Scînteia Tineretului, iulie 1973 (Anul 29, nr. 7501-7526)

1973-07-02 / nr. 7501

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 COMUNICAT COMUN cu privire la vizita oficială în Republica Federală Germania a preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu La invitaţia preşedintelui Re­publicii Federale Germania, Gustav W. Heinemann, şi a doamnei Heinemann, preşedin­tele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a făcut Împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, o vizită oficială in Republica Federală Germania, în perioada 26—311 iunie 1973. In timpul şederii în Republica Federală Germania, preşedintele Consiliului de Stat şi persoanele care l-au însoţit au vizitat, in afară de Bonn, obiective indus­triale din oraşele Oberhausen, Hanovra, Wolfsburg, Hamburg şi Bremen. Vizita s-a desfăşurat intr-o at­mosferă cordială, expresie a bu­nelor relaţii care s-au dezvoltat intre cele două ţări. In cursul vizitei, preşedintele Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a avut convorbiri cu preşedintele Republicii Federale Germania, Gustav­­ Heine­mann, şi cu cancelarul federal Willy Brandt, la care au parti­cipat . Din partea Republicii Socia­liste România : Ion Păran, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministrul comerţului exterior : George Macovescu, ministrul afacerilor externe : Virgil Actarian, mi­nistrul industriei construcţiilor de maşini-unelte şi electroteh­nicii : Gheorghe Oprea, consilier al preşedintelui Consiliului de Stat , Constantin Oancea, amba­sadorul Republicii Socialiste România in R. F Germania, consilieri şi experţi. Din partea Republicii Federale Germania : Gerhard John, ministrul fede­ral al Justiţiei­­ dr. Hans Fri­­derichs, ministrul federal al e­­conomiei : Egon Bahr, ministru cu însărcinări speciale la Cance­laria federală­­ dr. Hans- Georg Sachs, secretar de stat în Ministerul de Externe, prof dr. Karl-Heinz Sohn, se­cretar de stat In Ministerul Fe­deral pentru Colaborarea Eco­nomică, dr Erwin Wickert, am­basadorul Republicii Federale Germania în Republica Socia­listă România, consilieri şi ex­perţi. . 1 . reşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a avut o întrevedere cu Walter Scheel, vicecancelar şi ministru de externe al Republicii Fede­rale Germania. Ion Păran, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministrul comerţului exterior, s-a întîlnit şi a avut discuţii cu dr­ Hans Filderichs, ministrul federal al economiei. George Macovescu, ministrul afacerilor externe al Republicii Socialiste România, a avut în­­tîlniri de lucru cu Walter Scheel, vicecancelarul şi ministrul de externe al Republicii Federale Germania. Convorbirile şi Întrevederile s-au desfăşurat intr-o atmosferă de cordialitate şi înţelegere re­ciprocă, expresie a evoluţiei as­cendente a colaborării între cele două ţări. Ele au fost consacrate unui schimb cuprinzător de pă­reri cu privire la adincirea si lărgirea relaţiilor bilaterale, pre­cum şi la probleme actuale eu­ropene si internationale. Părţile au subliniat importan­ta si utilitatea contactelor intre cele două ţări, la toate nivelu­rile si au exprimat dorinţa reci­procă de a le continua si dez­volta in viitor. In acest context, ele au evocat cu satisfacţie semnificaţia şi re­zultatele vizitei în România a preşedintelui Republicii Federa­le Germania, Gustav W. Heine­­mann, precum si contactele tot mai frecvente dintre membrii guvernelor celor două ţări, care au adus contribuţii valoroase la dezvoltarea relaţiilor reciproce în diverse domenii. Animaţi de dorinţa de a adinei $1 dezvolta, in continuare, ra­porturile dintre Republica So­cialistă România şi Republica Federală Germania şi de a în­tări contribuţia lor la cauza pă­cii şi securităţii internaţionale, precum şi la dezvoltarea coope­rării intre toate statele, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu şi cancelarul federal Willy Brandt au semnat Declaraţia solemnă comună a Republicii Socialiste România şi Republicii