Scînteia Tineretului, iulie 1972 (Anul 28, nr. 7192-7217)

1972-07-04 / nr. 7194

RECORDURILE AU MIA SCURTA Constructorii conduşi de tânărul Marin Albu­ au bătut cunoscutul record al brigăzii lui Gheorghe Şerpău EI MONTEAZĂ TREI APARTAMENTE PE ZI Datorită acestui succes 25 de familii se vor muta mai devreme in casă nouă FAŢA IN FAŢA: Marea întreprindere şi şcoala pe care o patronează • Pentru ideea „Bacalaureat si muncitor de categoria a treia, nota maximă. • Centrul de calcul şi secţia sa din liceu. • Elevii sunt viitorii noştri muncitori — spune uzina. • între­prinderi industriale puternice faţă în faţă cu ateliere şcolare de... menaj. • Uneori patronarea nu depăşeşte o trusă de scule. • Cine întreabă pe directorul uzinei: ştiţi cum arată atelierele şcolii pe care o patronaţi ? • Ce face şcoala care n-are în comitetul de părinţi un conducător de întreprindere sau cum ar trebui să se perfecteze patronarea. Cine ar putea minimaliza marile obligaţii eonomice ce revin uzinelor şi întreprinderi­lor noastre ? Sarcina lor pri­mordială ţine de producţie, de realizarea indicilor de plan. Dar nu e mai puţin adevărat că între această îndatorire şi cea de a asigura fluxul normal al întregirii şi reînnoirii forţei de muncă se poate pune, cel puţin, semnul egal. In acest, sens trebuie interpretat faptul că, atunci cînd secretarul ge­neral al partidului — tovară­şul Nicolae Ceauşescu — se o­­cupă de problemele economiei naţionale, include întotdeauna şi problemele pregătirii tinere­tului pentru muncă şi viaţă Cuvîntarea recentă la Confe­rinţa extraordinară a organiza­ţiei municipale de partid Bucu­reşti este o dovadă în plus că aceste aspecte se întrepătrund şi se condiţionează. Şcoala este angajată în pre­zent să pregătească tînărul pen­tru muncă, procesul său de în­­văţămînt incluzînd o zi pe săp­­tămînă dedicată practicii pro­ductive. Dar fără concursul în­ LUCRETIA LUSTIG MARIETA VIDRAŞCU (Continuare în pag. a IV-a) Se înalță zidurile noului că­min al Şcolii miniere din Cîmpulung Muscel Foto: GH. CUCU FALSITATEA PERSONAJULUI LITERAR MIJLOCIU Ca orice artă particulară, lite­ratura nu-şi propune să rezolve teoretic problemele omului, ci le include în materia ei, le întruchi­pează şi dezbate concret. Omul ca personaj al literaturii nu e o imagine abstractă şi generală care să se poată suprapune peste ori­cine în timp şi spaţiu ci un om anumit, membru al unei comuni­tăţi, într-o anumită conjunctură istorică şi în condiţii sociale anu­me. Dincolo de aceste generalităţi omul ca personaj literar are un portret numai şi numai al lui, constituit din date temperamen­tele, din un anume tip de perso­nalitate care îi dictează compar­ de MARIA LUIZA CRISTESCU lamental, dintr-o conştiinţă mo­rală. Am spus adesea, simplifi­­cînd, „reprezentant“ al cutărui mediu sau pături sociale, ceea ce pentru cititor poate să însemne altceva decit pentru scriitor. Ci­titorul îşi poate imagina o metodă de lucru în care autorul împarte personajelor lui suprafeţe sociale, politice, filozofice şi dă fiecăruia în parte însuşiri şi teorii care să acopere aceste­­zone, pentru ca apoi să le pună în dispută, fie­care apărîndu-şi poziţia. Uneori s-a gîndit aşa despre literatură, cu intenţiile cele mai bune, dar re­(Continuare in pag. a IV-a) Ferestre spre lumina si inti­mitatea apartamentelor. Foto: AL. FRUNDEANU CUM S-AU AUTODEPÂŞIT FETELE DE LA F. R. B. s două săptămîni de la lansarea unei iniţiative relatate de secretara U.T.C. Ioana Nae • Mesageri ai gândului şi voinţei colective I «In Apuseni I se naşte un oraş«** I Cazul unui secretar U.T.C. membru în Consiliul oamenilor muncii PAG. A IV-A Nobilul simţămînt al datoriei. Telecinemateca. — Viaţa în roz. Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVIII, SERIA II Nr. 7194 6 PAGINI —30 BANI MARŢI 4 IULIE 1972 IN INUJMĂIRUIL m AZO PAG. A ll-A Turism pentru ti­neret. — Complexul tu­ristic Izvorul Mu­reş. — Cum valorifi­cam potenţialul turistic al judeţu­lui nostru ? Cronica muzicala. — Colocviu al ar­telor la Opera Ro­mână. „Vom face din întreaga noastră activitate un exemplu de dăruire şi muncă“ Absolvenţii Institutului politehnic „Traian Vuia“ din Timişoara, promoţia 1972,.. însufleţiţi de entu­ziasmul cu care întregul po­por s-a angajat să înfăptu­iască grandioasele sarcini în cinstea Conferinţei Na­ţionale şi a celei de a XXV-a aniversări a Repu­blicii, se angajează ca prin încadrarea fiecăruia dintre noi la locurile de muncă să depunem toate eforturile, cunoştinţele, talentul şi în­treaga noastră pricepere pentru ca actualul cincinal să fie îndeplinit cu succes în termenul de­­ ani şi ju­mătate. Pregătirea profesio­nală şi politico-ideologică dobîndită în perioada stu­diilor, activitatea desfăşu­rată în acest sens de către cadrele didactice şi asocia­ţiile studenţeşti sub condu­cerea organizaţiilor de partid, va fi materializată de către fiecare dintre noi, in spiritul exigenţelor ac­tuale. Pornim la drum, în profesie, conştienţi de rolul TELEGRAMA ADRESATA C. C. AL P. C. R„ TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUSESCU pe care îl au de îndeplinit toate cadrele noastre tehni­ce din economie pentru a asigura extinderea în tot mai mare măsură a cuceriri­lor ştiinţei şi tehnologiilor avansate în producţie, pen­tru modernizarea continuă a tuturor ramurilor econo­miei noastre naţionale. Asi­gurăm Comitetul Central, pe dumneavoastră personal, tovarăşe secretar general, că vom face din activitatea noastră de fiecare zi un exemplu de dăruire în muncă, manifestare vie a patriotismului socialist,din acest mod înţelegînd să ne aducem contribuţia la stră­daniile întregului nostru popor în vederea propăşirii patriei, a ridicării ei pe culmile mereu mai înalte ale progresului şi civiliza­ţiei. ADUNĂRILE generale ALE ABSOLVENŢILOR — 1972 — Institutului poli­tehnic „Traian Vuia“ din Timişoara EL TACE ÎNTOTDEAUNA, DEŞI SE ZICE CĂ „VORBEŞTE" IN NUMELE TINERILOR! Unul dintre elementele semni­ficative înscrise în cartea de vi­zită a cunoscutei Uzine „Pro­gresul“ din­ Brăila îl constituie prezenţa în rîndurile colectivului său de lucrători a circa 3 000 de tineri. Pentru punerea în va­loare a potenţialului de ener­gie şi acţiune de care este ca­pabil acest important detaşa­ment al tinereţii, un instrument util se arată a fi exercitarea dreptului consemnat prin lege ca reprezentantul tinerilor, se­cretarul U.T.C., să facă parte din forul reprezentativ al uzinei, consiliul oamenilor muncii. Ne-am propus ca, aflaţi recent în incinta uzinei, să efectuăm un sondaj de opinie intre­ factorii care compun consiliul, printre tineri, în legătură cu aprecierile formulate la adresa calităţii pre­zenţei secretarului U.T.C. în a­­cest for de conducere. Cel din­ţii interlocutor a fost inginerul Stoian Iordan, şeful serviciului producţie . „Îmi este dificil să mă pro­nunţ. Nu pentru altceva ci pentru că nu prea am ce spu­ne- Pe secretarul U.T.C. nu l-am auzit niciodată vorbind in şedin­ţele consiliului- Se complace în­tr-o tăcere absolută. Prezență TRAIAN GINJU (Continuare în pag. a ll-a) DE CE NU ŞI PENTRU In deplasările noastre de lu­cru