţii de preorientare a structurii moleculelor. Se vor dezvolta cataliza eterogenă şi omogenă, metodele de deparafinare şi procedeele bazate pe folosirea membranelor şi difuziei. Cea mai mare parte a acestor materiale va consta din oţeluri aliate cu titan, molibden, niobiu, mangan şi zirconiu ; de asemenea, se consideră posibilă introducerea în uzul curent a unor aliaje neferoase pe bază de aluminiu, titan, nichel, cobalt și a unor materiale compozite metalice. Un consens unanim a fost exprimat în ceea ce privește dezvoltarea noilor materiale nemetalice. Un rol important îl vor juca materialele pe bază de sticlă şi polimeri armaţi cu fibre de sticlă. Consumul mondial de polimeri se estimează a fi de 530 milioane de tone/an în jurul anului 2000, aproape de 15 ori mai mare decît astăzi, repartizat după cum urmează : Corespunzător nevoilor producţiei şi a noilor perspective pe care le creează automatizarea, în următorii 30 de ani va avea loc un proces de creştere continuă a dimensiunilor instalaţiilor. Se vor realiza combinate siderurgice cu producţii in jur de 20 milioane tone, rafinării de peste 10 milioane tone, unităţi de cracare de circa 2 milioane tone, unităţi de amoniac sau de metanol de circa 1 milion tone. Toate acestea ridică importante probleme de amplasament, transport, poluare etc. NOI PREOCUPĂRI IN ENERGETICA In producerea energiei se apreciază că, in general, exceptînd unele ţări în curs de dezvoltare, resursele de energie hidraulică sunt în linii mari epuizate. De aceea vor trebui studiate problemele legate de folosirea energiei solare și a înlocuirii energiei din combustibili clasici cu cea de origine nucleară. Se estimează că în totalul energiei produse pe glob în anul 2000 energia nucleară va reprezenta 63 la sută, rezervele de uraniu cunoscute fiind suficiente. Se consideră că energia vîntului, a valurilor şi energia geotermică nu vor putea fi utilizate eficient pînă la sfîrşitul secolului. Energeticienii, urbaniştii şi specialiştii in condiţii de viaţă, poluare, transport etc. au ajuns la concluzia că producerea energiei se va concentra în centrale mari, care vor putea fi dotate cu grupuri de puteri unitare de 2—3000 MW. CERCETAREA ŞTIINŢIFICA ROMANEASCA ÎN PAS CU TENDINŢELE REVOLUŢIEI TEHNICO-STIINTIFICE PE PLAN MONDIAL Este semnificativ faptul că tendinţele evidenţiate în cele expuse mai sus se regăsesc reflectate în Programul cercetării ştiinţifice pe perioada 1971— 1980, corespunzător cerinţelor de dezvoltare economică şi socială a ţării noastre. Probleme cum sunt : lărgirea bazei de materii prime şi valorificarea superioară a acestora, elaborarea de noi tehnologii, crearea de noi produse, materiale şi înlocuitori etc., sunt înscrise în program ca direcţii principale de cercetare. Din curs sarcinilor stabilite de Congresul al X-lea al P.C.R., sub îndrumarea Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, au fost elaborate în aceste domenii o serie de programe prioritare de cercetare ştiinţifică ale căror obiective vizează : reducerea consumului specific de cocs şi lărgirea bazei de materii prime pentru fabricarea cocsului ; gospodărirea raţională a energiei ; valorificarea superioară a minereurilor de metale neferoase ; asigurarea bazei de materii prime pentru industria aluminiului ; forajul şi exploatarea sondelor de mare adîncime ; elaborarea de noi răşini sintetice, mase plastice și fibre sintetice și altele. 