Federale Germania. Cele două părţi au constatat cu satisfacţie progresul continuu al relaţiilor dintre cele două ţări care au căpătat un puternic impuls de la stabilirea, In anul 1987, a relaţiilor diplomatice. A­­cest act, in lumina evoluţiei po­litice, şi-a dovedit însemnătatea, atit pentru raporturile bilatera­le, cît şi pentru normalizare, În­ţelegere şi destindere in Europa. In aceleaşi scopuri, ele au evi­denţiat existenţa unor noi posi­bilităţi pentru aprofundarea şi lărgirea colaborării bilaterale in diverse domenii. Părțile au constatat, de ase­menea, cu satisfacţie dezvolta­rea favorabila a relaţiilor eco­nomice intre România si Repu­blica Federală Germania, in ca­drul cărora au crescut sensibil schimburile comerciale, s-au stabilit raporturi de cooperare in multe domenii intre organi­zaţii şl Întreprinderi din cele două ţări. In dorinţa de a adun­ei şi extinde colaborarea eco­nomică, cele două părţi vor acorda o atenţie şi mal mare cooperării industriale şl tehnice. Ele au exprimat hotărirea lor de a extinde cooperarea In noi domenii, potrivit dezvoltării lor economice şi cerinţelor acestei cooperări. In acest scop, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi cancelarul Willy Brandt au semnat un a­­cord pe termen lung privind co­laborarea economică, industrială şi tehnică, care va asigura rela­ţiilor economice o bază stabilă şi de durată. Pornind de la rolul crescând al ştiinţei şi culturii ca factor pentru o mai bună cunoaştere reciprocă şi apropiere, cele două parti au reafirmat voinţa lor de a admnei colaborarea in aceste domenii prin acordurile şi înţe­legerile pe care le-au semnat. Pe lingă acordul de colaborare economică, industrială şi tehnică menţionat, în timpul vizitei au fost semnate : — Acordul pentru evitarea dublei impuneri ; — Acordul de asistenţă so­cială ; — Acordul de colaborare cul­turală şi ştiinţifică ; — Acordul de colaborare în cercetarea ştiinţifică şi dezvolta­rea tehnologică ; — înţelegerea de colaborare în domeniul folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice ; — Convenţia privind deschi­derea reciprocă de biblioteci ; — Programul de colaborare în domeniile culturii şi ştiinţei pe anii 1973—1974. Totodată, in dorinţa de a com­pleta şi de a lărgi cadrul juridic al relaţiilor dintre ele, părţile au convenit să înceapă in curind negocieri pentru încheierea unor Înţelegeri in următoarele dome­nii : garantarea reciprocă a in­vestiţiilor, protecţia mediului în­conjurător, relaţiile consulare şi facilitarea acordării vizelor, na­vigaţia fluvială, scutirea reci­procă de taxe rutiere, colabora­rea tehnico-ştiinţifică in dome­niul agriculturii, colaborarea in­tre ministerele sănătăţii, colabo­rarea intre societăţile de radio­­televiziune. In ceea ce priveşte Berlinul occidental, cele două părţi s-au pronunţat pentru realizarea în­ţelegerilor celor patru puteri şi au declarat că, în aceste pro­bleme, vor acţiona corespunză­tor cerinţelor unei destinderi durabile, intăririi păcii, securită­ţii şi cooperării in Europa. Hotărite să-şi aducă contribu­ţia la consolidarea păcii şi dez­voltarea cooperării in Europa, cele două părţi au exprimat convingerea că întărirea secu­rităţii trebuie să se bazeze pe respectarea principiilor funda­mentale ale dreptului interna­ţional, care au fost reafirmate şi iri Declaraţia solemnă co­mună. Cele două părţi şi-au exprimat satisfacţia în legătură cu desfă­şurarea şi rezultatele consultă­rilor multilaterale de la Helsinki pentru pregătirea conferinţei de securitate şi cooperare in Euro­pa. Ele au exprimat dorinţa ca această conferinţă să contribuie la consolidarea păcii şi securită­ţii in Europa prin lărgirea cola­borării economice, tehnico-ştiin­­ţifice, in domeniul protecţiei mediului înconjurător, prin creş­terea schimburilor in domeniile culturii şi educaţiei, difuzarea mai largă a Informaţiei, extin­derea contactelor dintre oameni, soluţionarea problemelor umani­tare Conferinţa trebuie să conducă la excluderea folosirii forţei sau