avem deseori prilejul să discutăm cu tinerele angajate în diverse compartimente ale pro­ducţiei, in uzine, pe şantiere, în instituţii, pe ogoare. Multora dintre ele le-am admirat hăr­nicia, seriozitatea, ataşamentul pentru locul de muncă şi în a­­celaşi timp optimismul cu care fiecare îşi priveşte viitorul. Fi­reşte, nu o dată am şi scris des­pre ele. Iată însă că în blocno­tes ni s-au adunat în ultima vreme numeroase opinii ale fe­telor, colegele noastre de mun­că, opinii, despre ele însele, des­pre condiţia lor, dar şi despre cei alături de care trăiesc si muncesc. Aşadar, fetele se în­scriu la cuvînt. încercăm, din confesiunile lor, să le conturăm profilul dintr-un unghi care, din păcate, n-a fost folosit prea des : un unghi din care fetele ne apar nu numai cu bucuriile, cu satisfacţiile muncii lor, ci şi cu unele insatisfacţii care depă­şesc sfera strict individuală, te înserăm aşadar în rîndurile ce urmează, cu certitudinea că problemele ridicate de inter­locutoarele noastre vor găsi au­dienţa de care au nevoie. — Da, avem şi noi cite ceva de spus — ne-a declarat Maria Rădulescu, secretara organiza­ţiei U.T.C. din secţia 310 pre­lucrări metalice de la Uzina „Electronica“ din Capitală. Uite, chiar de curînd, în ziarul nos­tru de uzină inginera Popes­­cu Sanda punea în discuţie con­diţia femeilor angajate în pro­cesul de producţie al uzinei. Co­legii ne privesc şi ne tratează cu multă superioritate. Deseori mi-a fost şi mie dat să aud cum „şeful" îşi trimite subalter­na (care poate avea aceeaşi pre­gătire profesională) după ţigări, apă, gustare, să-i spele ceaşca de cafea sau de ceai. In fine, treburi din astea. Pornind de la această confe­­siune, am încercat să realizăm un sondaj de opinie printre res­ponsabilele cu activitatea tine­relor fete din cîteva judeţe ale ţării. Nota comună a fost faptul­­ că, pretutindeni, fetele parti­cipă cu entuziasm la activitatea de producţie, dovedind pricepe­re şi interes în realizarea sarci­nilor de plan, spirit mobilizator şi, fireşte, dorinţă de afirmare. Dar 11 se neagă întotdeauna şi DRAGOMIR HOROMNEA (Continuare în pag. a IV-a) TINERE? COLOCVIILE ŢĂRII de VASILE VETIŞANU Cu fiecare zi, ţara îşi confruntă rezultatele, substanţiali­­zate în statisticile produselor industriale, în culesul recol­telor bogate, în sugestiile şi iniţiativele creatoare ale unui întreg popor, dornic să-şi cucerească un joc şi să aibă un rol în societatea contemporană. Pretutindeni întîlnim dezbaterile vii, realiste, în care se oglindeşte străduinţa umană, necesitatea de a găsi soluţii adecvate problemelor ţării. Tot ceea ce s-a creat ne îndreptăţeşte la un optimism izvorît din realităţile socialismului românesc. Există o pu­tere de acţiune la scara întregii ţări, în care tot ceea ce s-a înălţat, în timp de cîteva decenii, de la cetăţile luminii, care ascund miliarde de kilowaţi, pînă la marile combinate ale oţelului, dă siguranţa realizării, mai bine şi mai de­vreme a celor planificate. Colocviile ţării sînt însufleţitoare, ele au rosturile bine definite, oglindind ritmurile unei munci asidue, ca şi nestă­vilitul avînt, eroic prin manifestare, de a găsi punţi de trecere către cele mai rodnice soluţii, acumulînd o expe­rienţă de viaţă, în care se întîlnesc strădaniile de decenii, în fiecare colţ de ţară, judeţ şi localitate urbană sau ru­rală sunt urmărite şi analizate, în spirit revoluţionar şi creator, rezultatele de pînă acum, producţiile materiale şi spirituale. În toate aceste dezbateri, în reluările şi propu­n Cor­tinuare în pag. a V-a)

Next