500 KM/H CU TRENURI... AEROGLISOARE In domeniul transportului de pasageri și de mărfuri se estimează o mare dezvoltare a transporturilor feroviare. Prin modificări relativ simple ale structurilor actuale, viteza trenurilor va atinge curînd 300 km/oră ; în perspectivă, se prevede atingerea unei viteze de 500 km/oră, realizată cu trenuri aeroglisoare. In acelaşi timp, se estimează o evoluţie rapidă a avionului cu decolare şi aterizare verticală sau pe distanţă scurtă Pentru vehiculele de suprafaţă, se va extinde folosirea principiului pernei de aer. In interiorul oraşelor se preconizează dezvoltarea considerabilă a transportului subteran şi se apreciază necesar ca, încă în actualul deceniu, să se treacă la elaborarea unor programe de amenajare subterană a oraşelor. EXISTA MIJLOACE PENTRU FRÎNAREA POLUĂRII NATURII In privinţa poluării mediului ambiant există puncte de vedere unanime asupra unor probleme de stringentă actualitate. Pesticidele sunt considerate un factor principal de poluare, numeroşi specialişti estimînd că DDT-ul va fi interzis în următorii 3—4 ani in principalele ţări dezvoltate ; o poluare gravă se anunţă a fi determinată de nitriţii proveniţi din îngrăşămintele chimice. Se consideră necesar ca poluarea să fie combătută prin eliminarea substanţelor care conţin noxe şi prin introducerea unor sisteme naturale de îngrăşare a solurilor. De altfel, poluarea solului prin mineralizare este socotită de mai mare gravitate decît poluarea atmosferei. Şoselele, platformele industriale, depozitele pentru reziduuri minerale etc. consumă mari suprafeţe, ceea ce face ca o parte a scoarţei terestre să fie mineralizată, deci improprie pentru producerea de substanţe biologice. Poluarea apelor interne se consideră a fi cea mai gravă, îndeosebi datorită substanţelor care conţin arsen şi mercur, precum şi detergenţilor cu grad redus de biodegradabilitate. S-a desprins faptul că pericolul lipsei de apă a fost totuşi exagerat în unele studii de futurologie, deoarece există încă de pe acum condiţii pentru crearea de rezervoare mari de apă, prin folosirea de explozii nucleare, precum şi prin construcţia de centrale electronucleare, capabile să desalinizeze apă în cantităţi suficiente. "totodată, s-a remarcat o opoziţie optimistă in ceea ce priveşte teza agresiunii tehnicii împotriva naturii. S-a subliniat că, la stadiul cunoştinţelor actuale, pericolele semnalate uneori privind dezechilibrul în relaţia om-mediu sunt aparente, deoarece tehnica poate şi trebuie să creeze mijloacele de apărare a naturii. Grija pentru conservarea mediului natural este prezentă şi în preocupările cercetării ştiinţifice din ţara noastră, o serie de programe prioritare avînd ca obiective protecţia şi valorificarea resurselor de apă, prevenirea şi combaterea poluării atmosferei ş. a. O „MARINIZARE" A ACTIVITĂŢII UMANE Lucrările congresului au acordat o atenţie specială problemelor pătrunderii omului şi a noilor tehnologii de lucru in mediul marin. Se estimează că începind cu jumătatea actualului deceniu și pînă la finele anului 2000, vom asista la un amplu proces de „marinizare“ a activităţii umane, care va determina elaborarea de programe oceanografice globale. Se consideră posibil ca adîncimea de imersiune la care omul va presta activităţi să crească de la 250 m (in prezent) la 300 m in 2—3 ani şi să ajungă la 600 m la finele anului 1980. Pătrunderea masivă a omului in mediul marin va atrage după sine necesitatea creării de materiale noi, capabile să reziste la coroziune şi presiuni ridicate, de amestecuri pentru respiraţie, de surse de energie marinizate, precum şi a unor instalaţii de automatizare de maximă fiabilitate. „Marinizarea“ activităţii umane va avea in vedere, în principal, extragerea de substanţe minerale utile, exploatarea resurselor biologice, folosirea apei de mare prin desalinizare, intensificarea transportului la suprafaţă şi în imersiune, precum şi utilizarea fundului submarin şi a platformelor continentale pentru depozite de substanţe şi produse. Pînă la sfîrşitul anului 1980, peste 30 la sută din producţia mondială de ţiţei va fi extrasă din