ameninţării cu forţa, astfel ca toate statele să fie ferite de ori­ce agresiune, presiune, imixtiu­ne sau impunere a voinţei altui stat şi să asigure condiţii in care toate popoarele sa dispună de soarta lor, potrivit voinţei şi in­tereselor proprii şi să se dez­volte liber. Au fost discutate probleme re­feritoare la reducerea reciprocă şi echilibrată a forţelor armate şi armamentelor in Europa cen­trală, in lumina convorbirilor de la Viena. Pornind de la faptui că secu­ritatea in Europa trebuie să ţină seama de aspectele militare, păr­ţile s-au pronunţat in favoarea unor măsuri de natură să asi­gure securitatea tuturor statelor, să contribuie la relaţii mai sta­bile şi la o pace durabilă pe continent. Cele două părţi au evidenţiat influenţa pozitivă a dezvoltării unor relaţii de bună vecinătate în Balcani, asupra promovării destinderii şi securităţii in Eu­ropa. Părţile s-au pronunţat pentru soluţionarea pe calea tratativelor a tuturor problemelor litigioase dintre state. In legătură cu evoluţia situa­ţiei din sud-estul Asiei, părţile au salutat cu satisfacţie încheie­rea Acordului cu privire la în­cetarea războiului şi restabilirea păcii în Vietnam, precum şi semnarea Acordului privind re­stabilirea păcii şi realizarea în­ţelegerii naţionale in Laos şi au exprimat, totodată, speranţa ca aceste acorduri se vor realiza astfel incit să duci la pace şi la stabilitate in Indochina. Cele două părţi şi-au expri­mat îngrijorarea in legătură cu continuarea situaţiei încordate din Orientul Apropiat şi au su­bliniat necesitatea unei soluţii politice a conflictului, pe baza Rezoluţiei Consiliului de Secu­ritate 242 din 22 noiembrie 19117, in conformitate cu Interesele şi drepturile legitime ale tuturor ţărilor şi popoarelor din această regiune. Cele două părţi au subliniat, de asemenea, necesitatea de a se conjuga eforturile statelor pentru promovarea progresului economic şi social al tuturor ţă­rilor, îndeosebi in ţările in curs de dezvoltare, ceea ce constituie o responsabilitate comună si îm­părtăşită de intreaga comunitate internaţională pentru a elimina decalajul dintre ţările in curs de dezvoltare si ţările dezvol­tate. Părţile şi-au exprimat via lor satisfacţie pentru convorbirile rodnice care au avut loc şi au apreciat ei vizita preşedintelui Consiliului de Stat. Nicoolae Ceauşescu, in Republica Fede­rală Germania reprezintă o con­tribuţie deosebit de importantă la dezvoltarea relaţiilor intre cele două ţări şi, totodată, la întărirea picii, securităţii şi co­operării in Europa şi in lume. După o lungă şi oarecum inexplicabilă tăcere, programul pentru tineret şi-a regăsit săp­­tămina trecută severitatea, in­­tirziind într-o conversaţie fără prejudecăţi, dar şi fără nuanţe, cu doi tineri şi zdraveni pier­­de-vară , paraziţi, cum li se mai spune dispreţuitor şi cu lămurirea de circumstanţă cum că, deşi nu muncesc, iată că spre stupoarea noastră deloc politi­coasă,­ băieţii ăia mănincă ! Ce-i drept, nu prea au chef de vorbă, nu prea sunt in stare să explice ce-i cu ei, îşi înţeleg şi nu-şi prea înţeleg lenea şi plic­tisul, sunt flegmatici, dar nu agresivi, suportă poate roşind reproşurile, iar întrebările cad in ei ca intr-o prăpastie fără fund, fiindcă nu au, de ce să ne amăgim şi s-o căutăm cu luminarea, ceea ce se cheamă o concepţie despre viaţă, sunt adică un soi de plante crescute anapoda, şi dezmeticirea la care se văd îndemnaţi deocamdată cu binişorul le apare probabil ca o lipsă de loialitate, ca o brutalitate de prisos, ca un stri­găt de alarmă pentru care n-au auz­­at c­a timp cu­ ei nu s-au mişcat încă din indolenţă şi contemplare. Autenticitatea pre­zenţei la televizor a celor doi băieţi din Braşov nu poate fi contestată. De altfel, cam de fiecare dată cînd s-a ajuns în situaţia extremă de a face edu­caţie pe această cale unor ne­isprăviţi, împotriva tuturor măsurilor de prevedere, dar pe deplin explicabil pentru mijlo­cul de comunicare in masă fo­losit (televiziunea, evident, ale cărei secrete nu sunt deocam­dată la indemîna oricui), auten­ticitatea­ n-a avut de suferit, ba, mai mult, a atins uneori acea intensitate de unde începe de obicei compasiunea şi îngă­duinţa. Grijuliu, realizatorul anchetei din cadrul „Serii pen­tru tineret“, Emil Ghiţulăscu, a pornit de la realitatea incon­testabilă că cei doi tineri sunt o nefericită excepţie, una din acele excepţii care dau atita de furcă şi pentru care nu totdea­una se găsesc şi răspunsurile cele mai cuminţi şi cele mai folositoare , din care pricină, în cazul anchetei comentate aci, precizarea — făcută fără emo­ţie şi fără semnificaţie aparte, o simplă şi răspicată afirmaţie in cuvinte dintre cele mai uzate — a fost inutilă. Ceea ce a urmat, conversaţia cu „excep­ţiile“ s-a pierdut în zona unui interes stînjenitor, rigiditatea reporterului, iritarea lui de tînăr care n-are dubii sau dacă a avut şi le-a limpezit după o atentă meditaţie asupra îndato­ririlor sale civice, convingerea fermă că fiecare silabă a sa lo­veşte unde trebuie, că fiecare întrebare a sa răscoleşte regrete adinei şi sincere în indiferentul interlocutor ţintuit pe nebăgate de seamă la stîlpul infamiei, că fiecare capăt al acuzării face din acesta un vinovat fără nă­dejde a transformat ancheta într-o investigaţie nerăbdătoare a unui anchetator fără scrupu­le. Dacă asta s-a dorit, atunci ancheta a fost o certă reuşită. Cum trebuie totuşi să avem încredere în buna credinţă a reporterului, am convenit că cei doi tineri merită, în adevăr, să fie scuturaţi, deşi, s-ar cuveni să observăm, mare lucru nu ni s-a spus despre ei, mare lucru nu ni s-a arătat despre ei, mare lucru nu ni s-a dat de înţeles despre ei ca să îndrăz­nim să-i privim ca pe nişte infractori. La urma urmei, dacă mîine ei vor munci, şi poate vor munci bine, nimic nu ne împiedică să credem că aşa se va întimpla, va fi nevoie să ne schimbăm radical atitudinea, ceea ce „nu cadrează“ cîtuşi de puţin cu nişte principii ale noastre. Bun, deci, băieţii în chestiune nu muncesc, dar mănincă, băie­ţii in chestiune trăiesc pe spi­narea părinţilor, băieţii în chestiune hoinăresc prin parcuri şi pe bulevarde, mai există apoi o mamă care a chemat televiziunea sâ-i urnească fe­ciorul la treabă, mai există doi vecini care ştiu ce este bine şi ce nu este bine, mai există şi „sfatul omeniei“ care se stră­­duie să aducă pe calea cea dreaptă pe cei rătăciţi, dar nu ştim, dar nu ni s-a spus, dacă băieţii în chestiune nutresc vreun interes pentru o altă viaţă, şi de ce, şi cum, şi pina cinci ? Nu ştim, nu ni s-a spus, nici ce este cu zdrahonul bărbos de pe banca din marginea unui parc care flutură cu insolenţă spre timizii realizatori cărţile de joc, nu ştim, nu ni s-a spus, nici ce este cu acea gaşcă de pierde-vară care întorc spatele aceloraşi realizatori şi-şi văd liniştiţi de treburile lor leneşe, şi desigur, nu amănunte pito­reşti aşteptam de la descoperi­rea acestei lumi in care acei băieţi au coborit, ci tocmai ar­gumentele care să dea dezba­terii profunzime , pentru că asta s-a urmărit, nu dovedirea că televiziunea este o instituţie caritabilă ce-şi mai permite şi luxul de a demonstra că totdea­una are dreptate. In sfirşit, pen­tru a nu fi schematică, ancheta a dat ciştig de cauză dorinţei reporterului consemnînd, alături de nehotărîrea unuia dintre ti­neri, miracolul pătrunderii ce­luilalt tinăr în uzină. Nu mă îndoiesc că a fost întocmai aşa şî că tinărul pînă mai ieri ne­isprăvit îşi va afla în uzină adevăratul său rost. Ultimele imagini ale anchetei au deschis şi mai larg această perspectivă luminoasă înregistrînd convin­gerile unui tânăr muncitor din preajma unui complicat panou de comandă, convingeri frumoa­se şi cinstite, pe care însă stîngăcia aceluiaşi reporter le-a făcut să sune nefiresc. Şi astfel, uneori, din prea multă grijă, dacă nu de-a dreptul din teama şi neştiinţa de a spune adevă­rul pînă la capăt, bunele inten­ţii rămin doar un pretext pen­tru agitaţii verbale. Este şi ca­zul anchetei transmisă într-o „Seară pentru tineret“ fără nimic