mare. Forajul costă de 2—3 ori mai mult decît cel terestru, însă prospectarea este de 2—3 ori mai ieftină iar în perspectivă se prevede o diminuare substanţială a costurilor. Ca principale resurse minerale sunt considerate nodulii polimetalici din Oceanul Pacific, zăcămintele de cupru şi cobalt din Marea Roşie şi mineralizaţiile de titan, mangan, zinc etc. care se găsesc pe fundul diferitelor mări. Pentru exploatarea resurselor biologice se estimează dublarea pescuitului marin prin automatizarea şi programarea operaţiilor de pescuit, precum şi prin creşterea în bazine speciale a puietului de diferite specii şi lansarea lui în mare pentru populare şi maturizare. In lagunele de pe litoraluri se vor dezvolta culturi eficiente de peşte, crustacee şi diferite specii de moluşte, care vor fi hrănite artificial. Cultura şi industrializarea algelor vor deveni probabil rentabile în următorii 10 ani. Apa de mare desalinizată va putea fi utilizată in scopuri potabile, industriale şi pentru irigaţii. Se apreciază că, pînă la sfîrşitul secolului, valorificarea apei de mare va intra în uzul tehnologiilor curente. Menţionăm că nu se consideră ca fiind economică, pînă la finele aceleiaşi perioade, extragerea substanţelor minerale utile dizolvate în apa mării. Se va intensifica folosirea mărilor pentru transportul la suprafaţă şi inmersiune, îndeosebi pentru produse de masă, minereuri, petrol etc. Se preconizează că se vor realiza tancuri petroliere submarine de peste 100 mii tone pentru transportul pe sub banchiza polară, precum şi submarine pentru studii şi transport de persoane la adîncimi de 6000—7000 metri şi rachete submarine pentru adincimi mai mari. Se apreciază ca posibilă construirea, in viitor, de autostrăzi submarine şi dezvoltarea turismului submarin. Fundul submarin şi platformele vor fi utilizate pentru amplasarea unor depozite de substanţe şi produse, precum şi de deşeuri create de industrie, în vederea creşterii economicităţii depozitării şi reducerii efectelor de poluare a solului terestru. In ţara noastră preocupările legate de resursele marine fac obiectul unor programe prioritare de cercetare ştiinţifică, cum sunt cercetarea geologică a platDeşi nu a fost inclus distinct în programul congresului, în numeroase lucrări s-au făcut referiri cu semnificaţii majore legate de procesul de învăţămînt. Mulţi specialişti consideră învăţămîntul ca făcînd parte efectivă din producţia materială a societăţii („industria cea mai importantă“), dar în acelaşi timp s-a subliniat că este ramura cea mai rămasă în urmă sub aspectul modernizării tehnice. Se estimează că noile descoperiri în ştiinţă şi tehnologie vor impune ca învăţămîntul să-şi modifice structurile tradiţionale. După cum este cunoscut, funcţia învăţămîntului modern constă nu numai în transmiterea de cunoştinţe, ci mai ales în pregătirea tineretului pentru adaptarea lui permanentă la o societate în continuă transformare. Revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană produce dese modificări ale proceselor de producţie, care reclamă o formare profesională continuă. După unele cercetări recente, ritmul de creştere economică atins azi de ţările dezvoltate implică cel puţin o schimbare a ocupaţiei în timpul vieţii active, iar tehnologia viitorului va determina frecvente schimbări ale specialităţii. Activitatea de cercetare-dezvoltare şi învăţămîntul, factori primordiali ai dezvoltării economice şi sociale, se afirmă astfel ca elemente componente ale unei noi industrii, definită ca „industria cunoaşterii“. In acest cadru de dinamism continuu al viitorului, perspectivele ştiinţei şi tehnologiei constituie puncte de reper pentru orientarea profesională a tineretului, care trebuie înarmat încă de azi cu realităţile posibile şi probabile