altceva important in ea. CONSTANTIN STOICIU C­ONVERSAŢII Balul studenţilor Sfîrşitul sesiunii de exame­ne a fost marcat în centrul universitar Bucureşti de o manifestare devenită tradi­ţională — Balul fruntaşilor. In Complexul cultural-sportiv universitar Tei s-au reunit, in­tr-o atmosferă sărbătorească, mii de studenţi, evidenţiaţii notelor maxime, integraliştii unei sesiuni desfăşurate sub semnul unei sporite exigenţe, autorii mobilizatoarei che­mări la întrecere pe tărâm profesional şi ştiinţific. Imnul studenţesc a deschis un amplu program la care au participat corul de cameră al centrului universitar, orchestre studen­ţeşti, grupuri de minţi, an­sambluri de estradă, echipe de dansuri. Desfăşurată pînă târziu spre orele dimineţii, antrenanta manifestare a stu­denţilor bucureşteni marchea­ză în calendarul universitar debutul perioadei de practică în producţie, o nouă etapă a perfecţionării viitorilor spe­cialişti. C. S. INIMA LOR BA­TE PENTRU ŞANTIER (Urmare din pag. I) producţie de cereale a ţării din 1972. In aceste zite, însă com­plexul Mostiştei înseamnă şantier. Adică o concentrare de oameni şi maşini. Înseamnă escarrea a douăzeci de milioane metri cubi de pămînt şi dragarea a altor cîteva zeci de milioane ; înseam­nă realizarea unor baraje în cor­pul cărora se depun betoane şi pămînt in cantităţi aproape egale cu ceea ce se materializează la Hidrocentrala de pe Lotru; în­seamnă montarea de conducte îngropate însumînd o lungime cu­ jumătate din graniţele ţării. De fapt înseamnă muncă, renunţări, foarte multe renunţări, dăruire, mîndrie şi răspundere de comu­nişti. Se lucrează în câmp, izo­lat ; ziua, cel mai adesea, masa se rezumă la o conservă încălzită iar apa de la gheaţă este doar un vis; oboseala rareori acordă „bilet de voie“ pentru programul televiziunii sau vreun film. Dar aceşti „şantierişti“ înfăptuiesc un lucru de o excepţională impor­tanţă, vital pentru noi toţi : aduc apa fertilizatoare pentru cîmpie, fac să crească pîinea ţării. Iar acest efort o înfrumu­seţează, robusteţea lor sufletească şi fizică poate fi invidiată de toţi aceia care-şi caută plăcerile doar prin baruri... Inima lor bate pen­tru şantier, iar realizările, ele în primul rlnd, sunt cele care le aduc sau nu le aduc sa­tisfacţii. In dialogul lor ci­frele, lucrările sau tipurile de utilaje au o semnificaţie anume, aproape imposibil de sesizat de către noi, ceilalţi. L-am ascultat pe inginerul Constantin Tatu — şi m-a impresionat trăirea lui — vorbind despre Inovaţia de a clădi în mijloc de mlaştină sta­ţia de pompare S.R.P.A.-112 fără cheson, ci prin folosirea batar­­doului. :^,Lo. ■ rJnceput oamenii m-au pricit cu scepticism, spune dumnealui, considerînd metoda propusă ca neavenită; ba din unele birouri am și fost avertizat că voi răspunde penal dacă tre­burile n-or să iasă bine. Dar n-am descurajat. Firește, aver­tismentul mi-a tăiat somnul, m-a trimis în bibliotecă, m-a obligat la sute şi sute de calcule, să uit de toate şi de toţi. Concluziile veneau, însă, în continuare să hrănească ideea iniţială: fără cheson, metodă care cere risc pentru toţi cei care lucrau sub presiune, cheltuieli mari, cel puţin două surse de alimentare cu energie electrică... Am acţio­nat pe propria-mi răspundere. Acum staţia, este deja finisată, iar la rubrica economii este în­scrisă cifra de 2,5 milioane de lei“. Simplu , „am acţionat pe propria-mi răspundere", „acum staţia e deja finisată..." Oare, intre cele două momente despăr­ţite in timp, cum a arătat acest bărbat, tot aşa bine dispus ca acum ? Risca enorm, valoarea investiţiei însumînd cîteva zeci de milioane de lei. Ar putea să se înfricoşeze la gîndul că va fi pus să dea socoteală în cazul ne­reuşitei. Cînd Înapoi s-ar mai fi realizat oare acel impresionant volum de economii . S-ar fi tre­cut, curind, la preluarea acestei eficiente şi operative metode, a batardoului, în cazul sistemelor de irigaţii . Cine ştie... Şi i-am văzut lucrînd pe bul­dozeristul Dumitru Popa şi pe draglinistul Gheorghe Toma. Ma­nevrau cu dezinvoltură manete, făceau ca pămîntul să sufere“ roditoare modelări. Sunt din sa­tele vecine şantierului şi au de­prins meseria aici, pe şantier. Lucrează, trăiesc, gîndesc ca demni componenţi ai clasei mun­citoare de la sate, pun umăr comunist la dezvoltarea pe toate planurile a satului, la urbaniza­rea acestuia. Poartă uniformă albastră şi ecuson de brigadier, iar zilele de după constituirea Şantierului Naţional au de­putat din partea lor o şi mai mare încărcătură de fapte: la fiecare trei zile au reuşit îndeplinirea planului şi pentru a patra... Au acum un avans de decadă faţă de grafice, şi, lucru foarte im­portant, depăşirea a fost obţi­nută cu combustibilul economi­sit prin închiderea şi a celor mai neînsemnate vane ale risipei. Elanul, dăruirea şi trăirea lor în actualitate au născut, în felul a­­cesta, pe cel mai grandios şan­tier hidroameliorativ al ţării o iniţiativă: „Să lucrăm cu com­bustibil economisit cel puţin o zi din săptămînă“. Fireşte, la panoul de onoare al şantierului figurează numele a foarte mulţi brigadieri. Ale lui Gheorghe Mitea — electrician, Ion Dulgheru — zidar, Ilie Du­garu — şofer, Constantin Bi­­chescu — screperist, Valeriu Maf­­tei — mecanic auto, Vasile Stan­­ciu — fierar betonist, Doina Petre — economistă, Gheorghe Lupu — topograf. O bună parte dintre ei au venit pe acest şan­tier după ce au încheiat lucrul pe altele, sunt însă foarte mulţi care aici au primit botezul. Ş unii şi alţii, detaşamentele ce­­cuprind, duc un dialog de la dis­tanţă în întrecerea pentru mai mult, pentru o calitate supe­rioară a lucrărilor. Sunt urmaşi demni ai generaţiei care, cu 25 de ani în urmă, s-a integrat eroic in acţiunea de reconstrucţie a ţării, cinstesc munca, i-au des­coperit frumuseţile, o înţeleg ca pe o sursă a existenţei, a defini­rii lor ca oameni. VALER1U MUŞAT, şofer GHEORGHE LUPV, topográf ILIÉ D1LGARU, screperlst GIGl 1AHARIA, tehnician constructor VASILE CRISTACHE sudor FLORIN MIHAILESCU, inginer Sărbătoarea fruntaşilor Slfilbăta seara, Universal-clubul — forul cultural al tinerilor din sectorul 3 al Capitalei — era îm­podobit ca pentru zile mari. Bi­roul comitetului U.T.C. din acest sector — şi nu mai este nevoie sâ amintim câ aici exista o pondere economică de mare stimă în con­stelaţia industrială bucureşteană — a analizat stadiul Întrecerii ute­­ciste ..Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen, după şase luni şi a acordat diplome de onoare unui număr de 11 tineri fruntaşi din sector : unuia pentru economisirea a 100 kg electrozi, altuia pentru economisirea de fire textile cores­punzătoare cu confecţionarea a 200 de pulovere peste pian, altuia pentru participarea directă la realizarea unei locomotive Diesel a tineretului şi aşa mai departe, pentru alte înalte fapte de mân­­drie profesionale şi uteciste. A­ceastă inedită sărbătoare a frun­taşilor a găzduit şi emoţionanta prezenţă in mijlocul tinerilor al unor Eroi ai Muncii Socialiste din sector şi, de asemenea, a unor foşti brigadieri de pe şantierele naţionale ale tineretului din pe­rioada reconstrucţiei patriei Şi toate ar fi fost bune şi fru­moase dacă acest eveniment ar fi fost marcat şi de prezenţa unui mai mare număr de tineri­­ colegi ai celor evidenţiaţi. Dar, cu maximum SS de spectatori, mani­festarea a avut un caracter limi­tat. Deşi festivitatea. In sine, a avut un real succes, cel care ar­e trebuit să mobilizeze cele clteva sute de tineri pe care se conta, şi-au făcut datoria pe jumătate sau chiar mai puţin. EMANUEL ISOPESCU MOMENT DE BILANŢ IN VALEA CARASU Moment important pe Şantierul naţional al tineretului din sistemul de irigaţii Valea Carasu : ieri a avut loc careul festiv prilejuit de prezentarea bilanţului de activitate pe cei trei ani scurgi de la înfiinţarea sa. Momentul are dublă semnificaţie : lucrările pe acest important obiectiv al agri­culturii noastre,­ şi al cincinalului pe care întregul popor s-a­­ angajat să-l îndeplinească în patru ani şi jumătate, a fost predat beneficiarului