ale zilei de mîine, în care va trăi de dr. ing. VICTOR CALCAN şef de sector la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie • Existenţa umana numără circa 800 de generaţii — majoritatea bunurilor de care ne servim a apărut însă în timpul generaţiei noastre • Resursele nu mai limitează progresul — omul creează resurse noi conforme cu deciziile sale ® Viitorul condiţionează prezentul intr-o măsură mai mare decît trecutul . Omul se va instala în cosmos şi în mediul subacvatic ® Consecinţele dezvoltării informaticii asupra învăţămîntului • Cel puţin o dată în viaţă ne vom schimba profesia. — In milioane tone/ an — . 1970 1980 1990 2000 Mase plastice 28,5 76 200 450 Fibre sintetice 4,6 12 25 55 Cauciuc sintetic 4,8 9 15 24 Total 37,9 97 240 529 formei continentale româneşti a Mării Negre şi forajul pe mare, valorificarea resurselor biologice. EXPLOZIA INFORMAŢIONALA CONTINUĂ Se consideră că viitorul rezervă un loc deosebit dezvoltării informaticii. Deşi acest domeniu va avea o evoluţie a cărei previziune se poate face cu un grad redus de certitudine, se estimează totuşi unele modificări în ceea ce priveşte partea electronică a calculatoarelor anului 2000, bazate pe folosirea unor fenomene electromagnetice care vor duce la o şi mai mare compactare a componentelor electronice. Efortul principal va fi dirijat spre realizarea unor calculatoare a căror utilizare va fi posibilă intr-un limbaj foarte apropiat de cel natural sau cu grupul de termeni folosiți curent în activitatea tehnică sau economică. Un rol important il vor avea transmisiile de date, interconectarea intre calculatoare, precum şi utilizarea in proporţie de masă a unor terminale care să permită accesul la calculatoare de la cele mai variate tipuri de locuri de muncă (întreprinderi, birouri, magazine, instituţii etc.). Se estimează că impactul cu informatica va determina cele mai mari schimbări în învăţământ. Va apare o integrare a sistemelor de calcul în procesele de învăţare, iar materialele didactice convenţionale se vor modifica în sensul de a fi mai uşor accesibile studenţilor, prin intermediul unor terminale legate cu calculatoarele electronice. Impactul intre informatică şi activitatea economică va fi condiţionat de metodele de conducere folosite. Informatica va constitui mijlocul principal de control şi conducere a întreprinderilor in economia anului 2000 şi, în consecinţă, va depinde în mare măsură de structura şi modul de organizare a acestora. In domeniul telecomunicaţiilor se apreciază că telefonul va continua să fie şi în viitor principalul element de legătură între persoane. Sistemele de radio şi de televiziune vor cunoaşte o dezvoltare continuă, sfera lor de utilizare incluzînd şi procesul de instruire-educare. O parte importantă a reţelei de teletransmisie va efectua transmisia de date (economice, sociale, ştiinţifice, tehnice etc.), destinate prelucrării de către calculatoare interconectate. Lucrările congresului au accentuat importanţa deosebită a prognozelor şi necesitatea de a avea, în cit mai multe variante, previziuni asupra dezvoltărilor viitoare, pentru a putea dirija eficient activităţile social-economice. Totodată, s-a degajat in mod pregnant teza că prognoza în economie, ştiinţă şi tehnică trebuie să fie opera oamenilor de ştiinţă, a cercetătorilor, inginerilor şi managerilor însărcinaţi cu conducerea unor activităţi concrete în economie şi cercetare, ajutaţi de specialişti în utilizarea tehnicilor de prognoză In acelaşi timp, s-a remarcat că metodele de prognoză de care dispunem în prezent nu pot fi considerate pe deplin satisfăcătoare, ceea ce face necesară desfăşurarea unei activităţi susţinute de perfecţionare a lor. TNVATAMENTUL ŞI CERCETAREA ŞTIINŢIFICA — O VERITABILA INDUSTRIE A CUNOAŞTERII