la întreaga capacitate , întregul­ deta­şament de brigadieri deplasîndu-se in nordul D­obrogei în judeţul Tulcea, unde se realizează un sistem de irigaţii în­tins pe aproape o sută de mii de hectare. O lucrare ce a solicitat efortul a cîtorva mii de oameni de-a lungul a şase ani şi ceva , o sută optzeci de mii de hectare amenajate pentru irigaţii, schimbă din temelii aspectul agricol al Do­­brogei, îi conferă un pronunțat caracter industrial. Dar, des­pre toate acestea, vom reveni cu un amplu reportaj. GH. F. • în spiritul dreptăţii La Începutul acestui an, ziarul nostru a luat atitudi­ne faţă de modul de compor­tare în familie a tînărului Constantin Iln­cu, doctor în comuna Ştefan cel Mare, judeţul Argeş. In vreme ce vindeca oameni, medicul îşi chinuia soţia, bruscînd-o, in­­juriind-o, silind-o să urce scările judecătoriei. încer­­cind să iasă „basma curată", C. M. a început să tune şi să fulgere, socotindu-se ne­dreptăţit, pozînd mai depar­te în victimă. Dar cei ce ve­ghează la respectarea legilor statului au făcut dreptate. Şi Ministerul Sănătăţii a inter­venit cu competenţa sa în acest caz. Zilele acestea re­dacţia a primit punctul de v­edere al acestuia. Ii repro­ducem : „Colegiul medicilor şi farmaciştilor de la circum­scripţia sanitară Ştefan cel Mare din judeţul Argeş, ana­­lizînd abaterile dr. Mih­u Constantin, a hotărît sanc­ţionarea sa cu blamarea în faţa personalului medico-sa­­nitar din unitate. De asemenea, in şedinţa din 10 aprilie 1973, care a avut loc la spitalul Costeşti, s-a adus la cunoştinţa între­gului corp medical sancţio­narea aplicată dr. Mih­u Con­stantin. Tot în acest cadru s-a hotărît ca Direcţia sani­tară să nu-i mai admită în­scrierea la examene sau con­cursuri timp de un an...“ Critica a fost receptată In ziarul nostru din 16 mai a.c. semnalam lipsa de inte­res manifestată în unele comune din judeţul Sibiu faţă de condiţiile de viaţă ale mecanizatorilor. Era vor­ba şi de comuna Racoviţa. Critica a fost însuşită. Tine­rilor mecanizatori le-a fost asigurată masă caldă de trei ori pe zi, la un preţ conve­nabil. A fost zugrăvit dor­mitorul, televizorul a fost reparat şi pus la dispoziţia tinerilor mecanizatori. „Cu data de X iunie, se precizează în răspunsul pri­mit de la U.J.C.A.P., a fost angajată o femeie pentru cu­răţenie şi spălatul lenjeriei, încă odată menţionăm că cele sesizate de ziar au fost juste şi conducerea C.A.P. a ajuns la concluzia să ia mă­suri de îmbunătăţire a con­diţiilor de viaţă ale mecani­zatorilor". N.R. Apreciem operativita­tea cu care s-au luat măsu­rile, dar U.J.C.A.P. ne-a ră­mas datoare să ne comunice situaţia actuală din alte locuri vizate în acelaşi articol. Aş­teptăm !­ ­ Fără jumătăţi de măsură „Ore de practică in postu­ră de cenuşăreasă“, aşa s-a intitulat articolul publicat în ziarul nr. 7412, în care se criticau unele aspecte ale instruirii tehnico-productive a elevilor Liceului nr. 7 din Galaţi in cadrul I.T.O. Răs­punsul primit din partea Consiliului popular al muni­cipiului Galaţi cuprinde mă­surile stabilite pentru regle­mentarea situaţiei. A fost în­cadrat un maistru în specia­litatea „conducători auto“ care să coordoneze activita­tea­ de instruire în cadrul şcolii şi in atelierele LT.O.G., care patronează liceul. Por­nind de la ideea că instrui­rea în această meserie pre­supune cunoştinţe în dome­niul lăcătuşeriei, electricităţii etc., s-a stabilit ca elevii să lucreze în ateliere cu profile diverse din cadrul întreprin­derii. S-a constatat ulterior că o astfel de organizare nu dă rezultatul scontat. Pe baza semnatului ziarului nostru s-a trecut la profilarea ele­vilor din anii II şi III fie o singură meserie : strungarie, tinichigerie, bobinaj, ţesăto­­rie ; elevii din anii IV conti­nuă să fie instruiţi în mese­ria de conducători auto. Pen­tru a fi cît mai bine pregă­tit, maistrul instructor a ur­mat în vacanţa de primăvară cursuri de perfecţionare. A­­şadar s-a mers fără jumătăţi de măsură.­ ­ După faptă şi... răsplată Pentru ca lipsurile mani­festate in activitatea din sec­ţia şasiu a Uzinei „Tracto­­rul‘‘-Braşov, să fie cunoscute de colectivul celor trei ate­liere, articolul publicat în ziarul nostru nr. 7458 din 12 mai a fost reprodus in zia­rul de uzină. Electricianul de serviciu din schimbul I­Î a fost sancţionat cu diminua­rea salariului pe luna mai cu 5 la sută. Lui îi revenea sar­cina de a stinge luminile în momentul terminării repara­ţiei. In acest, sens au fost instruiţi toți electricienii si şefii de linii, în ceea ce pri­veşte organizaţia U.T.C., in adunările generale s-a pre­lucrat angajamentul secţiei şasiu pentru anul 1973, evi­­denfiindu-se sarcinile ce revin tinerilor privind redu­cerea consumurilor specifice de materii prime şi materia­le, a consumului de energi electrică şi combustibil. Redactorul rubricii ■ LIDI­A POPESCU.J LÜW/ 2 /CZUE 7973 TIWRIJIILE lldl PATRIOTICE \\ ACTUALITATE • Terasa Brăilei Şantierul naţional al tinere­tului din Terasa Brăilei a trăit un eveniment deosebit al acti­vităţii sale. Peste 500 de tineri muncitori care lucrează pe cele opt şantiere ale tineretului din judeţul Brăila s-au întîlnit în comuna Bordei Verde pentru a analiza munca desfăşurată în perioada anului trecut, moment ce s-a constituit totodată într-o bogată festivitate dedicată apro­piatei aniversari a­­împlinirii unui sfert de veac de la în­fiinţarea primelor şantiere na­ţionale. La această festivitate au fost prezenţi tovarăşii Silvia Ilie, secretară a C.C. al U.T.C., Radu Ciucă, secretar al Comitetului judeţean Brăila al P.C.R., Ale­xandru Coadă, prim-secretar al Comitetului judeţean Brăila al U.T.C., precum şi alţi activişti de partid şi de U.T.C. Raportul prezentat de coman­dantul şantierului naţional Te­rasa Brăilei, Ioan Trufaşu, a relevat succesele obţinute de brigadieri in cursul anului 1972, precum şi angajamentele for­mulate pentru viitor, în cadrul întrecerii „Tineretul — factor activ in îndeplinirea cincinalu­lui înainte de termen“. Au luat de asemenea cuvintul tovarăşii Radu Ciucă, secretar al comi­tetului judeţean de partid, şi Silvia Ilie, secretară a C.C. al U.T.C. Participanţii la manifestare au adoptat apoi, într-o atmos­feră de puternic entuziasm, tex­tul unei telegrame adresate Co­mitetului Central al P.C.R., tova­răşului NICOLAE CEAUŞESCU. T. ENACHE • Tarni la Ieri a avut loc in cadrul Şan­tierului Naţional al Tineretului de la amenajarea hidroenerge­tică Someş, tradiţionala adunare anuală a brigadierilor, impor­tant moment al bilanţului asu­pra muncii susţinute. Careul festiv al brigadierilor, îmbrăcaţi în salopete albastre, salută un acordurile cintecului „Sub stea­gul partidului“ înălţarea drape­lului patriei şi aducerea drape­lului organizaţiei de tineret. Comandanţii celor 6 brigăzi prezintă raportul comandantului Şantierului Naţional al Tinere­tului, Mircea Sasu. Sunt prezenţi aproape 500 de tineri brigadieri. In cadrul adunării festive, ra­portul prezentat menţionează succesele obţinute de tinerii brigadieri integraţi in întrecerea „Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, ca şi argumentele care au contribuit ca şantierul de la Tarniţa să devină nu nu­mai o şcoală a pregătirii profe­sionale, ci şi a maturizării poli­tice. Adunarea brigadierilor de la Tarniţa a fost salutată de to­varăşii Constantin Boştină, se­cretar al C.C. al U.T.C., şi Soos ‘Manea Carol, secretar al Comi­tetului judeţean Cluj al P.C.R.,­­ care au adresat celor pre­zenţi ‘felicitări, pentru rezultatele obţinute­­şi le-au d­urat­ noi suc­cese in muncă. Momentul festiv de aici, inscris printre manifes­tările ce marefiează­ în acest an un sfert de eeac de la­ Înfiinţa­rea şantierelor de muncă patrio­tică de la Agnita-Botorca, Sal­­va-Vişeu, Bumbeşti-Livezeni subliniază puternic continuita­tea unei­­tradiţii in cadrul că­reia uteciştii de astăzi.. .nu se dovedesc mai prejos decit îna­intaşii lor, mărturisind prin muncă patriotismul unei­­gene­raţii conştiente şi deplin anga­jată in făurirea României socia­liste. CĂLIN STANCULESCU

Next